Daniel si Tavalugul Mediatic

Daniel a lansat campania de spalacire a gafei pe care a facut-o cu lingurita si cu pupatul icoanelor cand in loc sa cheme credinciosii la rugaciune si sa indemne la procesiuni cu moaste si icoane facatoare de minuni – CUM S-A FACUT TOT TIMPUL in ortodoxie -, a recomandat cresinciosilor sa nu mai pupe icoanele in biserica ci doar pe cele de acasa si daca le e frica, sa vina cu lingurita de acasa ca sa se impartaseasca.

Cu sau fara organizare, campania de spalacire merge inainte si iata o mostra:

Explicatia paritelui de mai sus este ca Daniel a facut acea gafa pentru ca “l-a luat tavalugul mediatic”. Pe bune?!?! Care tavalug? Ce patriarh e ala sa il ia tavalugul si sa lanseze aberatii cum ar fi impartasania cu lingurita individuala si evitarea sarutarii icoanelor?! Poate un patriarh interesat sa fie ridicat in slavi de Digi24 cum s-a si intamplat pana sa vina CTP si sa-l invete pe Daniel canoanele si istoria bisericii.

Sincer sa fiu, nici eu nu m-am gandit initiat ca iersirea cu moaste si icoane la procesiuni este de fapt reactia fireasca pe care ar trebui sa o aiba ortodocsii la necazuri si molime, pana nu l-am auzit pe CTP [2]. Insa, din pacate, la noi, putini ortodocsi cred ca intr-adevar avem o problema cu coronavirusul, majoritatea sunt infectati de tot felul de aberatii conspirationiste si de iexpertii ignorantii din domeniu care poarta cu nevrednicie numele de doctor care ii calmeaza ca “e doar o gripa”.

Discernamantul nu este tocmai unul dintre virtutiile romanilor ortodocsi si problemele din viitor vor aduce provocari si mai mari, cum ar fi de exemplu curajul de a infrunta boala acasa fara sa dai spaga ca sa prinzi un loc in spital (in cazul fericit in care vor mai exista locuri disponibile si doctori care sa aiba grija de bolnavi – caci deja Italia are o problema [1]). Dar ce spun eu, că si fara pandemie, nu am auzit un drept-maritor care “sa nu fie slab in credinta” si sa mearga pe “ce-o vrea Dumnezeu” cand se duce la spital – daca ma intelegeti … Toti merg fie la pile, fie cu plicul dupa ei.

Intorcandu-ne la tentativa fada a parintelui de mai sus de a spalaci gafa patriarhului, este penibila. In primul rand, eu nici nu stiam de al doilea comunicat si oricum nu prea mai conteaza. Al doilea comunicat nu face decat de fapt sa intareasca aberatia primului pentru ca nu vine macar cu cerere de iertare pentru cadere si reafirmare a canoanelor ortodoxiei, ci pretinde “explicatii” si “clarificari”, ca si cum asta ii lipsea primului comunicat. Cam la fel cu Sinodul din Creta …

Nu am citit al doilea comunicat si nici primul – nu ma tine inima sa vad cum tocmai pastorii care sunt chemati sa intareasca turma se comporta ca niste politicieni. Oare Daniel nu s-a gandit sa se consulte mai inainte cu vreun alt episcop ca sa ii ceara parerea in legatura cu comunicatul? Sau doar s-a consultat cu Balanel? Poate astfel se ferea de boacana … Sau macar sa fii citit comunicatul episcopului din Italia, care este cu totul altceva. Spun ca tentativa de spalacire este penibila pentru ca argumentele aduse, cum ca acel comunicat a fost dat pentru “cei slabi” nu tine. Conform celui de-al doilea comunicat, cica cei slabi, daca nu au curaj sa se impartaseasca la comun, trebuie sa mearga sa discute cu duhovnicul ca sa ii intareasca in credinta. Nu inteleg logica de aici: daca “cei slabi” vin la Impartasanie, se presupune ca ei vin dupa ce au primit dezlegare, deci tocmai au discutat cu duhovnicul de regula cu o zi, doua sau trei inainte. Doar nu vin de capul lor se sa impartaseasca si apoi, avand ezitari si venind cu lingurita lor, trebuie sa fie trimisi inapoi la duhovnic. Asta si altele, nu vreau acum sa iau la purecat tot discursul …

Nu este insa prea tarziu ca Daniel sa dea nu comunicat ci sa tina o predica in care sa isi ceara iertare ca a smintit credinciosii si sa spuna: cine nu are curaj sa se impartaseasca la comun, nu e ortodox; cine nu are curaj sa pupe icoanele in biserica, nu e ortodox, nu are credinta, nu intelege nimic din credinta si vine degeaba la biserica; daca ar pupa icoanele doar daca sunt date cu spirt, vine degeaba la biserica, nu e doar “slab in credinta” este ZERO in credinta.

Am intalnit in unele manastiri si am vazut ca se practica si prin afara, punerea unui geam peste icoane si stersul icoanei dupa fiecare credincios. Strigator la cer! Intr-adevar, unele icoane se murdaresc de atatea pupaturi si in vremurile noastre de prosperitate si bunastare ar fi normal ca peste tot sa fie icoane lacuite, pictate manual si care sa poata fi spalate din cand in cand fara problema, atunci cand murdaria se depune. Dar nu dupa fiecare credincios! E ca si cum am recunoaste ca totusi, parca exista unele riscuri si e mai bine sa fim precauti. Care e logica si ce sens are sa mai pupam icoanele daca ne este frica?

Personal, nu sunt adeptul celor care striga si trambita ca icoanele nu pot sa dea boli. Ba pot: si icoanele, si ingramadirile in biserica pot sa dea boli. Dar boli dau si mall-urile, si barurile si toate locurile unde sunt oameni. Credinta insa ajuta la lupta impotriva bolilor, prin doua puteri: 1) puterea supra-naturala care ne fereste si care daca nu ne fereste, nu ne fereste pentru binele nostru din tainele lui Dumnezeu si 2) puterea naturala a curajului de a fi intregi la cap si de a nu ne speria din orice. Omul este o fiinta extraordinara inca nedescoperita in mare parte de stiinta, iar sistemul imunitar al omului este inca necunoscut in mare parte cum actioneaza si cum se integreaza cu celelalte sisteme. Mai ales capul este atat de necunoscut incat atunci cand opereaza pe cap, unii doctori pun pacientii sa cante la vioara ca sa vada taie unde nu trebuie. Daca la fel ar sta si doctorii ortopezi, ar pune pacientii sa faca genoflexiuni cand ii opereaza ca sa vada daca ce taie e nasol sau nu. Deci, este de minim bun simt sa avem incredere ca Dumnezeu ne-a facut destul de puternici pentru a indura majoritatea bolilor.

Ca din cand in cand se ma intampla o cernere, asta e altceva. Altceva din punct de vedere al fricii. Acum e vremea sa ne fie frica, dar nu frica de boala, ci frica de Dumnezeu. Caci multi avem sanse sa Il vedem in curand … 3.4% sanse

~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] Coronavirus in Italy fills hospital beds and turns doctors into patients

[2] CTP despre CORONAVIRUS, BISERICĂ, FIREA, DRAGNEA, CORUPTOVIRUS și spăgara Sorina PINTEA

~ ~ ~ ~ ~

PS. Zicea parintele asta de “incendiul mediatic” sau ceva de genul; car-va-zica pentru ca avem Facebook si retele sociale suntem noi prosti si usor influentabili, nu pentru ca avem mandrie si ne bazam prea mult pe ideile noastre; intr-adevar, “tavalugul” pune oarece presiune pe cei care se lasa captivi in “cearta cu diavolul” dar cei care tuna si fulgera impotriva noilor tehnlogii, sa se uite la Morometii la Poiana lui Iocan sa vada ca nici pe vremuri oamenii fara cap nu ascultau de cei care aveau un cuvant de spus, ci faceau scandal si chiar se aruncau la bataie ca sa ii convinga si pe altii ca ei au dreptate;

A acuza retelele sociale si mijloacele informationale de astazi pentru lipsurile noastre este hilar. In fapt, mijloacele tehnice nu sunt ceva nou, scrisul a fost prima inventie tehnologica. Lipsa discernamantului, lipsa bunului simt in dialogul cu altii, lipsa rabddarii de asculta pe celalalt, neputinta de a accepta opinii diferite, neputinta de a tace cand trebuie in dialogurile “virtuale” sau folosind mijloacele tehnice, tentatia de a baga pe gat celuilalt opinia noastra – astea sunt adevaratele probleme, nu tehnologia in sine.

Postul de la aceste mijloace nu rezolva nimic, nu face decat sa ne incarce cu idei ca noi suntem mai buni ca acei desfranati care stau 8 ore pe zi pe Facebook, nu doar 1 ora ca noi. Daca stai 8 ore pe zi poate sa fie rau sau sa fie bun, depinde ce faci. Si daca stai o ora poate sa fie pricina de pacat daca spui prostii. Intr-un fel tehnologia amplifica raul si binele pe care il putem face si prin asta este o oglinda a noastra, a fiecaruia, dar si a comunitatii din care facem parte.

Pe cat creste oglinda, pe cat camera de ecou devine mai zgomotoasa, pe atat se scurteaza si timpul si se apropie judecata. Tine doar de noi sa folosim retelele sociale pentru a propaga raze de lumina si nu intunericul nostru.

3 comments

  • cam teatral omu

  • Iata un comentariu de Pr. Savatie

    Cînd un ofițer de poliție cere cu umilință Patriarhiei să dea fiecăruia liber la propria linguriță pentru împărtășanie, pentru a fi mai aproape de popor, este tot una cum ar cere un popă de țară Ministerului de Interne să elibereze doritorilor cîte un pistol încărcat pentru că la televizor arată că s-au înmulțit golanii.

    Explic:

    1. Împărtășania nu este un lucru comun, adică nu intră cine vrea, scoate lingura din buzunar și se împărtășește. Nu e un bufet suedez în care fiecare se servește după cum poftește. La împărtășanie omul ajunge după spovedanie, adică preotul știe pe cine împărtășește, știe și dacă e bolnav. E un lucru de mare responsabilitate împărtășania, iar pentru un polițist aș zice că e chiar mai ceva decît a-i pierde gloanțe din dotare. Deci nu poate un om infectat să intre chiar așa direct la potir. Credincioșii ei înșiși se opresc de la împărtășanie dacă au stări rele, de pildă de vomă, pentru a nu vomita sfintele taine. E un lucru cît se poate de cinstit să admiți că în altar nu stau căpcăuni și la împărtășit nu vin maniaci puși să-i contamineze pe ceilalți. Credincioșii se împărtășesc cu Hristos și orice gînd rău și ascuns nu își are locul în această taină mare.

    2. Preoții și diaconii se împărtășesc în altar fără linguriță, sorbind Sfîntul Sînge direct din potir. Probabilitatea ca cineva din ei să fie purtător de virus este la fel de mare ca și în cazul oricărui credincios. Unele potire au zeci și poate sute de ani și niciodată nu au fost spălate cu altceva decît apă călduță. Deci fiecare preot și patriarhul însuși, care, mai ales el, slujește în sobor, se împărtășesc din același potir, bînd Sfîntul Sînge după sute de guri. Credeți că e cazul ca fiecare popă și diacon să vină cu potirul lui de acasă?

    3. Biserica are rînduială de afierosire a vaselor de slujbă, adică și a linguriței tot. Sfintele vase se sfințesc prin atigerea Sfîntului Trup și sînge. O linguriță înmuiată în Sîngele Domnului nu mai este un obiect casnic bun de pus în mașina de spălat vase, ci este un obiect liturgic care trebuie să rămînă în altar.

    4. Biserica are rînduiala împărtășirii bolnavilor. Orice fel de bolnavi. De ciumă, de holeră, de TBC. După bolnav preotul linge lingurița, spală potirul cu apă călduță și bea tot, pînă la ultimul strop, de multe ori clătind potirul. Asta pentru că noi ne împărtășim cu foc cu adevărat, iar focul, după cum se știe, arde tot, chiar și virușii.

    5. Să admitem că nu vorbim despre himere, că nu prevenim o năvală de viruși mediatici, ci avem de împărtăși o sută de credincioși infectați cu acest fermecat Corona virus. Ce face preotul, îi împărtășește sau o ia la fugă?

    Concluzie: De asta a fi preot nu e tot una cu a fi polițist, că preotul se bagă în foc și acolo unde polițistul își ia măsuri de precauție.

    Taina Sfintei împărtășanii trebuie să rămînă în altar. Discutarea ei în public, cu excepția dorinței de a-L slăvi pe Hristos și a descoperi marea Lui iubire, este un lucru nepotrivit.

    Acum, liniștiți-vă. Nu s-a întîmplat nimic.

  • slab si Savatie

    in tonul lui de smecheras…

Leave a Reply to Chiazna Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.