O nouă criză se coace în UE

In ciuda perceptiei de la noi cum ca criza politica din Germania se invarte in jurul acceptarii sau nu a politici lui Merkel cu privinta la imigratie, principalul motiv pentru care coalitia a esuat este de fapt cu privire la politica monetara dusa de BCE contestata din ce in ce mai mult de nemti, austrieci, olandezi si in general toti europenii care au inca in raport datorie/PIB rezonabil si care sunt nevoiti sa ii duca in spate pe ceilalti cum ar fi greci, spanioli, francezi, italieni, portughezi etc.

Sa nu ne imaginam BCE prin comparatie cu BNR ca un fel de feuda a unei singure persoane. Draghi nu are deloc puteri similare cu Isarescu, ci este doar presedintele “guvernului” care contine 6 membri executivi la care se adauga guvernatorii bancilor nationale a celor 19 tari din zona euro. Nu toti membrii au aceeasi viziune, ba chiar sunt pareri total opuse si la ultima sedinta la care s-a decis pastrarea neschimbata a dobanzii, au fost daca nu ma insel 5 voturi care s-au opus. Sistemul de pondere a voturilor este destul de complicat si nu detaliez aici, pe scurt Germania are greutate mare, mult mai mare decat Grecia, de exemplu, lucru destul de evident.

Lipsa omogenitatii si viziunii comune cu privire la politica monetara se reflecta evident si in alte capitole, de unde si problema cu guvernarea UE: cand fiecare trage intr-o parte, lucrurile nu au cum sa mearga bine. De aceea, ca si la formarea UE si ca si in toate etapele in care s-au facut schimbari importante, acestea s-au facut in mod “oportun” ca un raspuns la o criza. Prin haos la ordine, altfel spus.

Principalul pas inainte care “trebuie” facut in UE este emiterea de obligatiuni care desi pare ca ar pune caruta inaintea calului, ar rezolva unificarea politicii fiscale deoarece o data emise eurobonduri, se va stabili si un algoritm sau un criteriu de acordare care va avea cu siguranta cateva “asteriscuri” care vor submina de facto independenta politica fiscala care inca mai exista la nivelul tarilor in ghiveciul europenist.

Paradoxal, desi ar fi cea mai castigata, pana in prezent Germania a fost principala oponenta a emiterii euroobligatiunilor, tocmai pentru ca germanii inca mai spera ca nu vor munci pentru greci si inca nu accepta ca deja muncesc si au muncit pentru greci. E o poveste lunga, dar pe scurt cam asta inseamna. Pentru a sparge pentru totdeauna rezistenta germana (evident minoritara) la euroobligatiuni, este asadar nevoie de o noua criza care sa nu mai dea alternativa. Doar pusi in fata riscului ca intreg esafodajul UE sa se sparga si ca Germania sa intre in recesiune, vor accepta nemtii schimbarea.

Se intelege ca nemtii nu sunt ultimii fraieri in UE si deocamdata au reusit cumva sa propteasca sistemul bancar astfel incat acesta sa nu se prabuseasca fara ajutorul euro-obligatiunilor. Nici aici nu vom intra in detalii, unul dintre mecanisme au fost fondurile speciale de salvare a bancilor al caror rezultat s-a vazut: randamentele bondurilor diverselor tari sunt relativ uniforme ceea ce denota increderea investitorilor si putine tari au avut probleme de finantare.

Poate ca nu m-am facut clar in explicatii si fac aici o pauza. Se intelege ca viziunile unioniste nu sunt deloc unitare. Unora le convine uniunea in forma actuala, unii vor uniune totala politica si fiscala acum, unii o vor si ei dar considera ca inca nu e momentul, ca inca mai exista rezistenta pe alocuri, de aceea trebuie gasita o cale pentru a face pasi inainte fara riscuri. Sunt bineinteles si motivatii financiare si de alta natura in ghiveciul de viziuni asupra UE a “factorilor decidenti”, de unde si ceata si obscuritatea cu care uniunea merge inainte si exista schimbari sau tentative de schimbari la tot pasul, ca sa nu mai spunem de disonantele stridente in comunicare intre diversele “portavoci” cum ar fi de exemplu Junker pe care cum altfel l-am putea numi decat un papagal daca nici macar pe colegii lui nu ii convinge si este luat in deradere cu privire la optimismul si lipsa lui de conexiune cu realitatea?

Si daca tot sunt la paranteze, poate nu ar strica sa mai reamintesc si de Brexit si de posibilul haos pe care acesta il poate produce. Sa presupunem un singur scenariu: negocierile esueaza si Marea Britanie nu doar ca nu mai plateste nimic dar baga si taxe vamale produselor din UE. Evident ca va suferi si Marea Britanie dar una e sa te ciocnesti cu un Rolce Royce si alta e sa te ciocnesti cu o Dacie. Haosul poate sa apara oricand de oriunde si in ciuda evidentelor conform carora ar fi de bun simt ca negocierile sa ajunga la un final, vedem ca liderii europeni de astazi sunt atat de obositi si atat de slabi incat nu pot sa ajunga la un consens nici macar in propriul partid, ca sa nu mai zicem in propriul guvern, ca sa nu mai zicem in propria tara, prin urmare ce sa ne mai asteptam la nivel european? Si ma refer aici doar la Merkel: si Macron are probleme, de spanioli nu mai zic, iar Italienii sunt cu morvocul in cullo incercand sa peteceasca cu lut crapaturile din barajul crapat si care sta sa cada peste ei – bancile falimentate care supravietuiesc pe linia de plutire cu greu, chiar cu ajutorul fondului special european de oferire lichiditate bancilor.

Si daca lipsa de directie si de claritate a UE si daca haosul din Germania sau starea precara a economiilor din sud inca aflate la cote de somaj alarmante nu ar fi de-ajuns, mai trebuie sa amintim si de balaurul inflatiei care pana acum a fost tinut in frau si care se pare ca incepe sa scoata capul in ciuda informatiilor oficiale. Fed-ul cel putin a recunoscut ca nu stie cum functioneaza inflatia si ca modelele lor pot da erori. Cum, BCE-ul cu siguranta foloseste aceleasi modele sau modele similare de predictie a inflatiei pe baza vitezei de rotatie a imprimantei de bani, cum putem fii siguri ca inflatia nu va sari pana la punctul in care BCE va fi nevoita sa apeleze la noi masuri ca sa contracareze cresterea prea accentuata a inflatiei, si aceste noi masuri sa aiba ca target chiar emiterea eurobondurilor?

In Ianuarie, atat BCE-ul cat si Fed-ul o sa mai taie din lichiditate, punand presiune si mai mare pe dobanzi, inflatie si mai ales pe creditare. Desi Darghi a tot avertizat ca va folosi “tot ce poate” pentru a salva Euro, este posibil ca pentru a putea convinge pe toti ca sa foloseasca “tot ce poate” sa fie nevoie sa ne treaca printr-o criza atat de puternica incat sa disipeze toate temerile nemtilor cu privire la euro-obligatiuni.

Frecusurile din interiorul BCE cu privire la viitor sunt din ce in ce mai dure. S-a ajuns la un punct de tensiune care cu greu reiese in public si inteleasa de putini: datoria BCE-ului creste deja necontrolat si exista riscul ca in cazul revenirii inflatiei, BCE sa fie nevoita la noi masuri si mai drastice de “interventionism” care evident poate afecta ireversibil posibilitatea Germaniei de rupere si de formare a unei mini-UE. Nu stiu daca am amintit, dar armata germana se pare ca evalueaza deja scenarii de rupere a UE. Germania are excedent bugetar si strange bani albi pentru zile negre, fiind de departe cea mai pregatita tara sa reziste singura in cazul ruperii UE si chiar sa prospere. In cazul intrarii in functiune a eurobondurilor, rezerva actuala a Germaniei va fi legata ireversibil de datoria europeana si de aceea pentru nemti emiterea de obligatiuni a fost un risc prea mare pentru a fi acceptat.

Se intelege ca atunci cand America stranuta, Europa tuseste si cand Europa tuseste Romania face pneumonie. Sa speram ca nu vom face ceva mai rau si doar pneumonie. Faptul ca Isarescu s-a trezit si el si a lasat cursul ca sa mai regleze dezechilibrul din balanta comertului este imbucurator, in sensul ca poate invata si Isarescu ca moneda nationala trebuie folosita ca de aia e nationala. Sa speram de asemenea, ca si dobanzile vor fi lasate sa creasca atunci cand presiunea nu e prea mare incat BNR doar sa reactioneze neavand alternative si sa permita reglarea din timp a dezechilibrelor pentru a putea primi socul venit dinspre UE cat mai bine si fara a face infarct in urma trecerii bruste de la dusul cu apa calduta la dusul cu apa rece.

Am putea spune ca totusi economia europeana se misca bine, PIB-ul creste, rata somajului scade, indicii bursier ating noi maxime. Daca toate merg bine insa, de ce ezita BCE sa mareasca dobanda si nici macar nu da semnale cu o face Fed-ul ca urmeaza sa o mareasca? Fara interventia BCE, sistemul financiar european ar intra in implozie ca de altfel si cea mai mare parte a guvernelor care nu ar fi capabile sa suporte datoria suverana si ar intra in default sau ar incepe sa taie masiv din cheltuieli. Si in final inca o intrebare: daca totul merge bine si sunt perspective optimiste, de ce doreste BCE-ul sa renunte la garantarea depozitelor bancare de pana la 100.000 Euro? Daca nu se pregateste pentru un nou cutremur in sistemul financiar, care sa fie justificarea acestei tentative?

De ce a venit Kiril la București?

Teoriile conspirationiste aparute in presa mainstream (dar nu numai) cu privire la venirea lui Kiril la Bucuresti depasesc orice limita a rationalului si ne ingrijoreaza profund sa vedem distanta intre realitate si portavocile care pretind ca prezinta si explica realitatea.

Aceasta defazare si amploare a minciuni si a fantasmagoriei este unul dintre motivele pentru care acest blog inca mai exista, in speranta ca totusi, pe masura ce accesul la Internet creste si societatea devine mai conectata manipularea in masa prin mijloacele mass-media va avea efecte din ce in ce mai scazute, tocmai din cauza faptului ca oamenii isi vor petrece timpul mai mult pe retelele sociale (ca sa nu zic Facebook) decat pe principalele outlet-uri.

Si mai mare mi-a fost mirarea cand chiar “cunoscatori ai domeniului” – ca sa folosim o formula aproximativa – au comentat vizita oarecum in aceiasi registri, nereusind sa limpezeasca apele si sa se opuna tavalugului – misiune imposibila oricum.

Fara a intra in nuantari si exemplificari, vom aminti ca principalul ton a fost urmatorul: “Putin isi trimite acolitul Kiril ca sa faca propaganda”. Putin testeaza reactia noastra, foloseste “parghia” ortodoxiei ca sa ne traga in sfera lui de influenta. Imi pare rau ca nu pot da exemple, desi numele prostilor nu trebuie propagate, insa a fost un caz care a depasit in elucubratii pe toate: deoarece noi suntem latini si deoarece Putin nu poate miza pe parghia pan-slavismului, Putin foloseste ortodoxia ca sa ne vrajasca.

Poate nu exagerez daca spun ca Putin a depasit in proiectarea dusmanului malefic chiar “puterili straini” din vremea lui Ceausescu. Daca pe atunci “puterili” lucrau subtil si aveau la indemana doar radioul, in ziua de astazi, dusmanul Putin foloseste “razboiul hibrid”, retelele sociale si “mijloacele media ale Kremlinului” ca sa domine si sa cucereasca vestul, ca sa nu mai vorbim de hackerii rusi care falsifica alegerile in SUA sau intra pe calculatoarele NSA-ului. De unde aceasta alunecare in dementia anti-ruseasca din media romaneasca, nu ne putem explica. Nici macar teama atavica fata de urs nu justifica dereglarile ratiunii si mecanismele fabulatiei. Imitati

Sa trecem insa peste acest capitol dizgratios de diagnosticare a bolilor mentale ale ziaristilor din mainstream si ale formatorilor de opinie si sa ne rezumam la vizita lui Kiril, stabilind mai intai cateva puncte de referinta in incercarea de analiza a motivelor.

In primul rand, facem cu timiditate acest demers si de aceea am si intarziat luarea unei opinii, deoarece o vizita la o sarbatoare a unui patriarh al unei biserici surore nu trebuie sa fie neaparat explicata si intoarsa pe toate partile. Nu suntem in stare acum sa facem paralele cu alte evenimente similare, dar sunt sigur ca exista nenumarate alte ocazii de vizite generic denumite “fratesti” ale altor patriarhi si ierarhi din biserici straine care rareori atrag atentia presei si in niciun caz nu ocupa o felie atat de mare din timpul limitat al breaking news-urilor, editorialelor sau talk show-urilor. Insa deoarece de data asta s-a putut face conexiunea cu Putin, s-a ajuns unde s-a ajuns.

O prima explicatie asadar, ar fi pur si simplu evenimentul in sine: sarbatorirea Sf. Dimitrie Basarabov, patornul Bucurestiului si al catedralei Patriarhale. Ocazia acestei vizite este indeajuns sa explice motivul: a fost timpul potrivit, ocazia potrivita si in sfarsit Kiril a reusit sa vina pentru prima data in Romania.

De ce nu a mai venit pana acum? Nu putem stii oricat de mult am specula. Fie nu a fost invitat, fie nu a dorit sa vina pana acum si tocmai acum ceva s-a schimbat din motivele sale. Insa daca acum a venit prima data, pentru ca trebuie sa existe o prima data, poate acesta a fost pur si simplul motivul vizitei.

Multi dintre “cunoscatorii domeniului” am observat, dintr-un anti-rusism tembel si nejustificat, sunt tentati sa dea o interpretare politica oricarei miscari pe care o face patriarhia rusa, legate de vizite. Kiril s-a vazut cu Papa “ca sa ia fata” lui Bartolomeu si ca sa para reprezentatul ortodoxiei, rusii nu a venit la Creta, “ca sa dea un semnal” sau pentru ca nu le-au iesit nu stiu ce aranjamente subterane, rusii fac si dreg pentru ca se cred continuatorii Bizantului, se cred a 3-a Roma.

Tare as vrea si eu concret sa inteleg, ce inseamna asta a 3-a Roma si ce explicatii rationale are o asemenea teorie, in ce fel arata rusii ca se cred a 3-a Roma, in ce fel se vede tentativa lor de a deveni o a 3-a Roma, in ce fel de vad miscarile politice ale bisericilor ortodoxe etc. Iti vine sa stingi televizorul cand il vezi pe Radu Preda de la Cluj cum incearca el sa explice si sa teoretizeze ca un fel de analist politico-eclesiast toate evenimentele cand de fapt nu e nimic de comentat la o vizita cu o rezonanta limitata, mai mult amplificata artificial tocmai de masinaria de facut zgomot decat de perceptia reala in randul ortodocsilor care tin postul cu sau fara Kiril, care il citesc pe Sf. Serafim de Sarov cu sau fara vizita lui Kiril si care sunt sau nu ecumenisti dupa nivelul de cultura pe care il au si nu dupa ce le spune Kiril sau Bartolomeu (care din acest punct de vedere oricum nu sunt prea indepartati).

Este uimitor ca traim zile in care daca un inainte-statator al unei biserici vine si propune intarirea relatiilor, pacea si prietenia intre popoare, este vazut ca spion sau agent electoral al PSD-ului (da, evident au existat scheme complicate de rationament care explica influenta lui Putin prin intermediul lui Kiril ca o incercare de intarire a mesajului populist / nationalist – evident ca nici nu se mai face diferentierea – reprezentat, zic ei, in ziua de astazi de PSD).

Pentru iubitorii de teorii conspirationiste, sa lansam totusi si un scenariu putin tras de par, dar nu total imposibil al acestei vizite. Avand in vedere ruptura interioara a Bisericii Ortodoxe intre ierarhi si cea mai mare parte a credinciosilor, ca urmare a participarii si semnarii unor documente problematice in Creta, majoritatea dintre “reactionari” si “cei care fac tulburare” se cam uita in spre est (sau sud) in privinta unor alternative ale “ofertei” eclesiologice. Evident, o problema complexa. Poate pentru a arata ca de fapt nu exista o ruptura (desi exista) intre semnatari si nesemnatari, Daniel l-a invitat pe Kiril pentru a-si propti nitzel notorietatea care cade accelerat in principalul reprezentant al “nealiniatilor” de la Creta, adica in rus. Care conform acelorasi “cunoscatori ai domeniului” sunt vinovati si pentru ca “i-au oprit” pe ceilalti sa participe (desi nu i-au oprit pe sarbi de exemplu).

Asadar, ai nostri au vrut sa se afiseze alaturi de rusi ca sa arate ca inca mai au har si ca rusii nu se leapada de ei, existand totusi o exceptie notabila, Episcopul Longhin Jar de Banceni, un roman din Bucovina apreciat de multi ortodocsi romani si nu doar pentru ca este roman, care nu prea mai accepta vizite ale fratilor romani (episcopi), fiind cel mai inversunat opozant al Sinodului din Creta. Foarte probabil, invitarea lui Jar ar fi avut efect mult mai puternic in randul credinciosilor si ar fi ajutat la calmarea apelor, insa probabil Jar nu ar fi venit. De unde, Daniel s-a multumit cu … Kiril care la randul lui daca nu ma insel este vazut ca tradator al credintei de catre Jar.

Inchei scenariul tras de par aici, mentionand doar ca patriarhul nostru Daniel este un neobosit primitor de oaspeti de orice credinta si natie si un neobosit calator pe meleaguri de asemenea de orice credinta si natie, probabil ratandu-si cariera, pozitia de diplomat cu siguranta potrivindu-i-se mai bine decat cea de Patriarh in opinia noastra.

~ ~ ~ ~ ~ ~

Alte articole despre Rusia:

Isărescu și bătălia cu fundamentele (continuare)

continuare la articolul anterior

Revin cu cateva comentarii la articolul anterior terminat brusc din cauza orei tarzii si a oboselii. Timpul este scurt si din pacate nu imi permite sa detaliez cat de grave au fost afirmatiile lui Isarescu din conferinta de presa despre inflatie si de ce. In nenumarate articole l-am criticat pe Isarescu si cititorii fideli cred ca au o idee. Acum am insa si justificarea, care vine chiar … de la sursa.

Asadar, dupa cum ziceam, Isarescu a recunoscut ca BNR manipuleaza cursul valutar in functie de “fundamente”. Evident ca nimeni nu l-a intrebat ce este alea fundamente. Parerea mea este ca “fundamentele” lipsesc cu desavarsire si sunt de fapt ideile si viziunea lui Isarescu, ceea ce nu este deloc bine.

Cursul valutar al monedei nationale este extrem de important atat pentru cetateni cat mai ales pentru politica economica si fiscala a tarii, asa cum o fi ea. Cursul poate da jos sau poate frana dezvoltarea unei economii si ca acesta sa fie captiv fanteziilor unui pensionar senil care refuza sa iese la pensie, este strigator la cer.

Lipsa educatiei si a experientei pietei libere de la noi face ca putini sa sezizeze importanta ca cursul sa fie lasat liber de orice interventie si sa fie pur si simplu expresia dinamicii economiei noastre: cresc exporturile? Ne creditam mai putin? Mai consumam si intern? Cursul reflecta totul. Vine primavara si incep importurile de rosii? Cursul reflecta si preturile la importuri cresc. Astfel, producatorul intern are o minima protectie si o competitie corecta cu importatorii. Astfel, producatorul roman va produce si el rosii si va vinde si banii vor ramane in tara, deci deficitul extern se va micsora. Am dat un mic exemplu, poate irelevant.

In schimb, Isarescu, daca i se pune lui pata ca trebuie sa avem o mega-rezerva valutara in caz ca vine Soros si vrea sa dea jos cu leul, primavara cand cresc importurile de rosii, va manipula cursul si va deztorsiona astfel piata libera, afectand dezvoltarea interna in numele unei “misiuni” pe care el o vede superioara: “riscurile macro” sau alte expresii care suna similar de pompos si nu inseamna nimic.

Si perversiunea nu se limiteaza la curs: intreaga politica monetara si reglementarea bancara se fac dupa aceleasi “fundamente”. Sa zicem ca acolo pacatul e mai mic, caci asta e treaba BNR-ului, sa regleze dobanzile, sa asigure lichiditatea, sa creeze conditii propice creditarii sanatoase etc. In alea nu intru prea mult acum, mai ales ca sunt chiar profesori de finante care o fac periodic si o fac bine, desi  munca lor nu prea da rezultate, daca ne luam dupa calitatea intrebarilor puse de “reporteri” care au participat la conferinta BNR-ului.

Se intelege ca BNR trebuie sa actioneze in tandem cu guvernul pentru o sincronizare a politicii monetare cu cea fiscala si cu cea economica. Daca guvernul are un program de dezvoltare a infrastructurii si are de gand sa se imprumute pe un anumit termen, e firesc sa se coordoneze cu BNR-ul pentru ca acesta sa nu mareasca peste noapte dobanda sau macar sa ofere guvernului o prognoza (daca nu chiar un plan) de marire pentru a le permite sa faca calcule realiste cu creditarea in viitor.

Vi se pare insa ca BNR se coordoneaza cu guvernul cand Isarescu anunta oficial ca cursul va avea probleme si poate chiar si dobanzile? Asta e coordonare, manipularea pietei? Mai lipsea putin lui Isarescu sa strige in gura mare si poate sa publice pe site-ul BNR: cumparati EURO cat inca nu a ajuns la 5 lei! Ca in rest, oricum a facut destul, anuntand ca va da liber la curs si ca ceva trebuie sa pocneasca. Pai de ce trebuie sa pocneasca? Ce profesionalist esti tu daca iesi in public si declari astfel de lucruri, arati tensiunile din sistemul bancar, faci previziuni amatoriste si profetii cu privire la curs, la dobanzi etc.

Un guvernator de banca centrala nu face asa ceva ci isi face treaba in liniste, fara sa puna gaz pe foc. Insa guvernatorul nostru nu a avut nici macar minima etica sa nu foloseasca notorietatea publica pe care a castigat-o ca guvernator pe viata al BNR-ului in afacerile personale, punandu-si numele pe vin – o perversiunie care arata cat de moral este acest personaj. Oare daca facea un vin si ii zicea “Domeniile Carcea” mai era la fel de vandut? Doar daca era bun si piata ii recunostea valoarea. In schimb, Isarescu a mizat pe numele sau care apare zilnic in ziar ca sa isi asigure reclama gratuita desi cred ca succesul vinului acum dupa explozia cursului are de suferit.

In concluzie reiterez ca guvernul (fie acesta, fie urmatorul) trebuie sa rezolve mai degraba problema Isarescu inainte de a incerca sa miste lucrurile inainte. Nu stiu ce vrea Isarescu si ale cui interese le urmareste el. E posibil sa fie doar un batran perseverent in idele lui fixe, bine intentionate dar din pacate dezastruoase pentru ceea ce avem noi nevoie. Si, dupa parerea mea, in locul unor fundamente subiective analizate de niste teoreticieni obositi care nu au nicio legatura cu lumea reala, ci inoata in cifre si in teorii, ar trebui puse niste principii solide care nu au dat gres niciodata, cum ar fi piata libera si competitia pe de o parte (NB: sistemul bancar este un club inchis unde numai competitie nu e), iar pe cealalta parte sincronizarea si coordonarea cu guvernul pentru sprijinirea unor strategii pe termen lung, BNR putand fiind garantul acestor strategii in lipsa unui PCR care sa faca cincinale ca la chinezi.

Isarescu insa nu crede in piata libera, pentru ca daca credea, isi invata copiii ca sa faca afaceri cinstite si sa incerce sa scoata capul facand lucruri mai bune decat altii, nu folosindu-se de parghii perverse, chiar daca la limita legalitatii. De altfel, personalitatea fricoasa si comoda a guvernatorului s-a vazut si in momentul in care a incercat politica cu degetul, neavand curajul sa faca pasul si sa riste, ci acceptand sa o faca temporar doar cu garantia ca va fi primit inapoi la BNR – un tertip amuzant dar jenant.

Traim vremuri de oportunitati excelente in care masa monetara s-a marit atat de mult, incat daca BNR finanta autostrazile cu banii tipariti, acum aveam PIB-ul crescut cu 20%. Din pacate insa banii tipariti s-au dus aiurea pe politicile macro-orinetate ale lui Isarescu & co. care urmaresc fundamente doar de ei stiute si ale caror rezultate le vom vedea la urmatoarea criza, cand probabil vom avea iar dobanzi cu 2 cifre si salturi de curs spectaculoase.

Isărescu și bătălia cu fundamentele

“Noi suntem aici sa transmitem societatii incredere” recunoaste in sfarsit Isarescu, intrebat daca o sa vina o noua criza. Din pacate intrebat despre curs cu ceva zile inainte, Isarescu nu a transmis aceeasi incredere.

Sinceritatea lui Isarescu a continuat mai departe, recunoscand ca BNR afecteaza cursul dar il afecteaza atunci cand cursul nu corespunde fundamentelor. Ha, ha, ha, ha! Nu imi vine sa cred ca urmatoarea intrebare a oricarui reporter care era in sala si care era la rand nu a fost “Care sunt fundamentele?”

Este evident ca Isarescu foloseste un limbaj criptico-non-sensual prin care vorbeste numai aiureli si prostii incercand sa isi mentina imaginea de profet si magician al finantelor care are supra-puteri supra-omenesti care socheaza si afecteaza viata de zi cu zi a romanilor.

In ochii orbi ai pseudo-reporterilor non-finatisti care daca i-am intreba ce inseamna sistemul fractionar, nu am gasi unul care sa dea un raspuns corect, daramite sa ii mai intrebam ce inseamna REPO-uri sau altele, Isarescu este super-eroul care face bine si care mentine echilibrul macro in timp ce politicienii nerozi pun probleme prin cheltuieli marite, dezechilibre in economie etc.

Lupta cu fundamentele – nu negam ca in capul lui Isarescu el chiar se lupta cu aceste fundamente. Ce sunt acestea si cine determina cand ele sunt bune si cand nu sunt bune, insa? Aici este o intreaga ciorba, fiecare doctrina economica avand o anumita raportare si dincolo de scoli, fiecare strategie nationala poate avea cu totul alte fundamente. BNR si Isarescu nu poate analiza si calcula unele fundamente in sensul ca ele sunt bune sau sunt rele fara a tine cont de contextul, strategia si lumea in care traim.

Nici macar cele mai simple fundamente care le-am putea considera: raportul importuri-exporturi nu este neaparat o problema. Dau doar un exemplu: SUA. O moneda puternica cu o dobanda marita si un risc mic, poate atrage investitii constante si poate mentine un decalaj intre exporturi si importuri. Bineinteles ca SUA nu este Romania dar am dat doar un exemplu prin care sa arat ca “fundamentele” sunt o poveste, sunt chestii total subiective care sunt bune sau rele doar prin prisma ochiului care le priveste.

Este strigator la cer aceasta minciuna si polologhie aberanta cu care BNR ocupa spatiul public si vina cea mai mare o poarta lipsa de educatie si de intelegere a finantelor si a economiei din randul reporterilor pe de o parte care nu stiu sau nu vor sa puna punctul pe i. De departe, principalul fundament al Romaniei care este extrem de distrus si poate cu greu sa fie reconstruit – dar nu va fi deoarece nimeni nu se alerteaza cu privire la el – este pierderea fortei de munca calificata. Prin forta de munca calificata (o formula aproximativa si destul de blanda) se intelege nu doar oameni care au invatat o meserie si acum muncesc in afara in loc sa produca la noi, cat mai ales prin tot potentialul uman pierdut prin exodul tinerilor (dar si al batranilor) ca urmare a integrarii in UE si a decalajelor dintre noi si UE.

Ca o mica paranteza, inaintea integrarii, oare nimeni nu s-a putut gandi la aceasta consecinta nefasca, cum ca de vreme ce noi suntem cu mult sub nivelul de trai din vest si de vreme ce romanii vor putea merge la munca in vest nestingheriti, Romania va pierde imens din cauza acestui efect normal, logic si deloc neprevazut? Cum de nu s-au gasit niste solutii si niste formule prin care acest efect sa fie contracarat si controlat, avand in vedere cercul vicios pe care exodul il produce prin mentinerea si chiar marirea decalajului intre noi si vest care acaparand forta de munca ieftina si de calitate, va putea creste, pe cand noi, cu toate fondurile europene oferite, nu vom putea elimina indeajuns din decalaj pentru a contracara pierderile?

Ocazional, BNR a tras semnale de alarme si cu privire la acest fenomen. Insa, prin mentinerea unui leu puternic si care sa se miste incet, “pe baza fundamentelor”, firmele romanesti de export au fost taxate permanent de BNR si avantajul monedei nationale a fost anulat tocmai prin politica BNR de mentinere a unui leu “macrostabil” care sa ajute mai degraba cresterea consumului pe credit. Practic, dupa cum vad eu, pe scurt, BNR are o singura misiune: sa mentina leul pe un traseu goldilike care sa permita nivelul maxim de consum cu nivelul maxim de creditare. Adica, leul sa nu creasca niciodata prea mult incat sa afecteze capacitatea de creditare (ca sa putem sa marim cat mai mult creditarea, ca sa putem sa consumam). Evident, corolar al acestui goldlike este si efectul pervers asupra exportatorilor: acestia nu vor fi niciodata ajutati, supra-productia lor nu va misca cursul in directia fireasca (deoarece Isarescu urmareste fundamentele) care i-ar ajuta si efortul lor nu face decat sa ajute marirea si mai mare a creditarii care sa ajute consumul si care evident sa dezavantajeze exporturile prin cresterea competitiei in interior, si prin mentinerea costurilor mari de productie datorita leului puternic.

Nici nu vreau sa mai intru in reglementarea creditarii a BNR-ului si in efortul pe care BNR il poate face astfel incat sa stimuleze exporturile. Sincer, nu ma pricep aici. Stiu insa doar un singur lucru: BNR este incapabil sa faca o reglementare eficienta chiar in domeniul IFN-urilor unde este un adevarat dezastru si documentarul realizat de Antena 3 – Datori pe viata – expliciteaza deplin acest fenomen. Mai recent am urmarit o explicatie a unui reprezentant al BNR care justifica neimplicarea intr-o reglementare mai stricta a acestui dezastru: nu putem interzice IFN-urile deoarece sunt si oameni care nu au venituri albe pe care pot obtine credite si prin urmare, daca acestia nu ar avea acces la camatarii cu gulere albe, s-ar duce la camatarii de culoare mai putin alba. Evident ca este o prostie. Nimeni nu vorbeste de interzicerea lor ci prin reglementare se intelege ca BNR sa aiba grija ca clientul sa nu fie inselat si tragediile sa fie evitate. De altfel, in afara incompetentei si nepasarii nu vad o justificare pentru care BNR ofera libertate totala IFN-urilor. Ar fi foarte simplu sa urmareasca o serie de cazuri nefericite in care vieti de oameni au fost distruse pentru a gasi cateva bube si pentru a le implementa.

Nu stiu in ca masura PSD are idee de faptul ca avand o moneda nationala, putem dezvolta puternic exporturile, doar daca am vrea. O strategie economica nu poate sa ignore exporturile si in acest sens, BNR are un rol determinant. Din pacate, PSD a adoptat o retorica aberanta impotriva bancilor care nu are niciun sens decat folosirea acestora pe post de “dusman” in propaganda de imbecilizare si prostire a propriului electorat care total emotional si are nevoie de astfel de manipulari pentru a fi mentinut “activ” la alegeri. Din pacate, perioada dobanzilor mici din afara si a expansiunii creditarii trece pe langa noi precum un tren de mare viteza in timp ce noi ne uitam din caruta ca prostii la ei si zicem: “asa ceva nu exista” neavand nici cea mai vaga idee de cum functioneaza si ce tehnologie are in spate minunatia care trece pe langa noi.

PS: se pune intrebarea, ce ar putea face PSD caci BNR este stat in stat si Isarescu este printre aia cu sortulete sau chiar printre sefii lor, fiind clar guvernator pe viata. Un prim lucru de analizat ar fi liberalizarea schimbului valutar si interzicerea bancilor sa faca specula cu banii clientilor. In momentul de fata, o companie ca sa vanda valuta, nu o poate vinde direct pe piata ci o face prin intermediul bancii la care are cont. Banca cumpara valuta de la client si ii ofera un curs jalnic, putand folosi ulterior banii clientului pentru specula. Specula nu este rea, insa cand o banca are o rezerva de 100.000 de dolari (sa zicem) si un client amarat vrea sa schimbe doar 1000 de dolari, este clar ca daca trendul cursului este de crestere banca ii va oferi un curs prost, asumandu-si un risc minim prin cresterea rezervei proprii. Este acelasi lucru pe care il fac si casele de schimb valutar, cu mentiunea ca firmele nu pot sa schimbe prin intermediul caselor. Cel putin o lege prin care firmele sa poata schimba valuta prin casele valutare sunt sigur ca ar taia drastic din veniturile bancilor, ar relaxa presiunea pe curs si ar ajuta la o economie mai dinamica si la o influenta mai mica a BNR-ului careia i-ar fi mult mai greu de mentinut un curs anume, chiar prin folosirea bazookai rezerveri BNR. De asemenea, o lege de impozitarea a rezervei BNR nu ar strica.

3 motive pentru crash-ul Bitcoin

Bitcoin a cazut in ultimele zile (si mai ales in ultimele 24 de ore) de la maximul de la peste 7879$ la aproape 6420$. Iata cateva speculatii cu privire la motivele posibile ale crash-ului (care probabil va continua pana in jur de 5000 dupa parerea mea). Similar cu Bitcoin si celelalte cripto-monede au avut evolutii in aceeasi directie, dintre care as dori sa mentionez doar Etherium care a picat vineri peste 5% si caderea continua. As dori sa mentionez ca cripto-monedele sunt tranzactionate permanent si de obicei in weekend au loc miscari extrem de bruste si schimbari de trenduri.

Posibila interzicere a ICO-urilor in Germana

Nu este inca implementata, dar pentru prima data reglementatorii germani au declarat ceva cu privire la ICO-urile de monede virtuale: “sunt extrem de speculative” si presupun “un mare risc”.

Desi este inca departe de o paralela cu situatia din China, Germania este totusi Germania si interzicerea IPO-urilor ar fi o lovitura extrem de dura pentru Bitcoin. Reamintesc ca dupa interzicerea din China, desi existau unele cifre cum ca China ar fi “responsabila” pentru 10% din volumul tranzactiilor, BTC a avut o revenire spectaculoasa, crescand mai ca Fat-Frumos dupa principiul un sut un fund, 10 pasi inainte.

Nu putem totusi sa ne abtinem si sa nu estimam ca daca Bitcoin va rezista unei interziceri in Germania, chiar daca doar a IPO-urilor, probabil cei care mai aveau semne de intrebare cu privire la viabilitatea acestei monede si le vor fi spulberat in acest scenariu.

Anularea hard-forkului Segwit2x

Pentru a explica cat de cat ce vroia sa faca Segwit2x, as face o paralela cu denominarea: o mica optimizare, menita sa simplifice folosirea banilor. Segwit2x propunea unele optimizari ale protocolului care ar fi permis o mai buna folosire a Bitcoinului in viata de zi cu zi. Schimbarea a fost insa anulata deoarece majoritatea minerilor (care fiecare lucreaza in tandem cu unul sau mai multe exchange-uri + departamente de marketing as zice eu) nu au fost de acord. Sunt multe de zis pro si contra, dar desi anularea s-a facut joi, accentuarea caderii a fost mai degraba vineri in partea a doua a zilei. Eu sunt de parerea ca e bine ca se evita splituri si schimbari care altereaza increderea in moneda, desi franeaza progresul. Volatilitatea este insa pretul de platit pentru copilul minune al revolutiei impotriva dictaturii bancilor centrale.

Acum daca Segwit2x nu a fost acceptat, exista specualtia ca motivul crashului ar fi migrarea adeptilor minoritari ai acestuia catre Bitcoin Cash (un fork mai vechi – vechi in timeframe-ul in care se misca Bitcoinul). Probabil acesta este principalul motiv, avand argumentul cresterii Bitcoin Cashului in tandem cu caderea Bitcoinului. Marea dilema este cat de ampla va fi migrarea?

Realizarea profiturilor

Reaminteam in articolele trecute despre Bitcoin (daca nu ma insel ultimul cu ocazia ban-ului din China si a declaratiilor Demon-ului) ca marile banci nu prea par inca tentate de BTC fiind prea mic deocamdata pentru a intra si ele la marcat profituri, in prezent folosindu-si “pescadoarele” in oceane cu bancuri de pesti mult mai mari (ma refer la toata masinaria de scos bani pe banda rulanta de la boti automati, arbitraj si manipulari mass-media pana la fraude si tzepe trase clientilor).

Cu toate acestea, nu doar bancile au bani multi, ci sunt indeajuns de multi miliardari nebuni care sa testeze marea cu degetul. As aminti aici pe John McAfee care desi nu este miliardar (are doar vreo 4 milioane avere) a investit masiv in Bitcoin si are si el o mina. Pe langa mina, probabil si-a pompat mare parte din avere in Bitcoin pentru ca altfel nu ar face atat de mult marketing aparand la orice podcast si orice conferinta si promovand Bitcoinul.

Fluctuatiile mari ale Bitcoinului ii tenteaza pe multi si posibilitatea unor profituri imense intr-o perioada scurta atrage multi pesti chiar mari. Bitcoin avea sub 3500 pe la jumatatea lui Septembrie. Cand a atins 7000 era logic ca oricat de adepti si increzatori ar fi fost cumparatorii ulteriori acestui nivel in viitorul Bitcoinului, la atingerea cifrei de 7000 sa marcheze profiturile si sa astepte urmatorul val de crestere.

In concluzie, foarte posibil ca Bitcoin sa fii atras jucatori mari cu apetit de risc si instrumente sofisticate care sa plimbe in sus si in jos cursul si sa incerce sa profite prin unelte mai performante de trading. Asa cum pe toate pietele si instrumentele robotraderii pot scoate profit garantat si nu doar din arbitraj, Bitcoin fiind o specie noua, cu particularitati aparte, cu componenta de mining care ofera o noua dimensiune posibilor speculatori, nu ar fi exclus ca volatilitatea excesiva sa fie noul normal. Ceea ce nu e bine pentru viitorul Bitcoinului ca moneda, dar asta e alta discutie.

 

Mituri urbane despre offshore-uri și optimizări fiscale

Deși gloatele au întotdeauna dreptate și la 100 de ani de la Revoluția din Octombrie – cea mai neagră zi din istoria omenirii după Vinerea Neagră – în România noastră democratică și europeană, la câteva decenii de la Revoluția din 1989, capitalismul, piața liberă dar în general libertatea de gândire și adevărul sunt din nou ținta fiarei roșii renăscută din cenușă, trebuie să clarificăm câteva erori cu privire la offshore-uri mai ales că aceste neadevăruri sunt răspândite nu doar în outlet-urile media ale neo-comuniștilor, ci chiar în ziare mai puțin roșii cum ar fi Ziarul Financiar (culmea!) unde cel puțin dl. Sorim Pâslaru are mari lacune la înțelegerea sănătoase a ce înseamnă piața liberă și mai ales a motivației producției de bunuri și servicii.

1. Offshore-ul este gri (dacă nu chiar negru)

Total fals: offshore-ul este atât de legal și alb pe cât este schimbul economic și comerțul internațional. A avea o companie offshore nu este ilegal, nu este imoral și nu înseamnă că ai activități suspecte.

2. Cine face offshore încearcă să ocolească legea

Fals. Offshore-urile ajută la optimizarea taxelor și nimic mai mult. Din contră, ocolirea legii se poate face mult mai ușor prin asumarea unor riscuri locale decât a-ți pune toți banii și toata afacerea în mâna unor necunoscuți la mii de kilometrii depărtare. Poate cel mai clar exemplu este patroana firmei Siveco care făcea afaceri negre cu țigani și care în cele din urmă a arătat ca banul poate cumpăra orice în țara asta, inclusiv libertatea. Cel mai simplu mod de a face evaziune cu riscuri minime este colaborarea cu “corporațiile” din Strehaia care sunt de facto un offshore pentru mafioții români. În schimb, un offshore în cea mai simplă jurisdicție, cum ar fi Seychelles, de exemplu, este totuși supus unor minime reguli și în cazuri în care există mandat juridic, compania respectivă poate fi investigată și patronii ei pedepsiți. Iată doar un caz. O companie din Strehaia însă nu va fi în veci judecată sau pedepsită în România iar “colaboratorii” ei, nici atât.

Nu mai vorbim de offshore-uri din Cipru sau Olanda (dacă le putem numi offshore), membre UE și supuse legilor UE. E mult mai ușor să faci chestii gri sau negre pe o companie din Strehaia decât pe una din Cipru.

3. Offshore-urile produc pierderi la impozite

Poate cel mai greșit mit dintre toate deoarece privește matematic o situație mult mai complexă, care trebuie mai degrabă privită psihologic. Mai exact, profiturile scoase pe offshore-uri, foarte probabil nu ar fi aceleași dacă ar trebui să treacă prin secera impozitelor deoarece oamenii de afaceri nu ar mai avea aceeași motivație și aspirațiile lor ar fi mult mai limitate. Banul mișcă lumea, dar mișcă și mintea și activitatea umană, ori dacă banul este mai puțin și rezultatele vor fi pe măsură. Prin urmare, dacă banii care fug în offshore ar fi impozitați, aceștia ar disparea și poate chiar ar cauza exodul celor care îi fac și alte daune “colaterale” ale acestei situații.

De ce fabricăm noi în România Dacia și nu Tesla ca în SUA? Tocmai pentru că există undeva acolo sus, o mare secure care seceră pe toți care scot capul peste un anumit nivel tolerat încă aici și companiile sau persoanele care pot face lucruri mari, cum ar fi de exemplu Dumitru Popescu de la Arca Space Corporation, dar și alte mii de doctori, it-iști și specialiști în orice domeniu, trebuie să fugă pe alte meleaguri pentru a nu fi retezați.

Dacă de exemplu Arca Space Corporation ar fi rămas în România și ar fi angajat 2000 de cercetători (să zicem), de la 1 Ianuarie ar fi avut peste noapte de plătit mai mult cu 25% pentru salarii cu acei cercetători. În SUA în schimb, cu siguranța Arca are deduceri și facilități de la stat deși Dumitru al nostru nu e chiar Elon Musk care construiește Tesla și SpaceX pe banii guvernului în mare parte și ce e mai important, deși au și ei un președinte turbat (așa cum avem noi un guvern turbat), măcar la ei lucrurile sunt cu mult mai așezate și corporațiile care folosesc offshore-uri pentru optimizarea costurilor nu sunt ostracizate și amenințate cu impozitarea.

Similar cu “pierderile” cauzate de companiile din offshore, nu sunt de acord cu formulele de genul “se pierd x bani în economia neagră”. Nu se pierd deloc acei bani, deoarece dacă toți ar juca după reguli, acea economie probabil nu ar mai exista deloc, deoarece nu ar mai exista motivația profitului și fără profit, s-a văzut în comunism că societatea umană nu poate supraviețui oricâta tehnologie, oricâtă ordine și oricâta reglementare ar exista. Cu toate pârghiile de control ale sistemului socialist, singurul rezultat al acestuia nu a fost egalitatea între oameni ci distrugerea demnității umane, în fapt.

În ciuda discrepanțelor și diferențelor între cei 1% din capitalism și restul oamenilor, este indiscutabil mult mai bine pentru nemți, americani, britanici sau chiar mexicani, decât pentru koreenii din nord, chinezi, vietnamezi sau chiar ruși care vedem că au fost distruși într-o atât de mare măsura de ciuma roșie încât nu mai pot să-și revină nici după atâtea decenii.

4. Statul poate combate optimizările fiscale

Singurul mod prin care statul poate combate exodul capitalului în legislații cu impozitare mai laxă este să scadă impozitele. Orice altă tentativă este inutilă și sortită eșecului. Megacorporațiile au deja experiența nomadismului (a se vedea exodul manufacturierilor din SUA spre China) și chiar și companiile care se bazează pe un întreg ecosistem local cum ar fi producătorii auto, pot oricând să se adapteze la dificultățile economice, mai ales în ultimul timp când merge-urile și parteneriatele au format entități hybride extrem de complicate și evoluate care cu greu pot fi analizate și înțelese pe deplin. De exemplu, o companie auto, colaborează cu competitorii pe anumite segmente, folosesc în comun motoare, una are acțiuni la alta, una face cercetare împreuna cu alta pentru anumite tehnologii etc.

Dar nu doar în domeniul auto. Ecranul iPhone-ului este fabricat de Samsung. Cu asemenea îmbârligări, cum pari tu prim-ministru de o țară periferică minusculă aflată la capătul tabelului în orice clasament să acuzi sau să ameninți multi-naționalele și marile corporații că nu plătesc impozite și că externalizează profiturile. TU, Tudose, ești cantitate atât de neglijabilă încât eu sunt sigur că în schemele pe care funcționează marile companii, activitatea din România nici măcar nu are o persoană anume delegată ca să ia decizia, ci totul este relativ automatizat în stabilirea targeturilor. Există un target de profit și există un soft care reglează prețurile (la hypermarket-uri de exemplu) astfel încât acel target de profit să fie realizat, luând în calcul toate costurile. Dar nu doar România, ci probabil toată zona. Fie pe zonă, fie pe istoric, targeturile determină totul. Altceva nici nu îi interesează. Când targetul nu mai este atins, poate abia atunci cineva se alerteaza și filiala din România este analizată și este luat în calcul vânzarea.

Mare parte din companii lucrează cu softuri care au incluse în ele nu doar toate cifrele, toate intrările și ieșirile, proiecții și rapoarte, analiza competiției, urmărirea indicatorilor de performanță etc. Deși nu am informații specifice, sunt sigur că ținta de profit (atât minim cât și maxim) este una reglată și multe acțiuni (prețuri, bugete de salarii, prime, investiții) sunt determinate automat și pe principiul apelor comunicante, o scădere sau o creștere într-o parte, determină reglarea nivelului în cealaltă parte.

5. Oamenii de afaceri care folosesc offshore-uri au ceva de ascuns

Obscurul și necunoscutul provoaca tot timpul senzație, de aceea mulți au în cap că dacă politicienii noștri folosesc offshore-uri ca să tragă tunuri și să nu fie prinși, toți oamenii de afaceri care folosesc offshore-uri, trebuie să aibă ceva de ascuns (ilegalități, bani negri, contracte cu statul etc). Nimic mai fals. Oricine ar folosi un mecanism aflat la îndemană dacă i-ar aduce un avantaj. Să presupunem că exista două bancomate: unul care ia comision la retragere 5% și unul care ia 0.01 lei. Pe care l-am folosi? Pe cel care ne ia 0.01 lei, indiferent de suma retrasă. La fel este și cu offshore-urile.

O companie cu profit de 1 mil lei, trebuie sa plătească impozit pe profit de 16%, adică 160.000 lei. Aceeași companie, dacă ar fi înregistrată în Seychelle, trebuie să plătească doar 1500$/an, indiferent de cât profit face. Prin urmare, este lesne de înțeles că orice om de afaceri care are profit, este nu doar tentat ci forțat să folosească offshore-uri. 99% dintre tovarășii de partid care au afaceri (și cam 90% dintre membri au afaceri, mai mari sau mai mici) și care ajung la o cifră relevantă care să justifice costurile și riscurile, își fac offshore-uri.

De altfel, tovarașii au pus chiar la cale și o lege – votată deja, dar relativ ignorată din cauza haosului cu revoluția – prin care să înființeze offshore-uri în România, ca să nu se mai deplaseze până în Cipru aiurea și ca să poată să ajute mai bine muncitorul român, votantul PSD. Dar despre asta poate într-un articol viitor.

PS: deși punctele 2 și 4 sunt cam același lucru, la 2 ma refer mai ales la impozitare, pe când la 4 am dorit să abordez perspectiva legală (chestiuni de corupție)

Începe războiul BNR-Guvern. Isărescu a dat liber la curs

Deși televiziunile titreaza miercurea neagră, știrea zilei este de fapt ca Isărescu a dat liber la curs. Iată printre rânduri adevărata bombă din care de fapt, cine are urechi de auzit înțelege că eșafodul BNR-ului începe să se clatine:

Leul s-a depreciat puternic din cauza ”revoluției fiscale”. Avertismentul lui Mugur Isărescu

Înainte de a zice ceva care ar putea crește tensiunea celor care au credite, mai ales în euro, țin să menționez: stați liniștiți, creșterea euro are și efecte pozitive (chiar dacă nu pentru plătitorii de rate).

Printre aceste efecte pozitive ar fi creșterea exporturilor și a competitivității produselor și serviciilor românești. Vestea bună pentru cei care au rate în euro este că mai au ceva timp înainte ca leul să pice cu adevărat în fața euro-ului: taifunul abia urmează chiar dacă legea a fost dată astăzi.

Dincolo de zgomot, principalii loviți din această lege sunt companiile IT. Principalele companii IT din România și responsabile cu creșterea spectaculoasă a PIB-ului din acest an sunt IT. Mari companii aveau deja proiecte de investiții și planuri să se extindă în ro. Cel puțin germanii sunt în stand-by, în urma declarației reprezentantului camerei de comerț româno-germană.

Cu privire la curs, momentul de astăzi, fiind unul de tensiune, este firesc să crească. De asemenea, noiembrie-decembrie este oricum lună de creștere fiind black-friday și Crăciunul. O calmare a cursului va fi posibilă doar cu intervenția puternică a BNR-ului.

Ori, întorcându-ne la declarația de astăzi a lui Isărescu, ce aflăm?

Ciprian Dascălu, economist şef al ING Bank România, a declarat pentru Agerpres, că piaţa a reacţionat după comentariile băncii centrale care a spus că va permite o volatilitate mai mare pe curs şi una mai redusă de ratele de dobândă.

De asemenea, Horia Braun, economistul-șef al BCR, pune evoluția cursului pe seama mesajului transmis de guvernatorul Isărescu în conferința de presă de marți. (sursa: Știrile PROTV)

Am ascultat și eu parțial discursul lui Isărescu, unul foarte clar și simplu, de data aceasta. Iată ce am înțeles eu:

  • BNR are 3 direcții de acțiune: rezerva, cursul și dobânda;
  • ceva trebuie să facă poc;
  • rezerva a cam scăzut (nu mai e excesivă), ROBORUL îl lasă maxim 2.75% (cf declarației din octombrie când a început ROBORUL să explodeze)
  • presiunea va ieși prin curs

Iată și discursul oficial:

„Mai multă flexibilitate a cursului bineînţeles că trebuie să fie. Cineva trebuie să se mişte mai mult. Sunt trei variabile pe care nu ai cum să le ţii pe toate: rezervele, cursul şi dobânzile. Noi am făcut o combinaţie: nici la rezerve nu am ţinut prea mult, dar am fost spre limita superioară, cu do­bân­zile am ajuns în acest punct şi cre­dem că rata de politică monetară tre­buie să aibă mult mai multă semnificaţie. Este mai bine pentru economia ro­mânească de astăzi, cu un grad de euroizare mai scăzut“,

Răspunsul este clar și Isărescu face bine să îl expliciteze. De asemenea, Isărescu face bine să țină dobânzile cât poate pentru că dobânzile sunt ultimele care pot salva situația când criza o să lovească din plin peste noapte.

Evident că nici cursul nu va fi lăsat chiar de tot din frâu. Isărescu va trage ceva țepe la băncile care ar încerca să profite de situație și să speculeze (prea mult). Rezerva aia, e posibil să nu fie chiar atât de … ne-excesivă cum zice Isărescu ci să fie îndeajuns de mare încât să fie o adevărată bazooka.

În plus, dobânzi mari ar însemna încă un duș rece atât pentru companii și persoane cât mai ales pentru stat și administrația publica care sunt în mare parte creditate de băncile românești la un curs dependent de ROBOR.

Marea dilemă e va reuși Isărescu să continue numărul de magie. Că magie a fost și până acum că a reușit să țină cursul și dobânda și rezerva.

În final, doar aș dori să subliniez că nu e chiar cum zice Isărescu că cineva trebuie să se mişte chiar dacă a completat mai mult. Cele trei se mișcă în tandem, oricât de magician s-ar crede Isărescu: rezerva scade, cursul crește, dobânzile cresc pentru că ce le împinge, le împinge pe toate, chiar dacă efectele nu se văd chiar instant. Tocmai asta speră să facă Isărescu, să nu facă toate poc o data, pentru a prelungi pe o perioadă cât mai lungă impactul, în speranța unei depresurizări. Iluzii ….

Revoluția fiscală explicată pentru cei nedumeriți

Multi spun ca justificarea acestui haos cu transferul impozitului de la angajator la angajat are rolul ca sa permita marirea cu 25% a salariului brut si astfel sa realizeze unul dintre promisiunile PSD-ului cu care a castigat alegerile. Eu cred ca daca doreau doar atata, puteau sa mareasca doar la bugetari cu 25%, pe langa celelalte mariri actuale. Oricum, la multi bugetari maririle sunt mult peste 25%. Eu cred ca explicatia alba-negrei este alta si o voi detalia mai jos.

Ca rasplata pentru ca au adus voturi, PSD a dat voie primarilor de la sate (si orase, desi sunt putine) sa-si mareasca salariile dincolo de capacitatea de plata a localitatilor pe care le administreaza. Banii urmau sa vina de la guvern prin compensari si marirea salariilor nu era conditionata nici macar de cativa indicatori minim de performanta ai activitatii respectivei primarii cum ar fi:

  • cresterea sau scaderea numarului populatiei; este clar ca intr-o localitate in care oamenii fug, o vina o poarta si administratia publica, prin urmare, un primar intr-o astfel de localitate nu ar trebui sa isi poata dubla salariul, deoarece el este o paguba pentru acea localitate pentru ca prin activitatea sa nu reusasca sa mentina macar numarul populatiei daca satisfactia ar fi oricum greu de ridicat;
  • cresterea sau scaderea cifrei de afaceri a companiilor din localitatea respectiva; localitatile primesc (cel putin inainte de “revolutie”) deja un procent destul de bunicel din impozitele companiilor; acum li se ia macaroana prin trecerea impozitelor catre salariati
  • cresterea sau scaderea numarului de constructii in localitatea respectiva; sunt localitati unde astepti cu lunile sau cu anii ca sa ti se emita o amarata de autorizatie; sunt localitati (mai ales in rural) unde daca te pui bine cu cei de la primarie scapi de necesitatea de a avea autorizatie si poti construi fara hartii ca fraierii care respecta legea; este clar ca daca intr-o localitate nu creste numarul de constructii, de vina e poate si primaria deoarece pune piedici si nu da oamenilor ce hartii le trebuie; cunosc personal un caz la o primarie de comuna unde un locuitor nu a putut obtine mai mult de un an un aviz deoarece primaria nu avea angajat pe nimeni pe postul plimbatorilor de hartii care pun stampila pe acel aviz, ca oricum mare activitate de verificatori nu fac ei, decat sa plimbe hartii, sa compelteze hartii si sa puna stampile: asta e toata munca in administratia publica;
  • realizarea vreunui proiect european (de exemplu); nu as avea nimic impotriva ca un primar care se zbate si asfalteaza un drum pe fonduri europene sa ia un salariu mai mare; insa daca intr-o comuna de 5000 de oameni (cum stiu eu una prin sudul Oltului) un primar nu e in stare sa faca nimic pentru acei oameni, ce drept sa aiba acel primar sa-si dubleze salariul doar pentru ca a adus voturi partidului?

Conditionarea maririi salariului de anumite performante este oricum in afara ethosului tovarasesc de rasplatire a camarazilor pe criterii de apartenenta la partid. Nu zic ca masura nu a suras si primarilor de alte culori, caci asa cum soarele bate si peste drepti si peste pacatosi, tot asa darnicia partidului s-a nimerit sa ii incante pe toti deocamdata, de la primari, bugetari plimbatori de harti sau antreprenori de culoare rosie implicati in proiecte public-private.

Dupa marirea salariului la bugetari (mai putin la profesori care sunt cei mai fraieri mai tot timpul), PSD a dat aceasta lege (sau ordonanta, nu mai stiu) ca primarii sa poata sa-si mareasca din pix salariul. Problema e ca fondul de compensari oferit de guvern este prea limitat si nu poate acoperii toate salariile in miile de comune care nu scot din impozitele locale nici cat sa-si plateasca salariile daramite sa mai faca scoli sau sa faca alte investitii. Prin urmare, iata ca s-a gasit o modalitate de a “rezolva” problema.

Printr-o alba-neagra cu mutarea impozitului de la angajator la angajat, se ia bani de la primariile altor partide si se dau la primariile partidului unic. Intr-o prima etapa. In etapa urmatoare, acei primari de la alte partide se vor muta peste noapte la PSD daca vor sa mai aiba bani de salarii. Asta e tot, asta e explicatia de ce e nevoie de o revolutie fiscala.

Profeții omului modern – pedofili și violatori

Daca Weinstein imi era un nume necunoscut si despre care nici acum nu stiu prea multe (nu pot numi de exemplu un film produs de studioul lui), iesirea la iveala a lui Kevin Spacey m-a scuturat putin facand sa regret si mai mult ca mi-am pierdut timpul cu House of Cards.

Nu-mi explic de ce m-a atras acest serial, asa cum nu-mi explic nici de ce m-a atras Breaking Bad. Raul are o atractie, poate este cea mai sumara explicatie si asta e de-ajuns.

In esenta, actorii si regizorii filmelor sunt profetii nostri: ei sunt cei la care ne holbam, ei sunt cei pe care incercam sa ii imitam sau sa ne comportam ca ei, de la ei invatam cum sa fii “cool” si altele.

A fi politician in ziua de astazi si a privi House of Cards, nu te poate lasa rece. Trebuie sa ai o personalitate puternica si un caracter de piatra ca sa nu incerci sa “furi” si tu ceva lectii. Desi in paranteza fiind spus, americanii au de luat lectii de la noi la acest capitol.

Mare parte din cultura si din aspiratiile omului contemporan sunt formate prin cinema. TV-ul are si el rolul lui dar imersia cea mai profunda in virtual, pe langa jocurile pe calculator, o are de departe cinemaul. Vrem, nu vrem, aceasta este realitatea. Da, scoala poate are un impact, da, poate parintii mai pot face si ei ceva si evident ca Facebook-ul are si el grija sa “puna umarul” la formatarea creierului tinerilor de astazi. Dar nu doar a tinerilor. In rau sau in bine. Insa cinema-ul este de departe sursa de eroi (rai sau buni), sursa de povesti si matricea universala care apasa pe capul omului modern oriunde s-ar afla el si orice limba ar vorbi.

Si vedem zilele acestea – daca mai era nevoie – cine sunt cei care fac matrița, ce au ei in cap, ce viata au ei, ce valori respecta (sau nu). Cu privire la Kevin Spacey, multi au apreciat cat de bine a intrat in personaj in House of Cards. Acum, cei care credeau ca este doar un actor bun care incearca sa redea niste realitati ale politicii americane, realizeaza de fapt de ce isi intrase el atat de bine in rol.

Pare redundant si oricum lipsit de importanta sa tragi semnale de alarma cu privire la gunoiul mediatic in ziua de astazi. E ca si cum ai spune unor oameni care se zbat sa iasa dintr-o mlastina, “vedeti ca v-ati udat pe haine”, cand oricum problema principala nu e atat namolul si apa, cat supravietuirea.

Supravietuirea sufleteasca este evident compromisa si misiune imposibila in ziua de astazi incat in aceasta privinta nu putem spune decat “cele cu neputinta la oameni sunt cu putinta la Dumnezeu”.

Dar asta nu inseamna ca trebuie renuntat la lupta si ca nu putem face nimic. Auto-educatia, auto-cenzura si atentia sporita cu privire la ce consumam, mici sau mari fiind, in ziua de astazi trebuie sa devina la fel de importanta ca atentia cu care trecem strada. Am fost uimit de superficilitatea cu care unii parinti isi lasa in ziua de astazi copiii si chiar ii incurajaza sa sarbatoreasca Haloween, care nu este nici sarbatoare si nici daca ar fi, dupa “oferta” ei, nu ar trebui sarbatorita. Pe scurt Haloweenul este o suspendare a regulilor si conventiilor, este o depasire a ceea ce este permis si un indemn la urat. Cele mai premiate costume de Haloween sunt cele mai grotesti. Dupa cum am spus, raul atrage – aceasta este si explicatia de ce Haloween este din ce in ce mai popular si pe la noi. Copilul – dar nu doar copilul – nu este deloc pregatit sa infrunte raul, oricat de nonconformisti s-ar crede parintii criminali care isi lasa copii sa se imbrace ca dracii.

Departe de mine de a propune solutia “talibana” de a taia orice contact cu cinema-ul, tv-ul etc. Selectia insa trebuie sa fie facuta cu cap, ca si timpul alocat, ca si momentul in care alegem sa vedem un film, ca si cantarirea bine a valorii timpului alocat acestui film. Cred ca daca oamenii ar constientiza clar ca poate mai au 3-4 zile de viata (viitorul este indeajuns de incert inca sa avem sanse mari ca sa murim intr-un accident, de exemplu), nu stiu daca 95% ar mai alege sa piarda timpul vizionand un film punand in balanta petrecerea acelui timp cu familia. Ori cine poate spune in ziua de astazi ca petrece destul timp cu familia incat mai are si pentru filme?

Cinema-ul in ziua de astazi a ajuns la un nivel cu totul jalnic nu doar prin prisma actorilor si a producatorilor. Si nu ma refer doar la Hollywood care oricum nu a avut niciodata pretentia de calitate, ba din contra, necesitatea de a face filme populare, care sa aduca bani, impune limitari destul de drastice la stacheta calitativa, exceptiile fiind rarisime. Este insa surprinzator, ca in ciuda trecerii industriei peste hopul pirateriei si in ciuda cresterii nivelului de trai care inseamna mai mult timp liber pentru un numar din ce in ce mai mare de oameni – deci cerere, exista inca o nisa care a ramas goala: nisa filmului cultural sau macar clasic.

Prosperitatea domeniului si cresterea cererii de consum este insa tocmai cauza acestei probleme: faptul ca exista din ce in ce mai multi producatori si ca prin eficientizarea distributiei care a taiat “the middle man” (ma refer aici la Netflix, HBO, etc) cresc fondurile pentru noi productii, inseamna ca exista cerere foarte mare pentru actori si regizori in aceste domenii si prin urmare, banul trage inspre el capacitatile umane care ar putea merge in alte sectoare, mai putin populare si mai mult artistice.

Nu vad o solutie la aceasta situatie prea curand, prin urmare cei care vor sa vada filme care nu sunt gunoaie trebuie sa caute in istoria cinematografiei, unde oricum este mai mult film bun de vazut decat poate consuma un om intr-o viata.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

STIRI PE ACEEASI TEMA:

“He’s A Pedophile”: More Shocking Testimony Of Kevin Spacey’s Criminal Sexual Behavior Emerges

NYPD: Rape Allegation Against Harvey Weinstein Is “Credible”, Arrest Possible

1 2 3 161