Guvernul ne va mânca pe toţi

Traducere dupa Mike Maloney:

De fiecare daca cand guvernul ofera ceva, nu poate oferi acel ceva gratuit. Oamenii nu realizeaza asta cand voteaza ca guvernul sa faca chestii, sa le ofere avantaje etc. Guvernul ia intotdeauna de la altcineva, face un transfer al bunastarii de la un sector al populatiei si il dau la altii. Cand fac asta, practic guvernul pune pistolul la capul omului si ii zice: “Da-mi banii!”. Practic este jaf. Si fac asta sub amenintarea puscariei: nu-ti platesti taxele, faci puscarie. Ia 200 lei de la un individ productiv si ii dau la angajatii statului: ministrii, parlamentari, administratia publica, regiile autonome, intreprinderile de stat, departamente cu nivele multiple de birocratie etc.

Dar acei 200 de lei luati de la individul productiv, nu stateau pur si simplu in conturi bancare [1]. Acei bani erau investiti in afaceri care in cele din urma produceau locuri de munca si bunuri si servicii de folos oamenilor, care aduceau un plus. In schimb luati de guvern, acei bani sunt tocati de stat si foarte putin din ei ajunt in domenii esentiale societatii cum ar fi invatamantul, sanatatea sau siguranta statului, ca sa nu mai vorbim de autostrazi sau investitii eficiente.

Zilnic apar astfel de filmulete pe canale de youtube si americanii tot trag semnale de alarma. Tare mult mi-as dori sa vad un grafic similar cu numarul de angajati la stat vs domeniul privat si la noi, dar din pacate statisticile la noi sunt cu mult in urma fata de SUA secolului trecut (SUA are din anii 1920 aceste statistici) ca sa nu mai zicem ca la noi e si greu de contorizat toate firmele capusa care traiesc doar din contracte cu statul/primariile si care sunt doar formal in aparenta societati private, intr-o economie de piata reala cu un stat restrans, neimplicat in “investitii” si in care achizitiile publice s-ar face pe bune, acele companii nu ar rezista pe piata. Pentru cei interesati, pot oferi statistici cu companii care au evoluat fulminant odata cu schimbarea culorii politice a administratiei intr-un anume oras. De fapt, un DNA inteligent ar face corelari intre evolutia cifrei de afaceri a unei companii si culoarea politica a clientilor ei, ca sa nu mai zic ca si distributia de clienti intre organizxtii de stat – private, poate fi un indiciu si un element in plus de luat in calcul la algoritmul de risc pe baza carora se fac controalele.

Am asistat ieri la notar la o discutie extrem de interesanta intre un sot si o sotie, cu privire la “Certificatul de nomenclatura stradala”. Oricine are de facut ceva ce tine de aprobari/hartii de la primarie, stie cat de absurde sunt multe hartii si cat de greu este sa faci cea mai mica cerere sau macar sa depistezi logica din spatele teancului de hartii care hraneste acest monstru numit stat. De fapt logica este inexistanta sau cel mult ascunsa in spatele unor proceduri interne de cele mai multe ori absurde care nu au alta justificare decat umflarea organigramei.

Dupa cum stim, certificatul de nomenclatura stradala, dupa cum ii spune si numele, denota denumirea strazii la un anume moment in timp, fiind necesar tot la autoritatea publica in varii locuri (inclusiv la primarie) pentru a clarifica care este numele unei strazi. Utilitatea aceste hartii vine din dinamica denumirilor de strazi si pare logic ca o strada trecuta intr-un buletin acum 10 ani poate avea azi alt nume, de aceea ti se cere o hartie care sa denote ca acum cel tarziu o saptamana, numele strazii este cutare. Paradoxul cu acest certificat este ca autoritatea emitenta este primaria si de multe ori acest  certificat este cerut tot de directii ale primariei, desi ar fi logic ca sa exista o baza de date cu denumirile strazilor care sa poata fi accesata de orice directie a primariei, nu doar de cea care emite aceste certificate de nomenclatura pentru ca alte directii si institutii sa le poata folosi. Integrarea datelor intre organismele statului este ceva imposibil in Romania, avand in vedere cum sunt cheltuiti banii pe proiecte IT de “digitizare si modernizare” pe la noi. Dar cel putin in cadrul aceleiasi institutii, este absurd ca o amarata baza de date sa nu poata fi accesata pentru a afla numele unei strazi la o anumita data, ca sa nu mai zic ca o baza de date cu denumirile strazilor si cu istoric nu ar strica sa fie facuta publica, fiind un bun al tuturor si oamenii platiti oricum ca sa o gestioneze ar trebui sa aiba in atributii si oferirea unei interfete oricui este interesat.

Revenind la discutia familiei respective, el era contrariat de ce ii cere notarul certificat de nomenclatura, daca strada este oricum trecuta in buletin. Ea, mai desteapta i-a replicat: “pai intre timp daca s-a schimbat numele strazii? Administratia a evoluat in timp” – a fost concluzia fatala. Tehnic insa omul avea dreptate, doar cu buletinul si un calculator conectat la baza de date cu strazile, ar fi indeajuns pentru a verifica numele actual al unei strazi. Mai concret, orice buletin are trecut data emiterii si cum buletinul este emis de evidenta populatiei – deci putem avea incredere in data si strada de pe buletin, cautand in baza de date publica cu strazile, se poate afla numele actual al unei strazii, fara un certificat special pentru care sa fie nevoie sa faci cerere, sa platesti, sa astepti si cativa zeci de angajati sa stea sa caute in baza de date sa tipareasca certificatul de nomenclatura si sa ti-l emita. Deci intuitiv, barbatul avea dreptate, fara sa aiba justificarea tehnica. Ea insa, fiind “mai desteapta”, explica utilitatea acestui act ba chiar il considera un indiciu al modernizarii administratiei.

Iata doar un exemplu prin care un aspect negativ este vazut ca unul pozitiv. De aceea e nevoie de grafice si explicatii mura in gura pentru ca comunismul inca este in sangele nostru.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] asta nu prea mai e valabil in ultimul timp de cand sentimentul investitorilor este negativ si foarte putini sunt interesati sa isi extinda afacerile sau sa dezvolte noi afaceri

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *