Suveranitatea – confuzii si iluzii

Suveranitatea este probabil unul dintre cele mai grele cuvinte. Greu de explicat, greu de dobandit, greu de pastrat … Iar in limbajul curent este folosit mai des ca slogan sau mai bine zis in sloganuri.

Am rumegat in cap cateva idei inca de la alegeri+referendum despre suveranitate, am intentionat sa le pun intr-un articol cand cu protestele din Hong Kong si apoi m-am decis sa renunt pentru ca … la ce bun? Am dat insa recent peste un editorial mai vechi din hartia (revista, site-ul?!) 22 – Editia 21 Mai – 3 Iunie 2019 al lui Andrei Cornea, din care am fotografiat un snapshot si am zis ca totusi, cel putin pentru a-l taxa pe Cornea se merita sa scriu cateva randuri.

O prima confuzie care se face cu privire la suveranitate este nespecificarea subiectului discutiei, caci nu intotdeauna suveranitatea statala este acelasi lucru cu suveranitatea individuala. Bunaoara, exista state foarte suverane cu cetateni sclavi (ex: Korea de Nord) si state cvasi-colonii sau apendice ale altor tari cu cetateni suverani (ex: Luxemburg). Este o iluzie sa punem semnul egal intre suveranitatea statala si suveranitatea individului. Chiar si in contextul UE, unde oricum este absurd sa discuti despre suveranitate, insasi existenta in UE si parcursul probabil fiind clar in directia erodarii progresive atat a suveranitatii statale cat si a individului.

Cornea este un naiv daca crede ca UE este coerenta sau puternica. Din contra lipsa coerentei este tocmai un mare buboi asumat insa ca un fel de corn de europenii – vezi-Doamne diversitatea de opinii care vine din diversitatea culturala si mentalitatile diferite nu doar ca este cunoscuta dar este si buna in UE, pentru ca functioneaza ca un factor stimulativ, ca un furnal de idei si de perspective. Cat despre puterea UE, oare cum poti ajunge la varsta dlui Cornea sa ignori in asemenea masura importanta unei armate – pe care UE nu o are si prin urmare puterea UE este strict legata de puterea SUA. Si prin inductie simpla, fara alte explicatii, putem sa punem foarte usor sub semnul intrebarii chiar suveranitatea UE.

Lipsa coerentei este o mare problema, in opinia mea tarile europene ar fi fost mult mai puternice astazi daca nu ar fi existat UE. Si indeajuns pentru a justifica aceasta ipoteza ar fi o comparatie a avansului economic din ultimii 20 de ani intre SUA, China si UE, dar si alte state mult mai mici. Gogoasa cu pacea este o prostie, nu o organizatie supra-statala cu o birocratie imensa si extrem de ineficienta garanteaza pacea ci prosperitatea economica. Avansul tehnologic care a urmat celui de-al doilea razboi mondial si care a dus la progrese sociale extraordinare sunt adevaratul motiv pentru care nu am mai avut un alt razboi mondial. URSS s-a destramat pentru ca rusii vedeau ca vesticii si americanii traiesc si ei mai bine si isi doreau si ei prosperitatea. Chinezii vor ajunge si ei la aceeasi concluzie mai devreme sau mai tarziu si vedem in prezent cu partidul a dat inapoi in Hong Kong din rationamente economice si de teama ca prosperitatea deja castigata pentru chinezul de rand, daca se va ruina in cazul unui razboi economic accentuat cu vestul, ar putea duce la impozia sistemului comunist. Intr-un fel comunismul chinez este un comunism evoluat, care a inteles importanta prosperitatetii si a progresului pentru toata populatia ca conditie primara pentru pacea sociala si in cazul lor pentru supravietuirea partidului comunist. Cand insa sistemul actual va fi piedica pentru progresul economic, vom asista si la transformarea politica si sociala in China.

Chinezii din Hong Kong prefera sa ramana o fosta colonie britanica decat sa se alature Chinei suverane si tovarasesti …

Cu privire la pace, gogoasa ca UE a pastrat pacea intre popoarele europene post-al 2-lea razboi modidal este de fapt o mare minciuna. Grecia a pierdut economic din criza din 2008 mai mult decat a pierdut in al 2-lea razboi mondial, rata sinuciderilor si somajul sunt de ani buni de zile la niveluri record, multe state din est au pierdut milioane de oameni plecati in afara in acelasi nivel poate ca Siria sau Afganistan – tari aflate in razboi. De acord ca poate pentru nemti, pentru olandezi sau chiar pentru francezi, UE a adus multe beneficii: o moneda unica, posibilitati economice multiple, piete de desfacere, posibilitatea de a exploata fara probleme economiile tarilor slabe si nepregatite pe care granitele si vamele le-ar fi aparat fata de invazia din afara si poate le-ar fi oferit sanse mai mari de a creste. Pe scurt spus, starea sociala si viata oamenilor sub bagheta UE nu este deloc lapte si miere cum doresc aplaudacii idioti ai unei organizatii nu doar ineficiente si incoerente, dar chiar si cu deviatii si aspiratii dictatoriale, sau cel putin cu specificitati oligarhice.

Suveranitatea statala folosita ca slogan ideologic este o fata morgana sau o mare gogoasa de mamaliga. Ce relevanta are suveranitatea statala si in ce masura este ea indeajuns de buna pentru omul de rand, astfel incat sa fie aclamata? Este SUA un stat suveran? Eu cred ca putem zice ca da, desi unii locotenenti american zic ca SUA e o colonie a Israelului. Dar armata SUA este cea mai puternica din lume si suveranitatea SUA nu este amenintata decat de extraterestri. Este insa aceasta mare branza pentru americanul de rand care trebuie sa munceasca la 3 joburi si are sub 14 zile libere pe an pentru a putea sa creasca normal doi copii si sa ii dea la un liceu scoala cat-de-cat? Asta oricum fara sa aiba sperante ca o sa ii poata trece prin facultate fara credit, caci asta este rezervat celor din 1% care de fapt sunt 1% din 1%. Insa se gasesc indeajuns de multi prosti si in SUA care sa fluture steagul desi este o discrepanta imensa intre america de astazi si simbolul reprezentat de acel steag.

Suveranitatea individuala este garantata doar de o cultura a libertatii individului si de o societate care sa aiba o istorie cat mai mare a respectarii dreptului la proprietate. In epoca de astazi insa cand bancile detin toate proprietatile si virtual detin intreaga lume si chiar sistemul solar, suveranitatea individuala este in declin chiar si in acele state unde a existat dreptul proprietatii. Prin iluzia creditului si dependentele mentale fiziologice induse populatiei de bagatul cardului de credit in POS in locul bagatului mainii in buzunar pentru a vedea daca ai bani indeajuns dar si prin confortul si progresul societatii care au format o falsa perceptie ca “lucrurile merg bine orice-ar fi”, asistam la o decimare treptata si chiar accentuata a intelegerii importantei suveranitatii individuale mai ales in tarile “bune”.

Cel putin noi romanii, avem experienta totalitarismului chiar daca sunt multe paranteze de facut cand vine vorba, insa cel putin avem semintele unor semne de exclamare care ne pot feri de greselile fatale pe care le-am putea face in cazul unui … somn al ratiunii. De unde si rezultatul votului la alegerile europene + referendum.

O oarecare reactie la amenitarile asupra suveranitatii individuale exista insa si in vest mai ales la generatia milenials si aparitia Bitcoin-ului este poate cel mai clar exemplu. Tehnologia insa a trecut din pacate de zona goldilock in care beneficiile depaseau riscurile si a trecut intr-o orbita periculoasa in care nu doar suveranitatea individuala este amenintata ci insasi identitatea omului, persoana umana este metamorfozata intr-un item dintr-o audienta, cu un set limitat de parametrii si functii, cu constrangeri bine definite si fin controlate.

14 comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.