Spaima de Facebook

Să nu te temi de frica fără veste şi nici de vreo năvală a celor păcătoşi (Solomon 3,25)

Cred ca nu este saptamana in care sa nu primesc pe Facebook un link catre un articol care sa critice Facebook-ul si sa arata cat de periculos este pentru omul de astazi, cum distruge FB-ul relatiile normale sociale, cum adauga riscuri si cum distruge familii. Ba, intr-un articol recent chiar, se amintea de nota lasata de un descreierat care si-a omorat iubita dupa ce a vazut-o pe FB cu altul in care a scris “Facebook ucide”. Va dati seama cate articole nu s-or fi scris cu titlul asta …

Ca si trenul, automobilul, radioul, televizorul, internetul, acum a venit randul Facebook-ului sa fie “unealta diavolului”. Nu imi voi pierde timpul prea mult sa analizez istoric atitudinea oamenilor fata de noile tehnologii, dar mai ales nu voi intra prea mult nici in “psihologia neagra” – un curent pe cat de proeminent, pe atat de subtil si putin constientizat in societate. As rezuma pe scurt psihologia neagra ca tendinta de a vedea totul in negru, de a accentua aspectele negative si de a te speria de orice nu cunosti.

Evident, exista unele grade mai pronuntate ale acestei psihologii care pot duce la paranoia conspiratiilor de tot felul, de la cei care sunt siguri ca exista organizatii secrete care conduc lumea si sunt atat de puternice incat tentaculele lor ajung pana la ei acasa in calculator si de aceea ei nu au curaj sa isi faca cont pe Facebook ca sa nu fie urmariti, pana la cei care sunt siguri ca traim apocalipsa si traiesc intr-o permanenta cautare si analizare a “semnelor timpurilor”. Alta data era altfel, pe vremuri era mai bine, azi lumea se strica, totul merge inspre rau – aceasta este pe scurt viziunea doomer-ilor.

Ca sa justific insa putin aceasta teorie a mea, voi aminti doar despre una dintre cele mai populare emisiuni prin care ProTV si-a dobandit la vremea respectiva dominatia pe o grila orara destul de moarta: “stirile de la ora 5”. Daca va mai amintiti, pe vremea aceea, ca si acum, stirile se ocupau in special de politica. Genul de stiri negative care includea crime, ilegalitati, furturi, accidente etc. nu ocupau prea mult jumatatea de ora care era dedicata stirilor, pentru ca nu prea aveau loc. O minte diabolica insa a sesizat inclinatia romanilor catre astfel de stiri si a dedicat o emisiune intreaga stirilor negative. Ca o mica paranteza, pe vremea aceea, stirile tineau o jumatate de ora – maxim o ora cu publicitate. In ziua de azi avem stiri continue aproape la toate televiziunile, ca sa nu mai vorbim de televiziunile de stiri, care cu asta se ocupa si care nu pierd nici o stire, mai ales cele legate de crime, accidente, violuri, furturi, arestari, etc. Acum nu problema acoperirii acestor stiri se pune, ci toti se zbat cum sa prinda “live” si cum sa abordeze “breaking news”-urile cat mai dramatic. S-a trecut deci oarecum de la “stirile de la ora 5” care durau maxim ora (sa zicem) la “bad breaking news” care uneori ocupa o zi intreaga.

In acest context, vine Facebook care ofera oamenilor care doresc sa mai afle o stire, sa mai vada ce se intampla interesant in lume, o alternativa. Dupa cum subliniau realizatorii unei emisiuni de la Antena 3 (apropos, televiziunile tremura chilotii pe ele cand aud de Facebook – audientele lor sunt in prabusire, mai ales in strainatate unde in randul tineretului, TV-ul a devenit irelevant), Facebook este un fel de ziar privat, fiecare persoana isi poate face un ziar cu ce vrea el: stirile care ii plac, muzica care ii place, pozele care il misca, bancurile tari pe care le-a auzit, etc. Ce poate fi rau in asta si cum sa spunem ca Facebook este cel mai mare rau care a venit in lume dupa Internet? Cu ce e rau Facebook-ul, cu faptul ca imi ofera posibilitatea sa dau “ban” oricarei “televiziuni” care nu imi place si de asemenea, am posibiltatea ca sa comentez si sa manifest o opinie diferita fata de a altora, atunci cand am chef si unde am chef? (si unde nu sunt banat)

Marele rau pe care il arunca in fata toti detractorii Facebook-ului  este ca acesta poate fi monitorizat de serviciile secrete si ca astfel securitatea poate sa ne faca profile, poate sa stie ce gandim si ce facem. Cei care aduc acest argument nu pot insa sa spuna cu nimic cu ce e diferit Facebook de telefon, pentru ca securitatea lui Ceausescu putea si ea sa asculte orice telefon si putea sa afle ce gandesti, ce opinii ai, ce planuri ai, etc. Vor spune atunci detractorii ca atunci nu se puteau asculta toate telefoanele. Asta e adevarat, dar daca am gandi putin, nici acum nu se pot asculta toate conturile de facebook. Chiar daca tehnologic exista posibilitatea de a stoca totul si de a il cauta ulterior, si pe vremea comunismului exista posibilitatea tehnica ca toate telefoanele sa fie ascultate si ulterior cineva sa caute prin inregistrari si sa ne gaseasca nod in papura. Este evident adevarat ca acum aceasta cautare este poate mai facila si/sau mai ieftina (desi m-as indoi -este mai ieftin poate sa stochezi, dar la ce volum de date exista, trebuie angajati mii de securisti care sa citeasca zilnic milioane de postari) , dar in principiu, mare lucru nu difera, Facebook oricat de expus ar fi acestor riscuri, nu aduce nimic nou. Cei speriati ca pot fi urmariti pe Facebook, ar trebui sa nu mai foloseasca nici telefoanele si avand in vedere tehnologiile moderne, ar trebui sa aiba grija cand si cu cine vorbesc si sa isi scaneze periodic locuintele si locurile de munca ca sa nu contina microfoane, pentru ca tehnologia moderna permite ascultarea foarte facila a oricui prin tot felul de gaget-uri accesibile oricui doreste si are ceva bani de cheltuit. Indirect, alternativa propusa de detractorii Facebook-ului ar fi auto-izolarea totala, patologica chiar.

Cine pune accentul pe acest risc al Facebook-ului, evident nu are nici o idee despre ce inseamna activismul si atitudinea publica. O persoana publica importanta, care are o opinie “revolutionara” si care poate misca masele, va fi urmarita oricum si monitorizata, chiar daca foloseste sau nu Facebook. Ba chiar, Facebook, este un instrument destul de bun pentru propagarea idelor si a opiniilor, este o unealta puternica de promovare a comunicarii si a actiunii publice organizate. Nu detaliez, dar oare va imaginati ce ar fi insemnat Facebook in perioada de inceput a comunismului? Oare Lenin nu l-ar fi folosit sau oare ar mai fi reusit el sa invinga daca toti rusii aveau acces la Facebook? Si daca eu nu argumentez bine, cred ca cel mai bine as aduce niste exemple reale: cand Erdogan a vrut sa stavileasca niste manifestatii publice si existau riscurile unei miscari revolutionare care sa dea jos cu guvernul Turciei, a blocat accesul la Twitter. Nu am in minte prea clar, dar sunt sigur ca sunt exemple nenumarate de tari cu dictaturi mai mult sau mai putin dezvoltate care interzic retelele sociale. Ba chiar, Google a plecat din China, tocmai din aceasta cauza, pentru ca nu putea coexista o unealta de cautare si comunicare cum este Google cu un regim dictatorial.

Spaima de urmarire si monitorizare este de neinteles pentru mine. Personal chiar vreau sa stie securistii ce idei am si vreau sa le fie frica de mine si de prietenii mei. Personal chiar mi-as dori ca sa am cat mai multi prieteni pe Facebook cu care sa schimb orice informatii am, dar mai ales sa pun la cale actiuni si organizatii care sa lupte pentru drepturile la care ader si pentru care au murit cei din 89. Facebook imi ofera toate uneltele ca sa pastrez legatura cu acei oameni care vreau, sa filtrez doar genul de stiri care vreau si care nu ma deranjaza, sa banez “prietenii” care posteaza youtube-uri care nu imi plac sau bancuri porcoase, etc. Nu ma obliga nimeni sa urmaresc persoanele care nu imi convin. Pe langa puterea oferita de telecomanda de a alege din 100 de posturi, puterea Facebook-ului de a da “like” sau “ban” la orice stire si la orice persoana este mult mai folositoare. Nu exagerez daca spun ca pe Facebook ai prietenii pe care ti-i alegi, daca in viata reala lucrurile nu prea stau asa.

Oare mai merita insa sa amintim aici si de infantlismul cu care detractorii Facebook-ului se leaga de notiunea de “prieteni” de pe Facebook? Evident, prieten pe Facebook nu este deloc acelasi lucru cu prieten pe bune si nimeni nu il vede asa. Este doar un “legacy”, un termen oarecare trebuiau si baietii astia sa foloseasca pentru ca toata lumea sa inteleaga conceptul si sa il foloseasca. De altfel, recent Facebook a introdus noi posibilitati de a categorisii “prietenii”: familie, close friends, acquaintances … Nu le stiu pentru ca nu le folosesc. Nu mai amintesc de grupuri: daca vrei ca nu oricine sa stie ce gandesti si ce postezi tu, iti poti face grup si vor vedea postarile tale doar cei din acel grup. Nu va mai plictisesc, Facebook este o unealta de comunicare puternica, care ofera nenumarate “butoane” pe care doar trebuie sa stim sa le folosim. Comparativ cu televiziunea, Facebook-ul este ca diferena dintre un Mercedes si un autobuz vechi comunist. Intr-un autobuz comunist, nu aveai mult de ales: alegeai ce linie vrei sa mergi, te suiai la ce statie vroiai, coborai la care statie vroiai si daca aveai noroc prindeai un scaun. Un Mercedes-ul insa iti ofera mult mai multe optiuni: pleci cand vrei, unde vrei, mergi cat de repede vrei,  faci popasuri unde vrei. Ai scaun, ai clima, ai siguranta mai mare ca in autobuz. Te costa ceva mai mult ca biletul de autobuz dar nu se compara. Costul care trebuie platit in cazul Facebook-ului este atentia si gandirea: trebuie sa gandesti ce faci, sa inveti sa folosesti unealta, sa cauti sa comunici ceva util si de folos, sa iei in considerare ca orice spui poate fi folosit impotriva ta, etc (cu autobuzul, soferul conduce, el e responsabil de frane, cu Mercedesul e problema ta). Acum ganditi-va, daca sunteti un anti-comunist si traiti in “epoca de aur” si aflati ca politia vrea sa va prinda: cum ati prefera sa mergeti, cu autobuzul sau cu mercedesul?

2 comments

  • In primul rand, felicitari pentru renuntarea la sistemul de comentarii care cere musai cont de facebook/twiter/etc.
    A fost nitel ironica situatia, ca exact cand vroiam sa ridic obiectii la articol, hopa a devenit necesar contul pe care nu-l am din motive de ..obiectii.

    • nu a mers cu Disqus, nu mai posta nimeni comentarii … inca un “social” care nu a prins in .ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *