Mai poate fi ceva pozitiv in ziua de azi?

Şi lumina este dulce şi plăcut este ochilor să privească soarele.
Chiar dacă ar trăi mulţi ani, omul să se bucure de toate şi să-şi aducă aminte de zilele cele din întuneric, căci multe vor fi. Tot ce se întâmplă este deşertăciune.
(Eclesiastul 11, 7-8)

Mai putem auzi oare de ceva pozitiv in lumea de astazi? Cu greu! Daca ne uitam la TV vedem aresturi, crime, furturi, razboaie, certuri intre mafioti si multe alte lucruri putin placute. Ca sa nu mai amintesc de catastrofele ocazionale recente cauzate de ploile torentiale. Este de ajuns sa dea grindina intr-un sat aiurea pentru ca toate televiziunile sa transmita live de la fata locului sau “imagini inregistrate de telespectatorii nostri”. Sa lasam TV-ul, cine se mai uita la TV in ziua de azi? Sa luam presa scrisa: pe Gandul, astia nu mai termina cu “scandalul ukip”. Nu stiu de ce dar subiectul asta ma lasa rece total. Ma doare undeva ce cred britanicii despre romani cata vreme nu am de gand prea curand sa merg in Londra si in rest, nu vad la ce ne trebuie noua sa avem o imagine pozitiva in randul britanicilor. Evident, dezbaterile pe tema “imaginii” sunt fara sfarsit si total inutile. Vor exista mereu oameni redusi care gandesc prin “imagini” si idei preconcepute si orice ar face cei de la Gandul, nu pot schimba mintile acelor oameni. In plus, chiar daca doi sau trei se vor schimba, nu ne foloseste la nimic. Totul este o mare gogoasa de presa care nu are in ea nimic, doar aer. Presa locala: “Gradinite si scoli cu mucegai si inflitratii” – asta dupa cateva stiri de sport. Cu siguranta majoritatea scolilor au mucegai si inflitratii, conteaza insa in ce cantitate. Daca e doar un colt aiurea, intr-o camera in care nu invata copii nu ar fi problema, dar titlul este totusi destul de negativ. Si mai multe stiri negative urmeaza, de exemplu: “Mama care şi-a aruncat copilul, condamnată la 12 ani de închisoare”. Nu glumesc, sunt stiri din ziarul de azi. Am omis insa cateva alte “bombe”: un prorector sinistrat in Bulgaria, un inspector de religie care a demisionat pentru ca a cerut evidenta cu tremuricii si multe altele. A fost totusi si o stire pozitiva in ziarul de azi local: “Craiova capitala prieteniei”. Ce frumos! Vai, ce emotionant. Am trecut si eu azi pe langa prietenia bautorilor de bere. Nu va speriati, articolul este probabil unul platit, zilele astea Bergenbier a dat concert gratuit la aurolaci ca sa cumpere mai multa bere. Dupa ploile astea, ma indoiesc ca au avut succes. Ce inteleg eu din asta, stirile pozitive nu apar decat la articolele publicitare. Am mai comentat acum cateva zile despre un articol platit de Coca-Cola prin care grasanilor li se spunea sa stea linistiti ca nu conteaza cat arata cantarul ci daca dai din coate cate 5 minute pe zi si apesi cateva ore pe butoanele telecomenzii si daca faci 10-20 de drumuri pana la frigider, ai facut miscare si deci ai sanse sa nu mori de inima.

Dar nu doar la TV si pe internet gasim lucruri negative (nu mai zic de unele bloguri …). Pana si unii prieteni mi se vaieta ca nu mai au timp, ca ar vrea sa faca nu stiu ce lucru si nu stiu ce lucru si nu au timp, ca in afara de munca nu reusesc mare lucru si desi si-ar dori sa ne vedem mai des, nu se poate. Nu mai zic de problemele legate de munca si de bani sau si mai grav de sanatate. Viata e grea!

doggy Eu azi am fost la tara, am petrecut o zi de vara destul de racoroasa in sanul familiei cu batranii si taranii de la tara. Imi place la tara. In primul rand e liniste. Asta cand nu da Costel boxele la maxim, dar azi mi-a placut programul: virtuozitati la acordeon. Foarte frumos! Ce poate fi mai frumos sa stai la racoare in curte dupa masa de pranz, citind o revista si ascultand cotcodacul gainlilor, latratul cainilor si muzica lui Costel. Dar nu doar duminica pune Costel muzica, ci si in restul saptamanii cand nu are de munca (Costel e zilier, munceste pe unde-apuca). Uneori mi-am pus intrebarea: oare ce as face eu daca as locui zilnic langa Costel? Ce repertoriu i-as pune eu? Oare sa ii pun clasica, ceva Beethoven, Bach sau poate niste Jazz? Sau poate l-as distruge pe Costel cu niste Romica Puceanu pe alese: de jale si de inima albastra. Cred ca Romica l-ar termina psihic pe Costel. As da drumu’ la boxe dupa ce le-as orienta spre Costel si apoi m-as inchide in casa si m-as face ca nu aud daca ar veni sa zica ceva. E o problema totusi m-am gandit. Schema asta ar necesita o investitie ceva serioasa pentru ca casa lui Costel este la vreo 30 de metri de casa noastra si desi financiar probabil il fac pe Costel si mi-as putea lua niste boxe mai mari ca el, ca sa acopar si pe ale lui cred ca ar trebui sa cumpar o intreaga instalatie de sonorizare si nu stiu daca Costel ar fi primul care cedeaza, ci reteaua electrica. Dar nu ma intelegeti gresit, Costel e baiat finut: nu pune manele niciodata! Doar populara.

Cu sau fara muzica lui Costel, totusi la tara e liniste. E verdeata, sunt animale dar in primul rand timpul parca curge altfel. Pana si vanzatoarea de la butiq se misca in reluare cand se gandeste daca are ce ii ceri. Nu stiu care sa fie elementele ambientale care imi dau aceasta senzatie, ca la tara timpul curge altfel. Poate numarul mic de masini si numarul mic de oameni. La tara sunt putini oameni. Majoritatea batrani, tinerii au fugit deja. Desi satul este mare, sunt pe ici pe colo. La 3-4 case, una e goala oricum si 2 sunt cu batrani.

Cand ne-am intors in Craiova, am trecut si pe la mamaie in vizita. Are reumatism si tocmai iesise la “linie” (la strada) sa faca miscare pentru ca a certat-o doctorita de familie ca de aia o dor picioarele, ca nu mai face miscare. S-a conformat. E mereu dornica de vorba, sa mai afle cate ceva. Avand durere continua la articulatii, discutia ii ofera un mic respiro in care probabil uita de durere si isi mai odihneste mintea. Am stat cu ea vreo 15 minute pe banca si cu o vecina si am schimbat 2-3 vorbe. Nu am prea avut ce sa ii spun: ca fac bine, ca am fost in Grecia la Sf. Dumitru, ca azi am fost la biserica, dupa care am mancat si dupa care am dormit. Curioasa ca de obicei, ma intreaba “si ce a mai spus preotul la biserica?”. “Ce sa spuna mamaie, predica, ce spun ei” – incerc eu sa ma eschivez. “Pai despre ce, maica?” – insista mamaie, dornica sa cunoasca. Am avut cateva momente de balbaiala atunci: uimitor, dar uitasem pe moment despre ce a fost Evanghelia Zilei si predica. Mi-am adus apoi aminte ca era vorba de Sfintii Romani, azi a fost duminica lor. Parintele a amintit de Brancoveanu si de Pr. Lacatusu, insa in timpul predicii mintea mea era cam prin alta parte. Ma gandeam ca Brancoveanu a fost si erou si sfant. Tutea face diferentierea asta si subliniaza foarte frumos cu ce e superior sfantul fata de erou. Mare lucru sa fii erou, dar sa fii si sfant, va dati seama? Sunt niste chestii inalte, dar din pacate le-am uitat si am ramas doar cu asta: una este erou, alta e sfant. Ma gandeam ca Brancoveanu a fost in primul rand erou pentru ca a reusit prin conducerea sa sa creeze conditii de prosperitate oamenilor de rand. A fost ceva cu totul unic pentru vremea aceea. Pr. Tanase spune chiar ca turcii l-ar fi vrut dat jos pe Brancoveanu mai ales pentru ca crease conditii atat de propice de viata pentru oameni incat incepusera romanii sa faca copii multi si turcii se temeau. Nu stiu istorie, nu stiu daca chiar asa a fost. Cert este ca daca nu era un bun conducator, nu rezista ca domn atata timp si nu atragea atentia turcilor. Restul este stiut, nu mai comentez. Ma gandeam insa ce oameni erau oare acestia? Cum a putut poporul roman sa dea astfel de eroi si sfinti si cum de acum avem in fruntea tarii asemenea gunoaie? Dar astea nu i le-am mai spus lui mamaie, ca nici nu am inceput sa ii povestesc despre ce a fost predica ca a si dat-o pe tanguiala: “Of, frica mi-e de lumea ailalta, cine stie ce m-o astepta pe-acolo?” Lui mamaie ii e frica de moarte mai mult ca de operatie. Mereu se tanguie si se jeleste, cand de picioare, cand de Judecata. Avea insa astazi si o umbra de liniste si pace: vremea a fost mai calda, nu a mai plouat. I-am spus atunci ca pana joi nu o sa mai ploua si s-a bucurat. I-am amintit si de inundatiile de la bulgari dar stia deja de la televizor. “Da mama, saracii ce au patit, fereasca Dumnezeu!”.

Cand am plecat, din loc in loc, oameni adunati la drum, la umbra, la vorba. Nu chiar ca in poiana lui Iocan, dar va puteti imagina. O ulita pustie de sat cu pomi verzi frumosi, cu iarba, cu o gasca sau vreo curca, din loc in loc. Femeile cu femeile, barbatii cu barbatii, stand la amiaza pe banci, si asteptand sa treaca timpul. Nu m-am gandit ce pot sa vorbeasca si mi-e greu sa speculez. Pe semne ca prea multe nu au, discuta vrute si nevrute despre tot ce se intampla. Fiecare povesteste ce stie si ce a mai aflat despre cutare si cutare. Fiecare spune ce a mai facut si ce probleme are. Cand trece o masina, discutia se opreste si toti se uita sa vada cine trece. Cand trec pe langa ei parca sunt la defilare. O gramada de capete intoarse inspre mine, sa vada cum trag eu de volan. Mai le fac cu mana la cate un grup, pe unde trec mai incet, desi nu ii cunosc si unii imi raspund si ei la salut. Cu siguranta ma stiu, caci radio sant se prinde bine la tara. Ma trezesc uneori cu cate un batran la biserica ca ma intreaba de mamaie ce mai face si ma intreba: “da tu stii cine sunt? Sa ii spui de cutare a lu’ cutare” – de cele mai multe ori, veri. La tara cam toti sunt veri …

Dar nu doar duminica este liniste la tara. Si pe saptamana, viata are acelasi ritm. In ograda animalele, in gradina cate unul cu sapa sau cu furtunul, la camp cate un tractor razlet. Satul de subzistenta nu o duce rau dupa parerea mea. Cu o mica pensie, taranul daca e sanatos are viata linistita si o duce bine. Ne-a Sandu tocmai m-a pus sa ii cumpar laptop ca sa vorbeasca cu fata din Anglia, si era destul de vesel. Azi chiar m-a intrebat daca i l-am adus, e nerabdator. M-a intrebat daca am venit cu masina la biserica, zambind tacticos. Stie ca mai vin uneori cand ploua, desi biserica e la 10 minute de casa. Ca veni vorba de mers pe jos si miscare, i-am povestit de cumnatu’ ca si-a luat bicicleta. Ne-a Sandu confirma ca si lui ii place cu bicicleta. De multe ori vecinii il intreaba de ce nu se duce la vie cu caruta cu magarul si se duce cu bicicleta. I-am zis ca lui i-ar fi bun un motor pus pe bicicleta. Un alt nene, glumet, adauga si el: da ba, pui motorul de la masina de spalat. Nu cred ca glumea, uimitor ce te invata subzistenta. Ne-a Sandu confirma ca da, un motor l-ar ajuta sa mearga mai des la oras sa isi cumpere ce ii mai trebuie din cand in cand. “Pai daca vrei, cand iti aduc laptopul, iti cautam ceva pe internet, la anunturi”. Nu, ca nu mai ma intind anul asta. Iau la anul, ca si-asa anul asta am cam cheltuit”. Wow! Ne-a Sandu deja isi face planuri pentru la anu’, desi e de acord ca o motoreta i-ar fi buna si se pricepe la motoare, nu stiu cum de pana acum, la vreo 65 de ani, nu si-a luat inca. Nu conteaza, important e ca toata lumea e vesela si sanatoasa.

Viata la tara este o lume paralela. Chiar daca au televizor si internet acolo, natura, animalele dar mai ales tainele locului si ale oamenilor te constrang nitel spre un altfel care vazut din anumite unghiuri pare unul frumos. Bineinteles, eu nu stiu greutatile si necazurile vietii la tara si nu neg ca pot sa am o imagine falsa. Dar ce bag mana in foc ca nu e falsa, e fericirea superioara a taranilor pe care i-am vazut azi, fata de acreala fetelor venicinilor mei care nu par deloc optimisti. Sa fie oare doar pentru ca ei nu ii pot vedea pe Tom si Jerry decat pe Cartoon Network si nu si in realitata in propria curtei?

tomsijerry

I'm Bad!

 

tom

 

jerry

2 comments

  • un calin - tm

    Interesantă întrebare şi mai ales interesante dedesubturile ei. Spui de Sfântul Constantin Brâncoveanu dar nimic despre soţia sau despre sfetnicul lui. Oare ei nu sunt implicaţi în sfinţenia domnitorului ? Oare ei nu au fost ajutoarele tăcute din jurul Sfântului, ajutându-l la nevoie şi niciodată părăsindu-l. Soţia Maria – conform fişei postului nici nu se punea problema să-l lase la greu. Dar oare pe sfetnicul Ienăchiţa ce l-a îndemnat să rămână alături de marele Constantin când, înţelept fiind, putea să-şi dea seama de pericole şi să-şi ia tălpăşiţa ?

    Sunt atâţia oameni neştiuţi care stau (doar fizic) în linia a doua şi fără de care cei din prima linie nu ar putea fiinţa. Mă gândesc şi la acel paralitic adus în faţa lui Iisus de cei patru prieteni. Apare însă un al cincilea despre care nu se spune nimic. E vorba de stăpânul casei, cel care le-a spus primilor patru unde pot să desfacă acoperişul casei ca să poată pune patul înaintea lui Iisus.

    Sfinţii neştiuti care se roagă pentru noi nu reprezintă ceva pozitiv ? Slujbele făcute la biserici şi mănăstiri nu sunt oare tăcute şi grabnic ajutătoare ? Mă uitam la Sfânta Mănăstire de la Prislop cum stau atâţia oameni (cel puţin zece mii de oameni în fiecare zi) la mormântul Părintelui Arsenie şi mă gândeam « cât de ocupat trebuie că e părintele Arsenie să asculte şi să tămăduiască atâtea dureri, nevoinţe şi neputinţe ».

    Am aflat despre doi soţi care se rugau tainic pentru uşurarea greutăţilor celuilalt, pentru a lua din greutăţile celuilalt şi a le duce el. Oare asta nu e ceva frumos, pozitiv ?

    Spunea IPS Iustinian Chira: « nu vă faceţi griji: Dumnezeu nu se lasă batjocorit niciodata ! ».

    Doamne, iartă-ne şi ne miluieşte !

    • asa este, de fapt sunt mai mult lucruri bune care se intampla, doar ca multi nu avem ochii ca sa le vedem; nu am mai amintit de discutia cu mamaie cu o zi inainte, cum ne povestea ce greutati a avut la viata ei si ce bine e acum ca oamenii au masini si doar se suie in masina si pleaca unde vrea; ne-a povestit cum a plecat o data sa ia ulei de candela la vreo 20 km de case, pe sina de tren si s-a intors cu ulei si cu 2 porci in spate; par lucruri incredibile …

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *