Paradoxurile economiei românești

Suntem in anul 2014, la cativa ani buni de la moartea comunismului socialist si la cativa ani buni de la intrarea in UE. Cu toate acestea, exista unele paradoxuri care nu pot fi explicate si care nu ridica prea multe semne de intrebare nici macar reporterilor care ni le aduc la cunostinta. Sa luam doar un exemplu: Protest la TMD Filiaşi. Angajaţii nu şi-au luat salariile de un an.

Din start, o astfel de stire, daca esti un om normal, nu are cum sa nu te lase blocat. Si nu in primul rand fata de trauma celor care sunt nevoiti sa traiasca fara salariu de un an. Pentru ca, inainte de impactul emotional, ratiunea te face sa te intrebi din start nenumarate intrebari: cum adica de un an? Da cu ce au trait pana acum, dar cat de prost sa fii sa astepti un an daca patronul nu te plateste? Aceste intrebari m-au facut sa citesc mai departe, in speranta ca voi afla un raspuns.

Administratorul special numit de patronat a murit acum două luni. De atunci, nu are nimeni drept de semnătură asupra conturilor, pentru a le da oamenilor salariile pe care le aşteaptă de un an.

Deci au muncit mai intai 10 luni fara salariu, apoi culmea culmilor a murit si noul patron (administratorul special) si ceea ce oricum durase 10 luni, s-a mai prelungit cu 2 luni pana oamenii s-au hotarat sa protesteze.

As face aici o mica paranteza: a nu-mi fi luata ironia ca nesocotire si neintelegere a tragismului unor oameni care nu prea au de ales, nu au unde sa se angajeze si nu au din ce sa traiasca. Evident, situatia este grea, nu am iesit din criza desi Ponta si Basescu se lauda cu asta, dar exista totusi unele inconsistente in acest articol, situatia nu poate fi reala. Daca oamenii astia chiar sunt angajati (deci nu fosti-angajati), nu ai cum sa nu te intrebi din ce au trait ei un an de zile si cat de prost sa fii sa te duci la seriviciu daca nu esti platit. Mai bine ai sta acasa si ai lua somajul, ca sa nu zic ca ai putea sa muncesti la capsuni in Spania, dar sa nu divagam.

Disperaţi că nu au cu ce să mai trăiască, unii angajaţi ai TMD vor să intre în greva foamei.

Problema incepe sa fie atacata si de redactor. Aflam deci ca in sfarsit, la un an dupa ce nu si-au mai primit salariul, oamenii chiar nu au din ce sa mai traiasca. De aici deducem clar ca nu e vorba de fosti angajati si de salarii restante la o firma care nu mai functioneaza. Ramane insa intrebarea: de ce tocmai acum? Din ce au trait un an de zile?

„Suntem 92 de angajaţi care nu am luat salariile de un an. Ultimii bani încasaţi au fost câte 200 de lei, plătiţi în decembrie 2013, dar erau pentru luna martie 2013. Vă daţi seama ce înseamnă asta? Din 2009, de când a intrat firma în insolvenţă, nu ni s-au plătit nici tichetele de masă, nici alte drepturi băneşti, aşa că s-a ajuns ca fiecare om să aibă de luat aproximativ 15.000 de lei de la firmă, dar noi nu primim nici un ban. Vă daţi seama cât de disperaţi sunt oamenii?“, a spus Ion Enache, liderul sindical de la TMD Filiaşi.

Lucrurile chiar incep sa se complice si declaratia liderului sindical nu face decat sa ne bage si mai mult in ceata. In primul rand, nu intelegem cum de au fost platiti in decembrie 2013 pentru martie 2013, dar sa trecem peste asta. Din 2009 nu au primit tichete de masa si nici alte drepturi banesti. Deci de fapt, nu e doar un an de cand nu si-au luat salariile, ci din 2009! Care e adevarul?! In ciuda inconsistentelor, este clar ca e o problema: a trecut mult timp de cand oamenii nu isi primesc salariile. La punctul asta sunt tare curios daca firma totusi mai are activitate si ce produc oamenii astia.

Dar ce i-a determinat pe angajaţii societăţii să protesteze acum? Oamenii sunt supăraţi pentru că după ce a decedat persoana care avea drept de semnătură asupra contului din care şi-ar fi încasat ei banii, nici până acum nu a fost desemnată altă persoană care să-i fi luat locul. Firma este în reorganizare judiciară.

Si mai multa ceață! Ori protesteaza ca nu isi mai ia salariile, ori ca nu a fost desemnata o alta persoana care are drept de semnatura. Daca oricum persoana care avea dreptul de semnatura pana acum 2 luni nu le-a dat salariile timp de 10 luni, cu ce ii incalzeste ca o sa fie desemnata o alta persoana cu drept de semnatura? In plus, din informatiile de pana acum, daca fiecare are de luat 15.000 de la firma si sunt 92 de angajati, totalul de plata ar cam fi: 1.380.000 – cu mult peste cat are firma in prezent in cont: 40.000 lei (informatie care apare mai jos). Chiar daca ar fi sa nu isi ia toti banii, 40.000 impartit la 92 de angajati inseamna 434 lei. Ca sa nu mai zicem ca probabil firma mai are si alte cheltuieli si furnizori de platit sau poate mai are nevoie de marfa pentru a putea continua activitatea. Cu ce i-ar incalzi pe oameni daca ar veni un nou administrator care sa poata semna la banca sa scoata bani si sa le plateasca cateva sute de lei? Problema ramane oricum!

Sindicaliştii spun că, de la intrarea firmei în insolvenţă în 2009 şi până acum, acţionarul majoritar nu s-a mai prezentat la unitate. În conturile firmei din Filiaşi ar mai exista doar 40.000 de lei, dar societatea are numeroase creanţe de recuperat, pentru activitatea pe care a prestat-o până la sfârşitul anului 2013.
De doi ani, unitatea nu mai este racordată la curent electric, din cauză că furnizorul de energie a sistat furnizarea, în ciuda faptului că legea insolvenţei interzice încetarea contractelor de utilităţi la firmele intrate în insolvenţă.
„Am produs transformatoare şi, în lipsa energiei electrice, am lucrat cu un generator pe motorină. Am livrat transformatoarele către o firmă, care şi aceea se află în insolvenţă şi care a emis cecuri fără acoperire, astfel că nici de acolo nu s-au recuperat banii. A fost un jaf mare!“, a declarat Ion Enache.

Deja lucrurile devin hiperbolice, sau … nu stiu cum sa ma exprim. Raman uimit de dedicatia acestor oameni care muncesc in urmatoarele conditii:

– firma a intrat in insolventa in 2009, moment din care patronul pare detasat de firma total;
– nu si-au primit salariul de un an;
– nu au curent la locul de munca de doi ani;

In ciuda acestor conditii, muncitorii vin la munca, pun ban la ban sa cumpere motorina, produc transformatoare, se descurca sa le vanda si sa gaseasca clienti dar banii nu ajung la ei. Asta da jaf! Si astfel de oameni si-ar dori orice patron!

Din pacate adevarul este mereu ascuns sub pres pentru ca asa ceva nu poate exista. Daca astfel de oameni chiar ar exista, cu siguranta si-ar fi gasit de lucru prin alte parti, in ciuda varstei inaintate. Foarte probabil totul se lucreaza la negru, patronul le-a platit oamenilor pana acum altfel nu erau atat de prosti incat sa vina la munca, sa lucreze fara curent etc. Nu poti trai fara salariu, poti intelege o luna, doua, trei, dar mai ales daca vezi ca firma e in insolventa, ca patronul nu vine, ca curentul e taiat, ca salariile nu se mai platesc, ce iti trebuie mai mult ca sa iti dai seama ca barca asta s-a scufundat si trebuie sa te muti in alta. Ca sa nu mai zic ca cel putin puteau sa isi dea demisia si sa primeasca somaj, ma indoiesc ca nu ar fi reusit sa incheie contracul de munca daca nu erau platiti. Iata inca un argument ca practic, situatia prezentata nu poate exista in parametrii expusi in articol.

Observati insa ca redactorul e total paralel cu problemele mentionate de mine si relateaza totul doar din punctul de vedere al protestului incercand sa puna accentul pe situatia dificila in care se afla oamenii, dar ignorand cateva amanunte esentiale care tin de situatia in care se afla ei si care explica de ce s-a ajuns aici? Care sa fie cauza? Parerea mea, e ca pur si simplu romanii nu inteleg ce e aia economie de piata si au in cap numai socialism. De aceea nici nu vom prospera si de aceea avem si conducere socialista si cei care se numesc liberali sunt de fapt tot socialisti si ei si toti vrem para malaiata in gura lui natafleata, doar pentru ca avem dreptul la vot. Votati dragi romani in continuare socialisti si cereti pensii si pomeni de la guvernanti si o sa avem o tara minunata in care putem sa emigram cu voiosie in vestul capitalist.