Digi Fake News nu se dezminte și face bășcălie și anul acesta de pelerinii Sfintei Parascheva

Pelerinii veniți la Iași s-au gândit să nu plece cu mâinile goale și au pus ochii pe panseluțele plantate în centrul orașului. Mai multe persoane au fost surprinse culegând de zor flori de pe Pietonal. Nu s-au mulțumit cu una-două, ci și-au umplut sacoșele de-a binelea, relatează Ziarul de Iași. (Sursa: Digi24)

Ca în fiecare an, de tradiționalul praznic al Sfintei Parascheva, dracii îi chinuie în talente pe ziariștii atei și îi îndeamnă să-și pună singuri jar în cap, hulind, batjocorind și glumind prostește pe seama pelerinilor.

De obicei râd de cozile mari, de oamenii care stau cu zilele, de bătrânii care mai leșină, de sarmalele și țuicile împărțite de primărie etc. Situații normale pentru evenimente care atrag mulți oameni dar care sunt evidențiate de presă culmea doar cu ocazia sărbătorilor ortodoxe, în niciun caz cu ocazia festivalelor păgâne gen Untold care a lăsat în spate mult mai multă distrugere decât amărâtele panseluțe culese de cei 0,001% pelerini (dacă e să dăm crezare că cei care culegeau chiar erau pelerini). Spre deosebire de Sfânta Parascheva, Sfântul Utold este prezentat epopeic, chiar hyperbolic și hilar pe alocuri:

Peste mări şi ţări se vorbeşte despre România, ţara aia de lângă Cluj. Văd imaginea cu Armin în genunchi, în faţa spectatorilor, gestul ăsta spune tot despre ce înseamnă Untold si lumea lui magică. Noi, la fel, furnicile din jurul arenei, parte din furnicarul de du-te-vino, preiei, duci clientul acasă şi repede înapoi la Arenă, cred că dacă las maşina cu motorul pornit şi meg până la magazin, o găsesc la Cluj Arena, a învăţat drumul. (Sursa: Digi24)

Și pentru că anul acesta nu au avut ce întâmplări senzaționale să prezinte, Digi24 a zgârmat pe youtube și a găsit această filmare a Ziarului de Iași:

De unde reiese din filmare că acei culegători de panseluțe sunt pelerini la Cuvioasa Parascheva și ce legătură are ce fac aștia cu praznicul? Evident nicio legătura, dar legătura o facem noi, e de-ajuns să filmăm biserica în spate și filmul e făcut.

Acestă știre în care o filmare irelevantă și câțiva oameni care nu reprezintă deloc nici mulțimea și nici evenimentul sunt exemplul clar de manipulare negativă și poate fi folosit la școlile de jurnalistică, deși mai bine ar fi ca tinerii stundeți să nu învețe astfel de prostii ci să învețe ce înseamnă cu adevărat reportaj și știre.

Bineînțeles, Digi24 nu are niciun interes să prezinte știri și evenimente într-un mod serios, ci în stilul deja generalizat lansat de Dan Diaconescu, pentru ziariștii de astăzi, sinapsele fac singurele legăturile și umbrele sau peumbrele adevărului sunt accentuate automat și evidențiate în detrimentul lucrurilor importante cum ar fi credința, evlavia, tradiția și de ce nu sărbătoarea. Faptul în sine ca sute de mii de oameni au avut o sărbătoare ar trebui să fie un eveniment pozitiv, optimist, un prilej pentru presă să mai acopere și lucruri bune care se întâmplă pe lângă războaie, crize economice și scandaluri politice. Dar pentru că Digi24 are o agendă și un program anti-românesc și mai ales anti-ortodox, lucrurile stau departe de cum ar trebui să fie, cel puțin la această televiziune și la acest trust.

Nu mai amintim aici de pretenția pe care Digi24 o are de a fi o televiziune modernă, echilibrată, care prezintă adevărul așa cum este în paralelă cu celelalte televiziuni plătite de grupuri de interese. Deși tehnic, în spatele oricărei afaceri sunt grupuri de interese și în particular, cum mass-media este o afacere proastă la noi și o televiziune nu poate supraviețui din reclamă, toate televiziunile de la noi sunt paravanul unui grup de interese mai mult sau mai puțin cunoscut publicului larg.

Nu de puține ori ziariștii Digi24 privesc cu superioritate și aroganță către colegii lor de la alte posturi gen RTV sau Antena3 care sunt “platiți” ca și cum ei ar face muncă voluntară. Este de înțeles setea de clickuri și de senzațional, deși probabil niște imagini cu moaștele sau chiar secvențe de la slujba ar fi mult mai populare decâ acest non-eveniment care în afară de grimasele obișnuite pe care le va emite cea mai tristă chelie din breasla mediatică, nu va stârni mare vâlvă în jurul ei și nu va aduce prea mult trafic.

Însă ca un post finanțat din prostia românilor care încă nu și-au reziliat abonamentul la RDS-RCS, Digi24 nu are presiunea ratingurilor, având fonduri suficiente să reziste mulți ani buni chiar fără rating. De altfel, ce televiziune ar fi supraviețuit atâția ani de zile cu ratingurile mici ale Digi24 doar din reclamă? Evident că nicio televiziune nu va supraviețui în România doar din reclamă, dar probabil niște indicatori și competiție între editorii știrilor există, de unde nevoia fiecărui ratat de a zgârma și a falsifica într-o direcție cât mai mult, cu scopul de a stârni atenția (în general negativă) care atenție negativă ajută de multe ori mai mult decât cea pozitivă.

Deși în general zgârmarea răului este metoda clasică, în cazul Bisericii Ortodoxe, atacul și denigrarea sunt chiar obiective ferme, după părerea mea acestea fiind în top 3 scopuri strategice ale super-multi-naționalei RDS care supraviețuiește financiar uimitor după scandaluri la nivelul conducerii, rezultate financiare dezastruoase, o lansare la bursă eșuată și credite peste credite, ba chiar extinderi în zonă.

Teama de Rusia și de Putin, dar și spaima de renașterea naționalismului într-o zona de interes pentru Imperiu fac daune colaterale în Biserica Ortodoxă Română care trebuie neutralizată din punct de vedere al puterii simbolice pe care o are asupra credincioșilor. Ce nu știu însă programatorii sociali ai unui imperiu în decădere este că ortodoxia este în sângele românilor și probabil chiar și cei care fac aceste reportaje se declară ortodocși și zic “sărut-mâna, părinte” patriarhului dacă îl văd pe stradă, acceptând în același timp să facă munca murdară pe care o fac, pentru a-și câștiga pâinea cea de toate zilele.

Acestora însă le recomandăm o predică a Pr. Calistrat ca să înțeleagă cum pot face bani și fără să slujască dracului:

Împărțeala Siriei

Împărțeala Siriei deja a început. Ca stat este clar cred pentru toată lumea că Siria nu va putea sa revină la ce a fost și probabil în cel mai fericit caz, va fi redusă la Damasc și coasta de est – acele zone aflate momentan sub protectoratul Rusiei.

Așa cum s-a întâmplat cu Irakul, Afganistanul sau Lybia, pe unde au trecut rachetele și bombelele americanilor, cu greu se mai reface ceva și în general rămâne haos și luptă tribală, altfel spus acele zone sunt aruncate în urmă cu câteva secole.

O națiune nu se construiește ușor. Un stat și mai greu: trebuie un liant, trebuie un istoric comun, trebuie o experiență pozitivă în trecut sau măcar un vis, o speranță de mai bine care să ajute la unitate și la lupta pentru dobândirea acesteia. În cazul Siriei, ceea ce îi ținea împreună pe sirieni s-a cam dus. Teroriștii islamiști aduși de americani de prin alte părți să facă tot felul de grozăvii, au distrus pentru totdeauna șansa ca poporul sirian să rămână unit. Nu doar că creștinii nu mai au încredere în musulmani și invers, după sute de ani de coexistență, dar diversele secte și facțiuni musulmane nu mai au încredere unii în alții. De unde în locul unui stat modern, bine închegat și care oferea un trai destul de bun locuitorilor săi, chiar dacă nu era o democrație (ca și cum viersparul de centre de putere la Washington ar mai avea vreo legătură cu democrația) Siria a ajuns pâmânt de împărțit între vecinii.

Avem deci din nord Turcia, din vest Iranul, în nord sunt kurzii care au o șansă istorică să își facă în sfârșit un stat, iar dinspre sud Israelul care a mușcat deja din Siria înălțimile Golan și știm că visul multi-milenar al evreilor este să refacă regatul iudaic care se întindea până la Damasc în vremuri antice. Pare ciudat în vremea de astăzi cum unor popoare li se spune că sunt anacronice dacă își doresc independența (catalonii), altele sunt bombardate dacă vor să-și păstreze teritoriile istorice (cum ar fi Serbia) în timp ce Regatul lui Israel este obiectivul militar #1 al armatei SUA, aflată sub influența protestanților americani care nu doar ca s-au depărtat total de la crezul creștin dar visul lor de a restabili Israelul în granițeie antice va distruge și SUA și va duce întreaga lume într-un război devastator.

Ca la orice împărțeală felia cea mai mare o vor lua cei mai puternici. Rusia își va lua ce are deja (Damascul și partea de vest), Turcia nordul, Iranul speră să controleze toata felia de deasupra Eufratului (atât din Irak cât și din Siria) iar Israelul cât mai mult în sud, până în apropierea Damascului. Kurzii vor avea și ei țara lor în sfârșit, deși fără ieșire la mare o să fie în continuare dependenți de ceilalți.

Într-un scenariu pozitiv, vom avea doar o împărțeală liniștită în care fiecare va face “curațenie” de “teroriști” pe felia lui și va fi cuminte, neîncercând să se lungească mai mult decât îl ține plapuma. Vedem că deja exista unele tentative de acorduri și înțelegeri prin avansul turcilor în provincia Idlib, semn că deja există un plan cu privire la mersul lucrurilor în continuare.

Există totuși riscuri de frecușuri, deoarece unii jucători au mai mult sau mai puțin de câștigat din împărțeală și au obiective mai mult sau mai puțin clare și care nu implică neapărat controlul total al teritoriului și pacificarea acestuia. Rusia de exemplu, nu vrea decât să-și păstreze felia de vest la costuri minime. Paradoxal, pentru ruși, o Sirie eliberată total sub controlul lui Assad, deși posibilă, ar costa mult prea mult și nu ar aduce mari avantaje geopolitice. Ce au rușii acum le ajunge. Faptul că au oprit “primăvara arabă” care țintea clar către ei și faptul că îi țin pe turbații turci sub control, i-au rupt de vest și o să poată să îi ajute pe chinezi cu one belt-one-road care va trece și prin Turcia, este deja mai mult decât ar fi sperat dacă Siria nu era distrusă. De aceea, le mai aruncă câte un os și turcilor, cum e cazul Idlibului care prezenta pentru turci risc vital. Riscând să cadă în mâna kurzilor, aceștia ar putea spera la un coridor până la mare, ce le-ar permite comercializarea independentă a petrolului și dezvoltarea, punând probleme din ce în ce mai mari turcilor, ca să nu mai zicem de populația turkmenă la care Erdogan se referă cu termenul “frații noștri”.

Turcia visează să refacă Imperiul Otoman și să ocupe cât mai mult din Siria. Este un mare semn de întrebare în ce măsura pacea cu rușii va fi menținută pe măsură ce turcii vor obține victorie după victorie și vor prinde curaj. Va veni cu siguranță un moment în care turcii plini de încredere în ei și poate în acord total cu iranienii, vor încerca să muște și din felia rușilor și atunci o sa începă să se împută treaba. Inițial vom avea doar un conflict ruso-turc cu invazia terestră a Turciei și distrugerea Istanbului, după care rușii vor avansa și mai mult înspre sud, încercând să consolideze cât mai mult teritoriu pe coasta de vest, evident plimbarea tancurilor fiind “la invitația oficiala a statului Sirian”. Problema va fi când Rusia va călca pe coadă Israelului și prin urmare americanii cu europeni vor fi împinși în război cu Rusia.

Dincolo de speculațiile mele, europenii sunt în ceață iar americanii par să se fi evaporat deja din Siria:

A Western diplomat said it was “still unclear what the final outcome will be, notwithstanding there was just a closing ceremony”. “How much devil will be in the detail remains to be seen,” the diplomat said. (sursa: Reuters)

Cât îl mai rabdă Trump pe Erdogan?

Preocupat cu “little rocket man” si cu scandalurile interne, Trump nu a apucat inca sa zica nimic de Erdogan. Dupa cum am spus, Trump are putini neuroni si nu se poate gandi la mai multe lucruri in acelasi timp. Asa se face ca reducerile de impozite pe care le-a facut vor avea efecte contrare, sistemul de impozitare al americanilor fiind atat de complicat cu atat de multe gauri prin care cei bogati pot sa il triseze incat nici macar un mogul imobiliar care nu de putine ori a fentat fiscul ii intelege toate meandrele. Mai ales cand efectele sunt pentru clasa mijlocie care va avea de platit mai mult in urma reducerilor conform unor estimari despre care Trump se pare ca a auzit cu intarziere.

Nu stiu cat de la curent este Trump cu complexa relatie cu turcii si cu operatiunile de zi cu zi. Intalnirea cu Erdogan din Septembrie a fost spoiala la vedere, Trump numeste prieteni si pe chinezi si pe Putin si inclusiv pe Macron pe care cred ca il uraste cu sinceritate, ca sa nu mai zicem de canadian.

In ultimul timp Erdogan a inceput sa macane si la americani asa cum a tot facut-o cu nemtii. Germanii au plecat deja din Turcia cu toate “asset”-urile lor cu tot, adica cu toate tancurile si cu toti soldatii. Americanii probabil nu mai au nimic in afara rachetelor nucleare si a personalului care le apara si poate a catorva radare.

Erdogan nu ii va ierta insa pe americani care au incercat sa-l omoare. Chiar si simplul motiv ca nu i-l dau pe Gulan l-ar starni indeajuns pe Erdogan incat, la umbrela lui Putin, sa le zica cateva si poate chiar sa ii usuiasca.

Cu privire la kurzi (referendumul), deocamdata americanii au fost retinuti, nu avem inca o implicare mai mare decat inarmarea si pregatirea lor ca sa lupte cu Isis. Este clar ca americanilor nu le-ar fi picat bine ca Isis sa se apropie de Turcia, de aceea i-au ajutat pe kurzi, mai ales ca acestia au fost cei mai eficienti luptatori impotriva Isis-ului. Este clar ca americanii nu ii vor ajuta prea curand pe kurzi sa-si faca un stat desi o destabilizare a Iranului cu ajutorul kurzilor nu ar fi deloc irelevanta. Poate de aceea i-au si ajutat pe kurzii din Siria sa devina autonomi si sa isi incropeasca o armata: poate o sa ii foloseasca in viitorul razboi impotriva Iranului.

Evreii nu mai rabda Iranul si vor cat mai repede ca americanii sa le rezolve problema. Obama a tot ezitat pana la punctul in care din cel mai bun prieten al evreilor care sarbatorea Hanuka in fiecare an, a ajuns sa fie cel mai ferm aparator al statalitatii … palestiniene, pe final de mandat fiind mustruluit de bibi chiar in fata congresului. Prin vizita in Congresul SUA si discursul tinut si prin ignorarea presedintelui cu ocazia acelei vizite, Bibi a aratat cine conduce SUA. Imaginati-va cum ar insemna sa vina Klaus sau macar Macron vorbeasca Congresului si sa il critice pe Trump pe orice motiv. Asa ceva nu exista, am putea parafraza pe olteanul care a vazut girafa prima data. Insa asa ceva s-a intamplat cu bibi care a venit sa sa tanguiasca ca Obama nu ii ajuta indeajuns de mult pe evrei ca sa-si redobandeasca pamantul primit mostenire de la Dumnezeu acum 3000 de ani. Asta in conditiile in care singurul “pacat” al lui Obama a fost ca nu a fost de acord cu exterminarea totala a palestinienilor si nici nu a vrut sa atace Iranul.

Trump insa este foarte dornic sa atace Iranul si cel putin din vorbe a inceput deja cu razboi al amenintarilor cu iranienii, chiar daca mai slab in intenstiate decat cu nord-koreenii.

Retragerea SUA din tratatul cu Iranul inseamna ca Iranul va fi obligat cumva sa reia procesul de dezvoltare a armei nucleare, neavand alta alternativa. Motiv pentru care Trump va turba si va incerca sa le puna bete in roate, poate chiar cerand Rusiei sa accepte noi sanctiuni si sa taie toate schimburile cu Iran-ul. Dar nu doar Rusia face afaceri cu Iranul: tarile europene au investit deja ceva bani, mai ales Franta dar si Germania, Marea Britanie etc.

Pornirea lui Trump impotriva Iranului nu este insa doar la comanda Israelului. Un Iran care face afaceri liber cu alte tari ale lumii, la ce resurse are, la ce populatie si unde e pus, poate rapid sa creasca economic imensi si sa proiecteze putere in jur, pe care putere deja o proiecteaza in Yemen, Siria, Irak etc. Trump spera sa le taie macaroana iranienilor pentru a-i tine in saracie si pentru a le taia din avantul pe care l-au luat in ultimul timp.

Incet-incet, ba chiar accelerat, o noua alianta anti-SUA se omogenizeaza si incepe sa sape la radacina dolarului. Rusia “vanzeaza” aliatii americani unul cate unul: a pescuit deja Turcia, tatoneaza cu Arabia Saudita (doar ce-a fost regele pe la ei si a semnat cateva contracte bomba) iar Iranul daca se stabilizeaza economic va fi capul de pod al Chinei in Orientul Mijlociu prin care va trece partea de nord a One Belt One Road, initiativa chinezeasca prin care se va construi infrastructura necesara transportulu rapid si ieftin al produselor chinezesit in Europa care va duce la un nou boom economic cand va fi gata si va fi tototada si strangul care va sugruma pentru totdeauna suprematia americana in toate tarile prin care va trece.

De acea Iranul este atat de important pentru americani, insa din pacate ce pot face ei sunt doar sa maraie si sa latre. Poate cel mai clar semnal al decaderii puterii americane este tocmai esecul loviturii de stat din Turcia prin care nu au fost in stare sa il dea jos pe Erdogan in ciuda unui suport masiv din partea acolitilor lui Gulen. Daca cu asa resurse nu poti face o treaba cum trebuie, ce sa mai zicem de alte misiuni si “proiecte” mult mai dificile.

In cele din urma, poate Trump va convinge generalii sa foloseasca bombele ca de aia le au si daca pierd suprematia, acele bombe oricum vor deveni irelevante. De unde ne putem astepta la o noua epoca de haos in Orientul Mijlociu si in proximitatea acestuia din care si noi facem parte.

BNR se pregătește de război cu panadoale

Panadolul anti-criză – Vasilescu BNR – veșnicul tinerel (prin voioșia cu care țopăie pe la televizoare și scrie prin ziare ocazionale “rețetuțe liniștitoare”), și întârziatul pensionar (tatae are peste 80 de ani deși nu i-ai da) ne asigură: “BNR şi-a păstrat armele şi gloanţele ca să intervină dacă vin vremuri grele“. Nu știm unde a declarat “consultantul” acestea, dar tare ne-am amuzat când răsfoind să vedem ce mai scrie presa despre noul record al ROBOR-ului am dat despre articolul cu pricina.

Și mai amuzantă este următoarea remarcă venită de la Panadol citată în antetul articolului BURSA: “Sunt mulţi cititori în stele, chiar şi în sistemul bancar”. Câtă concentrație de auto-ironie într-o simplă frază! Denotă un puternic simț al umorului și totodată o lipsă cruntă de imaginație în războiul verbal cu vizații “cititori”. Poate doar tovărașul ministru Pop fost prof de mate mai poate să-l întreacă pe Panadol la acest tip de bombe când face greșeli de aritmetică elementară.

Cu privire la armele și gloanțele BNR-ului, cred că după blegitul de 0,01% despre care am mai amintit, BNR ar trebui să interzică paralelele cu terminologia războiului și poate să se limiteze la termen sportivi, de exemplu, că tot are acum probleme Isărescu cu terenurile de tenis.

Una peste alta, ROBOR a luat-o din nou razna, mai ales la perioade mai mari (6-9-12 luni) la care noi recorduri au fost atinse. Din nou reiterez: situația e departe de a fi îngrijorătoare, creșterea va fi moderată și sunt excluse spike-uri deoarece România este încă tentantă din cauza raportului datorie/PIB, încă mic comparativ cu alții, cu toate destrăbălările PSD-ului. Mai ales dacă nu se întâmplă șocuri până la finele anului care să afecteze bunele rezultate ale bursei (bune măcar din creșteri căci din lichidități …), o creștere a dobânzilor interbancare, dacă se va reflecta și în depozite, va atrage bani din afară care vor stabiliza atât dobânzile cât și cursul. Doar DACĂ. Căci miroase deja a un nou guvern la nici câteva luni de la numirea actualului. Nu am eu informații din interior, dar la cum tremură mustața lui Dragnea când vorbește de Tăriceanu, e clar că ceva e putred în alianță și se pot întâmpla lucruri spectaculoase până la anu’.

Adevărata provocare a BNR-ului va fi să regleze șuruburile astfel încât creșterea pe interbancar să se propagheze spre depozitele clienților. Altfel, toți economisitorii se vor grămădi pe valută mai ales în expectativa creșterii dolarului și mai ales în expectativa pregătirilor de iarnă, care într-un an de creșteri record de salarii și de deficite cu siguranță va duce la noi recorduri de importuri din consum. Să nu uităm că românului îi place să cumpere tot felul de prostii de care nu are nevoie și atunci când nu are bani, darămite când are salariile și pensiile mărite și băncile dau din nou credite cu nemiluita. La care se mai adaugă exitul Fondului Proprietatea și probabila vânzarea a băncilor grecești către Banca Transilvania sau alte bănci locale (căci străini nu se prea grămădesc) – un alt exit la nivel național.

Revenind puțin la armele BNR-ului menționate de Vasilescu, gluma se îngroașă dacă BNRiștii chiar consideră “arme” faptul că nu au mers mai jos cu dobânda (zero de exemplu, cât are BCE-ul). Prostii de astea să spună tatae ucenicilor săi de la BNR nu publicului unui ziar financiar care înțeleg că BNR nu a mers mai jos cu dobânda pentru că ar fi distrus pentru totdeauna leul. Care să fie fraierul să economisească în leu dacă dobânda la leu și la euro este aceeași? Nu mai zic de dolar, care tot timpul a avut o dobândă mai bună decât euro, deoarece FED-ul nu a atins încă zero. Uimitor să vii cu astfel de argumente, când toate țările cu monedă proprie din zona noastră, Europa Centrala și de Est au dobânzi similare, care se învârt în jurul de 1,5% și asta nu pentru ca banca națională “și-ar fi păstrat armele și gloanțele” ci pentru că există o corelație strânsă între dobândă și risc. O dobândă de zero pe leu ar fi însemnat o devalorizare mult mai mare a leului și ar fi produs probabil o inflație galopantă, ca să nu mai zicem de efectele asupra creditării care vedem că este supraîncinsă chiar cu “munițiile” astea de rezervă.

Ce se intampla cu chiriile in Cluj

Am ascultat la radio o emisiune cu privire la cresterea “necontrolata” a pretului chiriilor in Cluj care m-a socat prin ignoranta si prostia capetelor vorbitoare care realizau emisiunea, dar si a unor intervievati. Desi printre intervievati unul era presedintele unei asociatii a chiriasilor la stat care traiesc in locuinte sociale (din nefericire nu i-am retinut numele, insa da – exista o astfel de asoc din domeniul ITiatie care chiar face mitinguri si protesteaza deoarece statul nu ofera mai multe locuinte sociale).

Un alt intervievat, de data asta de la o asociatie din Cluj (din pacate nu i-am retinut numele si nici domeniul de activitate al asociatiei) se vaieta ca nu isi explica de ce in Cluj cresc chiriile si facea apel ca statul sa se implice si la noi ca in Danemarca in controlul pretului chiriilor. Ma indoesc ca chiriasii din Romania ar fi de acord cu implicarea statului in controlul chiriilor deoarece din start asta ar insemna inca un departament si inca o armata de plimbatori de hartii care trebuie si aia sa fie platiti – si de unde sa fie platiti, daca nu din pretul chiriilor. Prin urmare, asa cum pretul oricarui serviciu oferit de stat este mult mai mare decat daca acel serviciu ar fi liberalizat si ar fi oferit de piata libera, tot asa s-ar intampla si cand statul s-ar implica in piata chiriilor. Ca o mica paranteza, statul in Romania este oricum implicat in o mie de domenii in care nu are treaba si acolo unde putem compara serviciile oferite de stat cu serviciile oferite de privat, nu mai incape loc de indoiala unde este mai bine. Dam aici exemplul invatamantului sau al sanatatii: sunt gradinite si scoli care se vaieta ca nu au copii desi invatamantul la stat este gratuit. Cu toate acestea, majoritatea gradinitelor si scolilor particulare nu fac fata cererilor desi pretul este extrem de mare si putini si-l permit – tocmai din cauza lipsei unei piete libere sanatoase din cauza cvasi-monopolului statului.

Sa ne intoarcem insa in Cluj si sa explicam de ce creste pretul la chirii. In primul rand, Clujul este mai aproape de occident si firmele straine care doresc sa beneficieze de forta de munca ieftina (de 10 ori mai ieftina ca in Germania) si de taxele mici ale Romaniei (cu 50% sa zicem comparat cu Germania de exemplu), vin acolo unde au acces la infrastructura si la o piata a muncii cat mai numeroase. De aceea este Bucurestiul cel mai dezvoltat oras si de aceea Clujul si Timisoara urmeaza indeaproape. Dezvoltarea economica a acestor doua orase din Vest este strict legata de proximitatea autostrazilor Ungariei si evident de numarul crescut al populatiei.

Cum in ultimul timp costul creditelor a scazut, este logic ca si imobiliarele incep sa aiba o oarecare crestere. In plus, cresterea economica a UE (mai ales din ‘locomotiva” Germania si din locomotivioarele nordice) bazata de asemenea pe dobanzi apropiate de zero, fac ca companiile din vest sa alerge in continuare accelerat in cautarea de forta de munca ieftina (comparativ cu costul fortei de munca de la ei). Deschiderea portilor catre imigranti a Germaniei nu este altceva decat o inginerie sociala calculata cu rolul de crestere a fortei de munca care sa pastreze competitivitatea Germaniei care se lupta la nivelu mondial cu marile puteri: SUA, China, Japonia. Noua de aici ne este foarte greu sa intelegem ca in ciuda problemelor din UE si a tanguielilor din randul porcusorilor gen Spania, Grecia, Portugalia si chiar Italia si Franta, in UE sunt tari care o duc din ce in ce mai bine si in care criza nu a venit inca. As enumera aici Germania, Olanda, Danemarca, Suedia, Finlanda, Norvegia dupa care vine esalonul secund folosit ca forta de munca pentru primele, din Europa de Est: Polonia, Cehia, Slovacia si chiar Ungaria, la care se adauga Tarile Baltice si Estonia. Porcusorii nu ii scoatem de tot din randul celor care o duc din ce in ce mai bine si crest pe fondul dobanzilor negative: Italia de nord, Spania de Nord si chiar Belgia sunt de asemenea pe crestere.

Pretul chiriei, cand este reglementat de piata, creste dintr-un singur motiv: cresterea cererii sau scaderea ofertei. Cum nu a trecut niciun cutremur recent prin Cluj care sa rada case si blocuri, ba chiar s-au construit, este evident ca cresterea cererii salta pretul. De unde insa vine aceasta crestere a cererii? Evident, din numarul mai mare de oameni care vin in Cluj ca sa munceasca sau sa invete. Cluj este si un oras universitar, dar nu stim sa spunem daca numarul studentilor a crescut atat de mult in anul acesta inca sa justifice sau sa contribuie la cresterea pretului. Prin urmare ramane cealalta categorie: clasa muncii care vine din zonele limitrofe Clujului sau din alte zone din tara ca sa munceasca in Cluj deoarece aici gasesc locuri de munca bine platite. Acesta este motivul pentru care preturile chiriilor cresc.

In discutia de la radio, s-a mai mentionat cum ca pretul la chiriile din centru pot chiar sa fie mai scumpe ca cele din alte orase din vest, cum ar fi Viena. Nu stiu cat de adevarata este afirmatia, insa nu este total exclusa. Chiar daca salariile din Cluj sunt mai mici ca salariile din Viena si chiar daca Vinena este un magnet mai puternic decat Clujul, cu siguranta puterea de cumparare a oamenilor muncii din Cluj este mai mare decat puterea de cumparare a oamenilor muncii din Viena. Ca o paranteza, in occident, bogatasii fug de centrele oraselor, lumea prefera sa locuiasca in zone cat mai linistite, rurale, deoarece au tot cele trebuie si acolo iar traficul spre oras nu este o corvoada ca la noi. Comparatia nu este deci tocmai intre mere si mere, deoarece ar trebui comparat pretul chiriilor din centrul Clujului (care in centru este probabil cel mai scump) cu pretul chiriilor din cele mai scumpe cartiere ale Vienei, nu din centru. In Viena deci, eu sunt sigur ca pretul chiriilor este mult mai mic decat in alte cartiere mai linistite, unde exista locuri de parcare, unde exista parcuri, etc. Vienezul nu cred ca tine musai sa stea in centru ca sa viziteze zilnic muzee, ca sa aiba bataie de cap cu traficul, ca sa se ciocneasca de fluxul masiv de turisti etc.

Puterea de cumparare a unui angajat in domeniul IT de la noi este mai mare decat puterea de cumparare a unui angajat IT din strainatate. Aceasta deoarece IT-ul poate fi relocat usor si prin urmare denivelarile la nivel global sunt mai putine decat in alte domenii. Daca o fabrica de masini din Germania se relocheaza extrem de dificil in Romania si are tot felul de probleme ca sa trimita marfa pana aici, o firma softare din Germania, poate da afara toti oamenii si sa pastreze doar cativa project manageri care sa coordoneze echipele din Romania. Prin urmare, existand competitie la nivel global si relocarea avand costuri infime, discrepantele intre salariile din vest si de la noi in domeniul IT sunt mai mici decat cele din alte domenii. Prin urmare, chiar daca salariile sunt mai mari in vest, costul vietii care este un raport intre castiguri si cheltuieli este in general in avantajul lucratorilor din domeniul IT de la noi.  Nu este exclus ca si in alte domenii sa se intample la fel. De exemplu in inginerie, proiectare etc. De unde ce concluzie tragem? Daca costul vietii este mai bun pentru  angajatii companiilor straine din Cluj din domeniul IT (si alte cateva alte domenii bine platite),  este logic ca chiriile care constituie o fractiune mica din totalul cheltuielilor la oamenii muncii cu salarii mari, sa aiba loc de crestere.

De asemenea, eu as mai gasi un argument de ce in Cluj si in alte orase cu atractivitate pentru investitori, pretul chiriilor creste si este mai mare decat o rata la credit. In primul rand, sa nu ne amagim si sa comparam o chirie cu o rata la credit la dobanzile actuale. Sa mai asteptam putin. Traim in vremuri exeptionale si mai ales cand ROBOR-ul la 3 luni era 0.7% cu siguranta o rata era mai buna decat o chirie pentru aceeasi locatie. Insa oamenii care muncesc in general in domenii bine platite si se bat pentru chiriile din centru, cu siguranta nu sunt prosti, altfel  nu ar avea salariile atat de mari: dobanzile o sa creasca si nu stim cand acest raport se va inversa si o rata va devenit mult mai scumpa decat o chirie. Pe de alta parte, cu siguranta mai ales tinerii nu au ambitia prosteasca mostenita atavic de la parintii ca sa fie propitari pe o cutie de chibrite, ci au cu totul alte aspiratii in viata: sa calatoreasca, sa manance la restaurant din cand in cand, sa isi cumpere o masina buna, sa isi schimbe hainele mai des. Mentalitatea tinerilor de astazi este cu totul alta decat mentalitatea oamenilor muncii din vremea comunista si a copiilor lor, victime ale aceleiasi mentalitati, ca se merita sa mananci salam de 2 lei, sa mergi cu autobuzul si sa tragi de bocancii aia pana se rup de tot, ca sa platesti rata sa ai si tu macar o garsoniera acolo, ca sa fie lucrul tau.

Cunosc nenumarate cazuri de victime ale acestei mentalitati care s-au ales cu apartamente cumparate in zone aiurea si ulterior au avut oportunitati mai bune de serviciu fie in Bucuresti, fie afara si prin urmare au ramas cu creditul si cu apartamentul, in prezent locuind in chirie intr-un alt oras si/sau tara decat cea unde si-au facut achizitia. Nu mai spun ca o familie tanara nestiind cati copii va avea, nu poate sa ia o decizie potrivita cu privire la ce locuinta sa cumpere. Intr-adevar exista varianta revanzarii pe viitor, dar aceasta varianta este avantajoasa doar intr-o piata in continua crestere. In vremea de astazi insa cine poate baga mana in foc ca peste 2-3 ani, preturile nu pot scade cu 50% fata de cele actuale cand dobanzile o sa explodeze si o noua criza o sa bata la usa, poate chiar mai puternic ca in 2008 cand problema o sa fie hrana de zi cu zi sau cumpararea unui bilet de avion pentru Noua Zeelanda?

Iata deci de ce cresc preturile la chirii in Cluj:

  1. cresterea economica a orasului, asigura un numar mare de clienti care isi permit sa plateasca chirii mari
  2. cu  siguranta exista atractivitate mai mica a achizitiilor, multi tineri fiind constienti ca poate peste 2-3 ani vor pleca in afara sau poate vor dori sa-si cumpere o casa sau le e teama de credite si asteapta o stabilizare a acestora
  3. piata constructiilor este inca slaba si investitorii inca sunt reticenti; daca pentru un om normal este mai convenabil ca pret sa plateasca o rata la credit decat chiria, cu atat mai mult avantajos ar fi pentru marii investitori sa construiasca si sa inchirieze; faptul ca exista aceasta situatie denota tocmai lipsa interesului investitorilor din varii motive (neincrederea in bruma de crestere economica, lipsa infrastructurii etc)

Bazooka de 9 miliarde a lui Isărescu a clintit ROBOR-ul cu 0.01%

V-ati linistit deoarece nu ati mai vazut azi niciun breaking news cu ROBOR-ul? Degeaba v-ati linistit. Dupa sedinta BNR de ieri, dupa cresterea treptata si accelerata a ROBOR-ului ne asteptam ca rezultatul sa fie cu totul altul. Din pacate nu a fost asa. ROBOR-ul overnight a scazut de la 1.53 la 1.47 (sub nivelul de 1.57 din 2 oct si peste 1.28 din 29 sep) iar la 3 luni, a scazut de la 1.80% la 1.79% cu un rusinos 0.01% care arata care este potenta deciziilor BNR asupra pietei.

Cam atat s-au calmat bancile dupa deciziile luate de BNR care sunt prea tehnice pentru noi si nu le analizam. Insa important e de retinut ca rata de referinta a fost mentinuta in continuare la un nivel prea jos in ciuda problemelor si dezechilibrelor de pe piata intra-bancara.

Nu este inca alerta dupa parerea mea, abia intr-o saptamana vom vedea daca trendul este spart sau cauzele care determina cresterea dobanzilor interbancare este una solida care are efecte in continuare.

Reamintesc explicatiile (cvasi)oficiale la cresterea ROBOR-ului: scaderea lichiditatii de bani pe piata. Evident ca BNR-ul controleaza lichiditatea si noi ca niste necunoscatori ce suntem nu putem stii in ce masura BNR poate determina lichiditatea, o poate controla intr-o masura mai mare sau mai mica. Adica nu putem spune daca BNR a determinat restrangerea lichiditatii, daca nu a determinat-o dar desi poate sa o constranga nu o face sau nu a determinati-o si nici nu poate sa o faca cu cele doua nuante ale acestei ultime situatii: chiar daca ar putea nu ar vrea sau ar vrea dar chiar nu poate.

Una dintre cauzele scaderii lichiditatii mentionate prin articole “de specialitate” ar fi faptul ca companiile de stat au tras dividendele in urma legii date de guvern care e nesatul dupa bani si prin urmare nu a permis companiilor sa reinvesteasca. Ca o parere personala, acesti bani (profiturile companiilor de stat) sunt oricum bani care vor merge pe apa sambetei, singura diferenta fiind daca vor merge pe tunurile “investitionale” la nivelul companiilor de stat controlate de baroni si baiesti destepti care prin capuseli, salarii si bonusuri nesimtite le “rezolva” in cursul anului urmator sau vor merge pe “investitiile” la nivelul statului si pe mariririle de salarii ale primarilor, ale administratiei publice si unor bugetari (cam toti mai putin fraierii de profesori) sau pe alte investitii cum ar fi cele in Dusetere 4×4 ale companiilor de IT infiintate de tovarasa Gabriela Firea.

O alta cauza a scaderii lichiditatii poate fi pur si simplu cresterea volumului creditarii: bancile dau atat de multe credite incat chiar cu sistemul fractionar si cu cresterea depozitelor, nu fac fata, prin urmare exista sete de bani. Si nu ar fi de mirare: la 4-5% DAE cat e un credit imobiliar acum (cel putin) care banca sa nu dea 2% pe interbancar daca are clienti. Nu mai zic de creditele de consum unde dobanda e mult mai mare. Deci daca romanii au curaj si se arunca la credite, nu ar fi de mirare ca bancile pur si simplu sa nu mai aiba rezerve si sa se lupte intre ele pe faramiturile de lichiditate ramasa pentru a nu pierde terenul in lupta pentru musterii.

O alta cauza legata de timing-ul cand a avut aceasta crestere ar fi bineinteles decizia Fed-ului si exitul Fondului Prorpietatea desi acesta a inceput ceva mai devreme insa poate ca abia acum au inceput sa apara efectele. La FP nu stiu actionariatul dar in momentul in care banii sunt scosi de pe piata de capital, fie ca sunt investitori romani, fie straini, daca macar o parte decid sa investeasca in afara, este clar ca exista o scurgere de lichiditate din sistem.

Intorcandu-ne la titlul articolului, poate pare exagerat sa numim bazooka o injectie de “doar” 9.35 mld. lei (cf ZF). Insa macar o pocanitoare cu pucioasa facea un zgomot mai mare decat acest fâsss reusit de BNR. Indiferent de trendul care va urma, lipsa efectului imediat al BNR-ului arata ca atunci cand distorsionezi piata libera, reglajele nu prea mai functioneaza. Sistemul financiar actual romanesc este ca o Dacie 1300 mesterita de un babac “expert” la care toti se uita si se mira ca mai merge, chiar daca face zgomot, chiar daca scoate fum, chiar daca trebuie mesterit la ea in fiecare zi cua tentie si cu multa migala si doar de “cunoscatori”. Cu aceasta ocazie am vazut ca directia la Dacie nu prea mai merge. Mi-e teama ca Dacia noastra sa nu fii prins o viteza prea mare si dupa directie sa vedem ca nu mai functioneaza nici franele. Nu de alta, ROBOR-ul ca ROBOR-ul ca acolo e un sistem cat de cat inchis unde doar se ciocnesc doar spaimele bancherilor. Insa daca incepe si distractia pe curs, unde impactul emotional este mult mai puternic si indiferent de fundamente, cand se aprinde scanteia fricii de saltul euro-ului, o sa trebuiasca sa aduca Isarescu mai multe bazuce si poate chiar sa imprumute niste rachete de la FMI-ul.

ROBOR-ul pentru to(n)ți

ROBOR-ul reprezinta costul cu care bancile se imprumuta intre ele lei. Dobanda interbancara este consecinta mai multor factori, atat fiscali si financiari (politica BNR, sistemul financiar, intrarea sau iesirea de bani) cat si economici (inflatie, consum, dezvoltare).

Cam atat trebuie sa stie tontii, ca e ceva complicat care nu poate fi reglat de Isarescu. Ce poate face Isarescu este sa tipareasca mai multi sau mai putini bani desi teoria ca tiparirea de bani produce inflatie  (si/sau cresterea dobanzilor) a cam fost infirmata in ultimul timp, lucrurile fiind mult mai complicate.

Faptul ca prim-ministrul pune cresterea ROBOR-ului pe vacanta lui Isarescu denota lacunele cu privire la functionarea sistemului bancar ale lui Tudose. Si mai mult, denota prostie in stare bruta, caci daca nu e la indemana oricarui tovaras sa cunoasca tainele ROBOR-ului, un prim-ministru serios care are la indemana experti si specialisti, s-ar fi documentat inainte sa manane ca la birt aiurea cu privire la ROBOR si sa ceara lui Isarescu sa-l faca mai mic. Pai daca lucrurile ar fi atat de simple, Isarescu l-ar fi marit de mult timp, ca nu de aia se alarma el ca cam se incinge creditarea si se apropie iar 2008-ul de noi. Isaresca nu doar ca nu poate regla ROBOR-ul dar nu poate nici macar regla inflatia. Sa nu uitam ca BNR-istii incearca sa mareasca inflatia de ani buni, fiind setati pe teoria clasica-idioata (sa-i spunem pe scurt asa) conform careia inflatia moderata ajuta dezvoltarea prin usurarea poverii dobanzii. I-am mai criticat pe tema asta, prin urmare nu ma voi repeta acum. Sunt totusi curios daca cand atingem 2%, BNR-istii o sa fie fericiti si o sa tzopaie de bucurie ca si-au atins target-ul, pentru ca eu pun pariu ca 2% nu o sa fie un target ci o sa fie o statie de oprire inspre un 4-5% care poate va fi o statie in care vom sta putin mai mult pana vom merge spre marea hiperinflatie asteptata in toata lumea bazata pe dolar.

Poate mai degraba decat de ROBOR, prim-ministrul ar trebui sa-si puna problema si de ce avem inflatie. Nu zic ca e rau sau ca e bine, cert este ca si PSD-ul a avut niscavai contributie la asta prin marirea pensiilor si a salariilor bugetarilor. Experimentul facut de PSD nu s-a terminat inca si desi masurile sunt de criticat si evident ca nu sunt corecte prin nicio justificare economica, oricat de socialista ar fi ea in esenta, desi intentiile sunt cu totul altele decat cresterea economica, dupa cum am explicat inca din Ianuarie in articolul Norocul Prostului, dezastrul din UE si problemele din sistemul financiar, fac ca revenirea dobanzilor la cote reale, reglate de piata sa fie intarziata, prin urmare, tiparirea de bani si creditarea facila se pot inca face la noi fara niciun risc previzibil, deoarece altii o fac oricum inca din 2008 la cote cu totul inimaginabile.

De aceea, prin prisma iresponsabilitatii si dezinteresului fata de piata libera si dezvoltare durabila, Romania nu este deloc caz unic, fiind doar un mic copil pe langa ce se intampla la nivelul UE sau in SUA.

In concluzie, indiferent de macaniturile lui Tudose si de maraitul BNR-istilor, economia va creste (la fel de nesanatos) in continuare si inflatia nu va fi decat inca putin gaz pe foc, dobanzile fiind in continuare strict legate de ce se intampla mai ales la nivel european unde BCE deocamdata e legata la maini, Draghi negasind inca nici un trick magic prin care sa indrazneasca sa mute in sus dobanda, macar cu o iota cum fac americanii, care e posibil ca dupa schimbarea garzii la Fed sa dea inapoi, daca Trump o sa reusasca sa-si puna oamenii in locurile vacante in curand, inclusiv in locul Yelenei. Cat despre ROBOR, daca mai creste putin, o sa atraga fluxuri masive din afara care o sa tempereze riscurile de cresteri bruste. Prin urmare, everybody, chill out!

UE se dă pe față în Catalonia

In primul rand trebuie sa subliniem ca “distractia” abia a inceput. In urma batailor si bastoanelor politistilor spanioli, credeti ca entuziasmul pentru libertate va scadea? Nici vorba …

In al doilea, rand, in reprimarea violenta a unui referendum si linistea cu care niciun lider european nu acuza violentele si nu condamna Spania pentru suprimarea unui drept de baza al democratiei: dreptul la vot, denota ipocrizia si insensibilitatea acestui organism monstruos care este UE si care incearca sa treaca printr-o masina de tocat carne toate popoarele si toate natiunile, scotand o pasta uniforma, usor de procesat si de pus in conserve.

Se intelege ca UE numai de asta nu avea acum nevoie in pragul destramarii si in momente in care se agata cu disperare de Marea Britanie, incercand sa mai scoata de la ei ceva fonduri si incercand sa dea la cotoaie britanicilor cat mai mult pentru ca nu cumva iesind si fiindu-le mai bine “afara”, sa dea de gandit si altora, cum ar fi poate nemtii care deocamdata la nivelul populatiei, accepta cu o prostie de neinteles rolul de finantatori.

De ce spun ca UE prin reprezentantii ei (Comisia) dar si prin politicienii principalelor tari denota mare ipocrizie: cand a fost votat Brexitul si Scotienii maraiau ca ei vor in UE, europenii au sarit imediat: daca Scotia vrea, noi ii primim cu bratele deschise. In cazul catalanilor insa, deja i-au amenintat ca UE nu o sa recunoasca Catalonia ca stat si ca Catalonia in niciun caz nu va fi acceptat in UE in caz de autodeterminare. Asta, desi catalanii oricum doresc sa ramana in UE si nu se pune altfel problema, principalul lor motiv pentru care doresc independenta este faptul ca sudistii sunt lenesi si nu muncesc iar ei ii duc in spate. 15% din populatie produce 25% din PIB si probabil fara “atasul” sudului, Catalonia ar fi o mica Olanda in nordul peninsulei Iberice.

Strategic, este oricum de neinteles de ce UE nu accepta aceasta diviziune. Se intelege, ca s-ar pune problema datoriei: daca Catalonia nu ar accepta sa preia nimic din datorie, ar fi dezastru pentru Spania, daportul datorie/PIB sarind la cifre extrem de dezastruoase care ar dinamita tot sistemul financiar european. Insa, desi nu stiu amanunte, eu sunt sigur ca in schimbul libertatii, catalonii ar accepta sa preia o parte din datorie, raportat la PIB sa zicem. Astea sunt amanunte, si cu UE mediator, sigur s-ar putea rezolva usor chestiunea. La urma urmei, UE oricum incearca spargerea statelor nationale in mici regiuni usor controlabile, pentru a permite ca Reich-ul sa poata conduce liber si sa nu aiba competitori. De aceea a fost distrusa si Yugoslavia si de aceea nemtii pun bete in roate si polonezilor: le e frica de competitie. Poate ca in anii 90 intr-adevar Yugoslavia nu prezenta un pericol real, fiind o tara fosta comunista, cu posibilitati limitate de a pune vreo problema din punct de vedere competitiv sau din alte puncte Germaniei. Insa pe-atunci nici Germania nu era cea de astazi.

De atlfel, daca urmarim traseul Germaniei din anii 90 pana astazi, nu putem sa nu fim conspirationisti cu privire la faptul ca UE pare a fi constructia ideala pentru dezvoltarea si cresterea ca putere unica a Germaniei in Europa: o tara bazata pe productie industriala masiva, care a subminat inca din start ceilalti competitori prin avantajul obtinut din trecerea la moneda unica, Germania a urmarit in permanenta de-a lungul anilor sa mareasca cat de mult avantajele competitive fata de altii. De aceea a investit masiv in productie, de aceea a dezvoltat sistemul bancar european in vederea creditarii tarilor mai sarace pentru a le permite sa fie o piata de desfacere “la indemana” pe care produsele nemtesti sunt testate si ciclul industrial este forjat in vederea lansarii pe plan mondial.

Astfel privind lucrurile, nu gasim alta explicatie pentru care Germania nu ar accepta o Catalanie independenta dar ar accepta o Scotie independenta, mai ales daca asta loveste in “dezertorul” Anglia.

Din pacate insa pentru UE si pentru noi mai ales (cu siguranta Catalania va da idei si maghiarilor de la noi), Catalania isi va declara independenta si este doar o chestiune de timp pana cand si-o va obtine chiar cu armele. Daca UE va incerca un blocaj, Catalania nu va avea alternativa decat sa se indrepte spre Marea Britanie sau, de ce nu, spre Rusia sau China.

Sa presupunem prin absurd ca Catalania va reusi sa se separe si ca UE va inchide granitele cu Catalania, incercand sa ii pedepseasca, neacceptand-o ca membra UE. Catalania nu va avea de ales decat sa dezvolte relatii comerciale cu alte tari, UE nefiind deloc singura varianta.

