Starea morală a Chinei

Citind cateva bloguri de economie, am dat peste un articol care avea un nume de genul: “despre starea morala a Chinei de azi: un clip care trebuie sa il vedeti!”. Nu stiam despre ce e vorba, desi auzisem tangential despre incidentul cu copilul calcat de masina pe langa care lumea trecea nepasatoare. Nu am facut legatura intre titlul stirei si acest incident, dar intr-adevar s-a intamplat ca filmul sa constituie inregistrarea incidentului si un mic interviu cu tatal copilului. Nu doresc sa dau linkul la film si nu va recomand sa il vedeti. Nu este doar socant ci pare supra-realist: un copil este calcat de o masina care mergea incet intr-un fel de centru comercial, printre magazine. Mai intai cu rotile din fata, apoi dupa ce soferul realizeaza ce a facut, si in mod normal ne-am astepta sa se dea jos, sa scoata copilul de sub roti si fie sa cheme salvarea, fie sa il duca la spital, el il calca si cu rotile din spate. Am uitat sa spun – filmarea este realizata cu o camera plasata in fata unui magazin chiar in locul unde s-a intamplat accidentul. Cel mai probabil soferul – acesta si urmatorii, si pietonii care trec pe acolo – nu realizau prezenta camerei de luat vederi.

Deci prima masina il calca pe copil pe picioare, il face praf aproape, se vede sangele cum izbucneste. Dupa o prima masina, urmeaza si o adoua, care la fel, trece cu rotile din fata si dupa o mica oprire, soferul trece si cu rotile din spate. Apoi mai trece inca o masina care insa avea viteza si este posibil ca sa fi considerat copilul ca un caine mort. Intre timp, pe langa copil care se zbatea, probabil gemea si plangea de durere, trec nenumarati oameni, in comentariul la articolul unde am vazut eu filmul, un chinez spune ca au trecut peste 18 oameni pana cand o femeie care cauta in gunoaie l-a tras la marginea drumului si a chemat salvarea.

Banuiam ca chinezii, o natie sfasiata de fiara comunista cu un popor mandru pana la ridicol si mai insetat dupa bani si dupa “statut” chiar decat americanii sau japonezii, sunt oameni cu putina omenie. Oarecum chinezii de acum se aseamana romanilor din tranzitie, mai precis minerilor care ii fugareau pe studenti pe strada. Cam asta ar fi o comparatie, desi una destul de bruta. Cata vreme nu ai educatie, cata vreme copiii intra in fabrici de la 15 ani, dupa ce oricum nu au invatat mare lucru deoarece au fost nevoiti sa munceasca, cata vreme in afara de productie non-stop, chinezul de rand nu mai stie altceva, la ce sa ne asteptam. Si totusi, si niste maimute se comportau mai uman. Un articol mai vechi in care am postat un film cu un caine care salveaza un amic care a fost calcat de masina, l-am intitulat “Cainele cu inima de om“. Acum vazand acest incident, imi dau seama ca nu mai e valabil acest titlu pentru ca in China, oamenii nu au salvat un pui de om care a fost calcat de masina, nici macar nu l-au tras la marginea drumului. Nici macar cel care l-a calcat prima data, daca ii era frica de politie si dorea sa fuga, nu s-a gandit sa se dea jos si sa il traga mai intai la marginea drumului, sa nu il calce de doua ori. De fapt, intr-un comentariu la articolul de pe blogul unde am vazut filmul, un chinez spunea ca soferul care l-a calcat prima data, chiar a intentionat sa il omoare pe copil deoarece iesea mai ieftin cu o plata pentru accident decat cu pensia alimentara in caz ca copilul urma sa traiasca olog.

Cat de alterata sa fie mintea si inima unor oameni incat sa gandeasca o astfel de alegere, si sa o faca in timp scurt, in cateva secunde. Chinezul care a comentat incerca sa aduca justificarea animalitatii de care au dat dovada toti cei implicati: fuga dupa bani, traiul pe muchie de cutit, lupta pentru supravietuire. Absurde bineinteles, toate acestea. Realitatea crunta pe care o deducem din acest film este sa ne fie frica de chinezi. In unele profetii se spune ca atunci cand va veni rasa galbena peste noi,  acestia se vor deda la canibalism, vor trece precum fiarele salbatice si vor devora totul in calea lor. Nu m-ar mira sa fie asa, nu m-ar mira sa nu mai fie multa vreme pana atunci. Acest incident mi-a dezvaluit o realitate mult mai cruda decat o credeam. Stiam ca viata unui om nu face doi bani in China de vreme ce pedeapsa cu moartea este aplicata pe stadioane pentru infractiuni considerate minore in alte parti. Stiam ca avortul nu doar ca este permis dar este chiar si obligatoriu la chinezi, cei care vor mai mult de un copil fiind nevoiti sa cotizeze multi bani.

Dincolo de aceasta intamplare, in primul rand mi se pare ciudata starea de compromis in care traieste poporul chinez, tolerand inca regimul comunist ticalos pentru ca le da … un kilogram de zahar in plus. Daca chinezii erau la mitingul lui Ceausescu din 21 decembrie si acesta le promitea cateva sute de lei in plus, cel mai probabil Ceausescu ar fi trait si azi. Dorinta de libertate, demnitatea si curajul nu par sa fie virtuti ale poporului chinez. Poate ca sunt muncitori, rabdatori si disciplinati. Dar fara inima si fara suflet, la ce bun.

Nu fac deseori generalizari, mai ales referitor la natii si la categorii sociale, unde generalizarile chiar sunt stupide. Insa viata dura pe soselele Chinei si in fabricile si uzinele Chinei este o realitate tragica. Ce ma uimeste este ca totusi multi parinti au incredere si le cumpara la copiii lor haine, jucarii ba chiar lapte praf din China. Ba unii, cumpara chiar si produse naturiste chinezesti, si dau bani grei pe ele. Toti acestia ar fi bine sa ia seama: daca chinezii astfel se comporta cu copiii lor, cata grija si cata seriozitate au ei pentru a avea grija ca ceea ce produc este curat, este conform unor minime asteptari pentru ca cei care vor folosi produsele facute de ei sa nu fie pusi in nici un pericol.

 

3 comments

  • Oau!
    Noi inca nu ne dam seama cat de mult inseamna ca ne-am nascut intr-un spatiu ortodox.La noi,un baiat care se declara “ateu convins” nu s-a putut stapani,la vederea unei orori,sa nu-si faca o cruce,cu toate convingerile sale.
    Din pacate avem mult dar risipim si mai rau e ca va trebui sa dam un raspuns pentru asta.

  • Multă nepăsare faţă de semeni şi ‘exploatare a omului de către om’ (sintagmă pe care o auzeam, seară de seară, în scurtul prog TV din anii 80) se află în China.

    Toate reclamele despre minunăţiile din China pălesc în faţa acestui filmuleţ care – pe bună dreptate – năruie orice construcţii artificiale despre cât de grozavă este China aceasta şi ce ‘alternativă’ ar putea aduce la civilizaţia occidentală, care este şi ea în mare suferinţă, dar încă nu pe deplin ruptă de rădăcinile sale creştine.

    În ciuda miturilor despre succesele Chinei, este vorba de o poveste găunoasă… Chiar între zgârie-norii din Shanghai sau la câţiva km de marea metropolă vedeai oameni de o sărăcie lucie, abrutizaţi, de parcă erau aduşi acolo din cele mai sărace state africane.

    ***

    Sunt de acord că, decât să cădem în stupidă admiraţie faţă de ‘miracolul chinez’, mai bine să ne temem de cum va arăta lumea când va încăpea pe mâna chinezilor…

  • Ciudat este că şi eu aveam un sentiment asemănător faţă de chinezi, ca cel exprimat în acest articol. Nu ştiu să-l explic foarte clar. Poate ţine de un soi de intuiţie, deşi mi s-a spus că un creştin nu trebuie să ia în seamă astfel de lucruri.
    I-am considerat pe chinezi întotdeauna un fel de aliens, un popor cu un mod de gândire total diferit de al nostru, construit pe alte baze decât cele cunoascute de noi, cu reacţii diferite, cu logică diferită, cu un sistem moral ce nu are acelaşi repere cu cel creştin.
    Nici nu vreu să mă gândesc ce ar însemna o invazie “galenă” în Europa. Probabil că ar fi începutul sfârşitului.

Leave a Reply to antuza Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *