Cât mai rabdă Putin să nu apese butonul rosu?

În ianuarie acest an am scris un articol intitulat ÎNAINTE DE RĂZBOI VOR FACE POC MARILE FABRICI în care încercam să speculez cum putem depista că urmează să intrăm în război, care ar fi semnalele apropierii acestui moment nefericit în care conducerea trădătoare a ţării ne bagă vrem nu vrem.

Pe 13 Februarie 2022, cu o săptămână înainte de război scriam:


Orice război începe cu mobilizarea de trupe. Avem deja mobilizare și aceasta continuă. Avem mișcări variate care sunt echivalente formării alianțelor premergătoare războiului

Sursa: DE CE CRED CĂ RĂZBOIUL POATE FI DOAR NUCLEAR

Despre turbarea lui Macron am scris acum câteva zile, aici. Nimic nou între timp, doar că astă-seară Macron va da un interviu important la TV despre Ucraina.

Ce am important de zis astăzi este că ucrainienii au început să lovească masiv în obiective economice din interiorul Rusiei. Din păcate nu am timp să fac un rezumat, dar vă ofer o serie de referinţe:

Avem deci lovituri asupra unor rafinării, dar şi asupra unor locaţii civile care nu par obiective importante. Aceste lovituri au venit la pachet şi cu tentativa de incursiune în nord în care ucrainienii au avut pierderi masive de soldaţi. Par acţiuni disperate ale ucrainienilor care încearcă să lovească şi ei cu ce mai au, acolo unde mai pot. Deoarece în vest, ruşii avansează, atât pe sectorul din Avdivka cât şi prin alte părţi.

Cu privire la atacurile cu drone, ucrainienii ar putea să folosească resursele în vest pentru a frâna avansul ruşilor. Situaţia pare disperată, dar oare de ce nu folosesc ucrainienii aceste resurse pentru a se proteja de avansul din vest ci dau lovituri care par fără impact prea semnificativ în ecuaţia finală?

Ştim că ruşii produc de 10 ori mai multe obuze de artilerie decât ucrainienii şi de 3 ori decât tot NATO (sursa). De asemenea, ştim că Rusia produce atât de mult petrol şi are atât de multe rafinării încât aceste înţepături ale ucrainienilor sunt nesemnificative în ecuaţia totală. De altfel, aceste operaţiuni nu sunt noi, sporadic ucrainienii au mai atacat obiective în adâncimea frontului: depozite de muniţie, de combustibil, fabrici militare etc.

Problema cu dronele este că există o ecuaţie legată de mărimea dronei, distanţa la care poate ajunge şi greutatea muniţiei pe care o poate căra. Asta limitează foarte mult ce pot lovit şi unde pot lovi ucrainienii. Evident că ei se bazează şi pe operaţiuni de sabotaj şi pe comando-uri, dar ecuaţia rămâne aceeaşi în sensul că este o relaţie directă între distanţa şi precizia unde pot lovi şi puterea de lovire. Cu cât drona este mai mare, cu atât ea este mai uşor de depistat de sistemele antiaeriene ale ruşilor. Ruşii au evident şi sisteme anti-dronă, dar orice sistem are goluri şi momente de ineficienţă în care dronele ucrainienilor trec nelovite şi ajung la destinaţie.

Depozitele de combustibil sunt favorite deoarece fac focuri spectaculoase şi sunt cam singurele locaţii suficient de mari pentru dronele telecomandate sau programate dinainte. Este evident că probabil anumite locaţii militare mai importante sunt şi apărate mai bine, dar depozitele de petrol sau combustibil sunt cele mai multe şi prin urmare nu sunt protejate. Dar mai ales pot produce panică.

Deci un sâmbure de adevăr cu privire la tentativa de destabilizare a Rusiei înainte de alegeri este adevărat. Dar în paralel cu această “acoperire”, eu cred că se desfăşoară o operaţiune mai complexă şi mai generală, de lovire a capacităţilor convenţionale ale Rusiei.

Am comentat mai sus că economic şi strategic, Ucraina nu are sens să folosească dronele pentru aceste lovituri ci mai bine le-ar folosi pe front pentru apărare. Acest argument este valabil doar dacă nu cumva americanii sunt ferm interesaţi şi poate chiar ei comandă şi poate chiar execută aceste operaţiuni de lovituri care par nesemnificative însă dacă săptămânal îţi ia foc câte o rafinărie, evident că nu e bine deloc, resurse importante sunt consumate pe stingerea focului, pe reparaţii, pe repornit procese industriale etc.

Anomalia acestor lovituri este cu atât mai mare cu cât conducta care transportă gazul rusesc înspre Europa prin Ucraina NU A FOST AFECTATĂ de acest război. Conducta este o ţavă de gaze care poate fi tăiată, întreruptă, bombardată sau măcar punctele de interconectare pot fi ţintite dacă să zicem că poate conducta e subterană. Nu doar că armata nu a făcut nimic împotriva conductei, dar statul chiar a protejat acest trafic deoarece “există contracte” cu Rusia! Dacă vă vine să credeţi, deşi SUA şi UE au blocat fondurile Băncii Naţionale ale Rusiei care se aflau în exterior, Ucraina protejează conducta atât de mult încât nici măcar acte individuale de răzbunare împotriva ruşilor nu au afectat-o, deoarece “există contracte”.

Putem specula foarte mult asupra acestei situaţii, dar nu menţionăm decât că foarte probabil nemţii au un interes maxim ca măcar această conductă să nu fie distrusă pentru ca în caz de pace, fluxul de gaze să revină rapid deoarece economia Germaniei are nevoie de gazul rusesc ca de aer.

Întorcându-ne la întrebarea din titlu, vă invităm să recitiţi un articol de acum un an care în perspectiva actualei turbări a lui Macorn, devine puţin mai fierbinte: OPȚIUNILE NUCLEARE ALE RUSIEI (19 APR 2023).

3 comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.