România în menghina obiectivelor si a riscurilor

Despre obiective

Orice organizatie serioasa, de la un mic butic pana la o mare putere mondiala are mereu o lista de obiective esentiale pe care conducatoriile urmaresc si de asemenea are o lista de riscuri care trebuie urmarite si eliminate. Obiectivele sunt tinta strategiei care este construita in vederea evitarii riscurilor. Uneori evitarea riscurilor este insasi principalul obiectiv, dar asta doar la tarile care si-au cam epuizat lista de obiective … probabil foarte putine.

SUA

De exemplu, obiectivul celei mai mari puteri mondiale din lume este mentinerea statutului de mare putere mondiala si punerea de piedici oricarui pretendent oricat de binevoitor ar fi el. In SUA, au loc saptamanal conferinte despre riscurile globale ale variatelor think tank-uri – asociatii de toate culorile, care au un rol important in politica americana si in gasirea solutiilor (echivalentul talk-show-urilor otv-iste de la noi, dar bineinteles la un cu totul alt nivel).

De la incalzirea globala pana la riscul cibernetic cauzat de chinezi sau pregatirea impotriva atacurilor EMP, americanii analizeaza toate riscurile si muncesc din greu pentru gasirea celor mai optime solutii.

Ungaria

Sa luam un alt exemplu de tara: Ungaria. O tara mica, fara resurse naturale, fara forta de munca prea mare, cu vecini dusmani, lovita crunt de criza creditelor din 2008. Singurul avantaj: diaspora si banii bagati deja in tara pana in momentul crizei. Dupa cum stim, exista o zicala: daca am datorie la banca 100.000 de lei este problema mea, daca insa am 1.000.000 de lei este problema bancii. Asa au cam facut ungurii cu investitorii externi, in principal cu bancile: i-au tinut captivi.

Mai intai, clasa politica maghiara a realizat ca nu pot face reforme reale si nu pot avea o politica economica solida daca nu au sprijinul Bancii Nationale. Prin urmare, au … rezolvat lucrurile. Imediat ce au pus mana pe Banca Nationala, politicienii ungari au atacat frontal principalii dusmani pe care mai ales tarile cu economii mici le-au avut: somajul si creditele populatiei. Initial, banca a lasat moneda sa pice pentru a stimula exporturile si a tine in frau importurile. Ulterior, au fortat bancile sa suporte din povara populatiei care era captiva creditelor in moneda straina iar pentru a mentine un stat social puternic care nu a taiat salariile cu 25% la bugetari, a supra-taxat marile oligarhii, prin aceasta politicienii unguri atragandu-si oprobiul europenilor care nici pana in ziua de astazi nu i-au iertat, acuzatiile pe directia drepturilor omului fiind simpla apa de ploaie si gargara fara acoperire.

Dupa stimularea monetara prin slabirea monedei se ajunsese ca forintul sa fie atat de slab incat pana si romanilor le era mai ieftin sa cumpere din Ungaria [1]. Astfel, economia si-a revenit rapid incat se discuta despre miracolul unguresc denumit de unii economisti Orbanomics [2]. Aceste doua probleme fiind rezolvate, Ungaria s-a concentrat pe intarirea pozitiei geostrategice prin blufarea unei relatii puternice cu Putin. Altfel spus, ungurii reusesc sa stea cu fundul in doua balti indeajuns incat sa sara in oricare dintre ele cand o sa fie cazul. Si asta, fara sa sufere nici o consecinta. Pe de o parte, vestul nu are ce sa faca Ungariei pe plan economic, ungurii sugand in anii anteriori crizei sume imense comparativ cu Romania si reusind sa isi incropeasca o economie care produce, chiar daca nu are forta de munca dar in principal reusind sa sara hopul greu al creditelor in moneda straina – o buba la care romanii inca aplica pansamente de 2 lei si pe care in nici un caz nu o vor rezolva cu legea darii in plata. Sa nu uitam ca legea darii in plata presupune un soc puternic asupra sistemului financiar, soc prin care Ungaria deja a trecut si si-a revenit. Romania inca nu se stie daca va ramane in picioare in urma acestui soc.

Romania

Sa incepem insa analiza obiectivelor esentiale ale Romaniei, presupunand prin aburd ca Romania este condusa, ca ar avea lideri care gandesc si care analizeaza problemele, cautand atingerea obiectivelor. Analizand la rece care ar putea fi obiectivele Romaniei si ce actiuni intreprinde Romania, putem clar deduce daca Romania chiar are obiective si mai ales daca conducatorii din umbra – cei care decid ce trebuie facut, nu burtosii din parlament care dorm pe ei si dau legi anti-legionare ca in rest au dat toate legile – au in vedere interesele Romaniei sau urmaresc alte obiective.

Riscul ungar

Primul risc vital al Romaniei dupa anul 1989 a fost pierderea Ardealului catre unguri, adica dezmembrarea. Sunt multi securisti care justifica crimele lui Iliescu prin faptul ca acesta a reusit sa “uneasca” poporul, in sensul ca le-a cam dat ungurilor minoritari tot ce au vrut ei ca sa detensioneze situatia si mai ales pentru ca a coalizat romanii evitand crize politice majore care ar fi destabilizat statuli si ar fi permis manevre dusmanilor. Parerea mea este ca acest risc era unul fals. Caderea comunismului in toata Europa de Est a fost facuta cu ajutorul unui singur om: Gorbaciov, care avea inclinatii … pacifiste sa zicem, fara a intra in teorii ale conspiratiei, desi la cate declaratii si marturisiri a facut, nu mai incape indoiala ca Gorby nu era tocmai strain de domnii care vor ca tot pamantul sau macar toata Europa sa fie o singura tara, un partid si o moneda.

Ungaria nu avea nici o sansa sa dobandeasca Ardealul, avand in vedere ca planul marilor puteri europene era uniunea inca din anii 50-60. Pentru a face pace, trebuie sa ne unim, sa dam jos granitele, sa unim pietele mai intai, sa trecem apoi la moneda unica pentru a face ireversibile schimbarile (vezi Grecia [3].) Ce tara avea curajul si posibilitatea sa se opuna tavalugului prin pretentii teritoriale? Exemplul Yugoslaviei este unul prost si nici macar nu poate constitui exemplu, avand in vedere Slovenia. Yugoslavia a fost o tara aiurea inca de la inceput, cu popoare dusmane puse sub aceeasi umbrela. Si in Yugoslavia, daca nu erau sarbii atat de extremisti, probabil nu se ajungea la ce s-a ajuns si lucrurile s-ar fi calmat la fel ca intre Cehia si Slovacia. In plus, pentru ca Ungaria sa poata reusi ceva in Transilvania, fara sprijinul marilor puteri, avand in vedere ca in cele din urma lucrurile se regleaza militar, ar fi trebuit ca armata ungara sa domine armata romana, ceea ce nu s-a intamplat niciodata de la Imperiul Habsburgic incoace.

In ce masura acest risc mai exista pentru Romania? Numai in cazul unui razboi NATO-Rusia in care Romania ar fi de partea NATO si Ungaria de partea Rusiei si numai in cazul in care Rusia teoretic ar putea castiga, acest risc exista. Mai putem bineinteles presupune scenariul tradarii, adica folosirea ca moneda de schimb a Romaniei, cum s-a mai intamplat in istorie. Dar in aceasta situatie, riscul existential pentru Romania nu s-ar limita la Ardeal, ci si Moldova ar putea fi data Rusiei, de exemplu, iar Dobrogea Bulgariei – daca si Bulgaria ar fi de partea rusilor, ceea ce nu pare in ultimul timp.

Problema economica

Am putea discuta despre situatia economica a Romaniei ca o problema vitala, dar privind la rece, situatia romanilor nu este chiar atat de proasta: romanii au fost mereu obisnuiti cu greul si in plus, daca nu sunt multumiti la noi, pot oricand sa plece in strainatate la munca. UE a oferit supapa si situatia economica in Romania nu va putea duce prea curand la o rastunare reala a clasei politice, oricat de jos s-ar merge. Faptul ca economia romaneasca nu a constituit o prioritate pentru conducatorii nostri, o dovedeste insasi faptul ca nimic nu mai prezinta importanta strategica pentru statul roman: toate utilitatile, toate retelele, toate companiile care faceau profit, toate marile combinate care puteau sa duca in spate industrii intregi cu putina grija, au fost distruse sau vandute la straini. Nu doar banii sunt la mijloc, sa nu cadem in capcana gandirii simpliste ca toti sunt hoti si de aceea au vandut la straini. Si oligarhii rusi au fost si sunt poate hoti mai mari decat ai nostri, dar credeti ca rusii au vandut reteaua de electricitate la straini sau au oferit pe tava sistemul bancar “investitorilor” externi? Nici vorba! Asadar, in strategia conducatorilor nostri s-a considerat ca economia nu este o prioritate si nu prezinta nici un risc, privind prin prisma obiectivelor principale. Daca ar fi existat in gandirea lor posibilitatea ca o economie slaba sa poata afecta in vreun fel riscurile vitale ale tarii, sa fim sigur ca si la noi s-ar fi gasit un Orban care sa puna gheara pe BNR si sa ieftineasca leul pana acolo incat sa stimuleze economia. La noi s-a mers insa in directia FMI …

Riscul de dezintegrare

Am lasat la urma cel mai mare risc pentru ca discutia e mai complexa si era necesara o oarecare pregatire. Romanii sunt un popor unit. Dinaintru, riscul dezmembrarii nu exista, chiar daca avem o minoritate maghiara numeroasa: distribuirea, structura si istoricul acesteia fac greu posibila intoarcerea la ce a fost inainte, daca vectorul declansator al acestei schimbari ar veni – presupunand prin absurd – din interior. Sa ne imaginam ca se ridica ungurii si isi declara autonomia: la primul roman impuscat in cele doua judete, milioane de romani din judetele vecine vor invada si vor purifica rapid minoritatea maghiara. Este o realitate de care toti ungurii sunt constienti si care ofera un confort prea mare inclusiv romanilor care nu prea sunt la curent cu ce se intampla in teritoriu.

Sa tratam insa riscul ca intreaga tara sa isi piarda independenta. In ce situatie s-ar putea intampla asta? Bineinteles, in timp de pace problema ramane doar pentru militari si strategi, dar noi asta incercam sa facem aici, sa analizam riscurile vitale – adica care ameninta insasi existenta Romaniei ca stat. Asadar, in mentalul general, riscul dezintegrarii Romaniei este privit, paradoxal, in directia est. Desi prin integrarea in UE, Romania nu mai exista ca stat de sine si pas cu pas, generatie cu generatie, fiecare farama de suveranitate este dizolvata, vrem nu vrem, in marea ciorba europenista, frica de rusi este intretinuta pentru a accelera acest proces de dizovlare. Este un fenomen paradoxal si putin inteles. Altfel spus, pentru ca sa nu ne integreze rusii cu forta, ne integram noi de buna voie cu italienii, nemtii, mai nou arabii si toate neamurile europene, acceptand sa fim condusi de parlamentari homosexuali, comisii nealese de nimeni si zeci de comisii si organizatii birocrate care mai de care mai necunoscute si mai obscure, care numai interesul nostru nu il au ele pe ordinea de zi.

Ne integram e mult spus, de fapt noi ne integram pe campurile lor unde le culegem capsunile si alte legume si ne mai integram in fabricile lor de facut masini si piese auto, sau ne integram la casele de marcat ale lanturilor lor de hypermarketuri: toate profiturile se duc inspre Europa, fie ea Germania, Franta, Italia, Austria, sau chiar pana si amarata Cehie care prin CEZ suge anual cateva sute de milioane de euro din Romania. Daca ne uitam la fluxurile profiturilor, Romania se afla intr-o stare de facto de vasalitate.

Sa revenim insa la riscurile dezintegrarii si sa tratam putin apartenenta la NATO. Teoretic, apartenenta la NATO ar fi trebuit sa rezolve acest risc, de a fi “integrati” (ce-o insemna prin asta, oricum e greu de spus) in zona de influenta ruseasca. Romania este cred insa singura tara in care pentru a manipula mentalul public, este folosit acelasi instrument. Frica de rusi este folosita si ca justificare a apartenentei la NATO si ca justificare a apartenentei la UE. Cele doua vin la pachet, desi de exemplu Turcia nu a fost primita in UE. Vedeti deci ce complexa e situatia?

Cu privire la apartenenta la NATO si asta presupune nenumarate nuante. Fiecare membru NATO are capacitati, interese, obiective si riscuri diverse, insa toate converg catre Rusia. NATO a existat si exista pentru a oferi SUA o unealta de control si coordonare militara a propriilor sateliti. Dinamica interna a NATO este una extrem de complexa, cred ca ne ajunge insa a ne rezuma la a mentiona ca in Franta nu mai exista picior de trupe NATO inca din anul 1967 si de asemenea, nici un soldat francez nu lupta in cadrul fortelor NATO, desi Franta a ramas membra in tratat.

Sa terminam capitolul riscului dezintegrarii cu concluzia ca prin apartenenta la NATO si disponibilitatea executarii oricaror cerinte a americanilor, liderii Romaniei considera abordat acest risc.

Idealul unirii cu Basarabia

Pe langa riscuri, bineinteles ca trebuie sa existe si obiective la care sa se raporteze politica de stat. De departe, cum o tara ca Romania nu poate avea aspiratii expansioniste, ramanem cu nazuintele recapatarii teritoriilor pierdute. Ca mai toti vecinii nostri, si romanii poarta visul reunirii nu doar cu actuala Republica Moldova ci chiar cu celelalte teritorii: Bucovina si Tinutul Hertei. Oricat de departe ar fi acest vis, totul depinde doar de strategia si exploatarea oportunitatilor care apar in vederea realizarii acestor obiective. Din punct de vedere al oportunitatilor, Romania a ratat deja sansa reunirii cu Moldova o data cu destramarea URSS – teoretic acesta ar fi fost momentul oportun. Se vaneaza bineinteles si alte viitoare momente, dar ma interesant ar fi pentru noi ce face Romania in acest sens si cum se raporateaza acest obiectiv cu celelalte riscuri pentru ca strategia sa fie optima, coerenta si cat mai flexibila pentru a aborda atat riscurile cat si oportunitatile.

Pe de o parte, piedica la unirea cu Moldova o constituie clar influenta ruseasca din Moldova – cel putin aceasta este opinia oficiala. Prin urmare, Romania a contracarat si ea cum a putut: cu sponsorizari de burse scolare (care s-au dovedit o falsa solutie, chiar antiprodictiva, majoritatea tinerilor ramanad in Romania), cu imprumuturi si cu infiintari de posturi radio-TV peste Prut, la care se adauga “contacte permanente” intre conducerile celor doua tari. Au fost si ceva tentative de finantari sau ajutoare economice, dar pune-l pe Dorel sa repare un calculator … Apa de ploaie.

Marele semn de intrebare cu privire la unirea cu Moldova este daca Romania a pus aceasta problema accentuat in fata SUA pentru ca aliatii nostri sa fie constienti de ea si sa ne poata ajuta – ca la urma urmei piedica acestui obiectiv, ca si principalul risc existential, ne vin tot de la rusi.

Poate parea redundant ca eu pun aceasta problema si multi o ia de gata: pai cum sa nu stie americanii ce vrem noi si cum sa nu vrea sa ne ajute, de vreme ce sunt aliatii nostri. Aceasta este o gandire infantila cu multe bube, dar o sa amintesc doar problema vizelor. In acelasi registru al deductiilor, as dori sa aduc un contraexemplu: sa ne gandim doar ca Romania vrea scoaterea vizelor si desi Romania executa orbeste tot ce cer americanii, nu are vizele ridicate. Pe cand, ungurii care sunt prietenii rusilor, ei au totusi au ridicate viziele de mult timp, si SUA nici nu a pus problema reintroducerii vizelor desi le atrag atentia ungurilor sa aiba grija la influentele rusesti [5].

Deci aliatul nostru sigur stie ce vrem, sigur poate sa ne ofere sprijin, dar nu o face. De ce? Raspunsul este simplu: pentru ca nu vrea si pentru ca Romania nu poate face nimic pentru a-l determina, si pentru ca Romania nu are ce sa ofere la schimb desi si-a oferit totul. Iata deci, de ce speranta ca apartenenta la NATO si asocierea cu cei mai puternici ne ofera perspective si pentru unificare, sunt iluzorii. Am auzit undeva, ca barbatii sarbi, dupa ce merg la prostituate, urineaza peste ele, pentru a arata ca doar le-au folosit pentru o nevoie ocazionala si le injosesc pentru ca i-au indemnat la pacat. Cam asa trateaza Romania SUA: scoate fundul inainte si in schimb primeste si cateva palme.

Romania nu se va uni liber cu Moldova decat poate la un viitor razboi mondial sau regional in care Rusia va pierde crunt. Altfel, nu are cum. Punct. Sunt gata sa pariez cu cine vrea ca oricat de mult ar vrea europenii si oricate “semnale” false ar trimite rusii, unitatea este un obiectiv greu de realizat care nu se va face fara varsare de mult sange si nu ma refer la sangele varsat in Afganistan sau mai nou probabil in Siria. Vointa poporului este irelevanta, sa nu credem ca daca vor vota 90% dintre moldoveni si 90% dintre romani, unirea se va face. Totul se regleaza prin putere armata, negocierile politice nu se fac decat sub umbrela ciupercilor nucleare: cine are cu ce, are un cuvant de spus, cine nu are cu ce, nu poate obtine nici o amarata de viza!

Solutii out-of-the-box

Paradoxal, atat riscul existential al Romaniei, cat si principalul obiectiv, s-ar putea obtine foarte usor astazi, daca Romania nu ar fi membra NATO. Pare greu de crezut. Dar, o relatie solida cu Rusia care ar elimina riscurile pe care rusii le vad venind dinspre Romania si ar garanta realizarea obiectivului strategic principal al Romaniei, ar putea rezolva ambele probleme pe acelasi vector de actiune. Bineinteles, restabilirea si intarirea unei relatii cu Rusia care sa ofere acesteia increderea si sa ii castige acordul pentru unirea cu Moldova si eventual sprijinul pentru redobandirea celor doua provincii, ar lua timp si geniu politic.

Sa nu uitam, ca la fel cu toate tarile si Rusia are riscuri si obiective si priveste relatia cu fiecare tara prin prisma acestor riscuri si obiective. Nu este greu sa ghicim care este riscul principal in privinta Romaniei pentru ei: apartenenta la NATO. Fara acest risc, Rusia nu ar putea avea nimic ce sa ceara de la Romania, decat poate sa ne faca hub al gazelor rusesti pentru Europa, in urma racirii relatiei cu Turcia.

Ca veni vorba de Turcia, am putea argumenta ca Rusia nu e capabila sa mentina o relatie de prietenie si nu poate fi de incredere. Sa nu uitam insa ca in aceasta privinta, chestiunea este mai complicata si Turcia are de asemenea obiective si riscuri existentiale majore: potentiala aparitie a unui stat kurd la granita cu Siria, de unde si confruntarea cu Rusia.

Ruperea de NATO acum este privita ca blasfemie: indocrinarea a ajuns pana acolo incat pana si cea mai mica sugestie de refacere a unor relatii mai putin reci cu rusii este privita ca tradare. Cu siguranta, acest articol daca ar apare in vreo publicatie mai de amploare ar fi rapid catalogat ca propaganda ruseasca, si autorul ar fi rapid acuzat ca primeste bani de la rusi, tocmai pentru a bloca evaluarea ideilor si gandirea “in afara cutiei”.

Tare mi-as dori sa aflu un raspuns de ce iesirea din NATO si eliminarea astfel a riscurilor pentru rusi ar impiedica nu doar eliminarea riscului existential – sa nu uitam ca in caz de razboi NATO-Rusia, Romania va putea usor sa fie folosita ca moneda de schimb – nu este ceva nou in istorie, sa fim realisti!  – dar si realizarea principalului obiectiv: recuperarea vechilor teritorii care in prezent nu mai prezinta nici un interes pentru rusi.

Din punct de vedere al razboiului, in prezent teritoriile nu mai prezinta acelasi interes ca alta data. Oricat de mult ar analiza “analistii” enclavele rusesti (Kalinigrad si Transnistria), in prezent petecele de pamant nu mai prezinta mare interes, razboiul fiind in principal aerian. Cine are dominatia aeriana, are victoria, cine nu are dominatia aeriana poate sa aiba cele mai strategice pozitii, intr-un razboi interstatal, bineinteles. Nu discutam aici despre razboiul de gherila, sau razboiul civil unde elementele sunt diferite. Pentru Rusia insa, singurul interes in Romania ar fi ca aici sa nu existe rachete, baze si trupe ale inamicilor Rusiei. In rest, Rusia nu ar avea ce sa faca cu Romania, desi bineinteles ca si-ar putea ei plasa aici rachete nucleare si tancuri cu care sa ameninte vestul, desi 5-600 de km in plus, ce mai conteaza?

De altfel, unul dintre riscurile existentiale ale Rusiei nu este NATO in sine, ci dezintegrarea interna din varii motive, de la demografia agravanta (sunt scenarii ca in 2020 musulmanii vor fi majoritari in armata ruseasca si in toata populatia (pana in 2100) [4] pana la prabusirea economica si tensiunile sociale specifice unei economii bazate pe resurse intr-o era economica glaciala caracterizata de deflatie. Nu vreau sa intru nici in criza identitara pentru ca aceasta este oricum o problema globala, care prezinta probleme mai ales in randul armatei imperiale si a cauzat dupa parerea mea decaderea tuturor imperiilor: cand soldatul nu mai stie pentru ce lupta, lupta pentru bani. Insa cand nu mai sunt nici bani, imperiul se prabuseste din interior. Asta se va intampla probabil si cu Rusia si cu SUA.

Cum ar putea ajuta Rusia unirea cu Moldova si recuperarea celorlalte 2 tinuturi? Pentru Moldova, situatia e simpla: rusii si-ar retrage armata din Transnistria, Romania ar garanta drepturile minoritatii ruse din Moldova – si aici avem exemple de dat – iar in rest, Rusia ar da OK comunistilor din Moldova care primind “binecuvantarea” taticilor de la Moscova, ar accepta unirea. In privinta celor 2 provincii, sa nu uitam ca in prezent in Ucraina are loc imparteala: rusii trateaza cu americanii unde sa fie granita. Nici americanii nu vor mai mult si nici rusii nu pot mai mult, prin urmare, nu degeaba nu am mai auzit mai nimic din Ucraina: se duc negocieri, rusii asteapta noul presedinte iar americanii nu au ce sa mai faca, Ucraina fiind oricum pe marginea prapastiei din punct de vedere economic. Ori fara bani, nu poti avea armata, iar creditul de la FMI abia a platit pentru incalzirea de iarna aceasta.

Alte solutii

Bineinteles ca solutia propusa cu privire la iesirea din NATO si imprietenirea cu rusii este o solutie. Pot exista multe altele, de la trimiterea de trupe in Moldova la copierea metodelor rusesti din Crimeea pentru cucerirea celorlalte provincii. Pare grav pentru Romania sa conceapa asa ceva, dar eu doar lansez ideea: ce s-ar intampla daca Romania ar finanta o revolutie in Moldova si ar declara unirea si instant, in celelalte provincii poporul s-ar ridica si ar cere si el unirea cu tara mama? Rusi au folosit “dreptul la auto-determinare” pentru a justifica Crimeea, deci ce ar putea ei sa mai zica? Sau Ucraina? Ar declara razboi Romaniei? Sa fim seriosi, asta le-ar mai lipsi ucrainienilor … Cu privire la aceasta solutie alternativa care nu ar presupune iesirea din NATO, sa ne uitam si la ce face Turcia in Siria, cat de mult se implica dincolo de granite si cum isi urmareste interesele, chiar sub obladuirea americanilor. Atunci cand interesele converg, americanii nu ar avea de ce sa se opuna unirii Romaniei cu Moldova si celelalte teritorii care ar adera la Romania in urma “vointei populare”. La urma urmei, NATO chiar asta vrea, sa mute granitele cat mai spre rusi. Rusii, in momentul de fata, chiar le-ar conveni sa vada Ucraina ciopartita nitel in dreptul nostru: ar justifica si ar intari ciopartirea Crimeei.

Obiective si riscuri alternative

Bineinteles, se pune problema daca unirea cu Moldova este chiar un obiectiv major pentru Romania si in ce masura, nu altele sunt problemele noastre. Eu as mentiona de exemplu ca problema demografica este una dintre problemele cele mai mari desi nu cele mai urgente. Dar este precum o boala care apare devreme si netratata la primele simptome, ulterior duce la moartea pacientului. Nu cred sa existe o abordare la aceasta problema nici in ziua de astazi cand vedem ce se intampla cu tarile care nu au forta de munca si mai ales cu cele care nu au indeajuns graniceri incat sa tina valul de navalitori in afara granitelor.

Problema suveranitatii in cadrul UE este de asemenea dupa mine cel mai mare risc existential la adresa Romaniei. Sunt multi naivi care cred ca din contra, in UE, alaturi de UE suntem mai puternici si mai breji si ca oricum avem o identitate si o mostenire comuna, blah, blah, blah. Toatea stea sunt sloganuri, tarile sunt tari si natiile sunt natii si asa o sa fie pana la sfarsitul lumii. Exista aliante, exista tratate, exista chiar si republici federative uneori, pentru o scurta vreme (de exemplu Yugoslavia). Pentru ca un stat insa sa reziste timpului, trebuie sa existe un liant si UE nu are in ea decat diluant. Polonezii s-au trezit si au realizat ce inseamna UE. Se vor trezi si alte popoare desi probabil prea tarziu: tara le-a fost furata deja intre timp si la UE conduc bancherii si iluminatii care vad altfel lucrurile. Cand o sa se termine hora unionista, in locul multor tari care inainte de a intra aveau ceva de spus, se vor afla simple provincii ratacite, pierdute in istorie, cu populatii fara nimic in comun, fara un crez, fara o istorie, fara poate chiar si o limba comuna. Exista deja astfel de locuri in Europa si in lume, dar UE va “europeniza” aceasta molima care este dezradacinarea.

Concluzie

Oricum am privi lucrurile, Romania nu sta bine nici din punctul de vedere al riscurilor si nici al obiectivelor. Poate singura speranta este supravietuirea romanitatii in tarile latine cu numar mare de romani unde identitatea poate fi pastrata mai usor. Poate ca aceste valuri de emigranti romani vor rezista peste milenii asa cum au rezistat aromanii in Grecia sau Albania, mii de ani. Cand Romania va fi ciopartita bucata cu bucata in razboaiele care urmeaza, si cand ciupercile nuclearelor vor fi exterminat deja mare parte din populatiile marilor orase, poate ca romanii de pretutindeni se vor gandi de unde au plecat si se vor intoarce acasa, pentru a incepe o tara de la zero, caci noi ne-am cam batut joc de ea. Asta daca ciupercile radioactive vor ocoli acest pamant blestemat de nepasarea noastra desi binecuvantat cu sangele stramosilor nostri.

~ ~ ~ ~ ~

[1] 7 DEC 2011 – Mediafax – Sute de arădeni merg zilnic în Ungaria la cumpărături. Preţurile sunt mai mici cu 25 la sută

[2] IUN 2015 – Financial Times – Many commentators and political opponents predicted “Orbanomics” would lead to economic disaster. Instead, they have found themselves caught off guard by Hungary’s unexpectedly robust growth.

[3] In toiul crizei din Grecia, Varoufakis a incercat crearea unui sistem paralel de incasare a taxelor (deci nici macar o alta moneda, pur si simplu un cont bancar unde sa intre banii de la cetateni si sa nu se duca automat inspre plata datoriilor. Pentru ca softul ANAF-ului grecesc era facut de europeni, planul a esuat, fiind imposibil fara deconspirarea tentativei, ceea ce ar fi dinamitat din radacina planul. Mai multe info aici.

[4] These trends point to Christians declining in numbers by 0.6 percent a year and Muslims increasing by that same rate, which will have dramatic effects over time. Some analysts foresee Muslims becoming a majority in the twenty-first century – a demographic revolution that would fundamentally change the country’s character (sursa)

[5] US warns Hungary on Russia’s ‘nefarious influence

3 comments

  • Ca o prima observatie, am mai pus in discutie slabirea monedei (la noi) pentru cresterea exporturilor si deci crestere economica, ai zis ca nu, daca e asa, oamenii nu mai pot plati, bancile pica deci haos economic 🙂

    Cum au reusit atunci ungurii sa slabesca moenda fara sa bage bancile in coma si creditatii in spital?

    • au reusit marind datoria; noi stam la 30 ca prostii cand putem sa mergem pana la 80-90; conditia e insa sa ii folosim cu cap, ori aici e baiul nostru

  • Bun, si cu ce ajutau aia 50-60mld diferenta pe romanul cu credite sa-si plateasca datoriile umflate peste noapte de curs?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.