Problema prezidențială – cel mai clar semn al apatiei la reformă a politicienilor

Una dintre marile probleme ale sistemului politic din România este neclaritatea responsabilităților președintelui care ne-a dus la binecunoscutele frecușuri și scandaluri care au dus de multe ori înapoi țara prin consumarea întregului discurs politic pe probleme care nu ar trebui să existe (cine se duce nu știu unde, președintele sau prim-ministrul), dar din păcate discursul nu a fost singurul care s-a consumat ci și nervii, energia și mai ales timpul parlamentarilor care altfel le-ar fi folosit dând legi noi necesare sau corectând pe cele vechi și proaste, sau ascultând doleanțele cetățenilor sau – de ce nu? – plantând pomi.

Toata lumea este de acord că este nevoie de o schimbare a constituției în direcția solidificării republicii și a clarificării rolului președintelui. Spun clarificare ca să nu spun direct diminuare, câci după clasicul mimetism tembel cu care suntem infectați, cu siguranță nu vom avea curajul să adoptăm modelul american în care președintele este șeful guvernului și este responsabil pentru conducerea țării fără să se mai ascundă în spatele partidelor și a guvernului ca un laș, cum face actualul președinte.

Contextul politic actual este optim pentru inițierea schimbării Constituției: Klaus nu mai poate candida, PNL & USR vor pierde alegerile, PSD nu are șanse să câștige președintele. De fapt, cel mai probabil viitorul președinte va fi dat de AUR, prin urmare, nu doar acum, după ce plandemia cam toarnă gaz pe foc, dar chiar de când au venit la putere, PNL & USR trebuiau să inițieze discuțiile pentru schimbarea Constituției. Dar auziți pe cineva că mișcă un deget? Problema este băgată sub preș, deoarece atât PNL-iștii cât mai ales USR-iștii speră că vor mai beneficia de alte mașinațiuni și pe viitor având șanse mai mari să câștige președenția din cauza prostiei și incapacității PSD-ului de a câștiga – tradițional – acest post. Într-un fel toată lumea e mulțumită cu status-quo-ul deși status-quo-ul este păgubos pentru țară și nu ajută deloc la progres prin încropirea unui parlament puternic și eficient care să miște lucrurile în față.

2 comments

  • Mi se pare că AUR-ul s-a fâsâit, mai ales după ce au ejectat-o pe Șoșoacă. Dacă tot îl contestă pe Iohannis pentru restricții, ar putea să inițieze un proiect de lege prin care să modifice legea stării de alertă (55/2020) în sensul eliminării restricțiilor aberante pe care ea le permite. Chiar dacă ceilalți nu-l vor vota, măcar pot arăta cu degetul că nu ei sunt autorii dezastrului social produs de gestionarea situației epidemice și isi justifică scopul pentru care i-a teimis electoratul acolo: să fie incomozi. Sau chiar să vină cu propunerea de abrogare a legii. Dar n-o fac, semn ca și-au pierdut elanul electoral. “Basarabia e România” doar pe hârtie și pe ziduri, dar la fapte… cam vacs.

    Dacă o țin tot așa, nu doar că nu vor da vreodată vreun președinte, dar nici măcar nu vor mai face 5% ca să rămână în Parlament în 2024.

    În schimb, dacă va candida independentă, Șoșoacă le va da fiori reci pe șira spinării securiștilor care sforăresc STS-ul ca să desemneze președintele “ales”. Îți dai seama cum ar fi fost dacă în loc de Viorica Dăncilă ar fi fost Diana Șoșoacă in 2019? Ce ar fi măturat cu roboțelul sibian pe jos în fața camerelor de luat vederi??? Ha, ăluia i-a fost frică să vorbească cu Veorica, dar-mi-te cu Diana! I-ar fi paralizat maxilarul.

    • cred ca la nivelul de nemultumire care este in randul populatiei vom avea parte de surprize mai mari ca surprizele, adica chiar daca ne asteptam la surprize, vor fi peste; Sosoaca nu va candida la presedentie; PSD nu mai are nicio putere, a pierdut sansa sa capitalizeze acum pe nemultumirea oamenilor deoarece nu au analisti buni – vad ca ies doar cateva mii de protestatari si nu realizeaza ca asta e doar varful unui mic iceberg; bine, PSD are camarila puternica si experienta de decenii, de aceea e posibil sa mai poata misca ceva, dar nu cu Ciolacu care este total lipsit de imaginatie

      eu inca nu exclud nici aparitia unui nou partid / figuri noi – iesirea in strada a unor manelisti/lautari este un fenomen nou, dar sa nu uitam ca in Ucraina a castigat un comediant; de asemenea, cum televiziunile sunt doar o umbra a popularitatii si cum youtube si tikok sunt acum la putere in randul tinerilor, si cum masurile astea i-au cam enervat pe cei tineri mai ales, este posibil ca oricand o vedeta gen Mircea Bravo sau nume de care noi nici nu am auzit, daca scoate un steag si-l flutura sa devina #1 in topul simpatiei

Leave a Reply to Adrian S. Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.