Pr. Nicolae Tanase despre actele cu cip

Nici o conferinta fara intrebarea despre cipuri: “sa le primim sau sa nu le primim?”. Duminica trecuta, la conferinta de la Slatina, Parintele Nicolae Tanase a raspuns cam asa:

– problema nu este daca sa le primim sau nu, ci daca PUTEM sa nu le primim, avand in vedere dependenta noastra de mancarea din comert si faptul ca nu mai avem pamant, nu prea tinem post, ne-am obisnuit cu mancare cu E-uri, etc
– in aceste momente, problema nu e religioasa; e adevarat ca cipurile pot sa se constituie la un moment dat intr-un suport pentru pecete, dar acum nu se pune problema, cata vreme ele ne sunt furnizate neconiditionat, adica cand le primim nu ne cer lepadare explicita; asa-zisa lepadare (sau cadere) implicita pe care o sustin unii, este combatuta de parintele prin exemplul unei babe care nu are habar ce este cipul si primeste buletinul fara sa isi puna probleme daca este sau nu lepadare (sau cadere).

Totodata, parintele a mai subliniat ca in loc de efortul depus in cunoasterea despre cipuri si lupta cu cipurile, am face mai bine sa ne pregatim sa nu avem nevoie sa il primim. Nu sa ne preocupam cum sa nu le primim, ci cum sa facem sa nu avem nevoie de ele. Altfel spus, cum sa devenim independenti, sa ne producem singuri painea cea de zi cu zi, dupa sfatul Cuviosului Paisie Aghioritul de care parintele aminteste in cuvantul sau.

Eu as mai adauga la cuvantul parintelui, ca in primul rand trebuie sa ne luptam raului vazut, concret din societate: hotie, coruptie, minciuna, imoralitate, lenevie etc. in loc sa ne speriem de o presupusa inainte-pecete (a cata oare din lunga serie de peceti si sperieturi apocaliptice?) care nu face decat sa sperie oamenii, sa propage spaime si disperari inutile si sa plaseze ortodocsii intr-o lumina total nefavorabila, in mod gratuit.

Ca o mica paranteza, de admirat luciditatea parintelui care intelege ca in acest moment, preotii nu pot explica concret oamenilor cum sa nu le ia. Nu pot face asta mai ales PRACTIC – o chestiune ignorata de toti cei care indeamna la neprimirea actelor biometrice. TEORETIC, exista multe explicatii, fiecare anti-cipiot avand raportarea sa, cu nuante variate, de la aceea ca cipurile sunt pecete, la aceea ca sunt inainte-mergatoarele pecetei. Uni zic ca primirea cipurilor este doar o cadere, altii ca e pura lepadare. Unii zic ca e doar un compromis si ca primirea lor este o cadere, o alunecare doar. Parintele Tanase, fiind insa un om al faptelor, care prin viata sa ne dovedeste ca “spune si face” a inteles ca nu poti predica neprimirea (fie si doar ca exercitiu de credinta, de manifestare a puterii de respingere a unei “oferte diabolice”) daca nu oferi si o cale de urmat oamenilor. Ce poate face un om care nu are pamant, care nu a plantat o rosie in viata lui, care e dependent total de hipermarket, ACUM si AICI? Daca nu primeste buletinul, evident va ramane fara serviciu, fara salariu, deci fara mancare, fara bani. Va muri de foame si chiar daca il vor ajuta vecinii si rudele, va fi dat afara din casa pentru neplata intretinerii. Se merita o astfel de situatie, doar ca sa faca un “exercitiu de vointa” sau un “act de marturisire”? Nu e hilara o astfel de opozitie, mai ales avand in vedere ca nimeni nu ne cere lepadarea, biocipurile nu sunt decat o noua tehnologie care poate fi folosita ca suport pentru pecete, in sensul ca prin ele se poate conditiona accesul la mancare si la tot ce ne ofera societatea moderna de azi. Este adevarat ca poate fi doar un pas pana la conditionarea primirii acestui act de catre lepadarea explicita de Hristos, dar asta ne va fi ceruta doar atunci cand va veni antihrist IN CARNE SI OASE. Unde este acum insa Antihrist? Intr-o alta inregistrare realizata de Pr. Savatie Bastovoi cu Pr. Selafiil, tot despre actele cu cip, parintele intreba: “Dar a venit proorocul Ilie si l-ai vazut predicand? Eu imi iau pasaport ca sa merg in tari straine, nu ca sa ma lepad de Dumnezeu. Nimeni nu ma intreaba daca ma lepad cand iau pasaportul”.

Iata de ce adevaratul pericol pe care il vede parintele este faptul ca nu percepem dependenta noastra de sistem si nu incercam macar putin sa ne recuperam o minima independenta pe care parintii nostri au avut-o si au supravietuit zeci de ani pe vremea foametei comuniste, cand magazinele erau goale si doar comunistii, securistii si rudele lor aveau acces la “pe sub mana”. Insa oare cate familii “moderne” de ortodocsi mai ia in considerare viata la tara sau macar la marginea orasului, avand un petec de pamant si pastrand un stil de viata modest dar intr-o masura oarecare independent, sau cel putin la nevoie independent?

12 comments

  • Pai daca refuz documentele cu cip si raman fara surse de trai, dar primesc ajutor de la rude si prieteni, n-am rezolvat nimic. 🙂 Se presupune ca acei prieteni au acceptat actele cu cip, de vreme ce si-au pastrat serviciul si au salariu, nu? Atunci inseamna ca eu trag foloase de pe urma “lepadarii” lor. Cu alte cuvinte eu sunt credincios adevarat, nu primesc, nu ma lepad, dar cer ajutor de la cei care s-au “lepadat”. Citeam candva si pe un forum, zicea unul, sa nu primim permisele de conducere cu cip, sa mergem cu taxiul sau cu autobuzul la nevoie. Pai, soferul acelui taxi are permis cu cip, iar eu profit pe urma acestui fapt. 🙂 Apar o serie de situatii hilare de aici.

    Am un var care este staret la o manastire din judetul Iasi. Sambata trecuta i-am facut o vizita si a venit in treacat vorba si despre cipuri. El spunea ca aceia care primesc cipul nu sunt lepadati, dar in schimb nu mai au control deplin asupra lor insile, asupra propriei vointe. Divalul le poate induce mai usor ganduri rele si ispite. N-am comentat, dar mi s-a parut totusi hazardata afirmatia varului meu (probabil a luat-o dintr-una din cartile pe acest subiect care au aparut pe piata). Ideea ca diavolul te poate controla mai usor daca ai un document electronic asupra ta, chiar presupunand ca esti dreptcredincios si te straduiesti pe cat posibil sa ramai aproape de Dumnezeu, sa te pocaiesti si sa faci fapte bune, nu mi se pare prea “ortodoxa”, ca sa zic asa. Este cam superstitioasa, dupa parerea mea. Diavolul are control asupra ta numai daca esti “pe teritoriul lui”, daca te lasi antrenat de ganduri si sentimente pacatoase, asa spun Parintii.

    Ce credeti?…

    • da, asta cu ajutorul de la cei care primesc cipul e un alt punct pe care si eu vroiam sa il subliniez: cei care fac apel la neprimirea cipului ar face bine sa nu mai primeasca nici ajutorul celor care au cipul, pentru ca astfel “se conecteaza” si ei la cip si la “caderea” sau “alunecarea” corespunzatoare; ce spunea varul tau, se incadreaza in nuantele de care am zis, de la cei care il considera pecete, la cei care il considera doar o cadere (dar cu posibilitatea de recuperare) pana la cei care il considera doar ca o slabiciune sau ca o lipsa de marturisire; cat despre controlul pe care il au asupra lor cei care primesc cipul, parintele Tanase a subliniat tocmai o problema reala ca in prezent, in Romania, de la ultimul taran pana la presedinte suntem toti dependenti de hipermarket, evident fiecare intr-o mai mica sau mai mare masura; as vrea sa vad si eu care manastire care predica impotriva cipului reuseste macar sa cultive atata mancare incat monahii de acolo sa poata sa traiasca (cand va fi cazul) fara ajutor de la cei care vor lua cipul; mai ales acum cand inca mai sunt optiuni, sa dovedeasca ei ce control deplin au asupra lor insisi; nu zic ca poate monahii sunt mai puternici in post, dar totusi am vrea macar un exemplu;

  • Multi tarani au devenit prin forta imprejurarilor oraseni in vremea comunismului.
    Dupa 1990 foarte putini dintre acestia (tineri si sanatosi fiind) s-au intors in satele de bastina, unde aveau case si pamanturi pe care le puteau revendica si munci cu sudoarea fruntii. Dar munca la tara este foarte grea, si cine mai vroia sa fie numit taran, dupa ce gustase din binefacerile oraselor industriale?
    Dupa ce industria a fost sistematic distrusa si multi au ramas someri, acesti tarani (muncitori la prima, sau poate la a doua generatie) au preferat sa emigreze in cautarea unor surse de venit mai consistente, decat sa se intoarca acasa si sa redevina ceea ce au fost, adica agricultori.
    Au preferat sa culeaga capsuni in Spania, sau sa faca te miri ce, in loc sa munceasca pamantul familiei lor.
    Multi aduc tot felui de argumente prin care-si justifica deciziile, spre exemplu faptul ca daca s-ar fi intors in satele de bastina ar fi continuat sa fie muritori de foame, intr-o tara in care guvernul nu sprijina initiativa particulara in domeniul agricol.
    Cred ca oricine poate gasi cate justificari doreste pentru actiunile sale pentru a-si linisti astfel constiinta si a se indreptati.
    Daca si stramosii nostri ar fi asteptat ajutor de la stapanirea vremii, atunci poate am fi vorbit astazi alta limba si ne-am fi inchinat altui „dumnezeu”. Dar stramosii nostri nu au vrut sa-si paraseasca sau sa-si instraineze pamanul, lucru sfant.
    Pretuirea pe care multi romani o arata azi pamantului e mai mult decat evidenta: nu mai prezinta nici un interes.
    Sa nu uitam ca acest pamant a fost aparat de multe ori cu pret de sange. Cui ii mai pasa? Important este sa faci bani rapid, ne contand daca cu pretul abandonului pamantului si plecarea peste mari si tari, sau prin vinderea terenurilor si padurilor celor ce dau mai multi bani. Si ce daca sunt straini si tara se vinde la bucata veneticilor? Important este sa „traim bine” momentul, clipa, sa avem bani aici si acum. Iar dupa noi, potopul.
    „ … parintele a mai subliniat ca in loc de efortul depus in cunoasterea despre cipuri si lupta cu cipurile, am face mai bine sa ne pregatim sa nu avem nevoie sa il primim”.
    Pai cati or sa poata sa spuna: nu am nevoie de ele?
    Chiar si pentru putinii ce si-au castigat deja independenta in ceea ce priveste hrana, cum pot trai ei de exemplu in continuare in casele lor si sa-si munceasca pamanturile lor daca nu isi vor plati taxele si impozitele? Iar acestea se vor putea plati numai in conditiile in care ai documente cu cip.
    De fapt se va ajunge la un moment dat in situatia in care, pentru a putea supravietui chiar si la nivelul cel mai elementar, va trebui sa fie facuta alegerea: lepadarea sau marturisirea. Cati dintre cei care vor trai acele vremuri vor avea taria sa-L marturiseasca pe Hristos?
    Cam la asta se reduce totul, nu-i asa?

  • Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel capitolul 5 versetul 11 : Şi nu fiţi părtaşi la faptele cele fără roadă ale întunericului, ci mai degrabă, osândiţi-le pe faţă.
    In orase, se duce o viata apropiata de Sodoma si Gomora. Biserica presupune o viata de comunitate, care e foarte greu de realizat la oras, dar nu e imposibil. (de exemplu am cunoscut comunitatea parintelui Stefan Negreanu de la Arad) Sunt mai multe dar nu am trait mult in ele sa le pot recomanda. Am trait la socrul meu, timp de 2 ani, intr-un satulet din zona de deal (nu a mai vrut sotia sa ramanem acolo, eu as mai fi ramas) Nu trebuie sa omit ca am stat 6 luni in Muntele Athos, in 97, langa chilia parintelui Dionisie. Ma intreba cineva : “eu merg asa cand si cand la biserica, tu de ce te duci mereu?” Am raspuns aratand spre tabloul Cina cea de Taina, am cautat mereu sa raman intr-o comunitate care e precum o familie. Mantuitorul a spus : “Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii”
    Mediul rural, este foarte propice unei comunitati crestine. Acolo nu poti trai singur, iar nevoia te face sa apelezi la ajutor si sa ajuti cand esti solicitat. De aceea m-ar bucura sa aud mai des de beneficiul mediului rural, nu mi s-a parut grea viata acolo.
    Ar fi frumos ca o comunitate crestina din mediul urban sa aleaga sa se mute cu totii in mediul rural. Daca cunoasteti vreun satulet in care nu numai ca merg in mare parte la biserica, dar si sa se nevoiasca in a duce o viata placuta lui Dumnezeu, mi-ar place sa cunosc astfel de “oaze duhovnicesti” cu intentia de a ma muta acolo.
    Sunt de acord cu ce zice parintele Tanasie in privnta cipului. Lepadarea e facuta astazi si fara sa se puna o pecete. Dumnezeu e dragoste si noi traim intr-o individualitate nemaintailnita si acesta e lepadare de cea mai mare porunca. Suntem straini de invataturile sfintilor apostoli, ba chiar am ajuns ca biserica din Corint, cand pacatul a ajuns o lauda pentru noi.

  • Par. Tanase a fost printre putinii care n-au fost prins de febra “cipofobismului”, si desi au incercat sa-l manipuleze in directia asta, chiar in ciuda unor capcane foarte abile, a fost mult mai retinut si chiar intelept, fiind printre primii care au spus clar ca nu exista prostia numita “lepadare inconstienta”.

    Problema cu autonomia este ca nu o poti avea niciodata 100% ca si cetatean al unei tari, care traieste in mijlocul unei comunitati care apartine unei tari, oricat de mica sau departe de “civilizatie” ar fi ea.
    Legea ajunge si pana acolo si cand legea dicteaza sunt foarte putine optiunile care le ai, chiar daca nu te hranesti din supermarket.

    Cred ca uitam faptul ca cele cateva milioane de victimele infometarii staliniste din Ucraina si Basarabia nu se hraneau de la supermarket.

    Iar la ora actuala, a trai cu familia la sat poate fi foarte usor echivalentul de a refuza o educatie si prin educatie un viitor mai bun, copiilor tai.

    Taranii tocmai de asta isi trimiteau copiii la oras sa invete, nu de ce frumoasa si buna era viata la sat.

    Sigur, civilizatia are capcanele ei, dar nu cred ca a fi crestin inseamna sa traiesti sub un clopot de sticla, ala fiind mediul ideal si chiar strict in care morala se poate exersa – ba chiar dimpotriva.

    Pentru ca la sat s-a ajuns ca morala crestina sa fie confundanta cu presiunea sociala vizavi de pastrarea unor aparente decente si o data ce taranul care a asimilat genul asta de “crestinism” si a ajuns la oras, unde presiunea asta s-a diminuat considerabil, s-a vazut de ce este in stare de fapt si cat de sumara era educatia crestina.

    • corect ce spui tu, dar daca privesti mai in amanunt cursul evenimentelor, nu e deloc trai sub clopot de sticla retragerea spre tara; in occident, mai toti bogatasii traiesc la ferma, cel putin din motive de sanatate: aer curat, mancare sanatoasa, mediu sanatos; tocmai facilitatile civilizatiei moderne trebuie sa ne duca spre sat care aduce in plus oportunitatea unei comunitatii mai legate; partea cu educatia inferioara de la sat este total gresita in ziua de azi, as spune ba din contra; am nenumarate exemple si e de ajuns sa intelegi daca ai avea cateva cunostinte care au copiii la scoala la oras si cateva care au copiii la tara, ca sa poti compara; evident, totul pana la liceu-facultate, dar la nivel primar si gimnazial de departe educatia la sat este mai buna, cel putin prin prisma evitarii unui mediu putred din scoala romaneasca de azi si nu ma refer doar la cursa nebuneasca dupa premii/note/concursuri dar mai ales concurenta pe ce tip de laptop am, ce smartphone am, ce masina are tata, etc

  • Sigur la oras se poate mima crestinismul, la sat poti face ce vrei dar acolo adevarul iese la suprafata. In privinta educatiei in Bucuresti este o biserica unde preotul se ocupa sa mentina stransa lefatura pe studentii veniti din tara, toti crescuti cu frica de Dumnezeu in familie. Chiar daca studiaza la diverse facultati, se intalnesc cel putin de cateva ori pe saptamana.

  • Mancare sanatoasa,nu o poti obtine doar traind la ferma, daca esti bogatas ti-o cumperi pur si simplu din sectiunea “bio” de la supermarket, fiind chiar mai “bio” decat ti-ai putea-o tu cultiva tu personal uneori si chiar mai ieftina decat te-ar costa pe tine sa o cultivi, minus riscurile (sa n-ai recolta deloc si sa faci foame).

    Da, aia isi permit sa traiasca la tara, ca de fapt banii le vin de la oras si ajung acolo instant cand au nevoie ca-si permit.

    Nu am “cunostinte cu copii la tara” ci am cunostinte care sunt profesori la tara si stiu car e nivelul si cum se pune problema acolo, si e inutil sa incerci sa ridici standardele ca sigur 3/4 vor pica si mai rau sub ele.
    Ca or mai fi exceptii, partea a doua.

    Daca aia cu concurenta cu smartfonu’ si telefonu’ e singura problema, ei bine..aia o fi prin scolile de fitze din Bucuresti, in rest…mai putin.

    Si acum nu ca aia de la oras ar fi mai educati si cu bun simt, dar la tara mi-a fost dat sa aud cele mai mari porcisme scoase de copii pur si simplu pe nepusa masa.

    Iarasi, nu e un studiu statistic, or fi sate unde lumea inca mai e prezenta la biserica cu mic cu mare, eu nu stiu prea multe, doar cele ale bunicilor, din zone destul de diferite de tara iar situatia e la fel, in fiecar sat, din 20 familii, daca gasesti 2 oameni la biserica dar cred ca sunt optimist cand spun asta.

    Tu iti permiti sa te muti la tara?
    Sunt sigur ca iti permiti sa te muti daca renunti la tot ce ai la oras, problema este, iti permiti sa traiesti doar din asta?
    Aici treaba devine delicata..

  • Inteleg ca Alin pune intrebari autorului articolului, de aceea nu ii pot raspunde fara sa fiu intrebat. Insa cred ca e in tema articolului.
    Daca e sa ne luam statistic si din ceea ce vedem cu ochii nostrii situatia este destul de ingrijoratoare in mediul rural. Insa nu se are in vedere credinta (care pentru mine este egal cu stiinta, fiindca Dumnezeu ne da minte si intelepciune sa putem dobandi o adevarata stiinta). Este scris de Sf. Ev. Luca la cap 12 : “29.Şi voi să nu căutaţi ce veţi mânca sau ce veţi bea şi nu fiţi îngrijoraţi. 30. Căci toate acestea păgânii lumii le caută; dar Tatăl vostru ştie că aveţi nevoie de acestea; 31. Căutaţi mai întâi împărăţia Lui. Şi toate acestea se vor adăuga vouă.”
    Sau cum spune Psalmistul : “Cap. 36. v25. Tânăr am fost şi am îmbătrânit şi n-am văzut pe cel drept părăsit, nici seminţia lui cerând pâine”.
    Una din pricinile care afecteaza zona rurala, este si proasta administrare, lipsa de cunostinte elementare. (Nu mai vorbesc de viciile care sufoca venitul si asa destul de slab)
    In occident am vazut exemple de mici ferme, care ofera solutii care nu costa, dar “rastoarna” modul traditional de cultivare, as numi aici permacultura. Aici este marea problema, ca suntem tari la “cerbice” nu suntem lesne de induplecat in bine.
    Sigur s-au sustinut programe de modernizare si eficientizare a traiului in mediul rural, se sprijina pe alocuri chiar material ferme de subzistenta. Dar implementarea tine de fiecare in parte, o lectie o sustine profesorul acum depinde de fiecare elev cat asimileaza din ea. Daca in general este greu in mediul rural, vina nu este numai a taranului, este si a oraseanului care prefera sa cumpere din supermarket decat de la producatorii agricoli autohtoni.
    Am observat in anii traiti in mediul rural, greseli nu numai in modul de cultivare dar si pana in cel al cresterii animalelor. An de an, se confruntau cu aceleasi probleme. Am aratat solutii simple cum ar fi protejarea prin tarc mic al pasarilor tinere, un tarc din plasa de sarma cu folie de plastic, care oprea curentii de aer (era zona de deal, dimineata era foarte frig). Toate pasarile crescute de mine au trait, desi ceva mai departe intr-un tarc imens, erau mult mai multe pasari, din care enorm de multe mureau. O alta greseala era si cainele dezlegat in tarcul pasarilor.
    Nu cred ca e bine sa ne temem de ceea ce vedem in general in mediul rural. Sa luam exemplele fericite, care incep prin credinciosie fata de Dumnezeu. Iar daca suferinta este randuita, sa credem totusi ca mai castigata este intristarea unei clipe impreuna cu El decat bucuria fara de Dumnezeu.
    Biserica nu este si nu trebuie sa fie egala cu lumea, iar imperativul iesirii din lume este atat de explicit in Sfanta Scriptura. Iesirea din Babilon, iesirea din Sodoma si Gomora, este necesara cand vedem ca sarea si-a pierdut puterea de a sara. De exemplu vulgaritatea vestimentitatiei din biserici (am vazut doar in mediu urban, nu stiu daca la fel este in mediu rural) e strigatoare la cer, e vorba de respectul pentru Dumnezeu. Mantuitorul cand a alungat pe schimbatorii de bani din Templu, tocmai acest respect a cautat sa il apere, fiind un exemplu pentru noi. De aceea pledez pentru comunitatile unite, urbane sau rurale care dovedesc ca traiesc credinta.
    Epistola a doua către Timotei Sfântului Apostol Pavel :
    Cap. 2. 22. Fugi de poftele tinereţilor şi urmează dreptatea, credinţa, dragostea, pacea cu cei ce cheamă pe Domnul din inimă
    Nu cred ca e lipsita de importanta ultima propozitie : cu cei ce cheama pe Domnul din inima curată.

    • legat de cainele tinut in tarc cu pasarile: pare o prostie intr-adevar, ca se mai nimereste cate un caine care sa “fugareasca” vreun pui; dar, ideea tocmai asta e ca cainele sa protejeze gainile, sa nu sara cineva sa-ti fure gainile si sa fuga, cam asta e rostul cainelui; oricum in general la noi la tara cainele e folosit acum pe post de sonerie, paradoxul asta e; nu stiu cat de mult mai apara ei gainile, avand in vedere ca oricine poate rezolva facil un caine daca vrea sa ii fara rau si sa scape de el; adevarul e ca in ziua de azi, pana si cainele si-a cam pierdut din rost, cu o camera de inregistrat iesi mai sigur si mai eficient si in plus nu mai trebuie sa ii duci grija si sa te complici; in merdiul rural este greu DOAR pentru oraseni, nu stiu daca ai observat; pentru taranii tineri, nu greul ii goneste ci mai degraba fuga dupa iluzii si tentatia lumii – o paine la oras e mai usor de castigat, mai ales pentru taranul obisnuit cu munca si in plus ai si mall sau hypermarket, ceea ce la tara nu ai; mai e apoi si “trendul” – putini rezista sa stea la tara chiar daca au conditii si se descurca doar ca sa nu fie “de rasul lumii” ca nu au si ei buletin de oras si nu au apartament sau serviciu la oras; am auzit un caz de asta cu fata unui legumicultor din Izbiceni care financiar statea extrem de bine, atat de bine incat a mituit un director de banca ca sa o angajeze si pe fata lui la oras, la Corabia (2-3 km de Izbiceni); asta desi era post liber la banca din Izbiceni (da, comuna asta faimoasa are chiar vreo 3 banci) dar important era ca fata sa lucreze “la oras”; asa se face ca mergea fata tatii la oras cu masina noua de mii de euro cumparata cash (nu leasing/credit) doar ca sa aiba de unde se intoarce si spune la vecine ce mai e pe la oras … evident fata castiga salariul minim pe economie si probabil toata investitia era pe negativ financiar, dar la Izbiceni conteaza imaginea foarte mult

  • Cainele (pisica etc) mai ales daca nu e tratat deparazitar corespunzator, este un mediu care transmite boli nu numai pasarilor ci chiar si omului. Cumnatul si cumnata mea, au aflat la control medical pentru angajare ca au chist hidatic, au avut parte de operatii mari pe tot abdomenul. Daca nu se nimerea examenul medical, in maxim o luna se rupeau chisturile si aveau mari sanse de deces.
    http://adevarul.ro/sanatate/medicina/chistul-hidatic-rupe-pacientul-moare-1_50acfec67c42d5a6638d4d34/index.html

    • pai orice animal iti poate da boala; niste vecini de la tara care au oi, au un copil mic si evident a trecut ala prin tot felul de bube si ciuperci; comparativ cu fumul de esapament si aerul inchis din birouri si hipermarket, de departe la tara e mai sanatos, chiar daca poti lua boli de la animale; mai conteaza insa si cum te comporti cu animalele, sunt unii nebuni care se si pupa bot in bot, nu mai zic de mangaiat, pieptanat etc

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *