De ce măririle salariilor în domeniul bugetar sunt blestemul care ţin România în mlaştină

Reporter: “De ce ati importat atat de multe alimente si ati facut credite in primele luni ale guvernarii?”

Petre Roman: “Ne-am gandit ca dupa atata vreme de foamete, sa se bucure si poporul”

Bucurie din viitor este singura promisiune infaptuita de catre politicieni in Romania, dupa Revolutia din 1989. Niciun partid care s-a perindat pe la guvernare nu a adus o alta idee cum ar fi de exemplu: “copiii sunt viitorul tarii, de ei sa avem grija”. Sub o forma sau alta, toti spun: “copiii nostri vor face bani mai multi ca noi si vor plati creditele pe care le facem noi acum”.

Indiferent de discursul si “analizele” care sunt un spatele deciziilor, in esenta in Romania situatia este simpla: politicienii castiga alegerile prin mariri de salarii si pensii care au in spate speranta ca in viitor bugetul va fi mai mare. Niciodata maririle salariale nu s-au facut in urma unor cresteri ale incasarilor statului care sa permita aceste mariri. De fiecare data, maririle vin fie in urma protestelor bugetarilor, fie in anticiparea viitoarelor alegeri, cum este situatia in prezent.

Cum ar fi insa daca la fiecare marire, la pachet cu 70% sau 170% cat sunt acum promisi, ar veni si o scrisoare pe care oamenii sa o semneze prin care ia la cunostinta ca copiii lor vor plati pentru aceste mariri pentru ca in prezent incasarile din taxe sunt oricum in scadere, sectorul privat fiind in contractie din cauza crizei prelungite si statul traind in mare parte pe credit.

Nu cred ca ar conta oricum daca maririle ar veni cu o astfel de nota. Carpe diem este oricum crezul majoritatii bugetarilor, personal cunosc oameni care traiesc din card in card si fac expunere maxima doar pentru a-si cumpara un aparat foto. Nu conteaza ca o sa plateasca rate 3 ani de zile, nu conteaza nici ca nu au nevoie neaparat de acel aparat foto sau ca ar putea sa cumpere unul mai ieftin nu pe credit. Important este impulsul si momentul.

Era de asteptat ca un partid socialist care traieste pe voturile bugetarilor sa mareasca salariile in prag electoral. Ce face Ponta insa este putin ciudat, daca nu sinucigas. Mariri de 70% si 170% sunt de nemaiauzit pe plan mioritic. Aproape ca incep sa il inteleg pe Isarescu desi l-am tot criticat ca se baga in politica. Insa probabil Isarescu stiind nebunia lui Ponta si ce are de gand, incearca sa atace si el ce poate: scaderile de taxe, pentru ca realizeaza ca maririle salariale sunt obligatorii pentru ca PSD-ul sa supravietuiasca si oricat de puternic ar fi el in tara asta, Isarescu nu o sa le poata impiedica. Insa scaderile de taxe le poate tine in loc, pentru ca oamenii de afaceri care beneficiaza de ele sunt infimi ca numar iar salariatii din privat habar nu au de mecanismele capitaliste si de unde li se trage, ba chiar probabil ar fi invidiosi pe patroni daca taxele ar scadea.

Ce nu era de asteptat sunt aceste mariri hiperbolice. Oricat de mici si de defazate ar fi salariile din sanatate sau invatamant, astfel de cresteri de pe o zi pe alta sunt nu doar de neinteles din punct de vedere economic, ci si chiar psihologic. Nu se pot regla dezechilibre si injustitii peste noapte. Chiar daca intr-adevar in sistemul medical exista un exod al doctorilor, chiar daca in sistemul universitar este nevoie de oameni buni pentru ca a ajuns varza si nu mai produce ce are nevoie economia, chiar daca si politaii o sa aiba nevoie de mariri pentru ca s-a cam intenstificat crima si haosul in tara si din cauza salariilor mici si a faptului ca mita face legea, nu cu mariri astronomice facute din pix se rezolva problemele.

Cel mai bun lucru pe care l-ar putea face un guvern in Romania de azi ar fi sa reduca povara bugetara. Romania este o tara de asistati sociali. Bugetarii din Romania sunt in raport de 1 la 5 cu privatii. Pentru 5 muncitori in privat, 1 lucreaza la stat. Altfel spus, la 5 oameni, unul castiga din ce produce celalalt, pentru serviciile pe care statul, prin bugetari, pretinde ca le face. Cifrele astea nu spun nimic, insa daca incepem sa intram mai in amanunt am putea fi socati. De exemplu, numai in ceea ce priveste securistii, Romania are mai multi decat Germania si Franta la un loc. Nu mai intram in exemple legate de salarii, Romania fiind probabil printre putinele tari din lume unde un sofer in administratie, pentru ca a uns pe cine trebuie sau pentru ca nasu este politician bengos, castiga mai mult ca un manager la o firma medie. Astfel de anomalii sunt multe.

Si mai grav, in ceea ce priveste aceste mariri este ca se va crea un decalaj imens intre salariile la privat si cele la stat. Munca la stat va fi visul oricarui roman, daca aceste mariri vor rezista 1-2 ani. Vremurile grele din 2010 cand au avut loc taierile vor fi curand uitate si sectorul privat va avea probleme sa gaseasca forta de munca in conditiile in care oricum ajutorul de somaj ii determina pe multi sa stea acasa si sa mai munceasca ocazional cu ziua decat sa caute un loc de munca. 500 lei ajutor de somaj si 100 lei cat e ziua de munca in agricultura la tara sunt mult mai motivanti decat un salariu minim de 1000 lei pentru care insa trebuie sa te scoli zilnic dimineata si sa tragi din greu toata ziua. Astfel statul altereaza si piata muncii intr-un mod barbar, chestiuni oricum insa mult prea avansate pentru plaiul mioritic unde statul tatic a dat intotdeauna de supt neamului, independenta si realizarea prin forte proprii fiind chestiuni paranormale.

“Noi ne facem ca muncim si ei se fac ca ne platesc” era motto-ul muncitorului comunist. Acum daca avem capitalism, dar mai ales credite si FMI, dupa maririle lui Ponta, motto-ul bugetarului va fi doar “noi ne facem ca muncim”.

2 comments

  • Parca acum cateva saptamani erai la ideea “sa ne indatoram ca oricum o sa se prabuseasca totul”, nu? 🙂

    Da, carpe diem, cei care n-au apucat sa plece afara, cu siguranta traiesc cu speranta ca au sa o faca copiii lor nu sa stea aici si sa plateasca factura a zeci de ani de praduiala politica.

    Deja lucrurile se intampla, natalitatea e in scadere, vaca de muls a politicianului trage sa moara.
    Insa si daca vom fi doar o tara cu agricultura de subzistenta, specia de politician care sa ia 7 piei de pe om in timp ce el traieste pe picior mare, nu o sa moara.

    Poate ca exista si o parte buna a maririlor de salarii la stat si angajarilor “fictive” – creste presiunea pe piata muncii si angajatorii privati s-ar putea sa ofere si ei salarii mai mari. Nu asa au facut si grecii? 😉

    Pe de alta parte, costurile afacerilor cresc si s-ar putea sa ne trezim ca Marocul e un loc mai bun pentru investitii decat la noi (nu ca n-ar fi deja).

    Adevarul e ca a lucra la Stat la ora actuala, cu unele exceptii, nu e un lucru de invidiat dpdv financiar.
    Insa o marire generala (inclusiv a celor care au deja salarii peste media pe economie) nu e un lucru sanatos pentru buget.

    Este insa destul de clar ca ce face Ponta face din motive electorale si tot in stilul “carpe diem”.
    Sa ajungem noi la conducere si mai vedem ce se intampla: ne vom imprumuta mai mult, vom mari taxele la loc (aveti acum salarii mari sa le platiti, nu-i asa?, etc.)

    • pai sa ne indatoram dar nu aiurea pentru mariri salariale; scaderea taxelor este clar o investitie pe termen mediu / lung; in conditii extreme in care calculele nu ar bate, indatorarea in caz de nevoie nu ar fi un baubau la fel de mare; ministrul de finante zice totusi ca la anterioara scaderea a TVA-ului la alimentare, calculele lor au iesti bune pe cand ale super-consiliului fiscal au iesit aiurea, altfel zis ei (ministerul) au estimat cresterea incasarilor care a fost oricum mai mare decat cea estimata pe cand consiliul a estimat scaderea (probabil matematica simpla, scazi TVA x%, scad incasari x%); evident economia nu e matematica si predictia economica e la fel ca ghicitul in bolul de cristal, dar macar unii le bunghesc mai bine ca altii si in plus, principial, orice scadere de taxe este benefica; de aceea am mentionat indatorarea, ca solutie de backup, evident nu sunt pentru indatorare daca stim dinainte ca nu avem bani in caz ca scadem impozitele si o sa fie nevoie sa facem credit ca sa compensam;

      nu stiu cat de in amanunt ai urmarit insa; principala problema ar fi deficitul; mai precis, UE cere deficit de maxim 2%; probabil PSD-ul nu se sperie de deficite mai mari si e dreptul lor sa aleaga ce politica vor; nealinierea asta imi da sperante ca mai sunt oameni care gandesc prin esaloanele inferioare; de ce sa facem defict 2% daca Ungaria cu un deficit mult mai mare, cu relatii mult mai nasoale ca noi cu FMI-ul nu a avut probleme sa se indatoreze; si apoi, ce ma surprinde pe mine in toate discutiile astea, e ca nimenu nu aminteste de DEVESELU! Pai FMI o sa aiba tupeu sa zica nu sau sa impuna conditii draconice cum a fost in 2010 romanilor cand acum exista UCRAINA si DEVESELU? Este un ABC de geopolitica total ignorat in toate parerile …

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *