Grijile şi îngrijorările vieţii

De ce ne îndeamna Mântuitorul în pilda din Evanghelia despre grijile vieţii ca să nu ne îngrijim de grijile vieţii? Un răspuns simplu este pentru că nu sunt justificate şi nu ne folosesc la nimic, ba chiar ne dăuneaza mântuirii noastre prin consumarea energiei noastre în lucruri nefolositoare, dar mai ales prin asumarea riscurilor care vin din expunerea la ispitele pe care le poate avea un om îngrijorat, în comparaţie cu un om care are certitudinea că Dumnezeu are grijă de viaţa lui şi că nici un fir de păr nu se poate mişca fără îngădinţa lui Dumnezeu.

Unui om cu credinţa slabă sau greşită, problematica ridicată de grijile sau îngrijorările vieţii eu o văd ca fiind una de căpătâi. Adică, mai pe scurt, cred că noi începem să trăim credinţa şi să înţelegem câte puţin ce înseamnă a avea credinţă şi cine este Dumnezeu, abia atunci când putem să ne punem viaţa întru totul în mâinile lui Dumnezeu. Până aici, noi nu avem decât un set de principii, avem câteva păreri, oarecare preocupări faţa de unele adevăruri de credinţă, însă nu am apucat încă să simţim “pe pielea noastră” sau mai bine zis în adâncul inimii noastre ce înseamnă să poţi trăi cu gândul că toate aspectele vieţii noastre, dar mai ales rostul vieţii noastre vin de la Dumnezeu şi dacă încercăm să ne acordăm viaţa la voia lui Dumnezeu şi îi cerem ajutorul în viaţa noastră prin dăruirea totală şi fără ezitare în voia Lui, abia atunci toate cele despre care ne învaţă credinţa le trăim şi le experimentăm.

Prin trairea credintei, care de fapt consta in lupta cu pacatele si in plinirea poruncilor, capatam din aceasta experienţă o intelegere mai profunda si mai provocatoare decat intelegerea pe care am avut-o inainte, cand desi eram de acord cu cele pe care ni le pune in fata Biserica si credeam fara indoiala toate cate ne invata credinta, viata noastra nu era ancorata cu adevarat in Dumnezeu.

Fiecare crestin are in viata sa, unul sau mai multe momente de incercare aspra, cand trebuie sa treaca prin focul ispitelor in care dupa masura credintei sale, se lasa mai mult sau mai putin, in grija lui Dumnezeu. Aceste ispite sunt de cele mai multe ori legate de aspecte ce tin de viata noastra de zi cu zi: bani, bunastare, avere, recunoastere, realizari, implinire etc. In toate acestea lumea are “oferta” ei care de fiecare data este impotriva chemarii lui Dumnezeu.

Prin exemplul crinilor care nu se ingrijesc dar sunt atat de frumosi (si mai ales atat de parfumati) sau prin exemplul pasarelelor care nu semana si nu secera, dar Dumnezeu are grija de ele, Mantuitorul ne pune in fata o cale de urmat, nu calea lenevirii si a lasari pe o ureche cum pot intelege unii, ci calea ingrijirii mai intai de voia lui Dumnezeu, mai exact de plinirea poruncilor lui Dumnezeu cu orice pret, si abia apoi, “lucrarea pamantului”, in masura in care aceasta nu contravine poruncilor si nu deturneaza concentrarea noastra pentru dobandirea Imparatiei Cerului.

Gigel Chiazma, 16 Iunie 2007

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *