Mea Culpa

M-am înșelat, se pare, cu prezicerile optimiste că al doilea val va fi sub primul și cu teoria ca virusul și-a epuizat virilitatea inițială prin consumarea canalelor de distribuție cele mai eficiente la primul impact. Această teorie mergea mână în mână cu teoria mea că carantina nu a afectat prea mult rata de răspândire, fiind oricum prea târzie față de impactul inițial cu virusul care a fost prezent cu mult înainte de așa-zisul “pacient zero”.

Cifrele sunt deja concludente: record de cazuri noi, creștere continuă a mediei pe 7 zile de la începutul lunii iunie, creșterea procentului de pozitivitate la testele efectuate.

În concluzie, matematica își intră în drepturi și creșterea va continua, probabil într-un mod similar Italiei. Există o asemănare drastică între starea populației din Italia la un număr de cazuri similar și feeling-ul (ca să nu zic altfel) românilor de acum. Vina o poartă evident autoritățile care au epuizat singura carte din mână pe care o aveau. Prin instituirea prea drastică și prea din timp a carantinei, au consumat capacitatea de răbdare și încredere a populației și acum suntem în chiloți în fața pandemiei. Trezirea nu se va face decât ca în Italia, când o să fie secerați dintre cei apropiați, deși dacă facem o paralela cu victimele accidentelor auto, speranțele sunt deșarte. La ce mă refer? Fiecare român fie are în portofoliul un accident pe muchie de cuțit, fie are rude/prieteni care au murit sau au omorât pe străzi. Cu toate acestea, stilul de condus al românilor este execrabil, direct proporțional cu respectul pentru viață (nu mai zic pentru nervii, timpul și stresul celuilalt).

Deci, românii sunt din ce în ce mai convinși că totul este “o făcătură” și că virusul nu există. Prin urmare și purtarea măștii și toate celelalte măsuri de protecție sunt considerate o prostie. Cam la fel cum era în Italia la sfârșitul lui februarie și începutul lunii martie când teoriile conspiraționiste dominau și până când italienii nu au auzit fiecare de morți pe lângă ei, nu au acceptat că trebuie să facă ceva pentru a supraviețui.

Singura speranță este poate că tulpinile proeminente actuale sunt aduse din afara, adică mai …. evoluate. Sau măcar că cele mai predispuse la răspândire vor domina pe celelalte. Aceasta deoarece există o relație invers proporțională între puterea de răspândire și rata mortalității. Este clar sper eu pentru toată lumea că cu cât o tulpină este mai mortală, omorându-și victimele, își taie singura creaca răspândirii. Acum, la rata mică de mortalitate (comparativ cu altele mai nasoale), coronavirusul apucă oricum să se răspândească și e posibil ca această relație să nu fie prea relevantă, deși din ce am văzut în afară, rata mortalității scade.

Însă scăderea ratei mortalității poate avea multiple cauze: creșterea know-how-ului doctorilor, modificarea demografică a celor infectați (tinerii au ieșit primii și nu se mai tem) dar și schimbarea modului cum se fac statisticile.

La ce să ne așteptăm? Nu mai reiau previziunile din articolele precedente, care sunt probabil câteva zeci. Din păcate, s-a terminat luna de miere în care speram că pentru România virusul se va comporta altfel, acum reintăm în pandemie. Scapă cine poate, din toate punctele de vedere …

Cum va arăta continuarea crizei?

Când Titanicul a avut impactul cu icebergul puțini au realizat ce se întâmplă. Evident că mulți erau îngrijorați și toți ochii erau înspre marinari și mai ales înspre căpitan și cei apropiați lui.

Fac deseori această comparație cu Titanicul și trebuie totuși să explic puțin de ce merge paralela. Așa cum Titanicul era considerat “indestructibil” sau “nescufundabil”, tot așa încrederea românilor în starea lucrurilor. Mă refer în principal la români deoarece în fiecare țară situația variază. La noi însă, lumea are speranțe: guvernul o să dea bani sau dacă nu dau ai noștri, dau europenii. UE dă ajutoare ca să ieșim din criză. Puțini oameni realizează esența diafană a statului și cât de ușor poate dispărea statul din viața noastră peste noapte.

Într-adevăr statul are unele puteri și autoritatea este de departe principala putere. Prin autoritate mă refer nu doar la capacitățile și resursele de care dispune, dar mai ales de încrederea oamenilor și capacitatea de a se supune statului. Care supunere, chiar șubredă așa cum este, duce în spate însa o aproape infinită încredere că lucrurile vor fi bine, totul va fi bine, vom trece și peste asta.

Vom trece, însă unii vor intra la apă. Cu cât criza e mai mare, ca de fiecare dată, cu atât mai mulți vor intra la apă. Pentru profitori, evident va fi o perioadă fructuoasă, cum vedem deja că apar semnale cu tunurile trase în pandemie. Însă pentru cei de jos, cei care se bazeaza pe status-quo și nu pe propriile capacități și resurse, vin vremuri cu implicații greu de determinat.

Vineri acțiunile au avut un nou bump, o zi de căderi masive între 5-10%. O mică corecție am putea spune. Dar ce s-a întâmplat? Fed-ul a avut o conferință de presă în care a prezentat situația într-un tablou extrem de sumbru – total ciudat pentru Fed care în general folosește un limbaj codat, bine cântărit și rareori pune gaz pe foc. “Vulnerabilitățile sistemului financiar vor fi semnificative pe termen scurt” – a declarat Powell. Unii zic ca Fed-ul își pregătește terenul pentru noi măsuri de stimulare, adică de tipărit bani.

În sincron cu Fed-ul și Cuțu al nostru și-a schimbat poziția și nu mai e la fel de optimist. De unde în aprilie trecusem prin criză “mai bine decât ne așteptam” (sursa), acum trecem printr-o criză mai mare ca “Marele Crah din 1929 (sursa) deci probabil suntem în Gigantul Crah din 2020. Nu știu dacă declarația e legată cu discuțiile actuale legate de măririle de pensii, sau cu viitoarea moțiune de cenzură, deoarece nu prea urmăresc politica. Dar filosof sau nefilosof, cert este ca Câțu nu a reușit să facă mare brânză pentru companii în această perioadă. Grosul firmelor încă stau la coadă să poată accesa creditele garantate de guvern cu dobândă zero până la sfarșitul anului. Poate până la Crăciun se mai accelerează nițel treaba deși probabil că și băncile au o parte din vină, dar evident cine dă legea, trebuia sa dea și biciul pentru cei care tărăgănează aplicarea legii.

Din principiu oricum nu sunt de acord cu ajutoarele guvernamentale și cred într-un stat mic. Însă liberalii din prostie și speranțe deșarte că vor mai putea să reziste la putere, au ezitat să facă curățenie în sistemul bugetar și nu au mișcat un deget pentru reglarea gravei probleme a numărului masiv de bugetari, a salariilor total nedrepte și nemeritate, a companiilor de stat încă neprivatizate și care sunt folosite ca vaci de muls de șmecher și a încă multor alte dezechilibre care fac din România un stat de facto socialist.

Petre Țuțea spunea că în democrație, conducători pricepuți ajung din întâmplare la putere. Iote că liberalii, deși ajunși din întâmplare la putere, nu au fost în stare să fructifice acest moment, această oportunitate dublă – a fi la putere și a nimeri ditamai pandemie în care puteai face curățenie în sistemul bugetar – și vor pleca oricum cu coada între picioare de la putere nefăcând de fapt nimic, nici măcar mărind salarii și pensii ca PSD-ul îndeajuns de mult încât să câștigi balta electorală a milogilor de ajutoare și donații.

Continuarea crizei va fi un amalgam de tragedie umană din cauza problemelor din sănătate coroborate cu consecințele prăbușirii economiei și eventual a sistemului financiar. În primul rând este deja cert că cererea de consum a scăzut și va scădea în continuare. Cei care câștigă cel mai mult sunt cei care își permit să lucreze de acasă și stând acasă consumă mult mai puțin: nu merg la restaurante, nu merg în vacanțe, nu prea mai merg cu mașinile, nu prea mai merg la mall să cumpere haine etc. În plus, cei care câștigă cel mai mult și consumau cel mai mult în perioada “dinainte” sunt și cei mai informați și văzând norii negri de la orizont, țin mai mult de bani. Nu aiurea crește aurul la nivel mondial.

Scăderea consumului va atrage după ea șomaj. Lanțul cauza-efect între scăderea consumului și noi șomaje este unul care se mișcă în multe valuri – că oricum acum toata lumea știe care-i treaba cu valul. Așa cum valul morților vine în întârziere după valul cazurilor, tot așa valul șomajului vine cu ceva întârziere după valurile de scădere a cererii. Sunt însă relații complicate între sectoare și procesele acțiune-reacțiune sunt complexe la nivelul societății și cu efect întârziat. Promisiunile statului și politicile ezitante nu fac decât să amețească și mai mult aceste procese, întârziind desfășurarea lor naturală și bineînțeles și timpul de regenerare și reglare.

Se pune mult pe spinarea scăderii consumului actuala criza. În discursul oficial (guverne, bănci centrale, presa) se lansează însă speranța că reluarea activității va duce și la reluarea consumului, chiar dacă poată nu la cotele de mai înainte. E firesc ca oficioșii să lanseze doar mesaje optimiste, deși după cum vedem, Fed-ul nu se ferește de tonurile … sumbre (cum zice NYT). Scăderea consumului însă are și o componentă psihologică și efectul psihologic încă nu s-a consumat. Adică, frica de viitor încă nu a cuprins îndeajuns pe toată lumea. Valul de covidioți și luarea în derâs a pericolului virusului și a problemelor sistemului sanitar denotă pe lângă prostie și faptul că lumea încă nu a dat de rău, majoritatea este încă ferită. România pe cifre stătea foarte bine la somaj: 2-3% se lăuda psd-iștii în vremurile bune. Poate acum o fi ajuns la 4-5% deși situația e mult mai nasoală dacă ținem cont de căpșunari – lucrătorii sezonieri, dar și cei nesezonieri cu joburi cât de cât bune din afară. Pe măsură ce economia se contractă și în vest, toți aceștia se vor întoarce însă nu vor intra în cifrele oficiale, deoarece ei oricum de mult sunt scoși din rândul șomerilor. Nu prea știm câți români suntem, câți vin din afară fără joburi și se întorc la țară de unde au plecat așteptând noi oportunități de angajare. Toți aceștia vor aștepta mult și bine deoarece efectele economice negative încă mai se desfășoară, încetinite fiind de stimulii guvernamentali, de banii tipăriți și de promisiunile sub forma de gogoși lansate.

Estimez că problemele economice vor fi atât de nasoale încât vor produce greve și proteste aproape continuu. România are avantajul unei forțe de muncă ieftine sau cel puțin care e dispusă să mai renunțe la pretenții (deși Ara Shoes au plecat tocmai din cauza măririlor salariului minim). Însă la nevoie, românul e dispus să muncească pe mai puțini bani câtă vreme și costurile la noi sunt cu mult sub cele din vest. Este deci posibil ca multe afaceri din vest să se mute la noi, mai ales când se va întoarce și populația plecată la muncă în vest și rămasă fără joburi pe-acolo. Problema este însă cererea: ce să mai producă firmele străine la noi dacă nu prea se mai consumă și dacă oricum și chinezii vor scădea prețurile și mai mult și vor inunda piețele cu produse ieftine, căci la nevoie și chinezul poate muncii pe mai puțini bani și spre deosebire de român, o face mult mai bine?

Marile dileme pentru mine sunt însă legate de rezistarea în picioare a sistemului financiar. Nu îmi explic cum piața creditelor nu a explodat încă, ținând cont că oricum băncile europene erau cu un picior în groapă dinainte dar mai ales văzând că BCE nu a tipărit deocamdată nici pe departe cât a făcut-o Fed-ul american, existând încă frâna nemților în destrăbălarea totală, la care se va da drumul de voie sau de nevoi oricum când va veni vremea. Ori dacă sistemul financiar nu va face poc, cum stimularea nu poate să repornească cererea, problemele fiind de natură psihologică în cel mai fericit caz, cum se poate ieși din rahat? Stagflația seculara este o idee vehiculată de unii, dar poate despre asta într-un articol viitor.

Pierderea focusului

Ca si in perioada de inceput a lunii Martie cand toata energia era focusata pe gasirea tuturor contactilor italianului care a fost pacientul zero, am impresia ca in aceasta perioada din nou energiile sunt consumate inutil pe obsesia cu mastile care nu garanteaza deloc reducerea numarului de cazuri si care are indeajuns de multe semne de intrebare si care de fapt nu poate fi impusa si cu cat se incearca impunerea ei cu atat creste rezistenta oamenilor.

Este greu de spus insa care sa fie focusul acum cand traim in valul doi si cand nu stim nimic despre ce va urma: se va opri, va creste, va creste mult, etc. Numai dileme. Oare ce au facut insa autoritatile noastre pentru a incerca sa rezolve cat mai multe semne de intrebare, deoarece numai cunoscand un dusman putem sa luptam cat mai eficient cu el. Cate studii s-au facut si care sunt rezultatele cu privire la transmiterea intercomunitara la noi. Unde anume se transmite cel mai mult, ce concluzii s-au tras cu privire la focare? Care sunt focarele si de ce natura? Este un singur super-spreader care da la sute de oameni cum a fost cazul acelui securist sau sunt raspandiri in cadrul familiei? Sunt raspandiri in cadrul locului de munca? Intre cei infectati ce predomina? Folosesc acestia majoritatea mijloacele de transport? Etc, etc.

Dar daca cautarea unui raspuns si raspunderea la aceste intrebari este munca grea si necesita cap, ce putem face cu puterile limitate intelectuale pe care le avem? Pai in primul rand putem sa incercam sa fim cat mai flexibili si sa ne adaptam la situatie. Ori inflexibilitatea masurilor “de lupta cu virusul” este groteasca. Pana si doctorii s-au saturat. Am o prietena doctora care lucreaza intr-un spital Covid (da, inca exista spitale in care sunt primiti pe sectiile bolilor pe care le au bolnavii Covid). La sectia ei unde lucreaza 3-4 doctori si asistentele corespunzatoare si unde aveau de obicei zeci de pacienti acum au un singur pacient. O irosire totala de resurse. A inceput sa aiba remuscari ca primeste peste o suta de milioane salariu lunar (caci … sporuri peste sporuri) si are grija doar de un om. Si situatia dureaza de ceva timp.

E clar ca la inceput a fost frica ca poate ajungem si noi ca in Italia si a fost falsa speranta ca doua saptamani in casa o sa ne scape de virus. Dar evident ca calculele au fost proaste si solutiile gasite, focusate pe acordarea unei atentii cat mai mari virusului, au produs dezechilibre in celelalte domenii. Am putea spune o reactie alergica si la nivelul societatii la frica de un dusman atat de mic care totusi nu necesita ditamai strofocare cand se puteau gasi solutii si mai simple.

Nici nu mai doresc sa intru in meandrele tunurilor financiare trase cu aceasta ocazie: achizitii peste achizitii de masti, geluri si alte prostii de astea. Statul nu face decat sa plateasca (ca doar avem bani) orice, oricum s-ar cumpara si de asemenea sa impuna si firmelor si magazinelor o ditamai lista de masuri aberante – forme fara fond – care oricum nu sunt respectate. Am fost astazi in mall si am vazut aglomeratia. Nici vorba de protectie, oamenii poarta masti dar evident ca geamurile sunt in continuare inchise desi ventilarea naturala s-a dovedit ca este singura metoda care ajuta la diluarea virusului din aer.

Una peste alta, ca orice provocare, cei tari se intaresc si cei slabi se vlaguiesc si mai mult. Autoritatile de la noi nu realizeaza taifunul care va urma si nu ia masuri de rezolvare a bubei mari din cap care sta pe spinarea statului: milioanele de bugetari care vor ramane in aer cand se sparge bula creditelor infinite. Toti acesti oameni – dar nu numai ei, evident – vor fi fii ploii in toamna (sau cand va face poc bula) si vor fi primii care vor iesi la super-manifestatii si greve generale care vor da jos cu guvernele unul dupa altul.

Moartea presei și metamorfozarea acesteia în portavoce ideologică

Romania nu are experienta unei prese libere. Poate pe vremea lui Eminescu, presa era libera si reporterii erau reporteri. Rolul reporterilor era sa informeze populatia, sa propage franturi de realitate pentru ca omul sa fie informat si sa poata stii pe ce lume traieste. Reporterul nu e un robot, transmite informatia in felul in care gaseste de cuviinta, adica subiectiv. Pana si robotii pot fi manipulati, pentru ca depinde de cine ii invata. Neutralitatea este o utopie.

Insa exista o mare diferenta intre nuantarea informatiei si transmiterea alaturi de informatie a talcuirii informatiei si activismul idelogic practicat de majoritatea presei in ziua de astazi. Evident ca avem mostenirea bolsevica unde presa era componenta principala in masinaria de spalat pe creier a partidului. Dar toti speram ca in libertate vom avea parte de altceva, de presa libera, cum este termenul consacrat. Presa care sa transmita informatia asa cum este, fara interpretari prea multe, fara presupuneri, fara minciun si mai ales fara coloratura ideologica de nicun fel.

Traim insa sfarsitul lumii si duhul epocii este unul deconstructiv. Asistam la deconstrucita istoriei, deconstructia popoarelor, deconstrucita biologiei, deconstructia culturala si in final chiar autodistrugerea prin metamorfozare a sensului cuvintelor. Libertate, democratie, pace, prosperitate, fericire sunt cuvinte care au cu totul alte sensuri acum decat acum 10 ani si cu totul altele decat acum 50 de ani.

Bunaoara, presa libera din ziua de astazi este de acord si chiar solicita cenzura. Libertatea de exprimare este vazuta ca interzicerea celor care spun altceva decat agenda ideologica a centrelor de putere la care sunt aliniate outleturile media respective. E mult spus centre de putere la noi caci suntem oarecum fii ploii. In razboiul mondial care se duce pe plan ideologic, noi suntem doar daune colaterale, adica la noi doar cad niste bombe ale unora, nefiind neaparat un teren de batalie prin lipsa noastra de relevanta. Dar daune colaterale fiind, bombele cad peste noi si trebuie sa identificam dusmanii si sa ii artam cu degetul. Este insa cineva preocupat? Este insa cineva constient de acest razboi si pregatit sa reziste? Cum poti rezista spalarii pe creier este insa un topic pentru un alt posibil articol.

Sa ne intoarcem insa la rolul presei si alunecarea rapida a acesteia inspre propaganda ideologica. In primul rand, trebuie sa subliniem ca cel putin la noi, de la nastere presa are ca raison d’etre activismul ideologic. Fie ca vorbim de Generatia Pro, fie ca vorim de antenele securistului aceluia, fie ca vobim de orice brand, existenta in sine a acestor trusturi are scop ideologic pentru ca finantele nu prea ies la calcule. Romania fiind o tara mica, chiar si cea mai puternica televiziune, chiar daca presupunem ca ar exista una singura si toti ne-am uita la ia, nu ar putea sa traiasca doar din veniturile din publicitate. Unele emisiuni ar putea, daca luam in calcul costurile operationale, dar ca trust, niciun trust nu poate supravietui financiar. Licentele sunt prima bariera si sunt puse astfel incat “accidentele” ca vreun investitor onest care ar dori sa faca profit sa nu poata accede cumva in clublu rezervat al portavocilor “autorizate”. Mecanismele de control sunt mai multe, dar uitati-va la penuria de posturi pe FM in ditamai largime de banda: cum de nu se gasesc investitori interesati sa porneasca un post FM cand piata e atat de virgina? Grecia are peste 1000 de posturi ca sa va faceti idee … Insa in Romania, licentele FM sunt prohibitive pentru ca toata lumea sa asculte pe Moise la EuropaFM si nu pe Chiazna sau vreun alt nealiniat reactionar care ar putea sa capete tractiune si sa puna bete in roate marsului necontrolat catre implozia societatii prin distrugerea familiei, a popoarelor si a individului in cele din urma.

Fara acoperirea sponsorilor si fara conexiunile cu partidele, presa romaneasca ar fi limitata la cateva organizatii minuscule, poate one-man-show cu capacitati limitate.

Daca pana mai ieri, principala batalie era politica si in rest, focusul principal era pe audiente, in ultimul timp asistam la o transformare periculoasa din batalia politica in batalia ideologica. Nu este deloc acelasi lucru, doresc sa clarific poate printr-un exemplu.

Sunt politicieni anti-gay de toate culorile: si in PSD si in PNL sa zicem. Acestia vor fi exterminati la Digi24 indiferent de culoarea politica. In acelasi timp, politicienii pro-gay, chiar si de la partidul lui Putin sunt periati si atitudinea lor este data ca exemplu. “Nici in Rusia lui Putin nu se intampla asa ceva” declara azi la TV, Cristian Parvulescu, unicul analist pe care Digi24 il cheama ca sa “analizeze” orice tema de la singura asociatie pro-democratie care exista in Romania. Ca si cum alte asociatii nu ar mai exista si ca si cum alti oameni nu mai au nimic de zis in tara asta, decat acest angajat al lui Soros. Banuiala mea este ca Parvulescu este chiar cenzorul ideologic si filtrul de orientari pe issues, dar asta e doar o banuiala.

Acelasi lucru insa este valabil si in SUA unde presiunea ideologica manifestata ani de-a randul, a reusit sa infecteze nu doar partidul democrat ci sa creeze un instinct de auto-cenzurare in intreaga presa, nealinierile fiind extrem de timide si riguros controlate. Nu va mai dura mult pana cand folosirea unui limbaj subversiv, codat va fi singura modalitate de a mai transmite si un mesaj sau o opinie nealiniata, pentru ca acrivia cenzorilor va impinge mereu limita a ce poti spune in toate directiile: sex, rasism, religie, avorturi etc. Dar in SUA mai exista deocamdata sperante si unii chiar declara sfarsitul dictaturii corectitudinii politice si trezirea marelui urias.

Romania insa cu o populatie functional analfabeta, cu o scoala deja distrusa sistematic, cu o intelighentie care lipseste cu desavarise, nu are nicio sansa sa poata opune rezistenta in razboiul ideologic, indiferent de vigoarea unor reflexe instinctuale in care am putea spera ca le avem, altfel spus neomogenitatea romanilor si reticenta aderarii la idei, prin alunecarea mai mult inspre sentimente si stari psihologice ne fereste putin ca sa fim facuti praf de inamici. Insa status-quo-ul nu garanteaza un viitor mai bun, pe masura ce si armele acestora vor fi mai tunate pe parametrii poporului roman, asa cum Daciile sunt cu garda inalta ca sa faca fata drumurilor proaste romanesti. Este doar o chestiune de timp …

România pe valuri

A cam început pe cifre valul 2, dar sunt puțini cei cărora le pasă. Românii avem ceva în fibra noastră să ne sincronizam starea de teamă și să facem analiza riscului și a gravității unei situații nu pe raționamente obiective, ci pe observații inductive: daca sunt și alții în același rahat ca noi, situația nu e alarmantă. Dacă sunt alții într-un rahat si mai mare, ne consideram boși. Ne alertam și ne revoltăm doar atunci când “vrem o țara ca afară”, adică vrem și noi sa trăim ca alții indiferent de alte amănunte. Sau suntem problematizați doar dacă noi suntem singurul râios dimprejur.

E cumva fireasca orientarea in jur si dependenta de “sentimentul general”, pentru ca vine din componenta animalica, de turma si cata vreme nu ne despartim de firea animalica din noi, nu putem sa dobandim puterea de stapanitor pe care Dumnezeu ne-a dat-o si nu putem sa ne implinim menirea de creator – cel care face lucruri si actiuni, cel care determina evenimente, cel care este cauza actiunilor. Firea animalica este cea care rupta fiind legatura cu Dumnezeu si alterata fiind ascultarea fata de om care i-a fost data initial, se afla mereu in teama si in frica, uitandu-se in jur in cautarea pericolelor. Sarmanul animal, peste vremuri sufera socul rupturii, ramanand ca un memento pentru om al haosului produs in natura de cadere.

Frica este buna in general. Frica la nivel instinctual, frica bruta de necunoscut, de pericolele cunoscute si potentiale care ne intampina din scurt si nu ne ingaduie sa ne pregatim si sa evaluam un raspuns, este prima arma pe care o avem la indemana. Analiza rationala, evaluarea riscului, gasirea unei solutii si adaptarea pshiologica trebuiesc sa vina din urma. Traind insa intr-o societate in care totul ne cam vine pe tava si daca nu vine pe tava, suntem “coordonati” si impunsi ca vacile in grajd catre fanul de rumegat, ne-am dezvoltat in general sinapse reactive care doar se muleaza pe frici si raspund la bastoanele electrice ale vacarilor care ne imping pe coridoarele fermei. Ne lipseste imaginatia creativa de a vedea un viitor format din evenimente determinate de noi, pe o cale dorita de noi. Ca sa nu mai zic de exercitiu si practica: cati dintre noi ne-am propus un lucru maret si am muncit cu greu ca sa il realizam trecand prin piedici si oprelisti si depasindun-ne in primul rand pe noi, pentru a avea o experienta de creator? Asta e valabil nu doar pentru romani, ci in general pentru societatile care au avut prea mult bine de prea mult timp.

In cazul valului 2, predictia mea este ca ne vom obisnui cu Covidul asa cum ne-am obisnuit cu accidentele auto. Este cineva revoltat, este cineva preocupat si sunt masuri active (sau pasive) de schimbare a situatiei dramatice in care se afla Romania din punctul de vedere al accidentelor auto? Ne aflam pe locul 1 in Europa la numarul de morti si victime din cauza accidentelor auto. Cu toate acestea, ne-am obisnuit si nu luam in calcul cand ne suim in masina ca suntem pe locul 1 in Europa. Nici macar amenda pentru nepurtarea centurii de siguranta nu ne mai sperie pentru ca si politaii au renuntat sa se mai lege de asta in mod activ, ci o folosesc doar ca pe “bonus” in caz ca ne opresc pentru altele.

Centura de siguranta este cumva la fel ca masca: nu ne asigura 100% ca nu vom muri in cazul unui accident, dar statistic ajuta foarte mult. Este clar cred pentru toata lumea ca in cazul unui contact cu o persoana virusata, daca purtam masca, aceasta nu ne protejeaza 100% ci doar limiteaza cantitatea de virusi pe care o luam initial. Ceea ce este evident mult mai bine, organismul avand timp sa se pregateasca pana virusul se multiplica. Una este o cantitate de 1000 de mase unitare de virus si alta e 1 milion. Diferenta intre 1 mil si 1000 este masca.

Sa mergem putin mai departe in viitor sa vedem ce ne asteapta. Dupa cum am zis probabil valul 2 nu va avea putere mai mare decat valul 1, desi nu se stie niciodata. Cu acest virus paduche clar ca nu vom scapa, dar sperantele mele sunt ca desi sentimentul general este de nepasare si optimism nejustificat, va exista un mecanism de echilibrare a atitudinii: pe masura ca mortii apar, fiecare mort in jurul lui determina cel putin 10 oameni sa poarta masca. Desi, daca continuam paralela cu domeniul auto, traditia este ca un sofer baut prins, sa repete isprava si cu carnetul ridicat, adica dupa ce a fost prins baut si i s-a ridicat carnetul, sa conduca si beat si fara carnet. Cert este ca moartea va schimba modul de viata al celor din jurul mortului si astfel, incet-incet, oazele de trezvie si raportare corecta la virus vor creste, ajutand evolutia globala si eliminand riscul depasirii capacitatii sistemului medical – caci acesta este principalul risc. Fara tratament de specialitate, virusul poate face prapad mult mai mare. Iar cu trecerea timpului si solutiile medicale se vor imbunatati. Deja desi la nivel mondial avem o crestere a numarului de cazuri, numarul de morti se mentine, nu a crescut in acelasi ritm. Christ Martenson pune asta pe cresterea experientei medicale, eu as zice insa ca a crescut testarea si dupa low hanging fruits, virusul trebuie sa se incordeze ca sa mai gaseasca vulnerabili, nu mai sunt chiar asa la indemana.

Cat despre eventuale noi masuri, nu cred ca vreun guvern de orice culoare isi va permite noi masuri si nu atat din argumente electorale cat din realitati economice. Dezastrul este atat de mare incat adevarata problema pentru guvern va deveni plata pensiilor si a salariilor bugetarilor. Inevitabil se va ajunge la concedieri la buget si taieri. Este doar chestiune de timp. Caz in care masurile de inchidere sunt total excluse – asta ne-ar mai trebui. Evident, crashul economic combinat cu dezastrul medical vor determina tensiuni sociale crescande si posibil haos, similar celui pe care il vedem prin alte locuri. Nu vin vremuri bune …

Sursa chart aici

Norocul prostului

Trecerea Romaniei prin Covid, poate fi deocamdata caracterizata de aceasta fraza: norocul prostului. Am avut norocul prostului, este parerea mea. Si pentru ca sunt pasionat de zicale si proverbe poate ar fi bine sa incep cu o scurta observatie. Norocul prostului este folosit in context negativ, cand ceva rau trebuia sa loveasca, dar prostul a scapat, nu din cauza meritelor sale, nu din cauza pregatirii, atentiei, vigilentei sau inteligentei ci in ciuda faptului ca este prost, a scapat de acel necaz. In opozitie, proverbul prost sa fii noroc sa ai este folosit in context pozitiv. Prostul are noroc, dar norocul nu vine intamplator ci pentru ca fara noroc prostul ar fi intr-adevar lipsit de orice beneficiu. Singurul moment de stralucire in viata sa, pentru prost, sunt acele momente de intamplare aleatoare, de conjunctura fericita in care prostul beneficiaza de noroc gratuit, fara niciun efort din partea sa. Exista insa in proverb o umbra de sugestie: doar prostia prostului l-a ajutat sa se mentina intrun context favorabil in care a dat norocul peste el. Fara prostie, probabil ar fi fost in alta parte si ar fi fost lipsit de beneficiile norocului.

Spun ca Romania – ca si celelalte tari din Est – au trecut prin Covid relativ bine datorita unor factori inca necunoscuti (despre care eu am o teorie), nu din cauza vreunei pregatiri sau vreunor masuri sau din cauza vreunui sistem medical performant, sau din cauza unei populatii inteligente care s-a luptat eficient cu pandemia si a pus umar la umar pentru a goni virusul. Nu. Singurul motiv pentru care in Romania (si celelalte tari din Est) nu s-a ajuns la mii de morti si la trierea batranilor, alegerea celor care sa fie acceptati la urgenta pentru ca numarul de locuri era ocupat, este inca un mare mister, este o intamplare, este pur si simplu noroc – ca sa simplificam lucrurile.

Dar norocul nu se rezuma la aspectele medicale. Romania a avut noroc si economic. Dezastrul asteptat, nu s-a manifestat, Romania picand mai putin “decat ne asteptam” dupa cum se lauda ministrul finantelor Florina Cuțu ca un pudel vesel, care nu stie ca se afla intr-un autobuz care merge pe marginea prapastiei si este condus de un sofer beat.

Masurile balbaite luate de guvern nu au facut decat sa prelungeasca dezastrul in viitor. Cand intr-o familie problemele financiare sunt nasoale si vine boala, faptul ca te duci la amanet si vinzi bijuteriile mosternire de la mama, vinzi verighetele si tot aurul doar ca sa mai strangi bani 2-3 luni ca sa platesti ratele la banca si intretinerea si ca sa ai de mancare o luna doua, asta nu se numeste masuri economice. Creditarea, oferirea de “garantii” guvernamentale, investitiile de stat si toate masurile socialiste luate de guvern, inclusiv controlul preturilor, nu fac decat sa arunce pisica moarta in viitor, poate in curtea PSD-ului care oricum va pompa pe pedala creditarii si mai mult, ca un vitezoman turbat care inaintea curbei in loc sa incetineasca, accelereaza desi vede ca afara ploua, este aglomeratie si treaba se impute pe drum.

Dar sa ne intoarcem putin la aspectele medicale. Ne aflam intr-un moment bun din punct de vedere al pandemiei. Se pare ca virusul a luat-o in jos, si-a aratat puterea, si-a aratat coltii si e posibil ca vara sa ajute. Inca beneficiem de ultimele “masuri de siguranta” pentru cei care cred ca masurile au rezolvat rata raspandirii si una peste alta, putem considera ca ne aflam intr-un moment optim pentru a ne pregati pentru ce va urma. Dar oare ne pregatim?

Am scris zeci de articole in februarie despre cat de iminenta si urgenta era pregatirea Romaniei pentru pandemie. De la inchiderea granitelor – care nu s-a facut – pana la recrutarea studentilor de medicina care sa vina si sa se fie pregatiti pentru a da o mana de ajutor in caz de nevoie, nimic nu s-a facut si pregatirea a inceput tarziu si in stilul clasic mioritic de hei-rup, facem si noi ce vedem pe la altii ca sa ne aflam in treaba. Nicio masura si nimic nu a fost adecvat situatiei locale, tot ce s-a facut a fost brute force in forme fara fond. O sa mentionez doar recomandarea ca mastile sa nu fie purtate decat de cei care au simptome care a rulat la TV pana acum aproape o luna. Era la mintea cocosului ca mai ales in varful pandemiei, mastile sunt bune, ajuta, dar din motive care imi scapa si care tin de teoriile conspirationiste, atunci mastile erau interzise (pentru ca pandemia sa prinda amploare) si acum sunt obligatorii (pentru ca guvernele sa isi exerseze puterea pe oameni si sa ii conditioneze). Evident ca in cazul nostru, mimetismul este explicatia, factorii nostri de decizie imita precum maimutele ce vad si ei prin alta parte.

O sa imi retrag totala lipsa de apreciere fata de factorii de decizie de la noi (capii, cei care decid “masurile”, cei care fac “strategia”, cei care “comunica” etc) atunci cand o sa avem o explicatie stiintifica pe baza unui studiu stiintific, publicat in reviste stiintifice recunoscute care sa abordeze macar raspunsul la intrebarea de ce la noi raspandirea virusului a fost mult mai mica decat in vest. Eu am si o teorie, care insa bineinteles este zero ca valoare, dar o sa o enunt: raspandirea are strict legatura cu patternurile de contact intre oameni. In vest, lumea are alt tip de contacte: mai multi merg la mall, mai multi merg la cinema, mai multi mergi la stadion, mai multi la opera, chiar mai multi la spital. In Romania, nu doar ca 50% din populatie locuieste la tara si au contacte minimale cu alti oameni. Practic un om la tara, poate sa se intalneasca cu maxim 10 persoane intr-o zi dintre care majoritatea sunt consateni. Nu are alte contacte decat poate daca merge la spital sau la oras. Local, satul este ca o familie mica, deci propagarea virusului este inhibata de natura retelelor de contact. Idem la oras, practic orasenii din Romania traiesc fiecare intr-un mic sat: cartierul. Merg la magazin/mall-ul cel mai apropiat, merg la biserica cea mai apropiata, merg la spital si rareori merg la cinema, rareori merg la restaurant. Probabil peste 50% dintre romanii care mananca nu doar acasa, merg la fast-food, deci nu stau la o terasa, nu au contact apropiat cu alti oameni, cu ospatari, etc. Cat despre alte posibilitati de contacte, acestea sunt limitate. Plimbarile in aer liber – nu prea ai unde, parcuri putine in orasele mioritice de pe un picior de plai, caci primariile pompeaza milioane in panselute sezonale nu in locuri de agrement unde oamenii sa se relaxeze. Activitatile culturale? In afara show-urilor de manele din campaniile electorale, restul participarii este infime. Iata deci doar cateva considerente care argumenteaza teoria conexiunilor. Deci nu atat numarul populatiei, nu densitatea ci conexiunile sunt direct proportionale cu virulenta ratei raspandirii virusului.

Traim asadar in epoca “Dumnezeu cu mila”, adica desi suntem prosti, se pare ca Dumnezeu are grija de noi, atat cu virusul cat si cu economia – cel putin deocamdata si pe alocuri, caci daca ne uitam la agricultura, Dumnezeu s-a cam maniat pe noi. Insa am trecut hopul mare, temerile cumplite ca moartea va lovi si la noi cum a facut in Italia sau cum face acum in Rusia, Brazilia, SUA si alte tari puternic lovite au trecut. Si desi ciuma nu s-a consumat si inca suntem in pericol, avem nadejde ca asa cum ne-a pazit pana acum, Dumnezeu ne va pazi si mai departe. Caci dupa cum vedem, nici in al 12-lea ceas noi nu ne trezim. S-a reintors dezbaterea politica si scandalul mafiotilor acum ca vine marea imparteala: banii europeni. O sa curga miliardele, trebuie sa facem tot ce putem ca sa ajunga si la noi se vaieta Ciolog. De unde vin acesti bani si chiar pot ei rezolva rahatul in care suntem nu se intreaba nimeni. Macanitul reformelor structurale, planurilor de actiune, investitiilor in infrastructura si in general mantra o noua europa mai putin birocratica si alte sloganuri goale, fara continut, consuma toate energiile si evita cu incapatanare acceptarea realitatii si diagnosticul corect: suntem intr-un mare rahat, traim pe timp imprumutat. Banii tipariti nu sunt o solutie, trebuie sa gandim drastic un plan de austeritate, o regrupare a statului in fata taifunului inflatiei care va lovi intreaga lume.

Insa pentru a sesiza dezechilibrele structurale ale intregii lumi si pentru a face un plan de actiune solid care sa ne puna deoparte in fata furtunii care va veni, e nevoie de viziune si curaj ceea ce lipsesc de la noi deoarece calitatile apreciate acum sunt supunerea oarba, mimetismul idiocratic si alinierea ideologica la directiile care vin de … sus. Nu intru in detalii de unde vin. Nu doresc sa par aici un eurosceptic simplist, fara a detalia si explica ce doresc sa spun. Sunt intr-adevar eurosceptic, dar doresc sa atrag atentia ca UE nu ne poate salva si salvarea UE nu va insemna altceva decat a oferi un mizilic de salariu minim pentru cei care isi asuma riscul imbolnavirii si accepta in toiul pandemiei sa mearga sa munceasca la sparanghel pe plantatiile stapanilor, chiar inainte de Pasti, inainte de a se intalni cu familiile si de a manca impreuna linistiti mielul, sarmaua si de a ciocni un ou. Aceasta este realitatea actuala a uniunii europene: romanii sunt folositi ca sclavi pe plantatiile europene si contribuie la uniune prin munca de jos, fiind platiti pe salarii mizere. De aici trebuie pornita orice strategie si orice restructurare a Romaniei, evident adoptand in forta si rapid un capitalism cat mai salbatic care sa realizeze cat mai repede o economie solida cum are Polonia care sa constituie fundamentele dezvoltarii viitoare.

Poliția gândirii în acțiune

„Pe aripile vântului”, retras temporar de la difuzare. CTP: Asta făceau naziștii și comuniștii

Sursa: Digi24

Inainte de a continua, va rog sa ascultati intreg mini-interviul dat de CTP la Digi24 si apoi sa dati o nota buna filmului cu pricina pentru a fi si voi indexati de motoarele de big data dotate cu inteligenta artificiala ca reactionisti la noua religie.

Pe scurt povestea este urmatoarea: dracul prinde curaj si pas cu pas face noi si noi giumbuslucuri care pana mai ieri pareau imposibile si uimitoare. Bunaoara, isi bate joc de orice a creat omul, de orice amintire, de orice memorie, de orice constructie. Pentru ca diavolul este cel care se bucura de distrugere si distrugerea societatii este scopul final. Iar pentru asta, evident se agata de orice poate si acum s-a gasit sa se agate de asta cu rasismul …

Dar nu vreau sa intru acum pe larg in etapele deconstructiei societatii contemporane, mai ales a civilizatiei vestului, purtatoarea crucii, ci doar atrag atentia asupra unui aspect care desi mie mi se pare extrem de evident si banal, pentru multi este poate un mister si un artificiu subtil – desi rareori diavolul este priceput la subtilitati.

Am afirmat de mai multe ori ca macanitorii din presa mainstream romaneasca sunt doar traducatori, ei doar explicand talking point-urile pentru prostanacii mioritici care nu inteleg de-astea cu rasisimul si alte corectitudini politice. Situatia are doua explicatii: incompetenta si programarea. Mai intai incompetenta deoarece cu greu putem gasi originalitate in ziua de astazi iar in presa nici atat si doi programarea – deoarece doar astfel vin banii. Daca acum Digi24 s-ar fi pozitionat impotriva HBO, e posibil ca Digi24 sa nu mai primeasca finantare si cum televiziunile din ziua de astazi nu pot trai doar din reclame, finantarea sub forma de contracte si sponsorizari este foarte importanta.

Conflictul cu CTP, luat pas cu pas este foarte interesant. Din start, evident ca pozitia Digi24 este pro HBO: bine le-a facut, mama lor de rasisti cu filmele lor spurcate in care in care isi bat joc de minoritatile culturale. Sa fie arse! – asta e orientarea Digi24. Insa CTP este un ciudat, un freak in media romaneasca. Pastrand inca o oarecare autenticitate in exprimare, care prinde la boporul roman, este insa indeajuns de spalat pe creier si “ancorat” la noul mental incat sa poata fi folosit pe post de joker pentru atractia publicului si inserarea electrozilor pe creier. Insa jokerul din cand in cand o ia razna, cum a fost acum.

Si vedem la minutul 3 al secventei, tentativa discreta de corectie a macanitoarei care ii lua interviul: “unii asta spun, ca ar fi un instrument de revizionism sudist” – baga scriptul tovarasa. CTP sare ca ars aproape, dar nu are prea mult avant, de frica sa nu-si piarda malaiul. “Nu-i adevarat, treaba lor, pot sa zica” explica el o asemenea aberatie. Un mic frecus dar cu mare semnificatie deoarece denota ultima suflare a normalitatii, ultimul strigat de gandire independenta, nealiniata la scriptul unic, povestea generala, corect politica, orientarea unica, viziunea uniforma care strabate de la sud la nord si de la est la vest tot mainstreamul din ziua de astazi si care este impins pe gat si producatorilor de continut independent care sub amenitarea cenzorilor trebuie sa se alinieze mai mult sau mai putin rapid la noua gandire tembelizata in care raul este bine si binele este rau.

Evident ca simbolistica rastignirii unei opere de arta in ziua de astazi nu este intamplatoare. Steagul, statuile fondatorilor si cinemaul: rand pe rand, simbolurile americii sunt detronate si sunt facute varza, in loc venind haosul, distrugerea, marele intuneric, armata de npc-uri si in final cine stie ce alte minunatii tehnice de control direct al idiotimii.

Dizidenta lui CTP este una temporara si poate una dintre ultimele. Cu siguranta atitudinea lui va aprinde beculete mai sus si va atrage dupa ea strofocarea in gasirea unui inlocuitor – caci asta e inca justificarea pentru rezistarea lui pe baricade, faptul ca inca romanii sunt fluizi la mormoloci si la robotii formatati de noii profeti, publicul romanesc cu un simt ciudat inca mai detecteaza pe ici pe colo autenticitatea si ignora restul. Masinaria mai are ceva de invatat pana sa produca profeti formatati pe mentalul mioritic, dar nu inseamna deloc ca nu va reusi. Mircea Bravu este un exemplu de nou profet care reuseste perfect sa simuleze autenticul jucand teatru 100%. Reformatat pentru TV Mircea ar face treaba buna, ar citi exact scriptul fara sa treaca prin idei proprii cum face CTP dar mai ales neavand cultura CTP-ului, fiind gol in fata provocarilor. De altfel, goliciunea culturii este o mare problema pentru tineretul de astazi care neavand experienta generatiilor anterioare, experienta care se poate imita doar printr-o cunoastere, oricat de sumara ar fi ea, vor fi sitting ducks in fata gloantelor de idei traznite pe care le vor improsca politaii noii religii si vor pleca genunchii fara cea mai mica rezistenta.

1 2 3 270