Pas cu pas către marele impas

De ceva vreme tot am vrut sa fac un rezumat al unor stiri proaste din domeniul ecomonic. Nu exista zi in care sa nu apara doua trei stiri proaste legate de starea economiei, fie de la noi, fie din Europa sau din alta parte. In ceea ce priveste stirile bune, cine stie cand si cum mai auzim de vreo veste buna.

De exemplu, mai ieri vedeam o emisiune Biziday (1) in care Moise Guran enumera promisiunile aberante pline de optimism pe care ambele tabere politice le fac inca de la inceputul campaniei si se mira si el de unde o sa curga laptele si mierea daca toate semnalele din economie sunt din ce in ce mai gri si in plus ne asteapta si o scadenta de vreo 7 mililarde de euro in anul 2013. In schimb, a fost prezentata si o stire pozitiva: o firma de anvelope din Timisoara mai angajaza vreo 200 de oameni.

Doi pasi inapoi, unul inainte – cam asa sunt semnalele din economie desi ala de merge inainte uneori mai uita si o ia si el tot inapoi. Cum stam asadar? Pai de unde sa incep si cum sa continui, ca de oriunde am lua-o numai stiri proaste.

Grecia a fost unul din subiectele spre care mi-am indreptat atentia cel mai mult pana acum. Nimic nou cu Grecia decat ca grevele si manifestatiile cu nuanta de razboi civil sunt din ce in ce mai dese si mai zgomotease. Nu stiu daca chiar asta este adevarul, dar un reporter de la o televiziune americana punea pe seama manifestatiilor din Grecia caderea burselor americane dupa alegeri, dupa ce in prima zi bursa crescuse spectaculos, din cauza ca alegerea lui Obama inseamna continuarea tiparirii de dolari, adica inflatie.

O alta situatie negativa care va avea insa efectele negative asupra Europei si bineinteles asupra Romaniei abia in cateva luni este Uraganul Sandy. Pe langa catastrofele umane si devastarea adusa, impactul asupra economiei americane va fi unul profund. Costul economic a fost cuantificat pana acum la peste 60 mililarde de dolari. O picatura in oceanul de trilioane al datoriei americane, insa nu e chiar asa. Pe langa costul ridicat si intreruperea activitatii economice, Sandy poate fi unul dintre evenimentele din categoria “lebada neagra” care sa starneasca un lant de evenimente catastrofice cu implicatii monumentale. Mai pe sleau, firmele de asigurari pot sa intre in faliment si sa traga dupa ele si cateva banci mai maricele care au expunere pe creditele imobiliare, aprizand din nou focul pe piata financiara. Asta le mai trebuia americanilor cand si-asa sunt pe cale sa “atinga” din nou “culmea” fiscala (fiscal cliff) si nu stiu ce sa mai faca si nici nu sunt prea hotarati ce si cum: republicanii vor taieri dramatice care ar provoca saracie crunta si eventual razmerite ca in Grecia, iar democratii vor sa mareasca turatia la tiparnita. Asa cum si la noi se lupta presedintele cu guvernul, si in SUA Obama e la cutite cu republicanii si solutiile inca se lasa asteptate.

Sa ii lasam insa pe americani si sa vedem ce mai fac prietenii nostri germani, ca la urma urmei, Germania este partenerul nostru economic #1.  Iata asadar un titlu de stire recenta: Rezistenta Germaniei in fata crizei se fisureaza. Dupa parerea mea Germania nu a avut niciodata rezistenta la criza, s-a nimerit doar ca chinezii sa iubeasca BMW-urile si Mercedesurile si sa aiba bani sa cumpere. Acum insa chinezii au inceput sa aiba si ei probleme, iar scaderea puterii de cumparare a celorlalti europeni ii trage si pe nemti in jos inevitabil. Dar nu asta este cea mai importanta stire din ultimul timp dupa parerea mea, ci faptul ca in Germania au inceput sa se auda voci care striga: “Aurul! Unde este aurul? Mai exista el oare sau americanii l-au vandut deja, asa cum au evaporat si bondurile chinezilor (2)? Oare care aspect sa fie mai grav in aceste scantei care se aprind in Germania? Faptul ca nemtii se tem ca euro chiar se va prabusi si inevitabil vor avea nevoie atunci de  aur sau realizarea inca pentru o data (daca mai era nevoie) ca nemtii sunt fricosi din cale-afara si daca ei nu pot sa aiba grija nici de propriul aur lasandu-l pe mana americanilor si al englezilor, cum vor avea ei grija sa faca ce trebuie cu celelalte popoare europene care isi indreapta speranta de supravietuire inspre Germania?

Japonia de departe este prima “minune” care va cadea in genunchi, mai ales pentru ca criza la ei a inceput cu vreo cativa zeci de ani inainte si desi au avut timp de “restructurari structurale” s-a dovedit ca nu exista asa ceva, criza este mai mult decat una sistemica si daca nici japonezii nu se pricep la sisteme … Asadar, una dupa alta, marile companii japoneze raporteaza pierderi. Sharp, Sony, Panasonic sunt doar cateva nume cu rezonanta despre care vom mai auzi probabil cum fie intra in contractie accelerata, fie se prabusesc catastrofal precum uriasul cu picioarele de lut.

Ce se intampla asadar? Unde este revenirea, unde este iesirea din criza, unde este macar luminita de la capatul tunelului? Nu doar ca acum a inceput toata lumea sa vorbeasca despre inrautatirea previziunilor, ba pe la noi unii chiar acuza FMI-ul de prognoze cam … prapastioase, cel putin cu privire la economia Romaniei. Personal, nu sunt din tabara celor care considera ca 2012 va fi sfarsitul lumii. Mai degraba cred ca asistam la o echilibrare a situatiei intre cei bogati si cei saraci: inegalitatile nu mai pot sa continue, s-au acumulat atat de multe tensiuni incat acum nici bogatii daca ar vrea nu stiu cum sa faca ca sa scoata sageata din arc ca nu cumva arcul intins sa fie scapat din mana si sa lanseze. Incet-incet, vom auzi din ce in ce mai multe insolvente, falimente, prabusiri la bursa si tot tacamul legat de austeritate. Chiar daca deja s-a dovedit si vom vedea in continuare ca austeritatea nu aduce decat o criza si mai mare, nu exista inca solutii, mai precis nu exista oameni care sa conceapa si sa implementeze solutii, cata vreme vechea garda de politicieni sunt vanduti bancherilor si lucreaza in concordanta cu agenda acestora de conducere a lumii.

Asistam la cutremure tectonice de mare amploare si nu doar ca nu putem prevedea daca aceste rupturi se vor lasa doar cu niscavai tremuraturi sau vor fi urmate si de eruptii vulcanice violente. Cert este ca “relieful” economic, social, politic si general uman, cu siguranta nu va mai fi acelasi in anii ce vor urma. Iar asta nu are deloc a face cu calendarul maias …

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

(1) Biziday – una dintre putinele emisiuni TV cu profil economic care ofera o perspectiva corecta si ampla asupra realitatilor economice. Felicitari lui Moise pentru efort si inca o dovada ca totusi avem nevoie de o televiziune nationala care sa poata sustine initiative profesionale si independente, macar pe anumite felii daca nu se poate pe toate

(2) americanilor le pasa de aurul nemtilor la fel de mult cat le pasa de bondurile cumparate de chinezi, japonezi si restul fraierilor; daca au tiparit atatea trilioane si au riscat o hiperinflatie  care va taia mult din valoarea bondurilor pe termen lung, de ce le-ar pasa de aurul nemtilor, stiut fiind ca nemtii nu vor avea prea curand curajul sa isi ceara tot aurul inapoi, de vreme ce securitatea europei sta inca in rachetele si avioanele americane?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *