Ce legatura este intre Emag si NIRP?

Despre NIRP, am comentat putin aici. Despre Emag, puteti citi putin aici unde mentioneaza ca emag a avut o pierdere in 2013 de 7 mil lei. Emag nu ar fi singurul mare site online care se umfla ca o gogoasa desi se pretinde a fi un elefant, dar sa ne rezumam la site-urile care se umfla cu NIRP nu cu alte substante poate si mai toxice.

Inca de cand am auzit de cifra cu care ar fi cumparat Naspers emag-ul, am ridicat din sprancene pentru ca unii indicatori emag nu aratau bine deloc, cu exceptia cresterii vanzarilor. Evident, una este ce arata cifrele din bilant, alta e realitatea si planurile investitorilor.

Teoria oficiala este ca emagul nu urmareste profitul ci ca investitorii au venit pe termen mediu-lung, ii intereseaza viitorul indepartat si acum nu conteaza daca va face sau nu profit. De altfel, in interviul dat de Iulian Stanciu, acesta chiar mentioneaza ca profitul operational in Romania este pozitiv si ca pierderea vine din investitii. Poate sa fie asa, aceasta este explicatia oricarei firme care este pe minus: stam bine la profit operational, am intrat pe plus, doar ca facem investitii. Imi amintesc cu amuzament, o discutie cu un manager mid-level al unei companii mari de comert electronic din vara anului 2011 in care la intrebarea cum stau, mi-a spus ca stau bine, au intrat pe profit operational, ceea ce nu era deloc rau la volumul lor. Evident, marea problema e ca in acel an au avut o pierdere de 18 milioane lei, ceea ce nu e bine deloc, indiferent de ce target aveau ei care fie el si pe 10 ani, o sa traga destul de mult pentru a scoate profiturile care sa acopere aceste pierderi. Culmea e ca profitul operational, nu le-a adus profit nici anul urmator, cand pierderea a fost doar 500.000 lei

Sunt multe firme care merg pe negativ, nu doar in online. Exista insa cateva particularitati al online-ului in Romania: este pe crestere (1) si cifrele sunt pe bune (2). Adica, cu greu poti face evaziune intr-o firma online si sa poti declara pierdere doar ca sa nu platesti impozite si cu privire la (1), fiind un domeniu pe crestere, sunt create conditiile unei exuberante incuantificabile care poate fi folosita ca leverage la obtinerea de creditare incrementala, direct proportionala cu cresterea volumului vanzarilor. Si asta mai ales cand proprietarul este o companie cat mai mare si se poate apropia cat mai mult de izvorul miraculos al creditelor gratuite pe care le ofera FED-ul si BCE-ul bancilor si pe care acestea oricat de mult ar vrea sa pastreze “mana” doar la ei, sunt nevoite sa mai dea cate putin si mai departe in jos, catre companiile mari, multinationale, fonduri de investitii etc care au astfel acces la credite din ce in ce mai mari, indiferent de profiturile obtinute, cu conditia sa umfle gogasa cat mai mult.

Nu stiu in ce masura ma fac inteles. As dori insa sa fac o paralela cu “paradoxul” (sa folosim si noi jargonul “afacerezei” elitiste a la Money.ro) TBTF (Too Big Too Fail). Pe scurt TBTF inseamna ca unele banci au ajuns atat de mari incat (ni se spune) ca nu le putem lasa sa cada (sa intre in faliment) ci trebuiesc salvate (de popor), chiar daca asta inseamna austeritate, inflatie, bani putini etc. Cu orice pret, ni se spune, trebuie sa salvam bancile, altfel vine apocalipsa. Ce ne facem noi fara marile banci care sa ne dea bani la bancomat cand bagam cardul si care sa ne dea depozitele inapoi cand se face scadenta? Daca nu sunt bancile astea mari, care sa ne ofere in continuare un trai linistit, fara necunoscute, va fi foarte rau si de aceea se justifica salvarea lor chiar daca incalcam putin regulile capitalismului sau ne hazardam moraliceste. Aceasta este dogma oficiala sub care s-au scurs ultimii 7 ani si aceasta este dogma care va domina in continuare trecerea spre neo-socialismul la nivel macro combinat cu un capitalism la nivel din ce in ce mai micro. Foarte probabil, la capatul drumului, capitalismul va fi atat de mult strans de gat incat o sa fie limitat pana la nivelul trocului. Cand in cele din urma vor cadea bancile si apocalipsa financiara care nu s-ar fi intamplat acum, chiar se va intampla, foarte probabil ce va ramane in urma va fi trocul si mad max.  Dar sa nu divagam …

Deci TBTF este precum un cancer care se extinde in toata societatea pe mai multe planuri si nivele. De exemplu, TBTF s-a translatat din domeniul financiar, de la bancile TBTF, la organizatiile suprastatale care nu au voie sa pice. De exemplu UE: UE a devenit peste noapte TBTF. Pentru a salva UE, trebuie sa facem orice sacrificiu. Asta li s-a spus grecilor, daca vreti sa ramanem in UE trebuie sa taiem in carne vie. Nu li s-a spus in nici un caz ca exista si posibilitatea sa se intoarca la drahma, chiar daca asta le va incetini vreo 2-3 ani dezvoltarea, ci doar ca trebuie sa ramana in UE cu orice pret. Iar dupa 5 ani de prabusire continua a nivelului de trai si departare si mai acuta a luminitei de la capatul tunelului, grecilor li se spune acelasi lucru, insa mult mai pervers acum: stati linistiti, trebuie sa salvam UE, dar uite avem si crestere a PIB-ului de 1% si scadere a deficitului de cont curent. Mai conteaza ca datoria oricum creste si nivelul de trai este din ce in ce mai jalnic? Mai conteaza ca la cresterea actuala, le va lua grecilor 30 de ani ca sa ajunga unde erau in 1990 cand au intrat in UE? Dar nu doar in Grecia, UE este TBTF. In primul rand, si mai grav ca in Grecia, UE este TBTF in Germania. Va mai amintit cum tremurau chilotii nemtilor cand Syriza crestea ca Fat-Frumos in sondajele de opinie ale alegerilor de acum vreo 2 ani din Grecia? Pentru nemti nimic nu este mai periculos decat necunoscutul. De aceea, paradoxal (din nou) si pentru nemti si pentru nordici, UE este TBTF.

Dar nu doar organizatiile supra-statale sunt TBTF. Mai exista si alte exemple. La americani chiar, nu doar bancile au fost TBTF. Putina lume stie ca ceva miliarde din tiparnita s-au scurs si catre GM si Ford si alte mari companii.

Marea problema a economiei de carton este insa ca programul de tiparire bani nu a functionat si trebuie pompat in continuare din ce in ce mai mult. Cum se poate pompa? Prin fortarea bancilor sa crediteze si mai mult companiile. Deci bancile, daca o sa fie puse sa plateasca pentru depozitele la banca centrala (ZIRP) si daca bursa este in scadere, deci nu mai pot sa stoarca niscavai profituri din manipularea bursei, nu au de ales decat sa pompeze credite in economie. Cum o sa faca bancile astea intr-o stagflatie si intr-o piata in scadere in care toti au tot facut taieri si restructurari si consumul nu poate fi deloc stimulat? Dupa ce s-au ars prin creditarea proiectelor imobiliare utopiste si dupa ce bancile centrale pe de o parte le ofera credite ieftine si le taxeaza la depozite, dar pe alta le cer sa scada scoringurile riscurilor si sa mareasca colateralele, bancile nu au incotro decat sa se lege de ce pot: de clientii bun platinici care reusesc cat de cat sa mareasca cifra de afaceri si sa isi plateasca in continuare ratele.

Sa reluam: bancile pentru a creste creditarea nu au optiuni prea multe: trebuie sa caute companii cu “scoring”cat mai bun. Ce inseamna scoring? Pai in primul rand cifra de afaceri cat mai mare si profitul … mai vedem. Multe companii, acolo unde se poate (vezi Braking Bad, sezonul 2, episotul 6-7, firma la care lucra Skyler ca contabila) declara profituri sau coafeaza pierderile astfel incat sa fraiereasca banca inca un an si sa mentina linia de creditare in speranta ca anul viitor, economia isi va reveni, productia va creste si se vor pune pe picioare. Cam cum e cu electo-rata la noi: ia credit azi neamule, ca platesti peste 2-3 ani cand totul va fi ok. Se impinge asadar speranta de mai bine pe viitor si pe aceasta speranta, se forteaza scoringul la creditare. Indiferent de metoda prin care se face asta (coafare cifre, garantii de la stat, implicarea bancii in actionariat, etc) bancile sunt si vor fi din ce in ce mai mult fortate sa dea credite si la firmele care nu arata bine. Cu cat firmele au cifra de afaceri mai mare, cu atat pot trece la un nivel nou de creditare, pot obtine un credit si mai mare, cu conditia evident ca sa nu fi avut probleme cu plata ratelor pana acum. Profiturile nu conteaza, profiturile se vor face peste 2-3 ani, cand “economia isi va reveni” sau cand “cererea va reveni”. Dar ce spun eu 2-3 ani, sunt multi pe la noi care declara deja: am iesit din criza! [1]

Iar cand pe langa banci, unele afaceri reusesc sa mai atraga si investitori si exista perspectiva cresterii cotei de piata, ca sa nu mai zic de perspectiva cresterii pietei – cum e cazul online-ului romanesc – totul e frumos: banii vin si profiturile nu conteaza. Acesta este “paradoxul” emag si aceasta este explicatia pe care nu o veti gasi in nici un ziar economic deoarece dogma oficiala este alta.

Emag nu e singurul dupa cum am zis si domeniul online de asemenea, nu este singurul (vezi zvonurile cu “dotarea armatei” si cu “strategia de securitate” care va obliga armata sa cumpere doar de la firme romanesti). Mai sunt ceva domenii pe la noi care starnesc interesul si atrag “investitii” pe termen mediu-lung. Din pacate, in locul unei cresteri organice si sanatoase, bazata pe cerere si oferta, pomparea de bani a inceput sa produca “efecte” si in jurul nostru. Evident emagul foarte probabil nu va avea de suferit din cauza asta si daca baietii administreaza cifrele cum trebuie vor rezista ani buni chiar cu pierderi de milioane de euro. La urma urmei, nu conteaza profitul companiei cata vreme salariile si primele merg si sunt acceptabile pentru proprietari. Cu siguranta si administratorii fondurilor de investitii care au cumparat emagul au prime si bonusuri pentru faptul ca au reusit sa creasca vanzarile per total si sa aduca in portofoliu vrajul fermecat care creste intr-o zi cati altii in zece ani. Si pentru ei bonusurile sunt suficiente. Cel mai grav este insa pentru investitorii acestor fonduri (poate pensionari care nu au habar) dar mai ales pentru bancile care vor trebui sa isi recupereze mai devreme sau mai tarziu creditele. Nici nu vreau sa mai comentez ce se va intampla daca peste noapte trendul dobanzilor nu doar ca se va inversa dar se va opri din cadere …

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] CDS-urile spun că am ieşit din criză – ZF nu intelege nici macar de ce scad CDS-urile si costurile creditarii in UE. Tampii astia nici macar declaratiile lui Dragi nu le asculta

Sergiu Oprescu, Alpha Bank România: Am ieşit din criză – inca un bacher care spune a suta oara ca am iesit in criza dar se mira de ce oamenii nu au incredere

Ion Alexandru Tiriac: Am iesit din criza, dar acum „lumina” nu mai are 1.000 W, ci doar 80 W – asta e din puturile gandirii tiriaciene, cred ca nici taso nu reusea sa o scoata

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *