Englezii isi trimit un submarin nuclear in Gibraltar pentru a reafirma posesiunea acestuia

Acum cu Brexitul, mai ales dupa ce Gibraltarul a votat in cvasi-unanimitate pentru “remain”, spaniolii spera ca vor reusi in sfarsit sa recupereze Gibraltarul, chiar daca ei abia mentin integritatea Spaniei, stiuta fiind presiunea bascilor.

Iata cum titreaza The Sun stirea: “Submarinul nuclear HMS Ambush a acostat ieri in Gibraltar – intr-o masiva aratare a fortei impotriva Spanie lacome” . Stirea in sine este veche, de pe 26 iunie, ceea ce inseamna ca pe 25 iunie s-a intamplat “afisarea fortei”, adica la o zi dupa anuntarea rezultatelor.

Noua, de aici, ni se par total minimale si pur si simplu politicianiste astfel de gesturi, insa nu stiu daca inainte de aceasta “afisare a fortei” britanice sau inainte, ministrul spaniol de externe tocmai afirmase ca “Brexit insamna o schimbare totala a perspectivei asupra teritoriului disputat”.

Micile frecusuri intre “fratii” europeni, spun cat de omogen si cat de “unificabil” este batranul continent. Nu vreau sa dau apa la moara celor care cu o nonsalanta inexplicabila leaga pacea post-belica europeana de proiectul UE – o mare penibilitate la care mi-as dori sa vad doar raspunsul unor istorici cu greutate, ca poate comparatii similare din alte zone ale lumii nu isi au loc. Ce sa zicem oare de Japonia, Singapore sau America Latina, oare acolo de ce nu a mai fost nici un razboi “mondial”?

Ce vreau insa sa demonstrez este ca UE este un proiect “temporar”. Aliatii “europeni” sau “euro-atlantici” isi urmaresc fiecare interesele. Doar tarile puternice, care au, de exemplu, submarine nucleare, economie puternica, diplomatie excelenta, curaj si determinare sa isi urmareasca scopurile proprii, vor reusi. Aliantele si prieteniile mai mult sau mai putin “strategice” (cum avem cu SUA) sau “traditonale” (cum avem teoretic cu Franta) sunt iluzorii, mai ales cand nu dau rezultate.

Inca din 1989, scopul principal al Romaniei ar fi trebuit sa fie recuperarea teritoriilor pierdute. Marele Urs – URSS-ul, a fost destramat, ramasitele lui au creat prospectul reunificarii. Rusia a fost o buna perioada in ruina. Din pacate, Romania nu a gasit inca solutia si poate nici nu mai constientieaza acest scop. Politicieni orbiti de iluzia unei paci facile si a unei securitati fara prea multe eforturi, se amagesc daca cred ca au facut cele mai potrivite alegeri si ca deciziile lor vor asigura pacea si bunastarea poporului pentru anii ce vor urma. In realitate, Romania este o tara slaba, fara armata, fara economie. Ba mai mult, spre deosebire de perioada comunista cand nu existau supape, acum exista supape destul de mari deschise. Toata presiunea interna este “rezolvata” prin exod, emigratie, fuga valorilor si deteriorarea constanta a constiintei nationale si prin urmare orice speranta de renastere nationala este distrusa.

Mai ramane sa jucam un rol de provincie obedienta si disciplinata care nu va muri de foame si va fi folosita de post de pepiniera de forta de munca ieftina pentru vest si buffer de carne de tun catre Rusia. Si asta, pana la viitoarea imparteala … Multumim tovarasi!

One comment

  • Așa e frate Gigel, dar “sus sa avem inimile”, cum se zice în biserică în fiecare duminică. Adică sa avem gândul la Domnul.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *