De ce cresc preţurile?

Baubaul exploziei preţurilor la alimente l-am tot auzit de ani de zile. Ameniţări că preţul pâini se va dubla şi asemenea preţul cărnii, au tot fost. Importatori, procesatori, comercianţi au tot interesul ca să ne ameninţe periodic, pentru a-şi justifica măsurile şi pentru a nu şoca oamenii atunci când aceştia ajung în supermarket şi văd preţurile mărite. Dacă propaganda prin media nu ar funcţiona, poate că oamenii s-ar uita de două ori, ar căuta un produs similar la un preţ mai mic şi astfel ar stimula competiţia şi economia de piaţă. Dar pentru că televiziunile, mai ales cele anti-guvernamentale, sunt ahtiate după alarmişti, acestea invită cu orice ocazie posibilă “experţi” din industria alimentară care ne povestesc când, cu cât şi de ce vor creşte preţurile. Şi mecanismul funcţionează.

O ştie foarte bine şi Mugur Isărescu şi a acuzat într-o conferinţă presa ca e şi ea responsabilă pentru un 0.5 (dacă nu mă însel) procent de crestere. Penibila acuzatia, parerea mea, Isarescu nu a facut decat sa se transforme incet incet intr-un politician disperat care nu mai stie ce sa spuna oamenilor si cum sa justifice ca lucrurile merg din ce in ce mai rau. Am inceput sa nu ma mai intereseze ce spune Isarescu, in ultimul timp citesc doar titlurile, pentru ca Isarescu a imbatranit si s-a cam damblagit. Nu a reusit nimic cu macrostabilitatea sa cu care si-a castigat o falsa aura de “profesionist” pentru ca macrostabilitatea a fost doar pentru unii si mai precis pentru cei bogati. Sincer as fi preferat ca Romania sa treaca de mai multe ori prin nenumarate crize, nu m-as fi suparat foarte mult daca cursul exploda si cativa din cei care aveau depozite babane in lei ar fi pierdut din valoarea lor si nu m-ar fi suparat nici daca niste banci ar fi picat, chiar daca pierdeam si eu din bruma de depozite pe care o am. Macar incepeam inca o data de la zero totul, asa cum a inceput Islanda si se mai curata din putregai, dar multumita si lui Isarescu, la noi lucrurile sunt “stabile”, o stabilitate a celor puternici si celor care au si stiu. Si bineinteles si a celor care ii dau salariul si bonusul domnului Isarescu. Imi pare rau daca las impresia ca l-as acuza pe el pentru tot raul din tara, dar de altii nu imi bat gura pentru ca nu merita. Isarescu a fost speranta mea intr-o perioada si l-am apreciat sincer, l-am crezut sincer un om intregru si cu dragoste de popor si de Dumnezeu, dar bineinteles astfel de oameni nu prea pot sa reziste acolo sus, Puterea ii contrange, ii transforma si ii muleaza dupa ce are ea nevoie. Puterea are nevoie de oameni (de rezerva) care sa nu aiba garantia expirata cum are de exemplu un Boc, Basescu sau chiar Geoana. Pentru ca, nu se stie niciodata cand se va face schimbarea si cand din haos trebuie sa iese unul la care oamenii vor intinde mainile si vor cere sa fie salvati. Cum a fost Iliescu dupa 89, de exemplu. Pot pune chiar pariu ca in cazul unei prabusiri a sistemului, Isarescu va fi noul Iliescu, chiar daca recunoaste ca a fost greu ca prim-ministru si ca nu mai e interesat de politica.

Revenind la cresterea preturilor, zilele trecute si Isarescu ne-a avertizat ca preturile la produsele agricole vor creste. Nu am citit restul articolului, deoarece dupa cum am mentionat, nu prea ma mai intereseaza ce spune Isarescu. Insa Isarescu are dreptate de data asta, desi nu vad de ce ne-ar fi avertizat tocmai el, care in urma cu cateva luni in conferinta in care acuza presa ca pune umarul la inflatie prin anunturi alarmiste, ne-a explicat tocmai fenomenul prin care se produce aceasta crestere artificiala bazata pe propaganda mediatica.

Asadar, de ce cresc preturile? Multi vor spune ca din cauza conditiilor meteo nefavorabile, din cauza catastrofelor climatice din vara aceasta care au distrus buna parte din productia de cereale a Rusiei, si pana la inundatiile de saptamanile trecute din Australia care au distrus toata productia de sfecla de zahar de anul acesta precum si tot ce mai produce Australia. Efectele vremei sunt un factor in evolutia preturilor, dar sunt un factor secundar temperat la nivel global de comertul international si de bursele de marfuri unde lipsa intr-o zona anume este compensata de productia din alta zona si face ca pretul sa nu sara foarte mult dar mai ales sa nu fie mentinut sus foarte mult. La efectele vremii insa se adauga in ultimul timp si un efect pervers al tiparirii de bani in SUA de catre FED – un cartel privat de banci – si a mentinerii dobanzii interbancare la zero. Banii gratuiti sunt motivul principal pentru care cresc preturile la alimente si pentru care raman sus. Investitorii americani de calibru, se imprumuta de la  FED la dobanda zero, cumpara tot ce se poate, de la produse alimentare pana la alte comoditati cum ar fi petrol, aur, minereuri, etc si in consecinta preturile acestora cresc, producandu-se un carusel al inflatiei care nu se va opri decat atunci cand sistemul va colapsa inevitabil ori pana cand americanii vor decide sa opreasca tiparnita si/sau sa mareasca dobanzile. Orice vor alege insa, nu va provoca decat explozia datoriei guvernamentale dar si private si prin urmare va duce la falimentul statului si caderea castelului de nisip. Mentinerea status-quo-ului este insa target-ul pe termen scurt al presedintelui Fed-ului Bernanke si bineinteles si a “asistentului” sau in persoana lui Obama, pentru ca alternativa nu este alta decat caderea bancilor, iar noua moneda si noua guvernare nu sunt inca puse  la punct, noua paradigma are inca mult drum pana sa prinda contur dar mai ales pana sa castige inimile oamenilor care inca sunt nedumiriti cum de li se spune ca au iesit din criza in timp ce preturile cresc, puterea de cumparare scade si locurile de munca inca lipsesc.

Deci inflatia din SUA este exportata pervers in toata lumea pe baza parghiei numita petro-dolar dar mai ales pe parghia obligatiunilor si a rezervelor masive de obligatiuni in dolari detinute de diverse tari cum ar fi China, Japonia, tarile OPEC, Rusia si altii. Intr-un fel putem spune ca toata lumea subventioneaza SUA in prezent si mai precis spus subventioneaza Fed-ul, caci nu americanul de rand beneficiaza de efectele tiparnitei, americanul de jos este si el la fel de lovit de criza ca si romanul care se vede cu salariul taiat si cu preturile crescand.

Ar mai fi de mentionat si un alt element al cresterii preturilor la alimente, cresterea cererii din partea Chinei si a altor state emergente din Asia dar nu numai. Nu putem insa stii cat de real este acest factor, de vreme ce China si-a asigurat satisfacerea acestei cereri prin investitiile in Africa si in alte zone ale lumii care nu au facut decat sa sporeasca productia mondiala. Si in plus nimeni nu putea spune ca cerere s-a dublat sau triplat ca sa justifice cresterile cu care suntem avertizati ca vom fi loviti.

Marea tragedie a Romaniei este ca nimeni nu este pregatit de valul ce ne va lovi. Intrebat ce parere are de zvonurile ca vor creste preturile la produsele agricole, Ministrul Agriculturii Valeriu Tabara a declarat ca nu stie mare lucru dar ca din ce stie el si piata din Europa va avea un cuvant de spus. Saracul nici nu s-a prins ca intrebarea era legata de cresterea preturilor la nivel mondial, el inca crede ca acum va fi ca atunci cand a crescut pretul la ulei si apoi au inceput negustorii sa aduca ulei din Europa unde era mai ieftin tragand in jos si cu pretul producatorilor locali. Dar nu doar Tabara e pe dinafara, multi sunt de parere ca si de data asta puterea de cumparare va tine jos preturile, asa cum a fost de Craciun cu carnea de porc. Un mic adevar poate fi si aici, marele semn de intrebare este daca va putea taranul roman sa produca tot cat avem nevoie pentru a ne feri de cresterea la nivel mondial si un alt semn de intrebare in ce masura libera circulatie a bunurilor va face ca pretul mic cerut de producatorii locali sa ramana mic si acestia sa nu vanda japonezilor (de exemplu) la preturi pe care noi nu ni le vom permite. Asadar, incet-incet va trebui sa ne intoarcem la tara sa ne facem singuri gradini si micro-ferme, sa ne crestem singuri gaini, porci si oi. Iar reducerea numarului locurilor de munca si a salariilor nu va face decat sa ii ajute pe multi sa ia hotararea de a se intoarce la radacini si de a deveni auto-suficienti (selfsufficient cum ii zice in engleza). Putem estima ca in 2-3 ani, dupa primul impact al valului ucigas al preturilor si coroborat cu deteriorarea definitiva a situatiei economice si afundarea in datorii, visul romanului va fi sa se intoarca la mamaliga lui si sa isi vada singur de ale lui.

In speranta ca v-am speriat indeajuns, voi renunta la a mai mentiona ceva de cresterea petroului si voi sublinia doar o singura stire extrem de pesimista iesita la suprafata cu ocazia leak-urilor: Arabia Saudita are mult mai putine rezerve de petrol decat se credea [2]. Supraestimarea s-ar fi datorat unei intelegeri OPEC prin care tarile puteau exporta direct proportional cu marimea rezervelor, ceea ce e la mintea cocosului ca le-a facut pe toate sa declare ca au mai mult decat in realitate. Ce este insa socant este procentul: 40%. Cu atat au mintit sauditii ca au mai mult petrol decat au in realitate. No more comment.

[1] Isărescu: “Preţurile internaţionale la alimente vor creşte foarte mult” / CAPITAL / 7 FEB 2011

[2] WikiLeaks cables: Saudi Arabia cannot pump enough oil to keep a lid on prices / THE GUARDIAN / 8 FEB 2011

[3] Grain Prices Rally Toward 2008 Records on Shrinking World Supply / BLOOMBERG / 9 FEB 2011

2 comments

  • cristalizare

    Unde deschid o pagina vad ca titluri “criza alimentelor, vom muri de foame”.
    Sincer, in ultimii ani de comunism am trait cu 2 paini pe zi, alea de pe cartela 2 copii si 2 adulti si n-am mai murit de foame, carnea vazuta si mirosita la fel de rar ca si vascul de Craciun. Deci daca am sta sa ne gandim bine pe vremea aia se putea vorbi de criza alimentelor si rationalizarea lor in Est. Cine nu-si aminteste de parizerul si crenwustii comunisti de soia si alte multe “delicatese”.
    Deci criza a alimentelor in raport cu ce? care este minimul de supravietuire si care este rata de normailate a unui consum moderat si a unui alimentatii echilibrate? Excesul dauneaza grav sanatatii. Mancam mult si prost peste limitele necesare vietuirii.
    In ultimii ani ne confruntam cu o obeziate cu un grad mai mare ca niciodata atat a adultilor cat si a copiilor, boli de inima, diabet etc etc si lumea moare de foame. Per total suntem prea imbuibati, am scapat din foamete ca vaca in lucerna si ne-am imbuibat pana ne-am imbolnavit.
    Prin anii ’90 am trecut cu indemnul fostului premier Ciorbea sa mai strangem cureaua deci o sa trecem cu bine si peste criza alimentelor. Ne facem toti top-modele si mergem pe podium.
    Deci ne punem cu totii la dieta.

  • Pingback: Gigel Chiazna » Până când vor creşte preţurile?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *