De ce parte va fi Romania in cazul unui razboi Turcia-Grecia?

Turcia se afla deja in razboi in Siria, luptand direct impotriva kurzilor si mai putin direct impotriva rusilor, americanilor si a lui Assad. Scopul Turciei declarat este lupta impotriva teroristilor. Nu i-a luat mult lui Erdogan sa foloseasca aceeasi gogoasa de marketing pe care americanii o servesc lumii intregi inca din 2001. Scopul declarat mai putin vocal este refacerea Imperiului Otoman – atat spre nord cat si spre sud.

Frecusurile recente intre Grecia si Turcia pot oricand declansa un razboi. Desi ambele state sunt inca membre in NATO, am explicat in mai multe articole de ce NATO nu mai exista iar Turcia nu mai este de facto membru in NATO. Asa cum nimeni nu mai are vreo speranta ca Erdogan se va schimba peste noapte si va alinia la cerintele europenilor, desi discutiile UE-Turcia continua – in zadar, dar continua – tot asa nimeni nu mai are vreo speranta ca Turcia va lupta alaturi de SUA intr-un eventual razboi impotriva Rusiei. Dar ce zic eu?! Nici macar participarea Germaniei la un asemenea razboi nu este indeajuns de clara. A se vedea in acest sens abtinerea deloc intamplatoare a nemtilor de la recentele atacuri asupra Siriei (Italia de asemenea s-a abtinut) si declaratiile recente ale presedintelui neamt in favoarea rusilor [1].

In continuare as face o scurta prezentare a situatiei recente pentru a avea o imagine cat mai clara asupra riscului unui razboi turco-grec.

Incalcarile spatiului aerian: turcii au marit numarul de incalcari ale spatiului aerian grec; multitudinea insulelor disputate si granita dificila sunt un motiv pentru care spatiul aerian grec poate fi usor incalcat de turci, apararea deplina a acestuia fiind imposibila; stim ca Grecia a mostenit dupa impartealea din razboaiele anterioare nenumarate insule care geografic sunt mai apropiate de Turcia asiatica; poate unui scolar care nu stie istorie, aceasta i se pare ciudat, insa celor care stiu istorie li se pare ciudat ca turcilor li s-a dat atat de mult la imparteala din primul razboi mondial, ei fiind pierzatori; de altfel, bulgarii au si ei o mare parte din vina din cauza lacomiei lor, dar aici intram in altele si e treaba lui Junker sa ne aminteasca ca un razboi in Balcani poate izbucni oricand.

Grecii au tolerat la inceput aceste incalcari, mai ales la apelul americanilor care si-asa au probleme sa se inteleaga cu turcii cu privire la Siria, daramite sa le mai ceara si sa stea cuminti la granita cu grecii; evident, la fiecare provocare a turcilor, grecii trebuie sa raspunda prin trimiterea de avioane in zona, ca doar nu o sa raspunda cum au facut turcii cu avionul rus pe care l-au dat jos cand a intrat 2 minute peste o fasie de cativa kilometri din spatiul aerian turc; mai nou insa, grecii raspund la absolut orice provocare, mai ales dupa retorica si amenintarile politicienilor turci despre care am mai tratat intr-un articol din Februarie; astfel de declaratii sunt insa extrem de dese si nu le mai urmaresc.

De departe, cel mai important incident este capturarea de catre turci a unui soldat greci care a trecut granita la turci din greseala in timpul unei furtuni. Pana acum, nici europenii nu au reusit sa ii convinga pe turci sa il dea inapoi, acestia aducand motive hilare: ca nu il pot judeca deoarece soldatul nu are o adresa in Turcia ca sa il cheme in judecata. In plus, cererilor europenilor si ale grecilor turcii le raspund ca inca investigheaza incidentul. Nu au insa ce sa investigheze de atatea luni, era furtuna si soldatul s-a ratacit. Nu e prima data cand se intampla asta de o parte sau de alta. Insa Turcia trimite semnale grecilor si turcii se umfla in pene. Sau poate doar se razbuna pentru ca grecii nu au vrut sa extradeze cativa fugari turci care au participat la complotul impotriva lui Erdogan.

Grecii de asemenea incep sa devina si ei nervosi, mai ales pe masura ce victimele din randul soldatilor incep sa creasca. Pe langa soldatul capturat de turci, grecii au mai pierdut un pilot care a murit acum cateva zile intr-un zbor de interceptare a unui avion turcesc care incalcase spatiul aerian al Greciei. Pe insula din apropierea locului unde s-a prabusit pilotul, cativa grecii au ridicat un steag in memoria pilotului. Insula nelocuita este revendicata de ambele tari, de unde turcii pretind ca i-au fortat pe greci sa dea jos steagul.

Provocarile continua pana la acolo incat avioane de lupta turcesti au provocat elicopterul in care se afla presedintele grec Tsipras in vizita marti pe insula Kastellorizo [2]. Avioanele turcesti au cerut pilotului elicopterului sa le prezinte ruta, iar acestia au anuntat aviatia greaca care a trimis doua avioane care i-au gonit pe turci. Intre timp insa navele de coasta turcesti au flancat cealalta coasta a insulei vizitate de Tsipras. Frecusuri dupa frecusuri, focuri de avertisment, manevre si amenintari.

“Grecia nu ameninta pe nimeni (adica pe turci) dar nu ii este frica de nimeni (adica de turci), de asemenea ,” a declarat Tsipras, adaugand ca “nu vom ceda nicio mana de pamant”. “Vreau sa trimit un mesaj de cooperare si coexistenta pasnica dar de asemenea, de determinare” – conform Ekathimerini. Frecusuri au fost si vor mai fi vor spune optimistii.

Scanteia se poate aprinde oricand, fie din accident fie provocata. Turcii nu ar fi amplificat provocarile daca nu ar vrea sa fructifice momentul de slabiciune al grecilor care au ajuns paria Europei.

Sa vedem insa in continuare ce variante are Romania in cazul unui razboi greco-turc. Din start, neutralitatea este clar o iluzie. Nici macar NATO nu va putea sa calmeze cele doua parti, comandantul NATO (care arata ca un pacalici) aflat in vizita in Turcia declarand chiar ieri ca tensiunile greco-turce nu sunt o chestiune pentru NATO (cf Ekathimerini). Cu siguranta NATO are alte prioritati cum ar fi lupta cu teroristii din Afganistan si nu pacea si linistea cetatenilor tarilor membre, de aceea Stoltenberg a fost rezervat si aparent dezinteresat in detensionarea conflictului.

Pozitionarea Romaniei, dupa parerea mea, oricat de turbati ar fi conducatorii temporari, nu poate fi alta decat de partea Greciei, mai ale avant in vedere problemele pe care Turcia le pune americanilor in Siria si imaginea negativa pe care turcii au reusit sa si-o fabrice in ultimul timp in randul NATO atat prin traseul antidemocratic si progromul impotriva opozitiei din interior cat si prin actiunea din Siria in sfidarea Imperiului la care merita amintita si opozitia fata de prospectiunile companiiilor italiene din jurul Ciprului fata de care Turcia emite pretentii.

Mentinerea neutralitatii in viitorul razboi greco-turc, desi ar fi avantajoasa, cu siguranta ar fi greu de pastrat, avand in vedere prezenta bazelor americane pe teritoriul nostru. Cu siguranta Imperiul nu va rezista si va incerca eliminarea lui Erdogan in cazul unui razboi cu grecii, indiferent de casus beli. Este chiar de mirare de fapt, cum de americanii nu au folosit niciun false flag pana acum pe acest front pentru a-i provoca pe turci. Poate ca tocmai independenta fata de Imperiu si fermitatea grecilor ar fi o explicatie, grecii bazandu-se pe capacitatile proprii deocamdata si nefacand apel la NATO pana acum desi tehnic erau indreptatiti.

Neavand capacitati insa, Romania nu va putea contribui mult la razboi. Poate ceva avioane, poate ceva armament trimis grecilor si de ce nu cateva mii de soldati care vor apara probabil granita de sud a Bulgariei pentru a garanta ca acestora nu le vor trece prin cap alte prostii ca in vremea razboiului balcanic cand numai mandria bulgarilor a taiat avantul anti-otoman al fostelor pasalacuri.

Marele semn de intrebare in acest razboi va fi Rusia. Ca tara ortodoxa si cu puternice legaturi cu grecii, de departe Rusia se va plasa de partea Greciei. Jucatori de sah profesionisti, rusi nu se lasa amagiti de duplicitatea turcilor care doar acum o saptamana au salutat atacul americanilor asupra sirienilor. Poate razboiul cu grecii ar fi chiar o oportunitate nesperata pentru rusi de a avansa inspre sud si de a castiga doi iepuri dintr-o lovitura: Turcia prin ocupare si Grecia prin alianta.

Sa nu ne imaginam ca americanii sau europenii au capacitatea sau interesul sa apere Grecia in cazul unui razboi cu turcii. “Salvarea” financiara a grecilor, chiar daca nu l-a costat nimic pe europeanul de rand, s-a facut dupa lungi si grele tergivesari si oricum cu greu o putem declara salvare, mai degraba o putem numi aruncarea unui os. Greci au ros insa destule oase ale europenilor incat sa fie tentati de un alt protector si Putin daca va fi nevoie, nu va refuza o asemenea oportunitate care ii va oferi sansa nu doar sa dea o lovitura importanta blocului NATO dar si sa avanseze pana in coasta europenilor si sa faca din Marea Neagra un lac rusesc, un vis mai vechi de-al lor.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] German President Worried About West-Russia ‘Alienation,’ Calls For Dialogue

Distrugerea fabricilor de armament chimic nu constituie atac chimic?

Atatea analize, atatea comentarii si totusi nimeni – nici macar propaganda rusa – pana la Paul Craig Roberts nu a subliniat un mic amanunt important: daca SUA si vasalii pretind ca au distrus niste fabrici si depozite de arme chimice, asta nu constituie atac cu arme chimice? Sau armele americane sunt atat de destepte incat au distrus depozitele de substante chimice si au neutralizat si norii ucigasi de gaze care urmau sa se elibereze in atmosfera in urma atacurilor?

Oficialii americani si prestitutele (prostituatii din presa – n.tr.) ne spun ca atacul ilecal al SUA asupra Siriei a distrus locatii unde erau stocate arme chimice si unde se producea clorina si gaz sarin. Daca asta e adevarat, nu inseamna ca un nor chimic ucigas rezultat din atacuri ar fi ucis mai multi oameni decat presupusul atac chimic din Douma? Nu ar fi atunci atacul cu rachete al SUA identic cu un atac cu arme chimice si ar plasa SUA si vasalii sai in aceeas categorie in care Washingtonul ii plaseaza pe Assad si pe Putin? (sursa: Paul Craig Roberts)

Si argumentele continua in aceeasi directie. Comentand semnul de intrebare al lui P. C. Roberts, Zerohedge posteaza si doua imagini cu fotografii din satelit dinainte si dupa atac la un centru de cercetare din Siria distrus in atacuri :

INAINTE

INAINTE

DUPA

DUPA

La fel de interesant ca aceasta observatie, Zerohedge a publicat zilele trecute un articol cu istoricul recent al fake-news-urilor fabricate de guvernul SUA si/sau de “partenerii” lor din Siria pentru a starni emotie in randul publicului si pentru a creste rata aprobarii a intrarii mai puternice a SUA inca intr-un razboi pe langa toate cele pornite in ultimii ani tot pe baza unor minciuni: Irak, Afganistan, Libia, etc.

Cel mai amuzant dintre fake-uri este folosirea acestei fetite in 3 crize diferite:

Din ce in ce mai mult presa mainstream se dovedeste a fi fiara apocalipsei, cea care se inchina lui Satan si ca fiul al satanei, graieste doar minciuni si nu poate suporta nici cea mai mica picatura de adevar.

Asta se intampla atat in SUA, in vest cat si in Romania. Iata cum chiar un general britanic care a participat in razboi este cenzurat live la televiziune cand incepe sa puna sub semnul intrebarii irationalitatea unui atac cu arme chimice al lui Assad tocmai cand SUA a anuntat retragerea:

 

SUA ataca de fapt Rusia. Ce poate raspunde Putin?

Atacul asupra Siriei este de fapt un atac asupra Rusiei. Rusia a fost invitata de Siria si are tratate legale pentru prezenta in Siria. Pe Trump nu il intereseaza ce face Assad iar atacul chimic nu are niciun sens, fiind clar o inscenare. Ce sens avea Assad sa provoace americanii dupa ce Trump a anuntat retragerea din Siria?

S-a implinit un an de la atacul anterior cand tinta atacului era de fapt presedintele chinez caruia Trump trebuia sa ii demonstreze ca e curajos nebun. Acelasi lucru se intampla acum cu Putin. Dupa un comportament inselator de pretinsa deschidere sau cel putin delimintare la sentimentul anti-rusesc din SUA, Trump a aratat ca Rusia / Putin nu sunt decat un asterisc si Trump e in stare sa faca orice ii trece prin cap, oriunde in lume.

Elefantul in camera in haosul geopolitic actual este de departe dezastrul economic-financiar care a urmat crizei din 2008 si care nu a fost rezolvat de tiparirea de bani care, dupa cum am explicat in sute de articole de pe acest blog, nu a fost rezolvata ci doar desfasurarea reala a consecintelor acestei crize a fost amanata in viitor.  De aceea SUA nu mai are timp si trebuie sa provoace un razboi pentru a evita o balcanizare a la grec prin dezindustrializare, cresterea deficitelor, caderea dolarului si mai ales cresterea datoriei.

Orice criza se termina cu un razboi iar criza actuala se va termina cu Al 3-lea Razboi Mondial. Bineinteles ca timeline-ul apocalisei este discutabil insa este cert ca SUA nu are alta alternativa decat folosirea ultimei resurse pe care o are: armata SUA. Si cum armata SUA a castigat ultimul razboi serios in Al 2-lea Razboi Mondial, pierzand toate razboaiele cu proxy-urile comunistilor (Koreea, Vietnam, Cuba, etc), adevarata putere a armatei SUA se afla in arsenalul nuclear si in eventualele arme secrete pe care le are (daca le are).

Caci portavioanele americane sunt deja sitting ducks este binecunoscut. Nu doar pretinsele rachete super-sonice anuntate de Putin le pun in probleme, dar chiar ultima generatie de rachete le poate face gauri si le poate scufunda. Este pur si simplu consecinta avansului tehnologic, portavioanele fiind arme utile acum 50 de ani sau impotriva unor tari care nu detin ultimele 2-3 generatii de rachete.

Atacul actual este un zgomot util lui Trump, avand in vedere scandalurile de acasa. Se potriveste bineinteles si cu doleantele lui Israel care vrea sa nu piarda ocazia sa ocupe o felie din Siria si Assad este sinugurl care ii opreste. De asemenea, se potriveste si cu interesele complexului militar care in ciuda “activitatii” intense din unii ani si in ciuda inflatiei bugetului pentru armata pe care a adus-o Trump, niciodata nu se va satura si va dori razboaie mai multe si productie de armament cat mai mare, poate chiar pana la declansarea razboiului nuclear. Probabil, ideal pentru complexul militar american este ca intreaga lume sa fie o Siria si SUA sa fie nevoita sa lupte pe toate fronturile. Poate doar atunci o sa se sature de contracte militare si bugete infinite.

Intorcandu-ne la raspunsul lui Putin, mare lucru din cele mentionate acum un an, nu am de spus. Iata ce ziceam atunci:

1) accentuarea “razboiului impotriva Isis”; sub stindardul lupte impotriva Isis, rusii pot sa lanseze si ei cateva misiuni similare de bombardare a turcmenilor si altor “opozanti” favorizati de americani; Putin ezita insa pentru a nu distruge din nou relatia cu Erdogan; strans cu usa, aceasta poate fi prima reactie;
2) “intoarcerea in Siria”; asa cum Putin a simulat o “retragere” din Siria (vezi articol tot asa Putin poate simula si o “intoarcere in Siria”;
3) inflamarea razboiului in Ucraina: Rusia poate raspunde prin implicarea directa in Ucraina, in regiunea Donet cu trupe sau lovituri, sub aceleasi pretexte ca americanii; un atac “chimic” sau ceva similar asupra populatiei pro-ruse din partea armatei Ucrainei, poate justifica interventia (sau interventii) “pedepsitoare” ale rusilor;
4) deschiderea de noi fronturi de expansiune a influentei rusesti (Transnistria, Georgia, de ce nu Yemen etc) pentru o “proiectie” accentuata a influentei rusesti in detrimentul “pierderii” din Siria; Rusia are imaginatie si poate da cel putin un sah;

Din start o sa subliniez ca rusii nu vor riposta impotriva americanilor, neavand posibilitatea sa miste un deget in ciuda arsenalului nuclear. Din fericire, Putin nu e nebun ca Trump si nu risca exterminarea omenirii pentru orgoliul propriu, avand destule alte mijloace de a se umfle in pene si fara sa apese pe butonul rosu.

Cu privire la punctul 1, mai am cateva articole in care avertizez ca Rusia va cauta mereu sa profite de orice slabiciune in frontul NATO si de departe in prezent cea mai mare slabiciune este Turcia lui Erdogan care jucandu-se cu fundul in doua barci, nu va dura mult pana cand va cadea in apa si se va ineca.

Turcii au salutat deja atacurile. Oare o sa ierte Putin lui Erdogan aceasta aroganta? Cu siguranta tratatele si prietenia Rusiei cu Turcia se vor termina aici si Putin va presa si mai mult in nordul Siriei impotriva turmenilor (etnici de nationalitate turca) in zonele unde armata turca lupta in prezent impotriva kurzilor. Putin va impinge la maxim frecusurile cu turcii si nu este exclus deloc un razboi cu Turcia. Bineinteles, Israelul este in aceeasi oala, insa stim ca Israelul este prioritatea principala pentru SUA, toate razboaie duse de SUA in ultimul timp fiind in jurul si impotriva dusmanilor lui Israel. In schimb, Erdgodan i-a calcat de multe ori pe coada pe americani, chiar punandu-i pe goana din unele orase din Siria unde americanii ii instalasera pe kurzi. Americanii au dat inapoi atunci insa nu vor uita prea curand, fiind nenumarate voci care cer excluderea Turciei din NATO (pentru ca americanii sa ii poata bombarda si pe turci in viitor).

Punctul 2 a fost deja implinit, desi nu avem ce sa mai zicem acum. Putin poate va aduce trupe pentru noile batali din nord, nefiind exclus nici macar aducerea de tancuri care il va turba pe Erdogan.

La punctul 3 avem ceva evolutii in sensul ca rusii sunt deja mobilizati la granita cu Ucraina fiind gata sa intervina in cazul inceperii razboiului. De fapt, semnul inceperii celui de-al 3-lea Razboi Mondial va fi probabil tocmai invadarea Ucrainei de catre Rusia. Insa Rusia nu are capacitati sa lupte pe mai multe fronturi, de unde si “linistea” din Ucraina, care nu e tocmai liniste decat in sensul ne-escaladarii si lipsei altor miscari. Ce alte miscari pot sa mai apara? De exemplu, Doneț poate fi alipit la Rusia, existand deja un referendum al populatiei insa Rusia evitand deocamdata aceasta miscare.

Spre deosebire de anul trecut, anul acesta avem deja activ razboiul tarifar SUA-China care este in desfasurare si care se va extinde in curand la razboi financiar. Aici bomba nucleara va fi renuntarea de catre China la achizitia de bonuri de trezorerie americane ceea ce poate da jos si mai mult cu dolarul. De altfel, chinezii deja au lovit destul de puternic in dolar si Trump a reusit cel putin in aceasta directie sa creeze un avantaj producatorilor americani – daca acestia ar exista sau ar putea sa reapara (putin probabil).

Prin urmare in locul punctului 4 de anul trecut, acum as adauga un razboi economic si mai intetit intre Rusia-China si SUA. Directia rusilor va fi probabil taierea completa a exporturilor de resurse vitale pentru americani (titan pentru Boeing, uraniu pentru industria nucleara, motoare pentru navele spatiale etc). Rusii au anuntat de altfel acum cateva zile ca trebuie sa raspunda la sanctiunile americanilor care ameninta chiar functionarea bancilor europene care fac afaceri cu Rusia. Recenta cresterea a bitcoinului si caderea francului elvetian sunt puse de unii pe transferul banilor rusilor din Elvetia care se tem de blocrea conturilor in bancile elvetiene care si-au cam pierdut renumele de suveranitate, siguranta si neutralitate.

La aceste puncte as mai adauga dotarea suplimentara cu armament a sirienilor de catre rusi care nu vor mai avea nicio retinere. Deja sirienii se lauda ca au dat jos cu majoritatea rachetelor si deocamdata asteptam sa se ridice praful ca sa vedem cat adevar este si cat de mult i-au ajutat rusii sa se pregateasca pentru acest atac, avand destul timp. De altfel, Siria este o ocazie unica pentru rusi de a-si testa armamentul impotriva americanilor, acest atac fiind cu siguranta un exercitiu de razboi extrem de util pentru rusi.

Trump ameninta Rusia pe Twitter

Iata tweet-ul lui Trump:

Si iata traducerea in romana:

Rusia a amenintat sa dea jos orice racheta lansata catre Siria. Pregateste-te, Rusia, deoarece o sa inceapa sa vina, frumoase si noi si “destepte”! Nu ar fi trebuit sa iti faci prieten dintr-un Animal-care-ucide-cu-gaze care isi omoara propriul popor si se distreaza! – Donald J. Trump

Amenintarea vine dupa ce SUA au amenintat ca urmeaza un atac cu rachete si dupa ce o nava americana s-a apropiat de portul Tartus unde rusii au si ei o baza militara (vezi stirea de ieri).

Rusii au mai declarat ca vor raspunde atacului american daca soldatii lor vor fi loviti de atacul american. Data trecuta cand Trump a atacat Siria (aproximativ acum un an), cu ocazia vizitei presedintelui chinez in SUA, i-a anuntat pe rusi unde va fi atacul si probabil si sirienii au aflat de la rusi, de aceea daunele au fost destul de reduse. Foarte posibil ca de data asta, Trump sa nu ii mai notifice pe rusi unde si cand va ataca.

Ca o nota de subsol, situatia in Koreea este departe de a se fi linistit: britanici trimit si ei a treia nava de razboi in apele din apropierea Koreei de Nord pentru exercitii militare.

Risc de război SUA-Rusia

Distrugatorul american USS Donald Cook care a poposit si pe la noi, a facut un “mic ocol” luni seara dupa ce plecand dintr-un port din Cipru dupa un exercitiu programat, a luat-o spre Tartus, a doua baza a rusilor din Siria si a ajuns la 100km fara ca rusii sa fie notificati.

Ceea ce i-a infuriat pe rusi, mai ales in contextul mult-asteptatului “raspuns” al lui Trump la presupusul atac cu gaze toxite al lui Assad asupra rebelilor.

Distrugatorul a fost survolat de patru ori de avioanele de lupta rusesti insa nu s-a intors.

Trump a anuntat deja ca se va gandi la un atac cu rachete asupra Siriei indiferent de rezolutia Consiliului de Securitate al ONU. Ambasadorul Rusiei la ONU a avertizat la randul lui ca americanii vor avea parte de “consecinte serioase” in caz ca vor ataca Siria.

Deocamdata Israelul insa nu a avut parte de consecinte serioase desi doua avioane ale evreilor au atacat o baza din Siria, atac inca nerecunoscut de israelieni.

Trump are nevoie disperata de “zgomot” in plan extern, avand in vedere scandalul cu vedeta porno (avocatul care a platit-o este investigat de FBI care i-au facut “o vizita” neanuntata pe-acasa ca sa ridice dovezi). Ca sa puna si mai mult gaz pe foc, Trump si-a anulat vizita in America de Sud “ca sa supravegheze” “raspunsul” asupra Siriei.

In Rusia, ministrul apararii a confirmat ca a mobilizat armata in regiunea Transbaikal (langa Mongolia) si de asemenea, rusii au adus 77.000 de soldati la granita cu Ucraina (conform Defence Blog).

In final, un amanunt interesant: un consilier de securitate al lui Trump si-a dat azi demisia dupa ce saptamana trecuta a declarat (printre altele) intr-un interviu ca “era in care SUA actioneaza ca politai global este terminata”. Hmm, ma mir de ce si-o fi dat demisia …

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

STIRI

10 APR – Defence Blog – Russian Ministry of Defence confirms troops alerted

10 APR – Zerohedge – Trump’s Homeland Security Advisor Tom Bossert Has Resigned

10 APR – Zerohedge – Russia Furious As U.S. Navy Destroyer Approaches Syria Without Notification

9 APR – Defence Blog – Russia suddenly puts troops on full combat alert

9 APR – Washington Post – Trump threaten Syria strike, suggests Russia shares blame

Atributele jertfirii

Răsfoim in DEX:

  • JÉRTFĂ, jertfe, s. f. 1. (În unele ritualuri religioase) Ceea ce se aducea ca dar divinității (mai ales vietăți sacrificate pe altar); ofrandă. ♦ Fig. Victimă. ◊ Expr. A cădea jertfă = a fi sacrificat; a muri. 2. Sacrificiu, jertfire. 3. (Pop.) Prisos, belșug (de bucate, vin etc.) Din sl. žrŭtyva.
  • JERTFÍRE s. f. Acțiunea de a (se) jertfi. – V. jertfi.
  • JERTFÍRE s. v. sacrificiu.
  • A SE JERTFÍ mă ~ésc intranz. A manifesta abnegație; a se devota fără rezerve; a se sacrifica. /Din jertfă
  • JERTFÍ vb. 1. v. sacrifica. 2. a-și da, a-și sacrifica. (Și-a ~ viața pe câmpul de luptă.) 3. a (se) sacrifica. (S-a ~ pentru binele omenirii.)
  • SACRIFÍCIU, sacrificii, s. n. 1. Renunțare voluntară la ceva (prețios sau considerat ca atare) pentru binele sau în interesul cuiva sau a ceva; jertfă. ♦ Jertfire de sine (din devotament, din abnegație). ◊ Echipă de sacrificiu = grup de oameni care înfruntă o mare primejdie ca să îndeplinească o misiune, o datorie. 2. Ofrandă rituală adusă unei divinități, în cadrul căreia se jertfește o ființă; jertfă. – Din fr. sacrifice, lat. sacrificium.

În ciuda referintei la sacrificiu, jertfa este mai mult decat sacrificiul. Jertfa este totala. Imi pot sacrifica o mana, imi pot sacrifica sanatatea, dar nu imi pot jertfi o mana. Asta tine de limba si interesant cum de am ajuns aici. As atrage atentia ca jertfa este din slavona pe cand sacrificiul din franceza.

Jerftirea este oportuna, adica are loc la timpul potrivit. Este adevarat ca asa cum exista un om potrivit pentru un loc potrivit, fiecare timp are nevoie de omul lui. Timpul caderii in care ne aflam inca de la Adam nu duce lipsa de oportunitati de jertfire pentru cei care se ridica la inaltimea timpului.

Jertfirea este discreta. Altfel este bravare sau teatru. Cea mai mica umbra de mandrie, anuleaza jertfa si o transforma in altceva. De exemplu, eu inca am dileme daca Socrate s-a jertfit sau a bravat cand dandui-se oportunitatea sa scape de moarte plecand din cetate, el a ales sa nu plece.

Jertfirea este tainica. Nimeni nu o poate intelege pentru ca numai cel care trece prin ea o poate cunoaste, ii stie deplin rosturile si efectele. Crestinilor insa li se da sansa sa cunoasca roadele jertfel hristice prin imitatie, desi pentru fiecare in parte jertfa se manifesta diferit, cuiele dor altfel. Jertfirea mai este tainica deoarece este irationala. Mintea rationala nu o intelege, oricat ai calcula, jertfirea nu are sens. Pentru ratiune, jerfirea este o anomalie, de aceea evreii nu au inteles-o, deoarece pentru ei legea divina era mai multa matematica: 10 porunci divine, o mie de legi ale lui Moise, atatia pasi maxim sa faci duminica, etc.

Jertfa este culmea unui urcus. Nu ma pot jertfi dintr-o data, oricata predispozitie si buna intentie as avea. Jertfa este un proces indelungat, este un munte construit caramida cu caramida, incet si greoi, cu atentie si cu pricepere, fiecare pas mai greu ca cel dinainte. Cel mai greu este cand am facut o bucata de zid, dar constructor netrebnic fiind, precum un copil care se joaca, nu am pus fundatia care trebuie sau am construit gresit si ceea ce eu credeam statornic se prabuseste si trebuie sa incep de la zero. De aceea este nevoie de invatatori si este bine sa imitam si sa ne uitam in jur pentru a nu ne consuma efortul aiurea. Jertfa suprema are loc cand aripile nu mai poti fi oprite sa zboare, gravitatia nu le mai poate tine pe pamant.

Jertfa este scopul maxim pe care il poate atinge omul. Exista specificitate, nu oricine isi da viata pe campul de lupta aparand tara, pe ogor cultivand pamantul pentru a avea ce sa dea de mancare la copii, in spital tratand bolnavii etc. Fiecare om are o cruce aparte prin felul cum ni se arata, desi durerea este aceeasi la toti. Insa oricat de mult bine ar face un om, oricata inteligenta ar dobandi, oricate rezultate ar dobandi in orice domeniu, cantitatea si calitatea vietii traite se masoara doar prin gradul jertfei, prin numarul caramizilor de jertfa construite intr-o viata. Vedem asta si din nefericirea unor oameni care au atins performante extraordinare dar este evident pentru toti ca nu sunt impliniti: oameni bogati, mari artisti, politicieni care decid soartele popoarelor etc. Viata neexaminata nu merita traita, spunea Socrate. Ce a vrut el de fapt sa spuna – din ce am inteles eu – este ca nu merita sa traim ca animalele, ca de-aia avem cap.

Spălatul picioarelor: mai la modă decât Sinodiconul Ortodoxiei

Spălatul picioarelor in catedrale a invadat televiziunile si feisbuk-ul mai ceva ca iepurasul. Pentru televiziuni este ceva inedit si interesant. Doua-trei secunde cu filmarea, un scurt interviu cu cei carora li s-au spalat picioarele si ce au simtit ei, doua-trei secunde cu un fragment din predica si gata stirea de religie pe ziua de azi. Maine aratam ouale rosii.

Am ras pe sub mustati cand am vazut un ierarh care a spalat picioarele la niste copii vorbind despre smerenie, mai ales cunoscand o istorioara cu acel ierarh povestita pe surse si care are a face cu niste mobila noua cumparata anticipat in expectativa mutarii intr-o treapta superioara care din lucrarea lui Dumnezeu nu s-a mai intamplat. Ramanand cu mobila si pierzand pe neasteptate, respectivul ierarh nu s-a comportat tocmai crestineste cu suporterii opozantului, dar ajunge cu dezvaluirile. Evident ca exista uscaturi si in Biserica si nu trebuie sa le cautam prea mult. Nu trebuie nici sa ne smintim ca acestea exista si nici sa ne facem ca ele nu exista.

Nu putem insa sa nu observam cum unii au o ravna foarte mare in a face ceea ce nu e musai sau este oarecum superficial, in timp ce a face ceea ce trebuie devine din ce in ce mai periculos. Bunaoara ma refer la slujba numita Sinodiconul Ortodoxiei care conform traditiei trebuia citita in Duminica Ortodoxiei din Postul Mare in toate bisericile ortodoxe. Insa pentru ca unele fragmente din aceasta slujba nu sunt corect politice si ar exista un risc minim de presiune sau atentionare din partea cezarului sau mai degraba a unor mici cezarei, Sinodiconul nu doar ca nu se mai citeste ci e chiar interzis pe alocuri, fiind extrem de rare bisericile in care se mai citeste: manastiri cu preoti batrani si care sunt dispusi sa isi asume riscurile certarii din partea ierarhului pentru ca se pare ca porunca interzicerii Sinodiconului ca si schimbarea cartilor de slujba vine “de sus de tot”.

Nu ar fi rau daca traditia s-ar pastra in intregime. Nu doar ca nu ar fi rau, dar chiar este musai ca traditia sa fie pastrata. Spalatul picioarelor este o traditie care se practica in manastiri unde cel mai mare spala picioarele celor mai mici, ierarhic. Adica staretul spala picioarele unor frati sau calugari, vietuitori in manastire. Practicarea unei traditii doar ca show sau ca ritual estetic este un pacat pentru ca sustrage gestului tocmai semnificatia distorsionand mesajul si rostul acelei lucrari. Ma mir cum de la aceste evenimente se gasesc si televiziunile pregatite sa filmeze, sa faca poze etc. Ma mir si ca exista credinciosi care propaga aceste fotografii si se lasa antrenati intr-un ciclu defectuos al unui pietism bolnavicios.

Daca spalarea picioarelor se face undeva, aceasta trebuie sa il priveasca pe staret (care se smereste), pe ucenicii carora le sunt spalate picioarelor (care vad dragostea staretului, chiar daca intr-un act liturgic) si poate si pe cei care participa la slujba, rememorand momentul si amintindu-si ca si ei trebuie sa faca la el. Ar fi bine daca televiziunea ajuta la propagarea acestui mesaj, ca in crestinism Dumnezeu slujeste oamenilor si fiecare om este dator sa slujeasca celorlalti. Insa smerenia si televiziunea traiesc in universuri paralele, de aceea cei care se preocupa de smerenie trebuie sa fuga de camerele de luat vederi ca de dracul nu sa dea telefoane la repoteri ca sa vina sa ii vada pe ei cum spala picioarele la copii.

 

Curs sau dobândă? De ce nu amândouă?

Amenintarea lui Isarescu este ca una din doua trebuie sa crape (la dezastrul produs de PSD): ori cursul, ori dobanzile. L-am criticat de prea multe ori pe Isarescu si in aceasta “saptamana pioasa” [1] ma voi rezuma la a-l face doar un soricel fricos care nu are cohones si ramane blocat in iluzia macrostabilitatii care a fost unul dintre pilonii ancorarii in mediocritate a tarii noastre in ultimii decenii.

Spun ca Isarescu este fricos deoarece in general in toate masurile pe care le ia si in felul cum gestioneaza aceast Titanic care sunt finantele Romaniei, este caracterizat de ceea ce unii amatori si papagali din presa numesc “prudenta”. Altfel spus, statul cu mainile in sus si asteptat ca lucrurile sa se rezolve de la sine, chiar daca asta inseamna frane si piedici puse economiei de piata si / sau hazarduri morale unde nu mai pot abtine sa nu mentionez faimoasele REPO-uri prin care BNR a tinut pe linia de plutire banci falimentare si putrede de credite date aiurea pentru ca unii directori si directorasi sa primeasca bonusuri babane, lucruri care s-au intamplat si prin alte parti lucru care insa nu il scuteste pe Mugurel de acest pacat.

Mai nou, Isarescu a demonstrat frica prin mentinerea dobanzii de referinta la ultima sedinta de miercuri. In ciuda gargarei pe care a tot facut-o atat impotriva guvernarii cat si impotriva bancilor care se ambitioneaza sa nu mareasca dobanzile la depozite si in aceeasi masura dau credite cu nemiluita crescand riscurile, Isarescu nu face ce trebuie si nu actioneaza ci doar “trage semnale”. Altfel spus, face gargara. Mai nou a inceput sa faca gargara intrand in dialog scris cu Dragnea.

Foarte usor BNR ar putea sa puna la punct guvernele, lansand atat cursul cat si dobanzile sa se duca acolo unde piata le cere. Piata ar regla astfel incompetenta guvernarii si tendindele comunistoide ale tovarasilor. Insa BNR prin politica monetara “prudenta” si prin manipularea cursului nu face decat – in ciuda declaratiilor – sa fie un buffer la catastrofele produse de o guvernare anti-capitalista ale caror efecte, multumita BNR & Isarescu se vor vedea cu nitzica intarziere, chiar daca in buna traditie mioridica cu efecte devastatoare, poate chiar mai devastatoare daca piata le-ar corecta in timp si ar fi lasata sa treaga semnalele de alarma cat mai repede, atunci cand prostia are loc. Nu doar ca lumea ar fi mai educata, dar presiunea in sistem nu s-ar acumula.

Criza in sistemul financiar e la fel ca cu cutremurele: se cumuleaza tensiune in scoarta si apoi face poc. Daca ai mici cutremure mai din timp, acestea mai elibereaza din tensiune, daca nu, o sa vedem la “cel mare” care e situatia reala.

Presiunea inflationista nu mai poate fi oprita si BNR greseste crunt punandu-si speranta ca tensiunile la nivel international actuale (razboiul tarifar, caderea bursei, criza obligatiunilor americane) pot face ca urata Romania sa para chiar draguta pentru investitori si sa avem parte de creditare in continuare in ciuda proastei guvernari. Isarescu (poate) crede ca investitorilor nu le pasa ca avem un guvern comunistu care mareste salariile ca sa castige voturi si apoi face credit ca sa le plateasca, si ca mai ales romanii cu bani – corigenti la materia investitii financiare – vor continua in continuare sa finanteze statul neavand alternative. Daca asa stau lucrurile, Isarescu se insala amarnic. Poate ca uratenia noastra este putin acoperita de problemele la nivel global, dar inflatia este un monstru mereu subestimat pe meleaguri mioritice. Intr-o situatie relativ similara in Rusia (ca si in Turcia), bancile centrale ale celor doua state au marit drastic dobanzile reusind cat de cat sa stinga focul si sa stabilizeze real economiile.

Intorcandu-ma la titlu, eu nu vad cum daca premiza este corecta  – guvernarea e dezastruoasa – se poate intampla doar una din cele doua: curs sau dobanzi si cum de nu vor exploda amandoua. Care sa fie mecanismele economice, financiare si care sa fie explicatia acestei iluzii? Sunt de acord ca asa ar vrea Isarescu sa se intampla si ca poate asa spera si guvernantii care cred ca si-asa avem prea putina datorie comparativ cu altii, deci mai putem sa tragem cateva linii de credit. Eu insa estimez ca vom asista la un joc de pase intre curs si dobanzi: azi vom auzi ca ROBORUL creste, maine vom vedea cursul marindu-se si el, poimaine vom auzi bancile inasprind conditiile, raspoimaine din nou cursul si tot asa.

Chiar daca BNR nu a marit dobanda la ultima sedinta, sa stam linistiti: un 0,25 sau 0,5 nu ar fi schimbat mare lucru. Oricum, probabil cand nu o sa aiba de ales, in sedinta de urgenta care va urma exploziei inflatiei si/sau cursului, BNR o sa mareasca dobanda cu doua cifre.

PS: o intrebare interesanta in comisia parlamentara care a interogat BNR ar fi fost: cand s-a intamplat sa creasca cursul si nu dobanzile sau viceversa in istoria post-comunista a Romaniei?

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE:

[1] Guvernatorul BNR, răspuns misterios pentru Liviu Dragnea

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

“Înainte de ultima şedinţă de politică monetară, analiştii de la ING au scris că “BNR se preface că luptă cu inflaţia, dar în acelaşi timp extinde condiţiile care susţin creditarea”, iar “această inconsistenţă în politici are costuri de credibilitate”. – Ziarul Bursa

Întâlnirea UE-Turcia: solidificarea rupturii

Azi (luni) la Varna, are loc o intalnire la nivel inalt intre Turcia (repretentata prin Erdogan – presedinte) si UE (reprezentata prin Junker – ce-o fie el si Donald Tusk – e si el ceva pe-acolo). Principala dinferenta intre capii celor doua parti este ca Erdogan e votat pe cand Junker si Tusk nu sunt votati. Ar mai fi o diferenta: majoritatea turcilor il apreciaza pe Erdogan (desi e dictator, dar asta vor turcii) pe cand Junker este luat in deradere de europenii de la vest la est iar Tusk nu prea se mai poate intoarce acasa, atat de mult il urasc polonezii. Si o alta mica diferenta: Erdogan ca islamist fundamentalist, nu consuma alcool, pe cand Junker isi incepe dimineata cu un cognac (sursa) iar Tusk probabil bea cacao cu lapte.

Pe agenda discutiilor sunt mai multe chestiuni. Ce mi se pare interesant este ca aceasta intalnire este programata imediat dupa ziua nationala a Greciei care a avut loc saptamana trecuta. Grecii au beneficiat de ocazie ca sa raspunda si ei amenintarilor verbale ale turcilor: “Ii vom strivi pe cei care pun sub semnul intrebarii securitatea nationala (sursa)”. Problema este ca turcii au trecut deja de amenintari verbale si pe ordinea zilei sunt 2 chestiuni deocamdata minore (mai mult sau mai putin):

  1. interzicerea de catre turci a exploatarilor maritime din zona Ciprului (ceea ce i-a cam afectat la buzunar pe italieni, daca imi aduc aminte Enel are cesionat dreptul de ciprioti)
  2. rapirea de catre turci a 2 soldati greci care au trecut granita la turci patruland din cauza unei furtuni

Problemele se pot rezolva usor sau complicat, depinde ce vor turcii. Turcilor le plac tocmelile si nu pot sa traiasca fara tocmeli. De aceea probabil vor cere mai multi bani pentru punctul 1 si vor cere cativa turci fugari gazduiti de greci si pe care grecii au refuzat sa ii inapoieze in ciuda emiterii unor mandate internationale (cam cum ne fac noua sarbii cu Ghita, desi nu e tocmai aceeasi situatie).

Problema mai dificila (si motivul acestei reuniuni – parerea mea) este cred renegocierea administrarii refugiatilor, europenii fiind cam saturati iar turcii stiind asta, urmeaza probabil sa ceara mai multi bani.

Ca miscelanea, poate ar mai trebui sa mentionam si cateva stiri recente pentru clarificarea situatiei.

Marea Turcie

Dupa succesul din Afrim si pregatirea unor alte invazii in Siria, Erdogan a declarat: “vom ucide sau vom murii construind Turcia Mare” (sursa). Este un semn de intrebare al traducerii daca Turcia Mare se refera la fostul Imperiu Otoman sau la o Turcie mare la figurat, desi un alt fragment din discurs ne clarifica: “turcii nu vor uita niciodata ranile facute in inima noastra de granitele artificiale care ne-au fost trasate”. Din nou nu este clar daca se refera la granitele din sud sau din nord, desi nu mai conteaza. Ca o mica paranteza, toate tarile sufera de granitele artificiale in care sunt incorsetate in urma vicisitudinilor si neputintelor istorice. Romania, Bulgaria, Serbia, Grecia, Turcia dar mai ales Ungaria viseaza la Romania Mare, Bulgaria Mare, Serbia Mare, Grecia Mare, Turcia Mare si Ungaria Mare. Erdogan este doar cu un pas inainte in razboi, celelalte urmand sa fie atrase si ele in curand.

Bolton nu plange pentru Erdogan

Actualul consilier de securitate al lui Trump, John Bolton (zis si John Bomber) a declarat in timpul loviturii de stat ca “nu i-ar curge o lacrima daca Erdogan ar fi dat jos” (sursa). A mai zis si altele despre turci si mai ales despre iranieni. In mai expira acordul SUA cu Iranul si incep noi sanctiuni +/- bombardamente. Turciei ii va conveni la inceput deoarece va putea pune mana pe o felie mai mare din Siria si spera sa ii convinga pe americani ca ei sunt raul cel mai mic in zona. Bolton de asemenea nu uita ca in razboiul din Irak, Erdogan nu i-a lasat pe americani sa deschida un nou front in nord unde puteau invada rapid si eficient spre deosebire de sud.

Incirlik nu e parasita dar devine irelevanta

Armata SUA a negat zvonurile ca urmeaza sa inchida bazele de la Incirlik si din Quatar (un stat aghiotant al turcilor) (sursa). Care tara poate sa paraseasca o baza cucerita de bunavoie? Cel putin niste spioni sau niste echipamente de ascultare o sa isi pastreze americanii acolo pana cand probabil baza va fi atacata de locuitori din nou, de data viitoare cu succes. Plecare se va face fie in urma unei cereri oficiale a Turciei (poate chiar inainte de razboi), fie in urma unor sugestii oficiale prin care turcii vor declara ca nu mai pot garanta securtatea bazei. Adica nici turcii nu vor vrea sa ofere casus-beli americanilor. Deocamdata insa turcii au nevoie de americani, sperand la o felie cat mai mare din Siria. Pare de neinteles strategia turcilor insa este simpla: incearca sa ia de la rusi o felie cat mai mare si incearca sa ia si de la americani o felie cat mai mare. Deocamdata din Siria. Maine incearca sa ia de la europeni o felie cat mai mare din Cipru sau o vor vinde pe bani grei (ma refer aici la exploatarile maritime).

Marea problema a europenilor la intalnirea de maine este ca nu au o armata. Cu ce armata il va ameninta Junker pe Erdogan ca ori respecta suveranitatea Ciprului, ori altfel …?

Noul comunism

Puțin a facut presa tam-tam pe tema achizitiei de catre stat a pachetului majoritar la santierul naval din Mangalia. Mai toate ziarele s-au multumimt sa acopere sumar stirea si putine au tras semnale de alarma cu ce inseamna asta.

In argumentele tovarasilor bineinteles ca regasim gargara obsinuita si la care ne asteptam: obiectiv strategic, protejarea locurilor de munca, investitii si operatiuni strategice, blah, blah. Tot ce fac tovarasii prost este si va fi strategic, sa nu ne asteptam la altceva. Combinatele chimice ale lui Ceausescu erau si ele strategice si iata ca reusim sa traim mai bine ca pe vremea lui Ceausescu cu sub 10% din acele combinate.

Statul nu poate gestiona eficient nimic. Nici macar stransul impozitelor nu este gestionat eficient desi este principala activitate de care se ocupa guvernantii: jefuirea celor care produc si nu voteaza si pentru finantarea celor care nu produc dar voteaza.

Daca santierul naval era un obiectiv strategic, cu siguranta ca s-ar fi descurcat foarte bine si nu ar fi fost nevoie sa vina statul sa cumpere actiunile majoritare. Oricum vrajala cu obiectiv strategic este o minciuna gogonata care sa acopere adevaratul interes: evitarea unui mega-scandal care ar distruge PSD-ul in cazul intrarii in somaj a 2000 de oameni dintr-o data. Asa, cu restructurarile si “eficientizarile” vor fi dati afara treptat, probabil cu niste salarii compensatorii cum s-a intamplat cu minerii.

Adevarul este ca in ziua de astazi, nu oricine poate produce nave maritime. Asa cum nu oricine poate produce masini desi multi cred ca Dacia chiar produce masini. Dacia este cea mai proasta masina produsa in UE si existenta ei pe piata este datorata simplului motiv ca are niste investitori straini care au venit cu know-how, investitii si toate capacitatile necesare existentei unei afaceri intr-un mediu atat de competitiv cum este productia auto.

Dar nu doar productia auto ci tot ce se produce in ziua de astazi este extrm de competitiv, in sensul ca tehnologia evolueaza continuu, preturile scad continuu din cauza eficientelor aduse de tehnologie si de asemenea exista un defazaj in continua crestere intre capacitatea de productie si cea de consum. Este evident ca omenirea poate produce mult mai mult decat poate consuma din toate cele, de la paine, apa plata, haine si jucarii, pana la masini, avioan si evident nave maritime.

Ca sa rezisti pe piata astazi trebuie sa fii foarte bun, sa produci ieftin, sa fii la curent cu trendurile, sa ai acces la finantare, sa ai inovatie si sa ai marketing bun. Fara oricare dintre aceste cerinte (si poate din multe altele) nu se poate supravietui, tocmai din ce am enuntat in paragraful anterior: abundenta. Abundenta este o consecinta a tehnologiei si va fi o problema foarte mare pe viitor tocmai pentru ca va putea crea diferente din ce in ce mai mari intre cei care produc si cei care nu produc, punctul final la care se poate ajunge din acest conflict este Venezuela: cei care product au fugit prin alte tari si au ramas cei care au pistoale (armata) si cei care fiind saraci si prosti nu pot sa fuga.

Unul dintre cei mai mari producatori de nave maritime in ziua de astazi este Japonia. Japonia exceleaza nu doar la producerea de nave ci chiar la producerea de nave ecologice cu consum infim si care folosesc energie verde (solare si acumulatori). Pe langa aceasta inovatie si revolutie verde intr-un domeniu in care nu ne asteptam sa se renunte la disel prea curand, japonezii spre deosebire de romani, pot produce motoare si nave mult mai fiabile.

S-ar putea aduce contra-argumentul: dar noi nu concuram cu japonezii, poate noi facem nave pe care sa le vindem bulgarilor sau turcilor care nu au bani de navele ecologice ale japonezilor care poate se preteaza mai mult unor rute mari si unor exploatari intense, specifice rutelor de comert intens ale lumii. Poate navele japoneze sunt facute sa transporte toyote care sunt grele si multe nu ca daciile noastre, micute si care oricum nu prea ajung la Constanta pentru ca A2 se blocheaza de doua-trei ori pe luna iarna si cam toata vara e blocata de turistii care merg pe litoral.

Daca asa ar fi si daca exista piata si pentru navele proaste, de ce nu a reusit Daewoo sa puna pe picioare santierul fiind nevoie de interventia statului? Know-how-ul si finantele koreene au o limita la capacitatea de a realiza o sinergie cu haosul si nivelul mioritic. Fabrica de masini de la Craiova este un exemplu. A rezistat pana nu a mai rezistat. Masinile produse la Craiova ajunsesera mai scumpe ca masinile second aduse din afara care erau mult mai bune. De ce oare? Poate pentru ca muncitorul roman nu era constincios si facea multe greseli sau poate pentru ca koreenii nu au mai reusit sa aduca modele noi (desi erau sub licenta GM) si sa administreze cum trebuie afacerea? Nu stiu sa zic. Stiu insa ca aveam un var care lucra la Daewoo si care cand intarzia la serviciu sarea gardul pentru ca poarta se inchidea. Tot gardul il sarea si la intoarcerea cand vroia sa plece mai repede sau vroia sa fure. Deci putem spune ca da, koreenii nu erau in stare sa ii controleze bine pe români. La fel o fi si la Mangalia dar poate statul roman stie mai bine daca are incredere in muncitorii de la santierul naval si a investit banii romanilor pe o gaura neagra.

In final nu mai vreau decat sa mentionez cateva subiecte pe care le puteti cauta pentru a intelege si mai mult situatia din domeniu: belt road initiative, razboi tarifar SUA-CHINA, merge-ul franco-italian al celor mai mari santiere navale, etc. Toate sunt elemente care pun mari probleme in acest domeniu, ca sa nu mai zicem de marirea iminenta a dobanzilor.

Dracul nu e atat de negru insa daca guvernul stie mai mult decat stiu eu, in sensul ca poate se afla in negocieri cu alt cumparatori si a devenit actionar majoritar doar pentru o scurta perioada, pentru a putea termina negocierile in regula. Dar nu exista nicio stire in aceasta privinta.

1 2 3 164