Exista insa si o alternativa, care are poate chiar un grad de probabilitate mai mare: pumnul in gura. Politia spaniola deja le-a tras destul pumni la protestatari, dar eu ma refer ca nu este deloc exclus ca sa intre armata si sa se lase cu o stare de urgenta si alte minunatii, toate bineinteles cu … “binecuvantarea” UE care nu va zice nimic si va accepta dreptul la …. “apararea integritatii” al Spaniei. Iata inca un paradox, UE ajunge sa apere suveranitatea statelor, tocmai Imperiul care de fapt incearca sa submineze suveranitatea statelor si sa le fure pe sustache din drepturi si din puteri, prin procese politice complicate, prin sistemul juridic, prin tratate si aquis-uri, intr-un cuvand: intr-un mod las, fara scrupule dar si fara curajul de a spune pe fata ca UE nu isi mai doreste state ci doar regiuni, provincii, judete. Iata deci cumva un conflict intre ce isi doreste UE si ce face UE. Paradoxal, UE ar trebui sa salute secesiunea si sa incurajeze si alte provincii istorice sa se rupa si sa intre sub “umbrela” marelui pacificator care se prezinta ca singura frana la un nou razboi in Europa. Problema cea mare este cred eu momentul. Fiind deja clatinata din toti țâțânii, UE nu are chef de Catalonia deocamdata. De aceea, urmeaza razboi civil in Spania.

Insuficieță mentală

Urgențele din Craiova arată ca după bombardamente. O ușă de termopan cu o gaură astupată cu un carton face intrarea într-o sală de așteptare – ai cărei pereți, tavan și podea par a nu mai fi fost reparați din mileniul trecut – să pară ca intrarea într-un birt de la sat. Cel mai comice mi se par scaunele care cu greu pot fi numite scaune: niște plastice care stau să cadă, prinse de doua țevi de metal care formează un fel de bancă. Poți să stai pe ele cu o singură condiție (de fapt două): să ai mai puțin de 70kg și să nu încerci să te lași pe spate. În plus, dacă prinzi loc în lateral, trebuie să te ferești cu capul să nu dai de peretele oblic vertical care e probabil scara de deasupra. La Urgențe Craiova, nici “aparținătorii” nu au voiă să aibă odihnă, nu doar bolnavii nefericiții sau sărmanii doctori care sunt oricum supraîncărcați și mult mai puțini decât ar fi nevoie.

La spitalul de Urgență din Craiova se fac renovări și construcții în continuu de când mă știu. Noul corp din fața spitalului care se zice că va găzdui un centru avansat de bypass este deja în construcție de atât de mult timp încât țiplele de la termpoane au început să se usuce și să se decojască de pe rame. Cine să le mai dea jos când sunt atâtea de făcut. Se lucrează intens, chiar și la Urgențe, s-a început o extindere (aparentă). Acum câțiva ani buni se lucra în partea cealaltă, unde era pe vremuri intrarea îi Policlinică.

Intrarea în spitalul 1 a fost mereu o problema. Intrarea inițială, concepută de arhitecți, cea majestuoasă și care ar fi normal să fie folosita ca intrară că așa e normal ca la o clădire să intri pe la intrare nu prin subsol, a fost confiscată de DSP care de asemenea a confiscat cele mai accesibile bioruri, adică parterul dinspre strada 1 Mai. Bolnavii (cei care nu vin prin urgențe) dar și vizitatorii, intră pe o alee lăturalnică, coboară în subsol, mai urcă apoi ditamai scară ca să ajungă la parter, de unde mai dau încă un ocol ca să acceseze scările principale, căci de lifturi nu mai are rost să discutăm.

Proasta rânduială, proasta administrare se vede după cum am spus de la ușa de la intrare. Spitalul denota nivelul unei societăți pentru că arată cât de capabili suntem și totodată cât de mult ne pasă. Poate cele exterioare sunt minore și sunt conștient că așa cum e, când voi ajunge eu la bătrânețe probabil nu voi mai avea parte de aceleași servicii. Se știe că pierdem sânge mai ales din domeniul medical, cei mai buni și cei mai cinstiți și muncitori doctori fug în afară. Rămân cei mai proști (nu neapărat), cei care nu au de ales (din varii motive) și cei care “se descurcă” și se adaptează la mediu acceptând și să lucreze în condiții mizere, și să lucreze fără dotări sau medicamente, etc.

Un alt amănunt interesant este că în Craiova mai există un spital de urgențe care însă nu prea are clienți. Spitalul Filantropia are și el câteva secții însă dacă nu are “de toate”, lumea nu știe de el și cam bate vântul pe-acolo. Cei 2-3 doctori de gardă și brancardierul stau și se uită la televizor toată noaptea în timp ce la Spitalul 1, abia au timp de o țigară.

Cam 75% din cei care vin la urgențe sunt țigani. Nu știu de ce. Ei se bat mai mult, mai ales la noi în Craiova. Se taie între ei, se bat între clanuri, stau la două aruncături de băț de spital. Cel mai periculos cartier din România este în vecinătatea imediată a spitalului. Evident că nu vin doar bătăuși. Azi a venit unul să facă dializă. Măsa cu fiesa vorbeau între ele. O vecină de sală, tot rromă o întreabă: da’ ce-are beiatu?” “Face dializă” răspunde măsa. De nouă ani vin cu el să facă. “Dializă? Da ce-i aia că io nu mi-am făcut niciodată”. Coana asta de întreabă venise mai demult, am găsit-o înfiptă în scaun încă de la start alături de o altă colegă și 3 ore nemișcată de pe el a fost. Eu nu puteam să stau mai mult de 5 minute pe scaunele alea, deși aveam și eu ceva șunci – nu ca ea. Nu știu care era oful ei că vorbeau țigănește între ele și n-am înțeles nimic. “Fă, ești femeie bătrână” îi răspunde mama băiatului cu dializa. Ai văzut rinichi la animale? E, așa e și la om, s-a uscat rinichii ca poama. Nu mai face de niciunele”. “Păi cum face atunci?” întreabă coana uimită de așa minunăție de boală. “Vine la aparate, de 3 ori pe săptămână”. “Suficiență renală îi zâce” completează a mică. “Suficiență mentală? Are și cu capu’?” aude strâmb și completează coana. “Nu fă, renală” clarifică mama.

Nu înțeleg de ce bolnavii cu dializă trebuie să vină la urgențe în ziua de astăzi în care până și cabinetele veterniare din Craiova arată deja ca alea din filmele americănești. În privat, în multe locuri, la noi deja la fel ca în vest. De rinichi, avem și în Craiova mai multe spitale private, sunt vreo 2 mari, dar bineînțeles că la stat e altfel. La stat toate sunt altfel, deși dăm bani mulți. Oamenii nu pot înțelege și nici nu realizează ce ar însemna un stat mai mic și ce ar însemna ca în locul impozitelor să plătim pentru toate câte se face statul că ne oferă gratuit și cât de mult s-ar dezvolta toate domeniile care sunt acum sufocate de grija neobosită a partidului și a tovarășilor conducători.

Nu doar banii și tunurile sunt însă problema. Mai e și problema oamenilor pe niveluri mai mici. Un geam la o ușă, un linoleu calumea pe jos, niște scaune normale pe care să chiar poți sta – cred că oricât de puțini ar fi banii, un administrator bun ar putea să rezolve. Ar fi de-ajuns ca spitalul 1 să facă o chetă pe Facebook și dacă oamenii ar vedea că s-ar face ceva, ar contribui.

Craiova este încă marginea României, care este marginea lumii. Am fost prin alte orașe și am văzut altfel, inclusiv prin spitale. Noi oltenii suntem altfel și ne place să rămânem așa.

Un tatae de pe lângă Corabia a ajuns la un spital de stat în București și copiii lui au rămas uimiți că nu au trebuit să dea și să cumpere nimic: nici medicamente, nici pansamente, nici măcar iaurt! Vestea că în spital la București îți dă nu doar medicamente, ci și iaurt dă deja înconjurul Olteniei. Din păcate, pentru urgențe, trebuie să ne mulțumim deocamdată și fără iaurt.

De la dormitul cu porcii, la dormitul cu câinii

Problemele multor oamenilor acum vreo 50 de ani erau sa aiba un acoperis deasupra capului si o paine pe masa. Problemele in vremuri bune, cand nu era razboi, caci in timp de razboi se intelege ca supravietuirea era pe locul 1.

Acum, situatia s-a schimbat drastic. Foarte putini sunt stresati de prospectul dormitului la gramada cate 6 oameni intr-o camera impreuna cu porcii si caprele si chestiunea zilei este: dormi bine cu cainele in pat sau nu?

Poate ar fi util sa incepem cu raspunsul care atinge si el culmi ale absurdului aduncandu-ne inca un motiv sa ne convingem ca traim intr-o lume nebuna:

“Oamenii cu un singur câine în dormitor au avut un somn eficient; însă, poziția câinelui în/lângă pat a făcut diferența”, se notează în studiu.”

Nu am verificat sursa articolului tradus de Digi24 – care se apropie cu pasi rapizi de modelul OTV producand articole si titluri care sa atraga clickuri – dar mentionarea Clinicii Mayo ca locul unde s-a facut acest studiu ne asigura ca nu este deloc vorba de trivialitatii sau initiative fara relevanta, ale unor no-name-uri. Clinica Mayo este un brand puternic in SUA, oferind servicii de calitate pacientilor. Faptul ca au facut acest tip de studiu este clar consecinta a faptului ca problema este una reala, prezinta interes pentru oameni si poate pentru firmele de asigurari care ar fi unul dintre putinele explicatii rationale pe care le-am putea gasi acestui studiu.

Mai concret, deoarece multi americani au caini si dorm cu ei, daca impactul ar fi relevant, firmele de asigurari ar trece in chestionare intrebarea: “ai caine?” si daca impactul ar fi negativ sau pozitiv intr-o oarecare masura, asa cum activitatea fizica permanenta iti aduce un scor bun sau cum fumatul iti aduce un scor mai prost, traiul alaturi de caine ar avea impact asupra costului asigurarii medicale. Este insa o speculatie, ma gandesc ca chiar daca asigurarile nu sunt interesate, acest topic preocupa totusi indeajuns de mult lume incat Mayo sa-l fi facut doar pentru promovare si branding.

Spuneam ca acum 60 de ani, erau alte vremuri. Sa ma explic. Ca orice om, amintirile din copilarie ramase sunt mai ales limitate la emotiile legate de unii oameni, evenimente, intamplari, locuri care au avut un impact puternic pentru noi atunci. Emotia ajuta memoriile sa se consolideze pe termen lung. Nu stiu in ce context si nu stiu cand, dar am din copilarie o memorie ciudata: fie mama, fie bunica, mi-au spus ca ei traiau toti intr-o singura camera si iarna aduceau si porcii si caprele sa doarma impreuna cu ei, ca nu cumva sa moara de frig afara. Nu am mai auzit o astfel de poveste, dar familii care traiau cu toti copiii intr-o singura camera am mai auzit, cel putin la tara.

Mahalaua periferica pe care a crescut mama (de asemenea, si eu vre 6 ani) si si-au trait bunicii mei viata impreuna nu avea insa niciun avantaj al orasului decat proximitatea: traind in oras, bunicul a putut sa aiba un loc de munca, la tara, probabil neavand mostenire pamant niciunul dintre ei, situatia ar fi fost mult mai grea. Atat de saraci erau, incat, pe cei 3-400 de metri dintr-o mahala de la marginea Craiovei, nu puteau nici macar sa faca un grajd pentru animale si sa-l “doteze” cu paie pentru ca sa elimine riscul ca animalele sa moara iarna. Prin urmare, dupa ce ca erau multi (bunica a avut 10 copii, desi doar 6 au supravietuit), si traiau intr-o singura camera, mai erau nevoiti si sa bage animelele langa ei.

Mintea mea de copil probabil a fost extrem de socata de acest amanunt incat din toate cate mi-a povestit bunica de-a lungul anilor, printre cele cateva lucruri care le mai pot spune despre ei, asta e una dintre ele. Nu stiu contextul si tare imi pare rau. Bunica se plangea foarte mult de viata grea pe care a dus-o si cu siguranta au fost multe lucruri asemanatoare. In ultima perioada a vietii ducand in spate un reumatism de gradul cel mai mare care ii produceau dureri cumplite si care o tinea tinutuita la pat, plangea zilnic si se tanguia. Pentru noi, copii fiind, sa ne intoarcem de la scoala si sa o gasim pe mamaie plangand si tanguindu-se era ceva normal, facea parte din viata de zi cu zi, ca si faptul ca nu tacea mai deloc, vorbind mereu si povestindu-ne vrute si nevrute.

O alta amintirie “aleatoare” care mi-a mai ramas este una amuzanta cu privire la cum era vazut razboiul la ea la tara unde lumea era “proasta” si nu stia ce sunt bombardamentele. Bunica deoarece mai fusese la oras si vazuse dezastrul razboiului, stia. Insa, deoarece orasul era riscant si nu era de mancare, iar barbatul ii era pe front, cand a fugit cu copiii la tara in perioada razboiului a asistat la o scena extrem de amuzanta a unei alte fete (sau femei) care din pacate nu stiu cine era (daca era sora bunicii sau alta ruda) si care “nestiind ce e razboiul”, cand auzea avioanele, alerga pe camp ca sa o vada pilotii, scotea esarfa si le facea semn strigand “Dati, ma, si pe-aici!”. Adica, dati cu bombe. Bunica, care venea de la oras si stia ce e razboiul si ce sunt bombele, se ascundea cu copii in grajd de frica, pe cand acea femeie, le facea semn si incerca sa ii provoace deoarece era curioasa si ea cum e cu bombele.

Intorcandu-ne la caini, nu incetez sa ma gandesc oare ce au in cap oamenii care tin in casa caini si dorm cu ei. Oricat de afectuos si prietenos ar fi un caine, este ceva natural, firesc, simplu de vazut ca locul lui nu este in casa, ci afara. Cainele face zgomot, cere atentie, cere “joaca”, strica prin casa, lasa par (si poate si altele), are toane, are personalitate, deranjaza oaspetii, deranjaza vecinii (la bloc), latra aiurea si-ti face capul calindar si in schimb nu iti aduce decat o senzatie de afectiune care este una triviala si care nu poate sa aiba o bruma de scoarta decat pentru cei care au un mare deficit in relatiile cu oricare alti oameni. Uneori ma gandeam ca cainele este cel mai “practic” inlocuitor al copilului care necesita mult mai mult efort si implicare si iti ofera recompense mult mai greu decat un caine, care daca ii arunci un os, iti este cel mai bun prieten, iar daca te mai si joci putin cu el, te idolatrizeaza. In plus, nu are nevoie nici de nopti nedormite, nici de xbox si nici nu-ti va schimba mereu canalul TV cand se va face mare sau va da muzica tare. Ca sa nu mai zicem ca de caine de poti scapa oricand in caz ca te plictisesti sau ti s-a luat de el.

La cate minusuri am subliniat, pentru a tine balanta in directia pastrarii animalului in casa (tot ce spun e valabil si pentru pisici si se intelege ca vorbim de adulti, nu de copii) persoana sau familia respectiva trebuie sa aiba mari probleme incat spoiala de comuniune pe care ti-o poate oferi un animal sa justifice tot efortul si toata bataia de cap. Poate am putea sa ne largim si mai mult critica si sa mentionam ca oricum pastrarea unui caine in casa este o teroare pentru acesta, animalul nefiind facut pentru asta. Iata deci un indiciu clar ca dragostea pentru animale a celor care tin cainii in casa este una cel putin problematica …

Daca am evalua complet plusurile si minusurile, poate un caine in casa ar fi acceptabil doar la persoanele batrane singure, care au probleme de depresie, au avut socuri puternice, evenimente tragice recent si care nu se pot echilibra altfel. In aceste cazuri, te gandesti ca decat sa vorbeasca singur, respectivul poate vorbi mai bine cu un animal, sau te gandesti ca poate preocuparea pentru grija animalului ii mai ia mintea de la alte obsesii sau il ajuta sa uite necazurile. Dar in general, televizorul “rezolva” mult mai eficient aceste situatii.

Insa oameni in toata firea, care au o viata, care au o familie, care au un loc de munca si un rol in societate, sa traiasca cu cainele in casa este un lucru extrem de trist. Daca totusi mergem pe firul ca cainele este un “supliment” care compenseaza alte lipsuri si el este ultima veriga care mai tine legata o familie, putem sa aplicam argumentul anterior, cel cu privire la batrani si sa acceptam ca cainele in casa este un xanax mai ieftin si poate cu efecte secundare mai putine. Dar in niciun caz nu este o solutie pe termen mediu-lung.

Cat cei despre care dorm cu cainele in pat, nici nu stim ce sa mai zicem, doar ca este un capitol pentru specialisti. Dar nu pentru cei care studiaza ce se spune in articolul la care am facut referinta …

1 2 3 160