Combinație tu ai un nou nume: personalizare

Concluziile comisiei de anchetă la CEC: „Creditul Ioanei Băsescu nu este preferenţial, poate personalizat“ (Ziarul Financiar)

Pas cu pas segregarea societatii romanesti intre cei care “li se va da” si cei care “li se va lua” capata noi dimensiuni. Daca pana mai ieri, indiferent de cine erai, iti mai tremurau nitel chilotii, de azi nu mai are sens. Apropos de asta, Chinezu spunea la o conferinta ca cica un politician roman a declarat ca ii e mai multa frica de cei care ghicesc trecutul decat de cei care ghicesc viitorul. Revenind, daca vei face o combinatie la limita legalitatii, prin influente si trageri de sfori majore la care orice muritor de rand nu poate spera, nu vei mai purta nici macar stigmata de corupt ci cel mult de … client personalizat.

De altfel si formula care s-a plimbat prin presa de credit “preferential” este destul de coafata. Sa ma explic.

Nu stiu cati isi mai aduc aminte ca prin 2008-2009 cand a venit criza, CEC-ul era cu un picior in groapa din cauza creditelor … personalizate pe care le daduse in “boom-ul” imobiliar anterior. Credite de astea, pe spranceana s-au dat mai intoate bancile, inclusiv in cele straine, daramite intr-o banca de stat unde orice tatae cu buletin daca venea cu o cafea si un pachet de tigari si avea tupeu sa intre la ofiterul de credit, nu iesea fara credit. A fost epoca asta vestul salbatic al creditarii, e de inteles. Adica nu e de inteles, dar explic ce a fost. Deci daca credite “preferentiale” si fara garantii solide se dadeau prin toate bancile, va imaginati ce se intampla la CEC unde pana si paznicul e angajat doar pe pile. Ca o mica poveste, in perioada asta am mers si eu la CEC sa incerc sa iau un credit pentru firma pentru un proiect european. Aveam cont la CEC (ma gandeam ca prostul ca deh, poate pica toate bancile si asta doar mai la urma) si mergeam destul de frecvent pe-acolo. La biroul de “fonduri europene” (CEC-ul avea asa ceva) statea o tanti care nu facea niciodata nimic. Deseori, eu o intrebam daca mai are noutati. Ea mereu imi arunca tot felul de vrajeli: sa asteptam sa se lanseze nu stiu ce program, sa vorbesc cu seful, sa ma interesez, etc. Eram putin mirat, ca in timp ce de pe la alte banci ma sunau ei sa imi dea credit, astia la CEC ma ignorau total. Abia intr-un tarziu m-am prins ca eu nu vorbeam cum trebuie si ca nu aveam nici o sansa sa ma bage in seama daca eu vin la ghiseu.

Ei bine, in perioada asta 2008-2009 evident ca prabusirea bilanturilor bancilor a fost direct proportionala cu ignoranta in verificarea garantiilor si a situatie financiare a clientilor de credite dinainte de banca. Si in care banca credeti ca erau cele mai nasoale dosare? Ca sa rezolve situatia, guvernul a facut presiuni la BNR ca sa aiba grija, ceea ce Isarescu abia astepta, va dati seama, un ok de la guvern ca sa deschida robinetul lichiditatilor pe multiplele conducte pe care le gestioneaza. Iar robinetul a tot ramas deschis de atunci si mare lucru nu s-a intamplat. Nu stiu care geniu din guvernul de pe atunci insa a observat ca nemaiavand bani, CEC-ul nu mai putea sa dea credite si economia suferea. Prin urmare s-au frecat ei pe crestet, s-au uitat ce mai fac altii si au ajuns la ideea: “hai sa capitalizam si noi CEC-ul ca sa poata da credite in continuare”. Deci daca o banca nu mai are capital, nu mai poate da credite si daca creditele care le-a dat deja incep sa nu mai fie platit, banca aia e ca si falimenata. Nu de tot, nu exista riscul sa nu ne mai luam depozitele inapoi pentru ca Isarescu le tipareste oricand avem nevoie. S-au dus banii nostri pe apa sambetei pe tunuri imobiliare si alte credite idioate? Nu-i bai, Isarescu ne scoate depozitele la imprimanta cand vrem noi.

Pe scurt deci: ai nostri guvernanti, ca niste patroni de banca grijulii, au incercat sa capitalizeze CEC-ul ca sa poata da credite in continuare si ca sa poata in primul rand sa faca fata normelor BNR care si-asa erau minimale, dar totusi cereau un mic aport si de la patronii de banci. Evident, treaba s-a oprit la UE unde numai statele mari pot sa-si sprijineasca bancile si sa le nationalizeze salveze, statele de mana a doua ca Romania nu au voie, bancile lor trebuie sa de descurce cum pot. Deci nu s-a putut face aportul la capital si CEC-ul nu a putut sa sprijine companiile romanesti in perioada crunta de criza, prin urmare multe firme au intrat in faliment. De atunci, CEC-ul se tot zbate la limita supravietuirii singurul atuu fiind prostia oamenilor (mai ales batrani, pensionari, nestiutori) care cred ca fiind de stat, CEC-ul e mai sigura. Ce spun eu! Multi nici nu au habar ca mai exista alte banci decat CEC-ul, sau cred ca alea sunt pentru straini. Astfel, deci CEC-ul a mai avut o spuza de capital prin depozitele fraierilor care se multumesc cu dobanzi mici si taxe mari, doar de frica ca au vazut la televizor manifestatii la Atena si prin urmare bancile grecesti sunt in pericol.

Acum vedem cu creditul asta ca CEC-ul face o demonstratie de forta: poate da credit de 1 milion euro unei persoane fizice. A terminat CEC-ul cu firmele romanesti care nu pot exporta pentru ca nu au capital sa cumpere materie prima, a terminat sprijinirea companiilor in obtinerea de fonduri europene si a inceput sa sprijine marii latifundiari.

O mica lectie de banking mai intai. Ca sa iei credit de la o banca, trebuie sa arati ca ai venituri ca sa iti platesti ratele viitoare dar mai ales sa arati ceea ce se numeste garantii. Adica: bani (depozite), case, terenuri, actiuni, obligatiuni, etc care toate trebuie sa acopere creditul pe care il ai in caz ca se intampla ceva pe partea de venit. Deci asta pe langa bunul in sine pe care il cumperi care este evaluat infim raportat la valoarea de achizitie deoarece dupa cum stim bancile au schimbat atitudinea din a fi “mini-prudente” – inainte de crize in a fi “hiper-prudente”. Caz real: ma duc eu la o banca mica si care nu e de stat. Vreau sa iau credit sa cumpar un apartament. Spun ca am de avans, spun ca am salariu de vreo 4 ori cat e rata lunara si spun ca am si garantii care acopera creditul. Ce zice banca? Ce frumos, facem afacerea cu o singura conditie: iti mai multi si firma la noi ca sa ne platesti noua comisioane si ca sa iti tii depozitele firmei la noi. Altfel spus, flit! Deci repet: aveam tot ce mi-au cerut ei, aveam garantii peste, aveam bani de avans, acopeream cu o marja mare rata lunara, am un job intr-un domeniu care nu e de risc si ma asteptam ca banca sa imi dea credit fara sa clipeasca. Cu toate acestea nu s-a putut. Bancile nu prea mai dau credite sau daca dau o fac in conditii extreme: sume mici, dobanzi imense, garantii aberante.

Avand aceasta imagine, va imaginati ce conditii drastice trebuia sa ceara CEC-ul basestilor ca sa le poata da credit? Ca sa nu mai spunem, ca nefiind in planul si scopul de banca detinuta de stat – care scop este in primul rand sa sustina firmele romanesti – CEC-ul nu trebuia sa riste si sa epuizeze astfel de resurse pe o persoana fizica. Ani la rand s-a trambitat in Romania ca CEC-ul trebuie sa sustina economia dar ca UE nu permite guvernului sa sustina CEC-ul prin aportul de capital. Dar CEC-ul ce face in schimb cu mizilicul care i-a mai ramas? Il ofera pe tava la clienti … “personalizati”.

In final, faceti un mic experiment ca sa intelegeti cat de grav stau lucrurile la CEC: mergeti si cereti un credit si vedeti ce conditii vi se vor cere. Mintiti la ce venituri aveti, prefaceti-va ca aveti tot ce cer ei si veti vedea.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *