Trenduri repezi, trenduri încete

Un ziarist american spunea nu-stiu-unde ca:

Trendurile care se misca repede atrag cea mai mare atentie.
Trendurile care se misca incet, au cea mai mare putere” (Stewart Brand)

Nu stiu daca procentul creditelor neperformante este un trend rapid sau incet, cert este ca este un trend puternic si care va lovi Romania cu un impact zdrobitor, difuzat pe multe paliere, indelungat ca efecte si care va schimba drastic peisajul mioritic in toate planurile sale: economic, financiar, social, politic, istoric etc.

Am tratat intr-un articol recent problema datoriei guvernamentale. Este doar o parte a feliei, nu ar fi totul pierdut daca macar economia si/sau populatia ar duce-o bine. Despre cat de bine o duce economia, putem vedea din valul de insolvente. Despre cat de bine o duce populatia, putem vedea din evolutia creditelor neperformante. O singura umbra de speranta exista: cand statul va intra in faliment si cand economia va ajunge in genunchi, romanii vor mai avea ceva la ciorap din banii luati de la banci in timpul creditelor cu buletinul si pe care nu le-au mai platit mai tarziu. O umbra difuza am putea spune, dar daca mai adaugam la aceasta umbra si vaga speranta ca mai vin si ceva bani din afara de la capsunari si ca economia subterana sta mai bine decat o arata cifrele oficiale, ne putem agata cat de cat de ceva ca sa nu ne speriem inca indeajuns incat sa ne pregatim pentru impact.

Pentru ca, daca credem ca vom scapa ca prin minune de impact si ca lucrurile se vor rezolva peste noapte intr-un mod minunat, ne imbatam cu apa rece. Cifrele sunt reci si matematica este dura. Nu exista loc de interpretare. Indicatorii catre asta duc, catre faliment si orice visare cu ochiii deschisi cum ca vor veni investitori, ca va creste cererea de produse romanesti din afara, ca va produce agricultura mult, ca se vor ieftini dobanzile si statul va putea imprumuta din ce in ce mai ieftin, etc, etc – toate astea nu ne ofera decat un amar gust de false iluzii in fata unei incercari dureroase prin care vom fi nevoiti sa trecem vrem-nu vrem.

Am rasfoit putin ultimul buletin lunar al BNR ca sa vedem cum mai stam, in urma unor semnale de alarma citite in presa recent.

Cel mai alarmant indicator este rata creditelor neperformante care a crescut la 19%. Pentru a intelege mai bine despre ce vorbim, voi reda definitia acestui indicator, conform BNR:

Rata creditelor neperformante, calculată pe baza raportărilor prudenţiale privind clasifi carea creditelor, reprezintă principalul indicator de evaluare a calităţii portofoliilor de credite din perspectivă prudenţială. Rata creditelor neperformante se calculează raportând expunerea brută aferentă creditelor nebancare şi dobânzilor aferente, restante de peste 90 de zile şi/sau cele în cazul cărora au fost iniţiate proceduri judiciare faţă de operaţiune sau faţă de debitor (identificate în reglementările naţionale ca fi ind categoria „pierdere 2”) la totalul creditelor şi dobânzilor clasifi cate aferente clientelei nebancare, exclusiv elementele în afara bilanţului. (Sursa: BNR)

Nu va speriati daca nu intelegeti toti termenii, pe scurt acest indicator denota (ca volum de bani nu ca numar de credite) procentul de credite pe care bancile nu prea mai au sanse sa le recupereze. Cel mult, daca au noroc, le vand la recuperatorii curajosi pe niscavai mizilic (sa zicem 10% din soldul lor). Problema nu ar fi grava, daca bancile nu ar fi obligate de reglementarile bancare sa aduca bani de acasa in locul acestor credite, pentru a garanta cat de cat o rezerva de fonduri pentru ca dupa cum stim, traim intr-un sistem bancar frationar, in care bancile nu doar ia bani de la deponenti si ii dau la cei care au nevoie de credite, ci pentru fiecare leu pe care il ia, banca poate sa dea credite de 10 lei, fiind obligata sa mai aiba in pusculita (in cel mai fericit caz) doar 10 bani. Problema e ca, daca din cei 10 lei, 3 lei sunt deja credite insolvente si trendul creste, micsorandu-se incasarile, tu nu ai de unde sa mentii constant 10 bani din pusculita, care desi par putini, mentinerea lor la cerintele minime constituie lupta de supravietuire a bancilor. Intr-o economie in crestere, in care depozitele cresc constant, o crestere a creditelor neperformante nu ar fi prea problematica, deoarece avand efectul de leverage, aportul de depozite ar compensa aceste pierderi si durerea s-ar difuza pe o perioada mai larga. Insa daca se mai iveste un mic blocaj interbancar sau mai apare vreo spaima a oamenilor ca isi vor pierde banii si se vor gramadi macar 10% sa isi scoata banii, banca nu are de unde sa returneze depozitele si are o problema. De aceea BNR ii cere provizioane, adica pentru creditele pierdute, cere actionarilor sa aduca in banca un mic procent. Nu stim si nu intram in speculatii legate de natura provizioanelor, insa daca acestea nu sunt cash, atunci sistemul bancar chiar este un castel de carti de joc.

19% este o cifra care pentru omul de rand nu inseamna nimic. Pun pariu ca nu multor politicieni stirea aparuta pe pagina a 5-a din ziarele economice cu privire la creditele neperformante nu le-a atras atentia. Insa cifra de 19% este probabil cea mai neagra cifra care nu il lasa pe Isarescu sa doarma linistit noaptea. Nu atat cifra in sine este nasoala – desi are destula nasolime intrinseca incat sa tremure chilotii pe orice guvernator al unei banci nationale – cat mai ales TRENDUL inca in crestere si lipsa unei perspective de oprire a acestui bulgare care inghite activele bancare in contextul unei rate de crestere economica infime si a unei saraciri accentuate a populatiei. Ca sa ne facem o idee ce inseamna 19% credite neperformante, va recomand doar sa cititi primul paragraf din aceasta stire: OCDE avertizează Slovenia că la 15% credite neperformante are în faţă o criză bancară severă. Ca fapt divers, Romania avea 15% acum un an. Problema este ca dupa ce ca suntem in criza bancara de peste un an, noi nici nu ne-am dat seama, ba mai mult Ponta se bucura ca statul se imprumuta ieftin. Si daca macar trendul s-ar fi inversat si am fi ajuns la 19% dupa ce am scazut de la 25%, dar trendul este de crestere a acestui indicator si marea mirare este cum de Romania se mai poate inca imprumuta cu un asemenea indicator. Florin Catu atragea atentia acum cateva saptamani asupra acestui aspect.

Un alt indicator care mi-a atras atentia este valoarea operatiunilor interbancare. Fluxul banilor, viteza cu care acestia se misca in sistemul bancar denota vigoarea unei economii al carui sange este banul si ale carei artere si vene sunt operatiunile interbancare. Ei bine, operatiunile interbancare au scazut atat ca stoc cat si ca numar de tranzactii aproape la jumatate. Iata evolutia in medii zilnice:

Martie 2012: 5641,5 mil lei / 2102,2 tranzactii

Martie 2013: 2450,9 mil lei / 1209,2 tranzactii

Din pacate buletinul BNR nu ne ofera date anterioare lunii Martie 2012 pentru a putea compara si alte luni. Cert este insa ca minimul operatiunilor interbancare pe anul trecut a fost de 2485 mil lei (iunie 2012) si 1256 tranzactii pe zi (septembrie 2012), deci Martie este oricum o luna “activa” in privinta operatiunilor interbancare, acest minim este cu totul ciudat si daca nu am avea inclusa si luna Februarie 2013 (aproximativa cu Martie 2013) am putea trage concluzia ca datele sunt incomplete. Asadar, scad operatiunile interbancare – asta nu denota decat doua posibile raspunsuri:

– concentrarea agentilor economici in bancile cele mai mari (schimburile se fac astfel intrabancar – nu interbancar
– “racirea” platilor si incasarilor (consecinta unei scaderi drastice a activitatii economice);

Scaderea este insa destul de abrupta, pastrez unele rezerve cu privire la interpretarile mele, dar ceva e putred aici – fie raportarile, fie explicatiile mele.

Trecand la datoria externa a Romaniei (statistici disponibile si aici) vom face cateva observatii:

– totalul datoriei a crescut cu 5% la finele lui Ianuarie fata de T1 anul trecut; in cifre absolute, datoria publica a crescut cu aproximativ 5 miliarde de euro;
– datoria privata a crescut doar cu 2%; faceti deci diferenta, cu cat chletuieste mai mult statul in raport cu privatul, in aceeasi situatie de criza pentru ambele; nu cadeti insa in ispita de a scadea pe 2 din 5, matematica nu este asa de usoara; va voi scuti insa de matematica si va voi anunta ca datoria publica (externa – toata discutia o fac pe baza linkului de mai sus) a crescut cu 21% fata de anul trecut; avand in vedere ca intre timp situatia nu s-a imbunatatit, foarte probabil cand vor veni datele finale pe T1 2013, cifrele vor arata si mai nasol

Din motive pe care nu le inteleg, in acest raport sunt incluse si depozitele nerezidentilor care au crescut si acestea cu …  0,12%. Stiu ca motto-ul prezentat la inceputul acestui articol contine un sambure de adevar, dar ma indoiesc ca acest trend are vreo putere ascunsa care ne scapa noua. Cine stie insa ce suprize vom avea dupa ce apar datele finale pe T1, avand in vedere factorul “Cipru”. Tare mi-e teama ca mai degraba surprizele vor fi negative.

Paradoxal cu aceste date – toate negative – exista si un set de date aparent pozitive cu un oarecare semn de intrebare. Mai precis, este vorba de depozite ale gospodariilor populatiei (nomenclatura bnr-ista comunista). Acestea au crescut cu 6,56%, cu mult peste rata inflatiei. Ce ne spune aceasta? Punand in paralel cativa indicatori (credite neperformante, PIB, crestere salarii, datorie publica) nu cred ca exista alta explicatie decat ca banii care vin din imprumutarea statului, ajung in final la cateva “gospodari” privilegiate care salta valoarea depozitelor populatiei intr-un ritm cu totul inexplicabil. Cand auziti in presa formula clasica “depozitele populatiei” au crescut, sa nu fiti invidiosi pe vecinul care credeti ca are un salariu mai mare ca dumneavoastra. Sub aceasta terminologie se ascund multe necunoscute si banuiala mea este ca mai ales comisioanele politicienilor salta aceste depozite. Si mai inexplicabil este acest procent de crestere in conditiile in care depozitele companiilor sunt de luni bune pe scadere – semn ca firmele (care mai au depozite, deci nu au probleme!) intra adanc in rezerve pentru a supravietui si in loc sa acumuleze, cheltuiesc. Nu stim daca cheltuiesc pentru investitii sau pentru supravietuire, dar avem o mica banuiala, avand in vedere mesajul transmis recent de domnul Ponta cum ca multe firma intra in insolventa – din varii motive. Deci daca firmele intra in insolventa si veniturile din incasarea de taxe scad, inseamna ca banii nu se duc in investitii, deci firmele cheltuiesc banii albi in vremuri negre. Iata in milioane lei cum a evoluat diferenta intre depozitele firmelor dintre luna respectiva  si anul anterior – aceeasi luna:

2013 FEB: -2126
2013 IAN: -1893
2012 DEC: -1223
2012 NOV: -192
2012 OCT: 8
2012 SEP: -1445
2012 AUG: 631
2012 IUL: 1445

Cu toate aceste cifrne negative, mai exista speranta. Cum vad eu lucrurile, singura speranta e ca problemele din Europa se vor agrava atat de rau incat Romania va parea pentru straini o parcare cat de cat sigura si se vor gramadi macar cu o mica parte din banii din bancile tarilor cu probleme in Romania si vom reusi astfel sa traim pe credit ani buni de aici inainte. Paradigmele se afla intr-o continua transformare si nu exclud total ca o rata de imprumutare de 150% sa nu ni se mai para o problema peste 2-3 ani, cand vom auzi de 400-500% la Japonia, 300% la SUA sau 250% la Ungaria. La urma urmei, cand ursul alearga o turma de oi, problema e cu cea care alearga mai incet, nu cine alearga cel mai repede. Romania poate avea sansa sa nu fie cea mai bleaga oaie din turma fugarita de urs. Dar oare ciobanii care ne conduc vor asculta in sfarsit de Miorita macar in ultimul ceas?

2 comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *