Statul grec s-a volatilizat. Cine urmeaza?

Un articol de Dr. Ing. Nicolae Țăran

Dupa cum este cunoscut, solvabilitatea statului grec s-a deteriorat foarte mult in ultimii ani, astfel incit anul trecut autoritatile de la Atena au solicitat ajutorul liderilor UE si al FMI-ului pentru a evita insolventa de facto a statului grec. Ulterior, inca doua state din UE ( Irlanda si Portugalia ) au putut evita in ultimul moment insolventa datorita interventiei salvatoare a autoritatilor de la Bruxelles si a FMI-ului.Din pacate, insa, aceste grave disfunctii financiare nu reprezinta fenomene singulare, ci doar primele semne ale unei dramatice crize financiare in cazul majoritatii statelor din UE. Pentru ca nici Spania , nici Italia si nici macar Franta, ca sa nu mai vorbim de fostii sateliti ai URSS-ului din UE nu au o situatie financiara de invidiat. Dimpotriva, aproape fara exceptie , deficitele publice si datoriile statelor din UE sunt exccesive si extrem de riscante in ceea ce priveste fezabilitatea financiara a acestor state. Doar citeva state din UE ( Germania, Austria, Suedia ) , state care inregisreaza an de an excedente comerciale semnificative , sunt practic in afara oricarui risc de insolventa.

In alta ordine de idei, trebuie mentionat faptul ca situatia financiara a statului grec nu s-a ameliorat dupa interventiile corective ale Bancii Centrale Europene, ale Comisiei Europene si ale FMI-ului. Dimpotriva, in acest moment situatia financiara a statului grec a scapat de sub control. De ce ? Pentru ca, pe de o parte, zecile de miliarde de euro obtinute pina in acest moment de executivul de la Atena dintr-un fond special al BCE si de la FMI au fost utilizate exclusiv pentru plata datoriilor scadente ale guvernului grec. Ori , fara inputuri financiare semnificative este imposibil sa pui in miscare ” magnetoul ” unei economii aflate de aproape patru ani intr-o acuta recesiune. Pe de alta parte, executivul de la Atena s-a dovedit incapabil sa puna in aplicare directivele BCE-ului si ale FMI-ului, respectiv sa impuna populatiei binecunoscutele ” curbe de sacrificiu ” : amputarea salariilor din sectorul public si majorarea impozitelor. Ceea ce era de asteptat in cazul Greciei. Drept urmare , liderii celor doua ” locomotive ” ale UE-ului – Germania si Franta – , secondati de oficiali ai CE-ului, BCE-ului si FMI-ului s-au intrunit azi la Bruxelles pentru a lua o decizie fara precedent in Europa moderna : suspendarea sine die a suveranitatii statului grec in ceea ce priveste dreptul de a elabora si de a operationaliza politici fiscale , precum si dreptul de a comercializa activele din patrimoniu. Cu alte cuvinte, daca aceasta decizie va fi luata, iar grecii o vor accepta, inseamna ca oficialii UE vor trimite la Atena un executiv supranational care va substitui actualul Guvern grec si va impune grecilor anumite impozite si taxe , impozite si taxe pe care le vor colecta doar functionarii acestui executiv sui generis. In sfirsit , este evident ca veniturile fiscale colectate de acest executiv supranational vor fi utilizate CU PRIORITATE pentru plata datoriilor scadente contractate de Guvernul grec.

Din aceasta perspectiva, este evdent ca o eventuala substituire a actualului executiv de la Atena cu un ” administrator ” trimis de la Bruxelles ar insemna disparitia de facto a sistemului politic westfalian care reprezinta , de aproape patru secole, o caracteristica distinctiva a Europei moderne. Cu alte cuvinte, sistemul politic european intemeiat pe suveranitatea EGALA a statelor –natiune , sistem perpetuat si in cazul UE 27, se va pulveriza in conditiile in care anumite state isi vor pierde de facto suveranitatea. Dar ce va deveni UE-ul in acest caz ? Fara indoiala, un UE in care suveranitatea anumitor state poate fi suspendata , chiar si in cazul riscului de insolventa, va deveni un fel de URSS, un superstat format din state-natiune a caror suveranitate va fi INEGALA si LIMITATA in majoritatea cazurilor. La fel ca si in URSS-ul condus de Leonid Ilici Brejnev ! In aceeasi idee, un UE format din state conduse de guverne trimise de la Bruxelles ar semana izbitor cu sistemul politic fanariot cunoscut atit de bine de stramosii actualilor locuitori ai Moldovei si ai Munteniei, un sistem bazat pe principiul ” slugă la doi stapini ” : un stapin la Istambul si un alt stapin la Iasi sau la Bucuresti !

Lasind la o parte implicatiile politico-democratice ale suspendarii , chiar si temporare, a suveranitatii statului grec, ne putem intreba : Cit de eficace si de eficienta va fi o asemenea ”inovatie” ?. Fara indoiala, procesele de conducere in care nu este respectat principiul unicitatii autoritatii si responsabilitatii genereaza ineficacitate si ineficienta ” zi de zi, ceas de ceas, spontan si in proportii de masa ”. O asemenea consecinta este usor de inteles sau de intuit chiar si fara sa citesti tratate de politologie sau de management. Ca sa nu mai vorbim de cei care inteleg toate astea pentru ca au detinut sau detin functii de conducere. Pentru ca – nu-i asa ? – decizia Bruxelles-ului de a deposeda Guvernul grec de autoritatea sa in domeniul fiscal si financiar ar insemna ca Grecia să fi condusa de doua guverne: un guvern rezultat din alegeri democratice si un guvern numit de oficialii UE, de BCE si de FMI. Primul guvern ar trebui sa rezolve multiple probleme in ceea ce priveste asigurarea serviciilor publice ( invatamint,sanatate,somaj,pensii ,aparare si asa mai departe), dar acest guvern ar trebui sa ” stea la coada” la usa celuilalt guvern pentru a primi resursele financiare necesare pentru exercitarea prerogativelor sale. Este clar ce haos si incertitudine ar rezulta intr-o asemenea situatie : cele doua guverne s-ar acuza reciproc de incompetenta si de coruptie in conditiile in care impozitele si taxele colectate vor fi inevitabil insuficiente pentru plata datoriilor publice scadente si pentru finantarea serviciilor publice. Si care din aceste doua ipotetice guverne isi va asuma riscul sa impuna poporului grec ” curbe de sacrificiu ” ? In sfirsit , daca oficialii UE , BCE si FMI vor diviza autoritatea executivului de la Atena doar in ceea ce priveste domeniul fiscal, acest ” experiment ” politico –managerial inedit ar avea consecinte cu adevarat catastrofale pentru ceea ce numim acum ” solidaritatea europeana ”. Nu este greu de imaginat ce se va intimpla intr-o asemenea situatie : grecii isi vor acchita doar impozitele si taxele destinate finantarii serviciilor publice si vor refuza cu indignare plata impozitelor si taxelor destinate achitarii unor datorii obtinute de catre statul grec de la banci germane, britanice , americane si din alte tari occidentale. Iar acesta ipotetica conduita a grecilor ar fi , dupa parerea mea, perfect justificata : De ce oare doar contribuabilii greci ar trebui sa achite costurile insolventei statului lor , in timp ce bancile care au finantat in mod riscant si total inadecvat un asemenea stat sunt total exonerate de asemenea costuri ? Grecii au gresit atunci cind si-au ales un executiv incompetent, dar si bancile care au finantat aceasta incompetenta au gresit in aceeasi masura. Si atunci de ce ” nota de plata ” a unor asemenea banci trebuie achitata de contribuabilii greci ?

Nu in ultimul rind, o eventuala decizie a UE de a suspenda suveranitatea nationala a Greciei in domeniul fiscal si financiar ar fi o decizie abuziva din punc de vedere al obligatiilor juridice asumate de statul grec in calitatea sa de membru al UE. Pentru ca in legislatia comunitara nu exista prevederi si norme care sa permita oficialilor UE sa suspende suveranitatea membrilor UE in domeniul financiar –fiscal.In alta ordine de idei, asa cum am aratat anterior, privilegiile atribuite de catre UE si FMI creditorilor Guvernului grec prin ” privatizarea ” beneficiilor ” si ” nationalizarea ” pierderilor reprezinta o decizie cu consecinte catastrofale nu numai in ceea ce priveste credibilitatea si legitimitatea UE-ului si a Zonei Euro , dar si in ceea ce priveste stoparea recesiunii si a declinului economic care afecteaza atit de grav Grecia. Pentru ca acum economia Greciei si nu numai poate fi coparata cu un bolnav aflat pe masa de operatie care, pentru a supravietui, are o nevoie disperata de transfuzii sanguine. Evident, este foarte clar ce va pati acel bolnav daca in loc de transfuzii va ”beneficia ” de prelevari sanguine ! Tot asa, este clar ce se va intimpla daca in loc de inflow-uri , grecii vor ” beneficia ” de outflow-uri financiare prin ” marinimia ” oficialilor UE si FMI.

In cest context destul de complicat, nu inteleg de ce opinia publica din Romania si oficialitatile de la Bucuresti nu reactioneaza in ceea ce priveste iminenta pierdere de suveranitate a statului grec in domeniul fiscal si financiar. Suntem noi romanii atit de siguri ca statul nostru nu vom intra in insolventa ? Dupa parerea mea aceasta indiferenta a romanilor fata de riscul de insolventa statala este nejustificata. Pentru ca in acest moment Guvernul Romaniei are o datorie de aproape 21 de miliarde de euro, iar institutia condusa de Mugur Isarescu are o datorie de aproape 10 miliarde de euro. Nici mai mult , dar nici mai putin ! Iar acest nivel semnificativ al indatorarii publice implica in urmatorii cinci ani costuri de rambursare considerabile. Pe de alta parte , nici economia Romaniei nu o duce prea bine, ca sa zic asa . La fel ca si in cazul Greciei si la noi este acum o nevoie disperata de locuri de munca, de forta de munca calificata si, bineinteles, de capital. Dar de unde capital, daca strainii nu mai investesc , iar Guvernul si BNR-ul abia apuca sa-si plateasca uriasele datorii scadente ? Apropo, nu inteleg din ce resurse va finanta BNR-ul plata datoriei sale externe. Va percepe , oare , BNR-ul impozite si taxe de la populatie pentru a-si achita ” nota de plata ” ?

In sfirsit , nu inteleg de ce opinia publica din Romania si oficialitatile de la Bucuresti s-au resemnat instantaneu , ca sa zic asa , in ceea ce priveste deciziile abuzive ale Bruxelles-ului referitoare la primirea Romaniei in Spatiul Schengen si oficializarea existentei ” Tinutului Secuiesc ” peste capul autoritatilor de la Bucuresti.Sa fi devenit romanii atit de mioritici incit nu mai au nicio reactie la volatilizarea tarii lor ? Sau poate este vorba de binecunoscuta strategie de supravietuire a celor care prefera sa-si ” plece capul ” in loc sa-si apere interesele si demnitatea ? Dar poti avea identitate daca nu-ti aperi demnitatea ?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *