Limitarile blockchain-ului

Ca orice tehnologie aflata la inceput si blockchainul este intors pe toate partile si vazut prin prisma intregului spectru al atractivitatii de la negare si scepticism total, trecand prin ignorare si pana la entuziasm utopic. Ma voi referi la cateva aspecte mai ales aflate in directia optimista la extrema superioara.

Orice tehnologie si orice progres promite initial marea cu sarea dar se uita un mic mare amanunt: tehnologia este folosita de oameni si prin urmare adeptia ei, beneficiile aduse si succesul mai mare sau mai mic sunt in cele din urma determinate de oameni, mai precis de atractia oamenilor fata de acea tehnologie, de viabilitatea ei, de golul pe care il umple, de contextul potrivit. Sunt nenumarati factori care determina succesul sau esecul unor promisiuni. Chiar daca o tehnologie nu are nevoie de o masa importanta de oameni pentru a fi adoptata si pentru a creste, oricat de frumoasa si promitatoare ar fi o tehnologie, in cele din urma beneficiile financiare sunt cele care ii vor decide soarta iar astea depind si de numarul mare de oameni care vor adopta acea tehnologie.

Uneori un numar prea mare de adepti chiar face rau. Daca multi oamenii si-ar cumpara in ziua de astazi masini electrice, nu doar ca societatea s-ar bloca, pentru ca nu am avea indeajuns de multe peco-uri unde acestea sa se incarce, dar statul ar pierde imens din scaderea consumului de combustibil si industria auto intreaga ar avea de suferit din cauza reducerii cererii de produse (dupa cum poate stiti o masina electrica are cu mult mai putine piese decat una clasica si de asemenea este mult mai fiabila decat una clasica, de unde se intelege ca multi producatori de piese ar muri si multe service-uri s-ar inchide, pe langa peco-uri). In acest caz statele ar incepe sa taxeze masinile electrice si evident sa taie finantarile pentru producatorii de masini electrice, desi acum platim energie electrica dubla ca sa reducem emisiile de CO2. Iata deci ca o adoptie prea larga si prea dintr-o data, ar face chiar rau tehnologiei in sine, desi ea este una buna si cu perspective interesante.

Cu privire la promisiunile si la candidatii pentru “make the world a better place”, nu intotdeauna primul care isi arata fata este si copilul minune al viitorului. As aminti de exemplu web-ul: la inceput a fost nici mai mult nici mai putin decat un fel de wikipedia pentru doctoranzi, o tehnologie interesanta, dar in niciun caz revolutionara, existand deja gopher-ul care in acel moment avea raspandire mai mare, avea deja ceva noduri, avea o acceptare mult mai mare decat web-ul si promitea sa domine. Si cu toate acestea, ceea ce a pornit ca un gadget facut de un profesor universitar pentru colegii de la Cern in 1989 a transformat total chiar tehnologia pe spinarea caruia a crescut (Internetul) si care era in acel moment de departe hype-ul principal, emailul facand furori si fiind considerat marele progres al retelei internet.

Intr-un mod similar, si astazi, este la fel de posibil ca bitcoinul sa fie doar etapa de larva a blockchainului si utilitatea revolutionara a blockchainului sa fie in cu totul alte domenii. Poate voi scrie pe viitor un articol in care sa exemplific cateva domenii cu potential pentru blockchain deoarece din ce am observat, in presa de specialitate, in ciuda titlurilor pompoase de genul “Bitcoin decriptat”, se pune accentul doar pe bitcoin sau pe aspectele de monede distribuite digitala, ignorand ca adevarata revolutie este nu Bitcoin-ul ci blockchain-ul.

Principala limitare a blockchainului pe care o vad vine tocmai din puterea tehnologica pe care aceasta inventie (sau inovatie) o aduce si care face ca principalele resurse in dezvoltarea ei si implementarea de unelte si instrumente pe baza ei sunt acaparate in mediul privat, companiile batandu-se pentru specialisti in aceste domenii. Exista o cursa nebuna pentru atragerea de programatori si experti in blockchain in strainatate un simplu consultant putand sa castige salarii imense doar angajandu-se la departamentele de marketing ale diverselor companii care ofera servicii pe baza blockchain-ului.

Dupa ce ca oricum era un deficit mare de programatori (si in caz ca nu am mentionat, programatorii fac ca lumea sa se invarte in ziua de astazi) si dupa ce ca oricum telefoanele mobile, internetul lucrurilor si retelele sociale inca nu s-au fumat, ba chiar sunt departe de a da semne ca se vor fuma prea curand, iata ca a aparut un nou pestisor de aur care promite (si eu sunt sigur ca ofera) celor care il vor adopta (ca programatori) sa faca o gramada de bani.

Sunt de acord ca exista un numar de programatori entuziasti care isi dedica timpul dezvoltarii de unelte pentru publicul larg in mediul open source, dar sa fim seriosi: cand ai posibilitatea sa faci 5000$ dintr-un training de 3 zile la angajatii unei banci, iti mai ardre sa stai sa contribui la vreunul dintre sutele de wallet-uri open source sau sa stai pe forumuri sa faci popularizare si sa explici la oameni cum se foloseste un wallet? Cu greu … Aici este deci o prima problema: tehnologia nu va revolutiona societatea pentru ca in primul rand va revolutiona mediul de afaceri si alaturi de inteligenta artificiala, blockchain-ul se constituie in coloana vertebrala a companiei viitorului cvasi-automata, super-flexibilia, extrem de performanta si greu de dat la o parte. Daca ne uitam in ziua de astazi la Amazon, Google, Facebook si vedem cat de departe au ajus si cat de greu este ca sa vina cineva sa muste macar un 10% din piata principala pe care se lupta acesti giganti, intelegem unde va putea ajunge noua generatie de companii care va adopta blockchainul si prin urmare nu doar ca vor avea consturi infinitezimale comparativ cu prezentul dar vor putea sa se adapteze rapid la orice conditii si chiar sa patrunda cu adevarat in oceanul albastru al pietelor noi, aparute ca consecinta a blockchain-ului. Deci dupa ce va revolutiona companiile, comertul si diverse industrii, poate ca va veni si randul societatii sa fie “revolutionate” de blockchain. Bictoinul mai are mult ca sa spere ca o face iar despre alegeri democratice sau alte minunatii la care poate fi folosit blockchainul pentru a schimba lumea, mai avem de asteptat.

In continuare, m-as referi la fundatia blockchainului care este functia hash si care oricat de solida pare, nu este deloc exclus ca intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat sa poata fi sparta, anuland total si instant utilitatea acestuia. Acest risc vine in primul rand (dar nu numai – nu o sa elaborez insa) din partea quantum computing-ului. Da, quantum computing-ul va fi el o revolutie in sine si va constitui un “disruptor” probabil mult mai mare decat blockchainul, insa daca intrevedem un succes fulminant al blockchainului si adoptia lui pe scara larga si presupunem ca la un moment dat in viitor societatea se va baza intr-o mare masura pe blockchain, aparitia unui singur computer quantum care poate sparge hash-ul va fi similara cu o exploxie EMP in prezent care poate distruge reteaua electrica pe toata suprafata pamantului.

Recunosc ca aceasta temere este poate una putin trasa de par in sensul ca orice tehnologie vine cu asemenea riscuri. Iata ca omenirea traieste de peste un secol cu electricitate si inca nu s-a intamplat nicio catastrofa din aceasta dependenta. Iata ca avem web-ul de cateva decenii si virusii si malware-ul nu au facut inca inoperabila reteaua si nici nu au obtinut controlul bancilor si institutiilor provocand haos in intreaga lume. Mai degraba hotia si coruptia omeneasca ne-au adus crize precum cea din 2008 decat hackerii si internetul sau EMP-urile. Fiecare pas inainte al tehnologiei vine si cu riscuri si cu mici (sau mari) ezitari si cu dependenta de acea tehnologie iar rareori s-a intamplat ca o noua tehnologie sa fie atat de devastatoare incat pus in balanta beneficii cu probleme sa putem declara cu fermitate: mai bine nu s-ar fi inventat.

O alta limitare a blockchainului cu care poate ar fi trebuit sa pornesc este dificultatea lui si lipsa uneltelor care il face greu accesibil maselor, chiar celor cu IQ cu mult peste medie. Entuziastii sunt siguri ca aceste unelte vor apare si ne linistesc ca asa a fost si cu web-ul sau cu emailul la inceput. Bula creata in prezent in jurul bitoinului ajuta in aceasta directie si pot da un start util tehnologiei bazate pe blockchain. Sa nu uitam ca avem in prezent nenumarate tehnologii exploatate prea putin sau deloc la capacitatea maxima. Nu din cauza lipsei de blockchain avem noi alegeri masluite. Cand s-a dorit folosirea tehnologiei, de exemplu, s-a putut: amintesc aici examenul de bacalaureat. Camere video, subiecte trimise parolate etc. Si acum exista posibilitatea ca folosind tehnologia sa rezolvam multe probleme actuale: de la emiterea de documente de catre administratia publica, pana la trimiterea de bani la costuri mici, nu lipsa tehnologiei este problema si nici macar intotdeauna, lipsa controlului si a autoritatii “poporului” asupra “intermediarilor”.

In final, pentru ca deja s-a cam largit articolul, ma voi referi la un aspect tratat deja intr-un articol anterior: pseudo-independenta retelei. Daca tehnologic blockchainului garanteaza independenta unei retele, asta nu este intreaga poveste: manipularea maselor poate produce trenduri care sa produca schimbari in retea indirect nu prin controlul retelei si al nodurilor ci prin producerea de trenduri in randul utilizatorilor. Poate ca imi este greu de explicat. Sa dau un exemplu legat de bitcoin: stim ca masa monetara e limitata, ca “algoritmul” e bancher central si ca toti sunt siguri ca la un moment dat tiparirea se va opri si va incepe deflatia (prin pierderea de monezi datorata pierderii de wallet-uri si a tranzactiilor incorecte). Pe adeptii acestei idei, i-as intreba: ai baga mana in foc ca masa monetara a bitcoinului ramane asta si peste 2-3 ani? Stai sa mai vedem! Deja exista fork-uri, deja exista noi monede. Nu exista nicio garantie ca 50% sau poate chiar mai putini dintre utilizatori vor fi convinsi (de rusi de exemplu) ca trebuie modificat … putin algoritmul incat sa fie dublata masa monetara. Pare blasfemie ce spun, insa nici Tim Berners Lee cand a inventat web-ul nu avea idee ca peste 80% din traficul pe web in viitorul apropiat va fi pornografie.

Stim ca Rothschild ar fi zis o data: “da-mi controlul asupra emiterii banilor si nu ma intereseaza cine conduce o tara”. In aceeasi masura este corect si “da-mi controlul asupra maselor care decid emiterea banilor ….”.

Da, pare o logica recursiva, in sensul ca poate fi aplicata la orice tehnologie si ca orice tehnologie in cele din urma este buna sau rea in functie de oamenii care o folosesc. Eu doar vreau sa ii trag pe pamant inapoi pe cei care zboara si cred ca blockchain-ul chiar poate aduce ceea ce pretinde.

Personal, intuiesc ca adevarata revolutie adusa de blockchain nu va veni nici din atributele de “atotputeere” a algoritmului asupra viitorului (orice algoritm se poate schimba, orice reguli se pot schimba, fork-uri se pot face oricand) si nici din iluzia de democratizare (masele nu sunt intotdeauna inteligente si nu fac intotdeauna alegeri bune). De unde poate veni, intr-un articol viitor.

Ar fi salvat monarhia România?

Noua romanilor ne place sa ne tanguim. Ne tanguim ca ne-au distrus comunistii uitand ca daca am citi ziarele din perioada interbelica am vedea ca aveam aceleasi probleme ca pe-acum: politicieni corupti, incompetenta, hotie generalizata, subdezvoltare. Asta e tanguiala anti-comunistilor ignoranti.

Ne place sa ne tanguim ca daca nu vindeam companiile de stat pe nimic, faceam noi mare branza. Daca nu vindeam combinatele si marile fabrici si uzine ale tarii sa ajunga pe fier vechi, unde am fi fost noi acum. Asta e tanguiala neo-comunistilor ignoranti.

Monarhistilor le place sa se tanguiasca ca daca l-am fi primit pe rege si ne-am fi intors la monarhie dupa Revolutie tara noastra ar fi aratat altfel. Parerea mea este ca se insala amarnic.

Sub monarhie sau sub republica, am fi fost acelasi popor care doreste “sa i se dea si lui ceva”, fie de la presedinte, fie de la rege, romanilor le place sa li se dea ceva de-a moka, orice, cat de mic. Un ajutor social minim de 3-4 milioane este indeajuns pentru cateva milioane de oameni sa voteze cu aceiasi comunisti de atata timp, desi aceiasi oameni vad si ei pe primarul care fura, care nu face nimic si care isi angajaza rudele la primarie pe simplul criteriu al rudeniei. Un loc de munca la buget platit cu salariu minim care este marit o data la patru ani desi este uneori tocat din urma rapid de inflatie este indeajuns pentru a convinge alte cateva bune milioane de romani sa voteze cu acelasi partid care mentine status-quo-ul. Etc, etc.

Cu sau fara rege, aceiasi romani si-ar fi dorit aceleasi lucruri, ar fi avut aceleasi nazuinte. Ar fi fost la fel de ancorati in lipsa de speranta ca pot sa traiasca si pe cont propriu invatand si practicand o meserie cinstita si facand-o fara sa fure. Ar fi fost la fel de sceptici la ideea ca pot sa existe politicieni destepti care pot sa creasca nivelul de civilizatie si sa aduca si la noi minunile pe care aceiasi romani le pot vedea cand se duc vara la munca in strainatate.

Cu sau fara rege, aceiasi romani ar fi dat in continuare aceleasi spagi la doctor, in administratia publica, la licitatiile organizate de administratia publica sau la politaiul care ii opreste pe drum. Cu sau fara rege, aceiasi romani ar fi fost la fel de nervosi la volan si ar incalca benzile ca bezmetici in cursa nebuna intre doua semafoare, alergand precum vitele in tarcuri  beznetici si fara cap in incercarea de a prinde pozitia cea mai din fata.

Ma tot gandesc: ce ar fi putut face regele ca sa se schimbe ceva? Ce ar fi putut regele ca sa convinga romanii sa fie mai buni, mai onesti, mai cinstiti, mai increzatori, mai rabdatori. Daca chiar ar fi putut ceva, ar fi fost un super-rege.

Problema e ca poate Mihai chiar a fost un super-rege, dar din pacate nu avem cum sa stim asta deoarece nu l-am vrut. Poate ca inca o oportunitate providentiala a trecut pe langa noi si poate ca o data cu moartea regelui si incheierea acestei epoci vom pierde si ceea ce am castigat cu ajutorul monarhiei: o tara.

Precum oile la pascut

Mitingul anti-binom organizat de PSD Dolj s-a transformat peste noapte in miting pentru restaurarea monarhiei – caci un adevarat omagiu al PSD-ului dat Regelui Mihai ar insemna pe langa dezicerea de Iliescu care l-a trata pe rege ca pe un caine, repararea crimei istorice numita lovitura de stat din 1989 prin instituirea unui referendum prin care poporul sa aleaga – macar simbolic – daca vrea sau nu sa se intoarca la monarhie.

Ori daca PSD aduce omagiu regelui inseamna ca militeaza pentru intoarcerea la monarhie. Nu pot aduce omagiu regelui daca nu esti monarhist. Eu, de exemplu, nefiind monarhist nu i-am adus regelui niciun omagiu.

Se intelege ca in spatele acestui show penibil prin care oameni sarmani si cu IQ minimal de pe la sate sunt plimbati ca oile prin oras ca sa arate partidul ca are si el sustinatori, se afla imposibilitatea de a opri turmele o data pornite si o data lansat zvonul. Era prea complexa operatiunea “brrr oaie inapoi” decat o mica defilare prin centru Craiovei.

Era logic pentru toata lumea ca daca nu se mai poate face miting pentru Dragnea, trebuia anulat. Insa asta e alta dandana, ca o data puse oile in miscare e greu sa le mai intorci inapoi, ca ele si-au pus in minte ca partidul o sa le plimbe pana la Craiova si ca dom primar da si el o cafea sau o tuica acolo, sau macar o garoafa dupa cum putem vedea in filmare. E de-ajuns cu o cafea si o plimbare sa faci rost de cateva autobuze de asistati sociali ca sa vina la Craiova si daca le-ai promis, e musai sa faci ceva cu ei. Ori ce sa faci acum daca s-a nimerit sa moara sarmanu rege tocmai acum? Sa faci … un mic omagiu acolo, ca se potriveste.

Traim poate ceasul al 11-lea in care ultimii oameni cu o farama de morala trebuie sa se trezeasca si sa lupte cu tot ce poate fiecare impotriva dezastrului care a dat peste tara noastra. Daca vrem sa vedem care ne este viitorul in caz ca o sa stam cu mainile in san sau sa bagam capul in nisip sau fiecare in cusca lui, nu trebuie sa ne uitam la Ungaria – un caz fericit de dictatura zic eu – ci la Rusia:

The Kremlin has ordered regional officials to turn next year’s election into a festive “holiday” to try to boost turnout as President Putin seeks a convincing win and his fourth term in office. (sursa)

Paradoxul e ca si multi dintre membrii PSD-ului o sa cada victime in viitorul stat politienesc neo-comunist, cu masca socio-nationalista. Cum anume? Istoria ne invata. Daca are pe cine …

Peter Schiff distruge Bitcoinul

Daca exista un messenger of doom pentru Bitcoin, acesta este Peter Schiff. Baiatul care a stricat lupul inainte de 2008 pana cand ditamai haita de lupi a venit cand nimeni nu se astepta, o face in continuare. Insa pe langa avertismentul ca vine lupul, de data asta mai umflat ca Nymeria din Game of Thrones, Peter Schiff nu rateaza ocazia sa zica cateva si despre Bitcoin

Ascultandu-l pe Schiff nu iti vine sa zici: da, are dreptate. Cat de clar si cat de logic pare totul? Oare cum de atat de multi oameni sunt atat de prosti incat sa aiba incredere in Bitcoin? Cu greu putem gasi contra-argumente la toate cate zice Schiff.

Nu de putine ori, si nu doar in privinta Bitcoin-ului, Schiff gaseste tot felul de argumente pe cat de solide si logice, pe atat de amuzante si cumva extraordinar de deschizatoare de noi perspective.

Iata unul cu care m-a impresionat in acest podcast, indeajuns incat sa ii dedic un articol:

  • cand Bitcoin a aparut si era singura criptomoneda disponibila, toata ideea despre Bitcoin era ca o sa fie o moneda si ideea era ca pot trimite moneda asta oricui in lume, anonim dar totodata cu costuri mici si foarte rapid, deoarece e greu de trimis dolari; daca trimit dolari, ma duc la banca, fac un op, imi ia comision, etc; Bitcoin era un mod mai ieftin de trimis bani decat banca sau Western Union; problema mea cu Bitcoinul nu era cu asta, partea asta mi-a placut; ideea ca pot trimite anonim, rapid si fara costuri bani oriunde in lume, mi-a placut; problema mea cu Bitcoinul era ca nu are nicio acoperire, nicio valoare reala, deci am stiut ca nu o sa fie bani; […] acum insa e foarte scump; se pare ca daca vrei sa faci o tranzactie poate sa dureze mai multe ore si poate costa pana la 50-100$ ca sa faci un transfer; este evident ca nu pot trimite cuiva 10$ daca ma costa 50$; Bitcoin este deci un mod foarte ineficient de a trimite bani; daca doresc sa vand o masina da, e o suma mai mare; dar nu acesta este modul general de folosire; ideea era ca aceasta moneda sa fie folosita de oameni in viata de zi cu zi; ideea e ca nu poate face ceea ce original a promis sa faca: sa fie folosita ca un mijloc de schimb; culmea e ca oamenii aia de la NBC recunosc asta dar zic ca nu conteaza; ei stiu asta, ei zic ca nu conteaza deoarece acum este “aur digital”; hei, ia stai putin; ideea originala a adeptilor initial ai Bitcoinului pentru care acesta le placea era ca cu aurul nu pot sa cumperi o ceasca de cafea; “nu poti sa folosesti aur ca sa cumperi o ceasca de cafea, dar poti cu Bitcoin”; acum insa, recunosc ca da, nu poti sa cumperi o ceasca de cafea cu Bitcoin, deci este la fel ca cu aurul, dar e mai bun ca aurul; de ce?

In continuare, Peter Schiff continua in aceeasi nota:

  • adeptii initiali ai Bitcoinului nu aveau incredere in Banca Centrala,  in banii fiat, nu aveau incredere in guverne; acestia sunt oameni care ar fi putut sa cumpere aur in mod normal, insa le-a placut Bitcoinul pentru ca li s-a parut mai interesant ca aurul; insa oamenii care promoveaza Bitcoinul astazi nu urasc guvernul, ei nu au o problema cu bancile sau cu monezile fiat; ei iubesc Federal Reserve-ul; ei nu cred ca e nimic in neregula cu dolarul; care e atunci scopul Bitcoin-ului; daca nu ai nicio problema cu celelalte monezi, de ce ai avea nevoie de Bitcoin; si inca ceva: oamenii care vorbesc cum ca Bitcoin este aur digital, nu au cumparat niciodata aur adevarat; de ce atunci sunt interesati in aur digital? pentru ca ei cred ca cei care iubesc aurul adevarat, o sa inceapa sa cumpere Bitcoin; nu o sa se intample asa?

Despre cresterea pretului:

  • acum, faptul ca pretul creste schimba ceva? nu! da, fraiereste pe mai multi; oamenii cred ca pretul mare valideaza Bitcoinul; oamenii ca mine zic ca chiar daca pretul creste, asta nu inseamna nimic; cata vreme lumea creste ca o sa mearga o sa cumpere si cata vreme cei care il detin nu vand, piata o sa creasca; dar nu o sa creasca pentru totdeauna; e o vorba pe WallStreet: bulls make money, bears make money and pigs get slaughtered!

Trump si Marele Israel

Desi a promis sa faca America Great Again, Trump tocmai a facut inca un pas inspre Marele Israel. Faptul ca Trump va fi un aparator si iubitor mai mare ca Hitlery al Israelului nu este un mister: Trump are o fica iudee (prin convertire) maritata cu un evreu (tanarul Jared) care acum lucreaza alaturi de Trump la Casa Alba pentru pacea lumii si propasira poporului … sau (oricare o fi ala).

Dincolo de legaturile familiale cu evreii si dincolo de banii primiti de la evrei, pe primul loc dupa parerea mea in prietenia lui Trump cu evreii ar fi mai degraba baza sa electorala formata din protestanti si neoprotestanti dintre care majoritatea sunt milenaristi, adica cred ca Iisus Hristos va veni si va face pace pe pamant timp de 1000 de ani. Si oricine aduce omenirea mai aproape de acel razboi final, este evident un bun crestin.

Viziunea neo-protestantilor, scurtata intr-o fraza ar fi urmatoarea: statul Israel va deveni din ce in ce mai puternic, va incepe razboi cu musulmanii, va fi un mare razboi la Armaghedon in urma caruia va veni Iisus Hristos pe pamant si va domni in pace 1000 de ani. Printr-un salt al imaginatiei, desi evreii il rejecteaza pe Hristos ba chiar il batjocoresc, ei vor fi mantuiti si il vor accepta. Dupa aceasta venire care va fi la Ierusalim, Iisus Hristos va face pace intre toate popoarele, evident dupa razboiul final mentionat in Apocalipsa in care Israel impreuna cu SUA vor invinge. Se intelege ca in acest razboi, din punct de vedere religios se vor confrunta evreii cu crestinii (adica americanii) pe de o parte, versus musulmanii cu ereticii (adica ortodocsii rusi). Am zis eretici deoarece nu stiu ce termen folosesc neo-protestantii cu privire la ortodocsi, mintea mea neavand nicio idee cum de castelul de nisip al rationamentelor protestante nu se risipeste instant. Zic rationamente, ca sa nu zic credinta pentru ca e prea mult: dupa cum stim singurul punct comun al sectelor protestante este acordul ca fiecare poate sa aiba propria parere cu privire la orice problema teologica. In rest vom gasi o gama larga de evolutii si convolutii care pornesc sau se invart in jurul mostenirii crestine care de la contrazicere partiala pe unele mici mari amanunte, pot ajunge pana la contraziceri totale pe toate punctele.

Asadar, neo-protestantii americani il saluta pe Trump pentru miscarea facuta pentru ca astfel ii starneste si mai mult pe musulmani si prin aceasta miscare apropie marele razboi in urma caruia va veni Iisus si va domni 1000 de ani.

Oricat de copilaresti si coborate din romanele de fantasy ar fi aceste idei si in ciuda unui sadism intrisec al bucuriei ca desi presedintele tau produce razboi si dinamiteaza lumea, asta e un lucru bun, aceste idei nu sunt deloc exagerate. Iata doar cateva astfel de aberatii ale lui John Hagee un pastor baptist.

Aceasta ciudatenie de credinta care se mai pretinde crestina desi clar are pe primul punct Israelul si este evident ca are ca obiectiv doar tampirea americanilor ca sa accepte ca soldatii americani sa fie carne de tun pentru interesele statului Israel si SUA sa finanteze si sa protejeze cat mai mult Israelul este cu totul de neinteles pentru noi.

Putem accepta ca mare este gradina Domnului si ca multi dezactati exista pe aceasta lume. Ce nu intelegem insa ce mai cauta Biserica Ortodoxa asemenea de acesti turbati in Consiliul Mondial al Bisericilor sau alaturi de alte organizatii ecumeniste cand vedem care este obiectivul lor?

Sa nu credeti ca pastorul asta de mai sus este o exceptie. Nu, atitudinea este generala. Crestinii din SUA care s-au saturat ca americanii sa fie colonie a Israelului sunt o minoritate. Poate doar unii atei realizeaza asta desi ateii au religia lor care sa ii convinga ca e bine sa finanteze si sa lupte pentru Israel: holocaustismul.

Nu sunt familiar cum stau protestantii romani cu raportarea la Israel si in ce masura fac si ei propaganda pe langa politicieni ca sa finantam si noi Israelul si sa le tinem partea. La ce reactie a avut pensionarul Melescanu cu privire la decizia lui Trump de mutare a ambasadei SUA la Ierusalim, am putea zice: da, si ai nostri sunt la fel. Nu cunoastem, insa nu avem puterea sa credem ca ai nostri protestanti care au avut mostenirea ortodoxa dar au trecut pe langa ea precum cainele pe langa aur, sunt altfel, daca nu mai mult suciti decat americanii.

Speculații despre Bitcoin – Marea Trecere

Bitcoin tocmai a facut astazi cateva salturi spectaculoase, nemaintalnite. Pentru cei interesati, iata pe scurt cateva actualitati:

Astazi a fost o zi cu adevarat istorica, cel putin privind in urma, caci privind in fata, nu putem sa bagam mana in foc ca maine nu va fi … si mai istorica ca astazi.

Un fenomen minor evident cu ocazia bulei bitcoin este caderea celorlalte criptomonede desi capitalizarea lor, prin comparatie era (sau a devenit) nesemnificativa. Exista deci acest fenomen, bula atrage si suge din alte parti. Extrapoland, putem generaliza ca nu doar din alte criptomonede exista acest transfer cat si din alte instrumente cu rol de … “store of money” cum ar fi aurul (cel putin cel scriptic) sau argintul.

Loc de crescut mai este cu siguranta si nu avem nicio garantie ca atractia bulei nu va suge toti speculantii si toti clientii de retail de pe actiuni, forex si alte instrumente. Atractia initiala este clara ca incepe cu acelasi nivel de risc dupa care se extinde la categoriile proxime. Ar veni in ordine: alte criptomonede, alte comoditati (aur), forex, stocuri si in cele din urma bonduri. Oare ce se va intampla cand toate trilioanele de dolari tipariti de toate bancile centrale vor fi aspirati in bitcoin?

Pe langa explozia precum o super-nova a pretului, cu siguranta vor fi efecte in intreaga societate si nu doar in privinta reglementarii, in privinta schimbarii de paradigma in privinta acceptarii sau a razboiului cu bitcoinul al guvernelor si al reglementatorilor. Efectele pot merge pana acolo la implozia pietei bondurilor a carei curba inversata este deja o anomalie contra naturii inexplicabila rational din orice unghi am aborda-o. Precum celulele canceroase sunt in esenta mutanti si anomalii ale celulei sanatoase, tot asa tiparirea de bani a distrus pietele si economiile in asemenea masura incat realitatea s-a transformat, fiind un fel de desen animat sau mai bine zis un matrix unde cativa “agenti” sunt capabili sa deformeze realitatea in favoarea lor avand fiecare scopuri diverse.

Desi am batut destul campii cu amanuntele de mai sus, speculatia pe care doream sa o fac este cu privire la un posibil scenariu cu privire la geneza si scopul bitcoinului. As dori sa subliniez cuvantul scenariu: speculatia mea este una pur … speculativa, fictionala, fara o baza prea mare in realitate. M-am gandit la ea de ceva saptamani si nu are o sursa palpabila, nu pot sa arat inspre un indiciu anume si nici sa fac o constructie prea solida. O sa incerc totusi sa fiu clar.

Avem asadar problema dolarului – o problema reala, pe care am mai tratat-o cu ceva timp bun in urma. Secretul (mult spus, secret) rezistentei dolarului ca moneda internationala este petro-dolarul care a cam murit in ultimul timp. China a ajuns si ea sa propteasca dolarul neavand alternative: oricata diversificare a incercat, capacitatea de productie a chinezilor este pur si simplu mai mare decat “marfa” de vanzare oriunde in lume. Dupa resurse si materii prime, dupa fabrici, porturi si mine de aur in intreaga lume, chinezii incearca acum sa faca o mega-sosea catre Europa pentru a putea sa-si vanda marfa catre europeni si sa prelungeasca paradigma lor in alte locuri, pentru a mentine cresterea PIB-ului. Dar nu doar diversificarea e o problema, cat mai ales datoria SUA catre chinezi care ii face pe acestia captivi americanilor.

La criza din 2008, dupa cum stim, raspunsul a fost dansul tiparirii: acum tipareste Fed-ul, maine BCE-ul apoi japonezii. Apoi Fed-ul mai se face ca nu mai tipareste, mai ameninta ca ridica dobanzile, apoi japonezii (banca centrala) incep sa cumpere actiuni (total anormal). Apoi Draghi ameninta ca “va face tot ce poate”, lansad faimoasa sintagma “mitraliera lui Draghi”. Apoi vine Trump, care da sperante ca va reduce taxele, ca va face America din nou “mare”. Si pe langa reduceri de taxe, care ar trebui sa fie consecinta a reducerii cheltuielilor, Trump face exact contrariul: mareste investitiile in armata care deja manca o felie destul de mare din PIB. Cresteri de cheltuieli, scaderi de taxe si prin urmare de venituri (cam ca la noi). Nu e clar ce urmeaza? Tiparire!

Tiparirea insa e problematica si bancherii centrali sunt precum capitanul Titanicului dupa ce acesta s-a lovit si dupa ce vad ce se intampla in cala motoarelor unde apa incepe sa patrunda. Ei stiu ca nava se va scufunda si incearca sa arunce barcile si sa salveze cat mai multi, fara a crea panica.

In acest context, oare nu poate fi bitcoinul o barca de salvare lansata tocmai de Fed? La chinezi, guvernul incurajaza cetatenii sa cumpere aur. Aurul este atat de popular si atat de promovat in China incat exista chiar automate unde bagai cardul si scoti lingo-ul. Ca o mica nota, chinezii nu au pensii (da, se poate, comunismul chinezesc este de fapt mai apropiat de capitalism decat “capitalismul” american), prin urmare guvernul e logic sa dea sfaturi utile cetatenilor ca sa economiseasca si sa isi asigure singuri o pensie in viitor. Si ce altceva mai bun ca aurul? Dar nu doar pe cetateni ii indeamna sa cumpere aur, ci si Banca Centrala a Chinei cumpara aur. Ca o mica paranteza, China este un mare producator de aur la nivel mondial si cu toate acestea mai importa pentru a satisface cererea interna. Foarte probabil, chinezii vor sa taie mult din rolul dolarului si deja au facut-o (desi doar simbolic) prin intrarea in SDR (moneda FMI). Pe scurt, ce vreau sa dovedesc prin aceasta este ca marile tari (pe China am pus accentul insa la fel se intampla si in alte parti) sunt constiente de faptul ca criza mare abia urmeaza sa vina si tiparirea de bani nu a dat rezultate fiind doar o chestiune de cine ramane in picioare cand muzica se opreste.

Stiind apetitul americanilor fata de tehnologie si fiind constienti de revolta celor 99% impotriva bancherilor (adica a celor 1% sau chiar 0.01%) si speriati de spectrul unei implozii a societatii, este foarte posibil ca americanii (banca centrala) sa fii gandit o alternativa la sistemul financiar bazat pe dolar, adica bitcoinul sa fie pur si simplu un copil al papusarilor care are rolul de a face tranzitia (ideal cat mai lina) catre o noua ordine, fara inevitabilele frecusuri si dusuri reci care ar presupune un default sau si mai grav austeritatea.

Nu sunt total naiv cu privire la ce inseamna bitcoin-ul si blockchainul, sunt de acord ca nicio banca centrala nu ar vrea sa piarda puterea si notorietatea pe care o are, dar cat de distribuit si democratic este bitcoinul nu cred ca poate cineva sa fie naiv incat sa pretinda ca este imposibila manipularea. Insasi faptul ca a avut deja atatea forkuri este poate un semnal ca cine controleaza majoritatea poate face ce vrea. De unde stim noi, utilizatori simpli, ca cei 3-4 mari mineri nu sunt Fed-ul sau NSA-ul? De unde stim ca hashul pe care se bazeaza blockchain-ul nu este de fapt hacuibil, fiind creatia NSA-ului? Ca o ironie a soartei, este un mic important amanunt: cuiul lui pepelea al bitcoinului este functia hash SHA1 care a aparut la NSA. Pe langa acestea, de unde stim ca NSA nu are deja calculatoare quantum care pot sparge functia facil si pot sa preia controlul cand / daca va fi nevoie. De unde stim, ca distribuirea nu este de fapt o iluzie si ca urmatoarea generatie a algoritmilor de trading automati care fac tranzactii in fractiuni la milisecunda in functie de fluxul de stiri, combinati cu noile generatii de softuri de inteligenta artificiala pot manipula masele de utilizatori si “internetul” in general pentru a produce trendurile dorite de ei? Sa nu uitam ca ab testingul este deja folosit de ceva timp in manipularea optiunii de vot la alegerile prezidentiale din SUA, singura diferenta fiind performanta “jucariei” folosite si simbioza acesteia cu “landing page-ul” (candidatul). Nu este deloc deci imposibil de conceput ca e posibil controlul nu neaparat prin detinerea unor componente cheie ale unui sistem, ci sa fie de ajuns capacitatea de a lansa sau de a inhiba trenduri in randul beneficiarilor sistemului pentru a obtine rezultatele dorite.

Singura problema a acestui scenariu este evident imposibilitatea de a mai face cheltuieli nediscretionare, avand la indemana tiparnita, insa stati linistiti: cine a vorbit de inlocuirea tiparnitei? In scenariul meu, bitcoinul este doar o componenta a unui sistem din care tiparnita este inca vie si lucreaza la turatie maxima, rolul sistemului nefiind altul decat propagarea tiparnitei, prelungirea vietii mortului, resuscitarea acestuia prin “sange proaspat”. Veridic sau fantasmagoric scenariul meu, cert este ca este evident ca in loc ca banii sa se scurga de la bancile centrale inspre banci, in economie si apoi la omul de rand, tiparnita a esuat si volumul imens de bani nu prea avea unde sa se mai disipe, avand in vedere ca deja indicii au ajuns si ei la cote maxime iar obligatiunile nu sunt de-ajuns, existand mai multi bani decat emisiuni (cel putin BCE a avut o buna perioada problema asta).

Cand bondurile junk ajung la yielduri similare cu notele trezoreriei SUA este o problema. Cand DAX-ul bate record dupa record avand in el un Deutsche Bank insolvent si al carui pret este tinut cu masca de oxigen de “divizii” si “echipe” de prevenire a crashului sistemic (in SUA asta se numeste foarte bombastic nici mai mult nici mai putin decat National Market System Plan to Address Extraordinary Market Volatility), un Volkswagen bantuit de DieselGate sau un RWE (un fel de Electrica din Germania) care duce in spate toata gogoasa cu energiile verzi, avand costuri imense si avand ca baza in continuare minele de carbune (peste 70%) si 15% nucleara care trebuie eliminata in nu stiu cat ani (conform angajamentului luat de Merkel), este o problema. De unde vin aceste maxime si de ce in ciuda cresterii pretului actiunilor, inflatia lipseste cu desavarsire chiar atunci cand metodele de calcul sunt schimbate mereu incercat sa se impinga cifrele inspre rezultatele “optime” din ideea tembela ca daca vor atinge targetul de inflatie, datoriile se vor linisti si vor da inapoi, ne-mai amenintand omenirea cu o noua epoca glaciara sau chiar cu o disolutie totala a societatii in lipsa unei alternative la sistemul financiar actual?

Nu lipsa unei alternative ar fi problema. Dupa cum am spus, chinezii fac pasi marunti dar fermi pentru crearea unei multi-polaritati. Problema e ca SUA nu accepta multi-polaritatea si mai ales cu Trump la comanda, nu va amana prea mult sa foloseasca ultima arma pe care o are: armata. Poate ca Bitcoinul ca alternativa de proptire a sistemului sau chiar de salvare doar a celor care au ce sa salveze (nu omul de rand isi va trece economiile inexistente pe bitcoin ci miliardarii care au cumparat deja tot ce se putea cumpara si le e frica sa isi mai parcheze miliardele in sistem, desi probabil sunt diversificati si ca moneda, si ca instrumente si ca jurisdictii etc). Bitcoin este o solutie ideala la o trecere lina si avantajoasa pentru ei si de aceea mi s-a aprins beculetul ca nu ar fi deloc exclus ca la origine sa fie tocmai bogatasii care aveau nevoie de o solutie sa isi conserve conturile cu multe zero-uri, hipsterul de rand care se iluzioneaza de himera descentralizarii nefiind altceva decat un useful idiot.

Viitorul va confirma sau va infirma teoria mea, un prim semnal fiind o eventuala interzicere a bitcoinului sau a exchange-urilor in SUA caz in care voi accepta ca tot ce am scris mai sus este halucinatie. Pana atunci, ce am zis sta in picioare si chiar ignorarea sau doar acceptarea tacita a bitcoinului nu sunt decat o etapa in “marea trecere”.

Cand va fi condamnat Iliescu?

In toiul dezbaterilor pe statutul magistratilor, un mic amanunt foarte important este uitat in dialogul (surzilor) cu psd-istii care doresc sa schimbe legile justitiei.

Foarte multa lume a uitat si nu reaminteste zilnic – desi este o problema bine cunoscuta si intoarsa de mai multe ori pe toate fetele – de “Cazul Iliescu”.

Daca ar fi un miting pentru care ar trebui sa iese romanii in strada este un miting la care sa se ceara dreptate pentru mortii si victimele mineriadelor.

Pe scurt, cazul Iliescu este un mare hiatus al statului de drept si al legii in Romania post-iliescenista. Un presedinte de stat, cheama minerii sa faca “curatenie”, incita la violente care se lasa cu omoruri, batai, distrugeri de proprietati si chiar subminarea statului de drept. Fapta in sine, evenimentele sunt deja clare, exista tot felul de dovezi si liderul minerilor chiar a facut puscarie pentru asta. Cu toate acestea, autorul de facto, cel care a organizat, a chemat minerii, le-a pus la indemana mijloacele si i-a implorat “sa faca curatenie”, cel care le-a multumit pentru “treaba buna” facuta, inca este iertat si se asteapta probabil ca sa moara – desi ticalosul e clar ca nu are de gand sa o faca prea curand – pentru a se da un verdict.

Poate cel mai evident argument impotriva existentei “statului paralel” – adica a unei forte parelnice de rezistenta care ar fi impotriva PSD-ului este tocmai tergiversarea acestui proces si faptul ca nu da inainte, nici macar la zeci de ani de la acest eveniment.

Ce dovezi mai trebuie sa stranga procurorii, ce interogari si investigatii mai sunt de facut? Ce le mai trebuie pentru a da mult-asteptatul verdict: VINOVAT care deja a fost dat in cazul altora, cum ar fi Miron Cosma. Nu tocmai statul paralel al PSD-ului, nu tocmai acele forte obscure care il apara pe ticalos?

De aceea nu se poate face niciun pas inainte, deoarece fundatia nu este buna. Degeaba ies oamenii in strada pentru ca atat DNA cat si serviciile cat si procurorii cat si multi judecatori sunt oamenii partidului unic. Toti sau compromis si nu cred sa existe unul curat deoarece nu ar rezista. De la profesorii universitari care dau doctorate pe banda, de la rectori de facultati de drept care ii fac doctori hororis cauza pe infractori si detractori ai statului de drept, pana la politai care aresteaza babe care vand gaini in piata, toti cei din sistem sunt compromisi si nu vor ca lucrurile sa se schimbe.

Dar nu doar cei din sistem. Pentru bani, tot romanul face un mai mic sau mai mare compromis. De la editorii care tiparesc gunoaie ca sa dea lovitura, pana la angajatii la stat care se tin de PSD-ul cu dintii pentru ca le-au marit salariile (desi sarmanii nu inteleg ca maririle nu se pot face din pix), pana la patroni care pentru o mica spaga, mai trag si ei un contract-doua cata vreme lucrurile merg bine si tovarasii raman la putere, pana la pensionari sau asistati sociali care pentru 100 de lei pensie sunt gata sa pupe mana lui Dragnea oricat ar fi furat el, toti fac compromis.

De aceea, admir tinerii care mai spera si nu ii acuz pe cei care fug. In cele din urma, vor fugii si cei care nu au facut-o inca si se ambitioneaza. Trebuie un foc mare care sa curate uscaturile pentru ca lastarii sa poata creste din nou si sa refaca padurea. La cate se intampla in jurul nostru, e posibil ca focul sa nu intarzie.

Supraviețuirea în iad

Cu siguranta orice rau pe acest pamant este probabil cu mult sub iad, dar ce este altceva iadul decat departarea de Dumnezeu si viata in frica si in durere continua? Ori, astea se pot intampla deja, desi mai exista speranta.

Si chiar daca subiectul acestui articol este iad-ul la figurat, trebuie totusi sa stim ca si iadul are mai multe “camari” asa cum raiul are mai multe “camari”. Exista o gradatie a raului ca si o gradatie a binelui, deci e firesc sa ne asteptam si la nivele diferite de rasplata si pedeapsa. In cazul iadului, de exemplu, una este sa arzi pana la genunchi si alta e sa arzi pana la gat, desi cand aceasta se face in vesnicie este imposibil sa spui cat de diferite cu adevarat sunt cele doua chinuri.

Se intelege ca prin ars in iad, crestinismul nu foloseste decat o expresie familiara noua pentru a ne descrie realitati dincolo de capacitatea umana de intelegere. Multora ne place sa credem ca focul iadului nu exista in realitate, ci este doar o formula figurativa. Da, este la figurat, dar asta pentru ca o expresie mai potrivita care sa descrie cat mai apropiat de intelegerea noastra chinurile iadului nu exista. Asa cum “locul de verdeata” unde se odinesc dreptii nu este decat o expersie care sa denote pacea si linistea, focul iadului nu sugereaza altceva decat arderea interna a constiintei noastre care este una reala. Si daca multi oameni pot avea reactii fiziologice cauzate de unele dureri si dezechilibre psihice, cat de deplasata poate fi formula “focul iadului” de a descrie starea de remuscare infinita pe care cei care refuza iubirea lui Dumnezeu o vor experimenta?

Ca realitate supra-fireasca (dincolo de lumea noastra), chinurile iadului ca si vesnicia sunt greu de inteles cu mintea. Matematicienii au bagat infinitul intr-un 8 intors si se joaca cu el toata ziua. Cosmologii de asemenea opereaza cu concepte apropiate de ceea ce ne invata crestinismul, in sensul de existenta unei lumi “dincolo”. Ei le numesc insa singularitati si sunt acele “obiecte” sau “entitati” in care legile fuzice nu se mai aplica, sau se aplica doar la granita cu universul nostru sau sunt dominate de alte legi pe care nu le cunoastem deocamdata.

Sa ne intoarcem insa la iadul razboiului din fosta Yugoslavie, caci acesta este subiectul acestui articol si mai concret, experienta unui supravietuitor dintr-un oras din Bosnia intre anii 1992-1995, relatata intr-un articol care in engleza suna asa: “One Year In Hell…Surviving a Full SHTF Collapse in Bosnia” pe care initial aveam de gand sa il traduc, insa ulterior m-am gandit ca mai bine pierd timpul comentandu-l putin, decat cu traducerea care probabil nu este necesara, iar daca este necesara, exista Google Translate.

Experienta relatata de supravietuitor m-a miscat putin, mai ales ca in aceasta perioada citesc Viata si aventurile unui cioban roman in Bulgaria in vremuri de razboi. 1908-1918, o carte atat de interesanta incat s-a epuizat deja prima editie. Istoria nu se repeta dar rimeaza. Singura constanta a istoriei umane atat universala, cat si personala este poate suferinta. Rareori lipseste si cand aceasta se intampla trebuie sa fim extrem de multumitori lui Dumnezeu pentru acele momente. De multe ori am spus si o repet: omul contemporan se plange de multe, se tanguie, este chiar nefericit daca ne uitam la statistici si sondaje. Mai ales romanii, au tendinta sa vada prea mult raul. Sau mai bine zis, au dificultatea in a-l ignora, caci pe meleaguri mioritice nu e usor sa nu vezi raul, ca niste meleaguri mere cotropite, ravasite si aruncate de istorie si de geografie in sus si in jos continuu. Si daca romanii sunt tanguitori, ortodocsii romani sunt de-a dreptul deprimati si deprimanti vazand pe dracul, pe 666 si pe antihrist peste tot si tot timpul. De la cardurile de sanatate, pana la vaccinuri sau sinoade talharesti exista o stare de tanguire si disperare cu privire la “vremurile apocaliptice” pe care le traim. Ca si cum toate acestea pe care le avem, nu ar mai fi existat inainte: peceti, pacate, hotii, furturi, nedreptati, desfranare, hula, etc.

Spun deci ca istoria nu se repeta si invataturile trase din articolul de mai sus nu pot fi neaparat un ghid sau un manual. Foarte probabil situatia de care ne vom lovi noi va fi cu totul alta, dar sigur multe asemanari vor exista, cel putin neprevazutul aparitiei acestei situatii, lucru invatat acum de acest supravietuitor: “Today, I know everything can collapse really fast”.

De la inceput mi-am pus intrebarea: dar oare cum au ajuns 6000 de oameni in situatia sa fie inconjurati de armata ostila si sa nu poata fugii? Istoria ne da insa multe exemple. In cazul de fata, desi este vorba de Bosnia, orasul cu pricina nu este Sarajevo, ci un orasel de 6000 de locuitori de asemenea inconjurat de armata si care nemaiprimind niciun fel de resursa din afara, decat periodic cateva parasute cu mancare de la americani (total insuficiente ca americani aveau probabil austeritate) a ajuns sa fie un adevarat Mad Max. Situatia nu a fost insa unica, mai multe localitati avand aceeasi soarta. Ce putem insa spune de asediul de peste 2 ani al Saint Petersburg-ului?

In timp de razboi am putea fugi, ar spune unii. Sunt sigur ca adanc acolo in mintea fiecaruia scaparea in fata unei situatii dezastruoase este fuga din timp in alte locuri. Cati evrei nu au asteptat insa in vremea nazistilor pana cand nu s-a mai putut fugi? Romanii nu se dau inapoi de la fuga, drept dovada milioanele deja fugite in Europa. Da, poate exista cativa care nici nu concep fuga desi daca ar veni rusii peste noi si ar vedea la televizor sau ar auzi zvonuri de cum violeaza soldatii rusi femeile in orasele ocupate, nu stiu cat de patrioti ar mai fi. De altfel, ciobanul roman din cartea amintita mai sus chiar asta a incercat sa faca: sa fuga de razboi. A fugit de razboi si razboiul l-a prins din urma peste tot. Cate drame nu au fost in Primul Razboi Mondial sau inainte, in razboaiele balcanice dar nu numai, cu dezertori care erau fie facuti prizonieri de inamici, ulterior teritoriile respective fiind ocupate de armata tarii mama erau condamnati sau fortati sa isi dovedeasca datoria fata de tara facand stagiul militar.

Insa razboiul inainte de Primul Razboi Mondial era floare la ureche as zice eu fata de ce razboaie vom avea noi parte. Nu vreau sa subestimez suferinta inaintasilor nostri, dar cand ma gandesc la ce poate insemna un nuclear fallout si o ploaie de rachete balistice cu niscavai nucleare presarate pe ici pe colo, nu cred ca exagerez cu prea mult.

Intorcandu-ne la articol, o prima problema pe care o vad eu cu privire la asimilarea experientei si sfaturilor acestui supravietuitor sunt legate de un mic mare amanunt: moralitatea. Din articol nu prea reiese ce religie are supravietuitorul, dar nu e greu de presupus ca era musulman, din ce stiu eu sarbii au sechestrat teritorii de musulmani si desi foarte posibil sa fii fost situatii similare si viceversa, cert este ca supravietuitorul nu reiese a fi fost un om prea credincios, de vreme ce face mentiunea ca cu o conserva puteai avea o femeie si indirect recunoaste ca a omorat si el oameni: “Erau multi oameni normal, ca tine si ca mine, tati si bunici care ucideau si jefuiau. Nu existau oameni buni sau oameni rai.”

Este evident ca intr-o situatie de asa natura, neavand pregatirea spirituala si exercitiul unei vieti virtuoase, majoritatea oamenilor vor fi capabili de orice. Exista un proverb spaniol care zice: “Civilizatia este la 2 mese si 24 de ore distanta de barbarism”. Nici nu vreau sa incep sa elaborez toate dilemele pe care le-ar avea un crestin intr-o asemenea situatie. Daca apararea familiei este o datorie, in cazul de fata de exemplu, se naste imediat intrebarea: iti aperi doar familia tau sau si pe a vecinului? Daca e sa fii crestin bun, nu doar pe a vecinului ci si pe a intregului sat trebuie sa o aperi. Dar daca resursele sunt limitate si oamenii sunt deja animale, unde se opreste datoria ta?

Apoi, se intelege ca intr-o asemenea situatie, este probabil imposibil sa fii cinstit in toate situatiile si circumstantele te vor indemna sa mai ocolesti unele porunci, pe ici pe colo. Dar nu doar in asemenea situatii extreme ci chiar in societatea actuala compromisul si abaterea de la cinstea ceruta unui crestin, este vazuta ca un dat si ca o realitate care nu poate fi schimbata, fiind chiar mai degraba recomandat sa “fii in rand cu lumea” decat sa faci tu pe sfantul si sa incerci sa schimbi lumea. Ma refer aici de exemplu la micile (credem noi) compromisuri pe care suntem toti obligati sa le facem din cand in cand, cum ar fi o spaga la un doctor, o atentie la o vecina care ne-a pus o vorba buna pe la vreo autoritate sau de vreo minciuna prin omisiune la interviul de angajare, sau chiar prin mersul la cumparaturi duminica de exemplu, un pacat de care majoritatea crestinilor nici nu realizeaza ca-l fac. Daca in vremurile de pace si bunastare (raportat la trecut) facem compromisuri, cu atat mai multe situatii si probleme se pot ivi in cazul in care TSHTF.

Ajuns la acest punct as face o mica paranteza: in ce masura are sens si este o preocupare corecta sa ne punem aceste probleme? Desi sunt cu totul de acord ca ignoranta este o binecuvantare si ca nu ar strica sa ne folosim resursele mai degraba pentru a gasi o solutie la cum sa scapam o data pentru totdeauna de dracul rosu care s-a lipit de noi ca ciuma si nu ne lasa, parerea mea este ca tocmai aceasta ciuma (dar nu doar din cauza ei) este un motiv intemeiat sa ne preocupam serios. As mai putea aduce nenumarate argumente, poate chiar spirala disolutiei in care a intrat Turcia  unde in maxim 2-3 luni vom avea o infaltie galopanta care probabil va produce miscari sociale puternice, insa pe cat de posibila este varianta unui viitor optimist, pe atat de posibila (si chiar mult mai posibila) este cea a trecerii vremurilor bune de care am avut parte dupa anii 90 si iata care ar fi doar o lista de factori declansatori ai unei situatii SHTF:

  • disolutia UE si haosul care s-ar propaga in Europa de Est
  • un razboi cu Rusia sau trecerea Romaniei in zona de razboi proxy ocupata acum de Ucraina
  • ruperea Romaniei de UE si intrarea intr-un haos social profund, similar Greciei careia desi i s-au taiat ba o mana, ba un picior, a avut totusi parte de ingrijiri medicale minime. Noi insa, neavand “card de sanatate” (adica nefiind parte a Zonei Euro), vom putea fi rejectati de “serviciile de urgenta” ale UE si mai ales in cazul unei posibile dictaturi comuniste, nu va dura mult pana cand trocul va deveni ocupatia noastra de zi cu zi
  • o criza financiara mondiala mult mai dura ca in anii 2008 cauzata de implozia sistemului financiar actual

Dincolo de aspectele morale si dificultatea analizarii unui scenariu posibil, cu privire la aspectele tactice, articolul ne este foarte de folos zic eu. As atrage atentia mai ales cu privire la importanta abilitatilor si a cunostintelor: “I was a paramedic. In these conditions, my knowledge was my wealth. Be curious and skilled. In these conditions, the ability to fix things is more valuable than gold.”

De asemenea, o alta regula de baza a pregatirii este coeziunea umana: o familie numeroase, prieteni de nadejde care iti sunt aproape, micile comunitati. Multa vreme am considerat ca in caz de SHTF satul romanesc este destul de auto-suficient, cel putin in ideea ca supravietuieste in prezent cu o prezenta minima a politiei care oricum rareori rezolva vreun caz. Legea nescrisa si traiul in pace este o consecinta a vietii la sat nu atat a societatii. Mai nou insa cred invers: frica de mana puternica a legii care te poate ajunge si in cel mai departat cotlon, este totusi suficienta pentru a garanta o minima ordine si in niciun caz moralitatea si calitatea oamenilor sunt motivele pentru care satele noastre nu sunt deja o jungla in care oamenii sa se fure pe capete sau sa se bata intre ei ca gastile de tigani cand apar conflicte majore.

“Strength was in numbers. A man living alone getting killed and robbed would be just a matter of time, even if he was armed.” – iata concluzia clara a supravietuitorului bosniac. De altfel, importanta numarului este subliniata la tot pasul in articol, chiar pusa in balanta cu necesarul mai mare de alimente sau cu alte probleme pe care le are un grup de oameni care traiesc impreuna, cum securitatea este principala conditie a supravietuirii, faptul ca ei erau multi si ca puteau organiza o aparare le-a permis sa supravietuiasca.

Articolul este plin de sfaturi interesante cu privire la stocuri si de asemenea cu amanunte care pe mine m-au socat de-a dreptul si ne arata cat de mare este diferenta intre o pregatire rationala si realitate. De exemplu, cu privire la lemne, autorul aminteste ca ajunsesera sa puna pe foc usi, geamuri si parchet de la casele parasite sau in care proprietarii murisera deja. Asta in conditile in care oraselul era inconjurat de pomi si avea parcuri, oamenii aveau gradinii etc. (Un orasel de 6000 oameni inseamna cam 2 comune medii de la noi). Ei bine, cum totul a durat vreo 3 ani si cum oamenii foloseau focul atat pentru incalzit (iarna) cat si pentru fiert apa de baut (foloseau apa de ploaie) sau pentru gatit, lemnul s-a epuizat rapid, de aceea au ajuns in situatia sa arda usi si ferestre.

Un alt comentariu pe care doresc sa il fac este cu privire la vicii. Vai de fumatori si de cei dependenti de droguri in caz de SHTF! Supravietuitorul nostru, s-a nimerit sa aiba o butelie de gaz pe care nu a consumat-o la gatit ci a folosit-o la umplut brichete, primind o cutie de conserva pentru o bricheta si uneori chiar si un pistol.

Desi ne-am astepta ca mancarea sa fie pe primul loc, supravietuitorul are cu totul alt sfat: daca nu dorim sa traim din furt (caz in care armele si munitia ne sunt de-ajuns ca stocuri), este mai important decat mancarea sa avem stocuri de materiale pentru igiena cum ar fi dezinfectante, saci de gunoi, sapun etc. Pentru mancare poti impusca un porumbel sau mai gasesti o leguma, dar nu poti impusca un dezinfectant care poate fi vital in caz ca te-ai taiat putin mai serios.

Ce mi s-a mai parut interesant este ca consumul de alcool a crescut de 10 ori (zice el) fata de timp de pace. De unde or fi avut sa bea atata alcool insa nu ne spune: “Alcohol consumption grew over 10 times as compared to peacetime. Perhaps today, it’s more useful to keep a stock of cigarettes, lighters and batteries. They take up less space.”

De departe, cel mai amuzant amanunt este cel cu privire la casele “sigure” si super-ranforsate, care au fost primele atacate: “Maybe this would seem strange, but the most protected houses were looted and destroyed first. In my area of the city, there were beautiful houses with walls, dogs, alarms and barred windows. People attacked them first. Some held out; others didn’t. It all depended how many hands and guns they had inside.”

Comentariile par intr-adevar fanteziste si multora li se vor parea cu totul deplasate si departate de noi. Cu toate acestea, daca ne amintim, Yugoslavia dupa caderea comunismului statea mult mai bine ca Romania, singura problema fiind lipsa unui liant care sa ii tina uniti, ceea ce ar fi schimbat cu totul istoria Europei de Est (in bine, zic eu). Imaginati-va o Yugoslavie ca Slovenia de astazi. Ar fi fost mai bine pentru toata lumea, si pentru noi, si pentru greci si pentru vest-europeni. Multi speculeaza ca nemtii au vrut sa ii rupa pentru a nu fi prea puternici. Ma indoesc: daca asa a fost, de ce nu i-au rupt si pe polonezi? Balcanii au fost mereu nisipuri miscatoare si popoatele balcanice s-au batut intre ele tot timpul, rareori fiind unite si atunci cand aveau un dusman comun si acesta era indeajuns de slab incat sa le dea curajul sa se rascoale uniti impotriva lui. Poate chiar lipsa unitatii a fost cauza dominarii otomane pe aceste meleguri. Daca doar romanii atunci cand erau uniti si motivati de un conducator virtuos puteau face fata tavalugului, cu atat mai mult daca popoarele balcanice erau unite puteau sa se elibereze de jugul otoman mult mai devreme? Dar aici intram in speculatii istorice …

Cert este ca nici noi nu suntem deloc scutiti si situatia se poate agrava rapid peste noapte, de aceea trebuie sa fim pregatiti din toate punctele de vedere in orice moment. Deja e prea tarziu!

Cât de nepregătiți suntem de război

Gafa facuta de tovarasa Carmen de la Interne cu microfonul din priza este inca un indicator – daca mai aveam nevoie – al consecintelor dezastruoase pe care le poate avea accesul la putere al unor oameni nu doar total nepregatiti dar cu un indice de inteligenta foarte mic si cu un indice de ingamfare foarte mare.

Chiar daca esti incompetent, chiar daca viata ta nu ai facut decat sa lingi unde trebuie, iata ca ai ajuns in sfarsit intr-o pozitie sus, acolo unde tu crezi ca toti se uita la tine si te admira, acolo unde crezi ca faci si dregi, ca se intampla chestii, ca tu esti parte din ele … Cu toate acestea, acolo fiind, daca se intampla ceva care te depaseste, apelezi la experti.

Asta trebuia sa faca si tovarasa Carmen cand a gasit microfonul, nu sa sara instant la TV sa faca pe victima. Este evident de ce, dar o s-o fac totusi pentru cei care au intrebari.

Sa zicem ca ai gasit un microfon. Primul lucru te gandesti: oare al cui sa fie? Daca e al rusilor care vor sa ne spioneze? Nu sunt rusii inamicii nostri numarul 1? Pai daca e al rusilor, trebuie sa chemi SRI sa preia cazul, ca poate cine stie cum, gaseste o cartita. E logic chiar si pentru o incompetenta ca tovarasa Carmen ca daca exista un microfon, acela trebuie sa inregistreze sau sa transmita. Alt scop nu are microfonul, ca de aia ii zice microfon. Prin urmare, daca acel microfon inregistreaza (ceva obsolete totusi), cineva trebuie sa vina sa ridice periodic inregistrarile. Prin urmare, nu faci public ca l-ai descoperit, ci te faci ca nu l-ai descoperit pana cand SRI prinde pe cine iti intra in casa.

Daca microfonul transmite undeva informatiile (sa zicem ca e cu SIM de telefon), de asemenea te faci ca nu l-ai vazut, chemi SRI sa urmareasca transmisiunile (sunt 2-3 celule in preajma si probabil SRI poate urmari tot traficul iar prin triangulizare se poate si mai usor depista conexiunea) si nu spui la nimeni. Pentru ca daca se afla, numarul nu mai este apelat sau numarul destinatie pe care microfonul il poate suna periodic, poate fi distrus si altfel pista pierduta. Evident ca sunt sanse ca ambele numere sa fie cartele anonime, dar asta nu inseamna deloc ca nu se poate afla nimic din urmarirea conexiunii.

Deci in niciun caz, tovarasa Carmen nu trebuia sa iasa intai in presa. Felul cum a facut-o, denota un singur lucru: fie e proasta ca noaptea si crede ca un microfon este un banal obiect al crimei pe care vine politia sa ia amprentele, fara sa aiba in cap cele enumerate mai sus (dar cat de prost sa fii sa gandesti asa?), fie nu e proasta si acest “incident” nu este decat o miscare in campania de solidificare a gogosii statul paralel. Din pacate, nu am curajul sa urmaresc tembelviziunile partidului ca sa vad cum au rostogolit acolo incidentul pentru a putea clarifica in care parte se inclina balanta. Daca si la televiziunile acelea au ironizat-o pe tovarasa Carmen, cum e firesc, cu siguranta ramane prima varianta, cum ca e proasta.

Proasta sau actrita jalnica, indiferent de varianta, ca ea sunt si majoritatea ministrilor si a celor in conducere. In caz de razboi, acesti oameni ne vor apara, acesti oameni vor stabili politica de aparare, acesti oameni vor gandi strategia de politica externa, acesti oameni vor negocia tratate, vor elabora scenarii, etc.

De aceea, am mai spus-o si o mai spun: cine vrea sa se salveze sa fuga cat mai poate!

O nouă criză se coace în UE

In ciuda perceptiei de la noi cum ca criza politica din Germania se invarte in jurul acceptarii sau nu a politici lui Merkel cu privinta la imigratie, principalul motiv pentru care coalitia a esuat este de fapt cu privire la politica monetara dusa de BCE contestata din ce in ce mai mult de nemti, austrieci, olandezi si in general toti europenii care au inca in raport datorie/PIB rezonabil si care sunt nevoiti sa ii duca in spate pe ceilalti cum ar fi greci, spanioli, francezi, italieni, portughezi etc.

Sa nu ne imaginam BCE prin comparatie cu BNR ca un fel de feuda a unei singure persoane. Draghi nu are deloc puteri similare cu Isarescu, ci este doar presedintele “guvernului” care contine 6 membri executivi la care se adauga guvernatorii bancilor nationale a celor 19 tari din zona euro. Nu toti membrii au aceeasi viziune, ba chiar sunt pareri total opuse si la ultima sedinta la care s-a decis pastrarea neschimbata a dobanzii, au fost daca nu ma insel 5 voturi care s-au opus. Sistemul de pondere a voturilor este destul de complicat si nu detaliez aici, pe scurt Germania are greutate mare, mult mai mare decat Grecia, de exemplu, lucru destul de evident.

Lipsa omogenitatii si viziunii comune cu privire la politica monetara se reflecta evident si in alte capitole, de unde si problema cu guvernarea UE: cand fiecare trage intr-o parte, lucrurile nu au cum sa mearga bine. De aceea, ca si la formarea UE si ca si in toate etapele in care s-au facut schimbari importante, acestea s-au facut in mod “oportun” ca un raspuns la o criza. Prin haos la ordine, altfel spus.

Principalul pas inainte care “trebuie” facut in UE este emiterea de obligatiuni care desi pare ca ar pune caruta inaintea calului, ar rezolva unificarea politicii fiscale deoarece o data emise eurobonduri, se va stabili si un algoritm sau un criteriu de acordare care va avea cu siguranta cateva “asteriscuri” care vor submina de facto independenta politica fiscala care inca mai exista la nivelul tarilor in ghiveciul europenist.

Paradoxal, desi ar fi cea mai castigata, pana in prezent Germania a fost principala oponenta a emiterii euroobligatiunilor, tocmai pentru ca germanii inca mai spera ca nu vor munci pentru greci si inca nu accepta ca deja muncesc si au muncit pentru greci. E o poveste lunga, dar pe scurt cam asta inseamna. Pentru a sparge pentru totdeauna rezistenta germana (evident minoritara) la euroobligatiuni, este asadar nevoie de o noua criza care sa nu mai dea alternativa. Doar pusi in fata riscului ca intreg esafodajul UE sa se sparga si ca Germania sa intre in recesiune, vor accepta nemtii schimbarea.

Se intelege ca nemtii nu sunt ultimii fraieri in UE si deocamdata au reusit cumva sa propteasca sistemul bancar astfel incat acesta sa nu se prabuseasca fara ajutorul euro-obligatiunilor. Nici aici nu vom intra in detalii, unul dintre mecanisme au fost fondurile speciale de salvare a bancilor al caror rezultat s-a vazut: randamentele bondurilor diverselor tari sunt relativ uniforme ceea ce denota increderea investitorilor si putine tari au avut probleme de finantare.

Poate ca nu m-am facut clar in explicatii si fac aici o pauza. Se intelege ca viziunile unioniste nu sunt deloc unitare. Unora le convine uniunea in forma actuala, unii vor uniune totala politica si fiscala acum, unii o vor si ei dar considera ca inca nu e momentul, ca inca mai exista rezistenta pe alocuri, de aceea trebuie gasita o cale pentru a face pasi inainte fara riscuri. Sunt bineinteles si motivatii financiare si de alta natura in ghiveciul de viziuni asupra UE a “factorilor decidenti”, de unde si ceata si obscuritatea cu care uniunea merge inainte si exista schimbari sau tentative de schimbari la tot pasul, ca sa nu mai spunem de disonantele stridente in comunicare intre diversele “portavoci” cum ar fi de exemplu Junker pe care cum altfel l-am putea numi decat un papagal daca nici macar pe colegii lui nu ii convinge si este luat in deradere cu privire la optimismul si lipsa lui de conexiune cu realitatea?

Si daca tot sunt la paranteze, poate nu ar strica sa mai reamintesc si de Brexit si de posibilul haos pe care acesta il poate produce. Sa presupunem un singur scenariu: negocierile esueaza si Marea Britanie nu doar ca nu mai plateste nimic dar baga si taxe vamale produselor din UE. Evident ca va suferi si Marea Britanie dar una e sa te ciocnesti cu un Rolce Royce si alta e sa te ciocnesti cu o Dacie. Haosul poate sa apara oricand de oriunde si in ciuda evidentelor conform carora ar fi de bun simt ca negocierile sa ajunga la un final, vedem ca liderii europeni de astazi sunt atat de obositi si atat de slabi incat nu pot sa ajunga la un consens nici macar in propriul partid, ca sa nu mai zicem in propriul guvern, ca sa nu mai zicem in propria tara, prin urmare ce sa ne mai asteptam la nivel european? Si ma refer aici doar la Merkel: si Macron are probleme, de spanioli nu mai zic, iar Italienii sunt cu morvocul in cullo incercand sa peteceasca cu lut crapaturile din barajul crapat si care sta sa cada peste ei – bancile falimentate care supravietuiesc pe linia de plutire cu greu, chiar cu ajutorul fondului special european de oferire lichiditate bancilor.

Si daca lipsa de directie si de claritate a UE si daca haosul din Germania sau starea precara a economiilor din sud inca aflate la cote de somaj alarmante nu ar fi de-ajuns, mai trebuie sa amintim si de balaurul inflatiei care pana acum a fost tinut in frau si care se pare ca incepe sa scoata capul in ciuda informatiilor oficiale. Fed-ul cel putin a recunoscut ca nu stie cum functioneaza inflatia si ca modelele lor pot da erori. Cum, BCE-ul cu siguranta foloseste aceleasi modele sau modele similare de predictie a inflatiei pe baza vitezei de rotatie a imprimantei de bani, cum putem fii siguri ca inflatia nu va sari pana la punctul in care BCE va fi nevoita sa apeleze la noi masuri ca sa contracareze cresterea prea accentuata a inflatiei, si aceste noi masuri sa aiba ca target chiar emiterea eurobondurilor?

In Ianuarie, atat BCE-ul cat si Fed-ul o sa mai taie din lichiditate, punand presiune si mai mare pe dobanzi, inflatie si mai ales pe creditare. Desi Darghi a tot avertizat ca va folosi “tot ce poate” pentru a salva Euro, este posibil ca pentru a putea convinge pe toti ca sa foloseasca “tot ce poate” sa fie nevoie sa ne treaca printr-o criza atat de puternica incat sa disipeze toate temerile nemtilor cu privire la euro-obligatiuni.

Frecusurile din interiorul BCE cu privire la viitor sunt din ce in ce mai dure. S-a ajuns la un punct de tensiune care cu greu reiese in public si inteleasa de putini: datoria BCE-ului creste deja necontrolat si exista riscul ca in cazul revenirii inflatiei, BCE sa fie nevoita la noi masuri si mai drastice de “interventionism” care evident poate afecta ireversibil posibilitatea Germaniei de rupere si de formare a unei mini-UE. Nu stiu daca am amintit, dar armata germana se pare ca evalueaza deja scenarii de rupere a UE. Germania are excedent bugetar si strange bani albi pentru zile negre, fiind de departe cea mai pregatita tara sa reziste singura in cazul ruperii UE si chiar sa prospere. In cazul intrarii in functiune a eurobondurilor, rezerva actuala a Germaniei va fi legata ireversibil de datoria europeana si de aceea pentru nemti emiterea de obligatiuni a fost un risc prea mare pentru a fi acceptat.

Se intelege ca atunci cand America stranuta, Europa tuseste si cand Europa tuseste Romania face pneumonie. Sa speram ca nu vom face ceva mai rau si doar pneumonie. Faptul ca Isarescu s-a trezit si el si a lasat cursul ca sa mai regleze dezechilibrul din balanta comertului este imbucurator, in sensul ca poate invata si Isarescu ca moneda nationala trebuie folosita ca de aia e nationala. Sa speram de asemenea, ca si dobanzile vor fi lasate sa creasca atunci cand presiunea nu e prea mare incat BNR doar sa reactioneze neavand alternative si sa permita reglarea din timp a dezechilibrelor pentru a putea primi socul venit dinspre UE cat mai bine si fara a face infarct in urma trecerii bruste de la dusul cu apa calduta la dusul cu apa rece.

Am putea spune ca totusi economia europeana se misca bine, PIB-ul creste, rata somajului scade, indicii bursier ating noi maxime. Daca toate merg bine insa, de ce ezita BCE sa mareasca dobanda si nici macar nu da semnale cu o face Fed-ul ca urmeaza sa o mareasca? Fara interventia BCE, sistemul financiar european ar intra in implozie ca de altfel si cea mai mare parte a guvernelor care nu ar fi capabile sa suporte datoria suverana si ar intra in default sau ar incepe sa taie masiv din cheltuieli. Si in final inca o intrebare: daca totul merge bine si sunt perspective optimiste, de ce doreste BCE-ul sa renunte la garantarea depozitelor bancare de pana la 100.000 Euro? Daca nu se pregateste pentru un nou cutremur in sistemul financiar, care sa fie justificarea acestei tentative?

1 2 3 162