Tușa Reta și despăgubirea nemților

Tușa Reta e o batranica trecuta de 80 de ani dintr-un sat pierdut de prin sudul Olteniei. Multe lucruri vede si aude un om intr-o viata de 80 de ani si daca ar putea spune toate prin cate a trecut, viata acestei batrane ar bate probabil orice film. Din pacate, nu am sansa decat ocazional din cand in cand sa ma intalnesc cu ea si sa o trag de limba. Intamplarea de mai jos insa nu mi-a povestit-o ea, ci baiatul ei, unchiu Nelu, la un pahar de vin.

Era dupa Revolutie, la cativa ani si se dadea zvon prin sat ca vin niste nemtii sa dea bani la familiile celor care au murit in razboi, mai precis la vaduvele care se mai aflau in viata. Era treaba sigura, nici vorba de inselaciune sau minciuna. Un avocat se ocupa de acte si banii intrau in cont. Nu am inteles prea clar de la cine veneau banii astia, de la guvernul nemtilor sau de la cine stie ce ong-uri. Pe semne ca nemtii fiind secatuiti de evrei cu despagubirile, s-au gandit sa fie ei preventivi si decat sa se trezeasca cu procese care cel milioane de marci (era pe vremea martilor), au cautat tot ce s-au putut vaduve si alti urmasi si probabil in schimbul unei sume atragatoare pentru tarani dar infime pentru ei, ii puneau sa semneze ca ulterior nu vor cere alte despagubiri.

Multi sateni s-au imbogatit in vremea aceea si zvonul a ajuns si la tusa Reta care e vaduva de razboi. Deja multi primisera bani si cu actele statea bine Tusa Reta. Erau la un pas sa faca si ei cerere si sa primeasca banii. Nerabdatori erau mai ales cei doi copii care bineinteles urmau sa dobandeasca mana cereasca venita de la nemti. Cum-necum insa, Tusa Reta a facut pierdute niste acte si a renuntat sa mai faca cerere. Abia tarziu avea sa le marturiseasca copiilor ca nu a mai vrut sa ia banii de frica sa nu se certe astia intre ei.

Alte detalii nu mai stiu cu privire la intamplarea asta, cert este ca tusa Reta a preferat pacea in locul banilor, desi va dati seama ca nu era greu pentru copii ca sa imparta intre ei o gramada de bani picati aiurea din cer. Si bani care nu erau chiar putini, dupa marturia unchiului Nelu. Cu toate acestea, fie din cauza anilor multi trecut de atunci, fie din cauza griji pe care le-a purtat-o tusa Reta, cel putin unul dintre copii, unchiul Nelu, nu parea prea suparat pe ea. Mai mult era nora, tanti Lili, care stramba din nas in timp ce unchiu’ Nelu rade povestind.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *