Câte-un pic, pic, pic, pân’ n-om mai plăti nimic …

Basescu mareste salariile bugetarilor si politicienii europeni construiesc un “firewall” in jurul tarilor falite, bucurosi ca au mai reusit inca o data sa amane falimentul inevitabil al Greciei si sa lase problema pe umerii celor care vor veni dupa ei la putere.

Intre timp Isarescu da in cap dobanzii de referinta si falsifica fara scrupule inflatia pentru a ascunde sub pres semnele unei degradari economice constanta si pronuntata. Din fericire insa mai sunt indicii pe ici pe colo care scapa neperiate si care ne pot ajuta sa intelegem unde ne aflam, care este situatia reala.

Nu ca nu am stii care e situatia reala. Mai vreo ruda cu afaceri, mai vreun prieten pe la o banca si nu e greu sa intelegi: afacerile pica, creditele aproape spre zero, bancile umfla taxele si taie salariile etc. Cu alte cuvinte cancerul avanseaza, cate-un pic, pic, pic.

Iata insa o imagine de ansamblu care ne prezinta precum un RMN starea pacientului: graficul restantelor la credite.


Sursa imaginii: businessday.ro (unde puteti vedea mult mai multe charturi asemanatoare)

Cu rosu este reprezentat soldul restantelor la creditele in lei comparativ cu aceeasi luna a anului trecut, iar cu portocaliu soldul restantelor la creditele in valuta. Valorile sunt in miliarde. Putem observa cum in toate lunile cu exceptia lunii decembrie 2011, valorile sunt pe plus, unele chiar destul de mari, ceea ce denota o crestere constanta a neplatilor.

Ce concluzii putem trage de aici? Una cu privire la trecut si una cu privire la viitor. Cu privire la trecut este evident ca lucrurile merg din ce in ce mai rau pentru oameni, de vreme ce numarul restantierilor creste (de vreme ce creste soldul datoriilor). Cine si-ar dori sa aiba datorii si cine s-ar risca sa nu plateasca o rata la banca stiind ca pentru orice zi de intarziere, banca te taxeaza? Doar cei care nu au de ales, cei care efectiv nu au de unde sa plateasca aceste rate si care au vandut tot ce aveau si tot ce puteau vinde si totusi nu au reusit sa isi plateasca datoriile. Este evident deci ca lucrurile nu s-a imbunatatit nici o iota, ca nu am iesit din nici o recesiune, ca nu s-a rezolvat nimic cu privire la criza economica. Ne este de ajuns acest grafic pentru a trage o astfel de concluzie, oricat de multe alte statistici falsificate ne-ar oferi INS si BNR si oricat de mult ar minti politicienii care ne conduc ca suntem pe calea cea buna. Nu suntem deloc pe calea cea buna, ba din contra.

Cu privire la viitor, ce concluzie putem trage pe seama acestui grafic? De vreme ce perspective de crestere economica nu exista, datoriile se vor acumula precum un bulgare de zapada. Dar nu doar datornicii vor avea de suferit, ci si bancile. Pentru banci, creditele acordate sunt un “asset“, un bun detinut pe care il pot pune garantie pentru a obtine alte credite. Cu cat mai multe asset-uri, cu atat mai facila lupta bancilor pentru lichiditatile bancilor centrale care sunt in prezent singurii creditori, de vreme ce investitorii fug dupa randamente mai mari decat dobanzile jalnice oferite de banci si in plus se tem si de riscul sistemic, prin urmare cine are bani, cumpara aur, pamant, ferme, fabrici, mine de aur si de cupru etc. Asadar, crescand creditele neperformante, bancile sunt obligate sa acopere gaurile cu bani proprii, veniti de la patroni, care patroni nu sunt dispusi sa aduca bani deoarece de o viata intreaga s-au obisnuit sa scoata bani din banci, nu sa bage. Ca sa nu mai amintim ca oricum sunt putini cei care mai au bani de marit capitalurile sociale ale bancilor si dintre acestia care ar mai vrea sa investeasca intr-o tara precum Romania, cand China, Turcia si alte state cu cresteri economice de 7-15% le oferta cu totul alte posibilitati. De ce ar aduce bani la noi unde colapsul este inevitabil pentru orice om intreg la minte? Ramane asadar BNR-ul care neavand curajul (sau permisiunea de la stapani) sa accepte macar un faliment, cat de mic in sistemul bancar, a obisnuit bancile cu “donatii” mai evidente sau mai putin evidente, cum ar fi micsorarea dobanzii de referinta, linii de credit de tip repo, micsorari de RMO si sponsorizari obscure ale cursului valutar prin interventii pe piata monetara.

Cat va mai dura pana cand si BNR nu va mai avea de unde sa acopere aceste gauri, nu stim. Cert este ca momentul va veni. Dar Isarescu pregateste deja solutii si nu intamplator ne-a amenintat ca are tiparite multe hartii si nici degeaba ne anunta ca exista deja planurile pentru “banca punte”, un alt monstru deocamdata imaginar prin care populatia va subventiona sistemul bancar din vanzarile minelor si a drepturilor de exploatare facute acum de Ungureanu.

Una peste alta, orice iluzii ne-am face si oricat de mult s-au bucurat bugetarii ca le mareste Base salariile, cred ca bucuria lor nu va dura mai mult decat aceasta toamna cand probabil petrolul va exploda din nou, rezutatele jalnice ale economiei vor fi reale – cu toate pieptanarile trase de INS – si preturile vor exploda si mai mult.

Saracia este viitorul nostru, nu exista alternative, nu exista sperante. Singurii care nu vor avea de suferit, cu exceptia elementelor sistemului ticalosit, sunt probabil taranii care au muncit si care vor avea in continuare gaini, oua, rosii si cartofi indiferent de cat de mult vor sari preturile. Insa si aici mai este o paranteza: sunt de fericit acei tarani care nu s-au lasat vrajiti de banci sa ia credite ipotecand terenul, pentru ca am auzit cazuri de banci care umbla cu masina cu portavoce prin sate si striga: “Popescu Ion nu s-ai platit rata la credit! Popescule, cand ai de gand sa iti platesti rata, nu ti-e rusine?”

One comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *