Problema cu băncile

În vremea revoluţiei oamenii răbufnesc şi focul revoluţionar loveşte în stânga şi în dreapta fără milă. Dreptatea este oarbă sau mai bine zis dreptatea orbeşte raţiunea şi orice revoluţie pune bazele unui noi catastrofe.

Aşa a fost cu revoluţia din decembrie care deşi putea să ne pună pe aceeaşi traiectorie cu Polonia sau Ungaria, ne-a pus pe aceeaşi traiectorie cu Bulgaria care deşi este mai bună decât traiectoria Albaniei, este totuşi un mare eşec.

Similar se va întâmpla cu revoluţia împotriva băncilor. Populismul politicienilor români are o nouă pârghie de manifestare, un nou teren de desfăşurare, de vreme ce măririle salariale s-au făcut, pensiile asemenea şi corupţia a fost eliminată. Ce altceva ar mai putea dezbate politicienii ca să atragă voturile boporului? Unirea cu Moldova? Păi aţi mai auzit ceva în presă despre unirea cu Moldova de când americanii au zis că chestia asta e propagandă rusească şi că există riscul manipulării opiniei publice de către ruşi? Până şi televiziunile au lăsat ciocul mic, la atenţionarea marelui prieten şi protector, nu doar politicienii.

Vom avea deci o campanie în care duşmanul comun vor fi băncile şi fiecare politician se va angaja în legi care de care mai spectaculoase prin care să facă dreptate. Paradoxal, victima acestui nou război va fi Isărescu, cel care a dormit în post zeci de ani în loc să îşi facă datoria şi să rezolve problemele la momentul oportun. Mă refer în primul rând la legea insolvenţei care ar fi creat un cadru normal şi promiţător de echilibrare a   relaţiei tumultuoase între creditacul român şi bancă. O relaţie bazată pe necunoaştere şi teamă de ambele părţi. Băncile au însă un atuu: pohta mioritică. Aistai pohta ce-am pohtit este sloganul oricărui român care vrea şi el casă, maşină,  smartphone şi plasmă la fel ca ale vecinului. Lungirea cât plapuma este mintea cea de pe urmă care vine când te-ai ars dar trece repede.

În esenţă sistemul bancar românesc are multe bube, în principal determinate de mediul economic şi social. România este totuşi o ţară mică cu capital puţin şi cu afinităţi socialiste. Capitalismul şi pieţele libere au fost preluate în România formal, aiurea, distorsionat – în etapa iniţiala – şi au evoluat cu malformaţii în perioada de maturizare, acumulând mai degrabă particularităţi odioase decât corecţii şi măcar ajustări care să ţină cont de specificul local şi social. Cu privire la mediul bancar, amintesc aici prima casă, monopolul schimbului valutar, slaba reglementare şi lipsa unui control riguros şi corect, finanţarea nediscreţionată a sistemului în momente dubioase, jocul politici mârşav al guvernatorului care se crede Dumnezeu şi nu de puţine ori folosea nuiaua cursului valutar petru a-i disciplina pe politicieni etc. În esenţă nu doar că Banca Naţională nu şi-a făcut datoria conform misiunii şi legilor proprii dar nici măcar devierile pe care şi le-a permis – nu au avut succes, nu au avut consistenţă, nu au urmărit principii solide şi obiective pe termen lung, cum ar fi crearea unei pieţe bancare libere reale, solide, rezistentă la riscuri şi volatilitate economico-financiară, ci doar BNR a făcut muncă de pompier al sistemului bancar, aruncând cu apa cu găleata din când în când peste un foc mocnit care oricând poate să se trasforme în ditamai incendiu în cazul unei mici furtuni.

Avem deci pe de o parte greşelile BNR-ului şi sistemul bancar putred care încă nu prea are multe în comun cu capitalismul şi pe de altă parte avem mânia poporului, observată şi monitorizată atent de politicieni în vederea folosirii acesteia ca materie prima de propagandă politică la următoarele alegeri. Rezultatele vor fi spectaculoase. Un crash va fi rezultatul cel mai fericit pentru că s-ar putea porni de la zero cu oameni noi. Din păcate, FMI va veni din nou şi îl va sprijini pe Isărescu, prin urmare singura daună va fi în curs, care va face un nou hop istoric. Dupa care lucrurile vor rămâne cum am stabilit, doar ca Isărescu va avea o şi mai mare putere pentru ca va spune: tovarăşi politicieni, v-am spus eu că nu e bine ce faceţi? Vina pentru incendiu va fi din nou pasată către alţii şi cel mai mare piroman îmbrăcat în haine de pompieri va scăpa şi de data asta şi va renaşte precum pasărea phoenix.

Ah, şi ceva nou: banco-tehnocraţii mai tineri sunt mult mai perverşi şi flegmatici decât Isărescu. De exemplu Lazea are portretul perfect pentru un viitor mic mogul al austerităţii care să îi scuipe pe români în faţă fără remuşcare:

Lazea, economistul sef al BNR, catre romani: Daca vreti sa traiti ca nemtii, nu puteti sa munciti ca grecii

Suntem ţara în care salariile au crescut cel mai repede, în condiţiile în care productivitatea nu face progrese de doi ani de zile şi dimpotrivă chiar s-a alterat

Valentin Lazea a spălat putina

 

2 comments

  • Lazea, economistul sef al BNR, catre romani: Daca vreti sa traiti ca nemtii, nu puteti sa munciti ca grecii

    Lucrez intr-un colectiv de 200 de oameni de 10 ani de zile si pot zice ca am fost si in Grecia..iar fraza de mai sus nu mi se pare o insulta ci mai mult un adevar. Sunt putini care pun suflet in munca si dau 100% pentru jobul care il au.

    • Pana a rade de greci, ar fi bine sa fim noi in locul lor, ne-am dori sa ne aflam in situatia lor. Asta e paradoxal, ca Lazea e un mare idiot din mai multe puncte de vedere:
      – jigneste doua popoare: si romanii si grecii
      – ignora problema in sine: criza creditelor e in primul rand consecinta politicilor bancherilor centrali, chiar daca grecii ar fi muncit tot acolo ar fi ajuns
      – nemtii nu traiesc neaparat mai bine ca grecii, nu sunt de invidiat
      – Lazea sa munceasca el ca nemtii si sa faca leul mai tare ca euro si sa aduca Romaniei exporturile Germaniei care se datoreaza in primul rand monedei comune

      Lazea vorbeste sloganuri ca pentru idioti, asta e problema. Ca e arogant, este totusi un semn al prostiei.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *