Evolutia detinatorilor de bonuri de trezorerie americane

Cu intarziere de aproape 2 luni, Ministerul Finantelor al SUA publica lunar un tabel cu detinatorii bonurilor de trezorerie (obligatiuni) americane. Ultima luna pentru care sunt publicate acum este Mai 2014. Sa incercam sa comentam cateva evolutii, prin prisma conflictului actual SUA-Rusia care are toate sansele sa se escaladeze, vanzarea eventuala de catre Rusia a obligatiunilor americane fiind un indicator important al unor evenimente deosebit de grave, pe care nu le putem insa prevede, gravitatea variind de la un razboi rece total in care relatiile economice vor tinde spre zero, la un razboi extrem de fierbinte in care vanzarea obligatiunilor americane de catre rusi este una dintre ultimele masuri inainte de lansarea unui atac nuclear.

Inainte de a comenta cum au evoluat soldurile variilor tari, as aminti un amanunt important: o tara nu poate sa vanda peste noapte toate obligatiunile pe care le are. “Dumping”-ul poate fi considerat de catre americani ca atac financiar si SUA isi rezerva dreptul sa nu mai indeplineasca obligatiunile, practic sa le anuleze. Un eventual detinator care doreste sa loveasca cat mai puternic dolarul prin vanzarea obligatiunilor este astfel nevoit sa astepte trecerea perioadei fiecarei obligatiuni in parte pentru a o vinde, fiind astfel nevoie de o perioada mult mai mare decat ne-am astepta.

Din pacate, structura in functie de maturitate a obligatiunilor pentru fiecare detinator in parte nu este mentionata (cel putin in tabelul de mai sus). Din cunostintele mele insa, in ultimii ani FED-ul a cumparat obligatiuni cu maturitate mare pentru a stimula interesul cumparatorilor in obligatiunile pe termen scurt.

Un alt lucru care trebuie subliniat este ca dolarul nu este musai in pericol in caz ca exista o vanzare masiva de obligatiuni din partea unui detinator sau a unui grup de detinatori. Avand in vedere faptul ca FED-ul poate sa cumpere orice volume, evident ca totalul nu poate sa scada si tarile care vand nu vor reusi sa miste prea usor nici dolarul si nici costul creditarii pentru guvernul SUA. De altfel, exista deja speculatii ca unele tari au vandut recent masiv, dar FED-ul prin intermediul unor entitati proxy-uri din Belgia a cumparat surplusul. O tara mica ca Belgia, ci un PIB de ~480 miliarde de dolari in 2012 nu putea sa isi dubleze pur si simplu portofoliul de obligatiuni de la 175 la peste 360, DOAR intr-un an. Nu stiu insa in ce masura in acest tabel in cadrul unei tari este reprezentata doar banca nationala a acelei tari sau si bancile si alte institutii financiare private cu rezidenta in tara respectiva. Probabil nu, dar chiar daca si bancile private ar fi incluse, mica belgie bancara nu ar avea capacitatea sa cumpere 150 de miliarde de obligatiuni doar intr-un an, cand Japonia care este cel mai avid si client al obligatiunilor a reusit intr-un an sa cumpere doar de 110 miliarde de dolari.

CHINA – are cu 27 miliarde mai putin ca acum un an. Spune mult asta, poate nu la fel de mult cat s-ar astepta cei care striga “lupul” si arata cu degetul inspre China. Care sa fi fost oare motivele? Necazurile de-acasa, diversificarea, testarea reactiilor, etc. Turbarea lui Obama cand vine vorba de China din ultimul timp ne-ar putea da oarece indicii. Obama repeta mereu ca trebuie sa fie agresivi cu China, trebuie sa fie fermi, sa incerce sa se impuna. Oare motivul turbarii lui Obama sa fie rapoartele recente pe care le primeste? Un consilier al lui Putin chiar pune Ucraina pe seama spaimei americanilor fata de China si a tentativei de a submina din fasa uniunea euro-asiatica:

“The point of a series of regional wars organized by the Americans, especially today’s catastrophe in Ukraine, centers on the U.S. securing control over all of north Eurasia” to bolster “its position against China,” Glazyev said. “That’s how the U.S. military and oligarchs are trying to maintain leadership in the global competition with China.” (Sursa: Zerohedge)

Mult-trambitata prabusire a sistemului financiar din China se lasa inca asteptata ca si “incetinirea cresterii”. Americanii se uita cu jind la ratele de crestere si la expansiunea chinezilor si nu se linistesc nici macar cand valuri de milionari se gramadesc sa le cumpere casele din California. China este vazut ca un pericol si este logic ca americanii vor folosi si ultima arma pe care o au cand razboiul economic si comercial va fi pierdut: armata.

JAPONIA – este clientul “fidel” al obligatiunilor americane, crescand continuu portofoliul. In ultimul an au crescut cu 117 miliarde dintre care 20 in ultimele 2 luni. Cat de curand vor depasi China care in prezent are cu 50 de miliarde mai mult ca ei. Eu unul nu inteleg de unde au japonezii bani sa cumpere atatea obligatiuni avand in vedere situatia jalnica economica in care se prezinta. Foarte probabil, justificarea ar fi tiparnita de yeni a lui Abe: din trilioanele de yeni tipariti, o felie oarecare se duce si pe obligatiunile americane ca plata indirecta pentru garantia de securitate oferita de SUA Japoniei, avand in vedere pericolul chinez. Apropos de pericolul chinez, este interesanta o comparatie a fortelor navale actuale acum relativ la perioada de dinaintea Primului Razboi Mondial.

BELGIA – este cumparatorul minune despre care am mai discutat. In ultimele luni a inceput sa mai vanda, coborand cu vreo 20 de miliarde. A ramas insa cu aproximativ dublu la cat avea acum un an in aceeasi perioada – un record intre detinatorii din top si totodata un MISTER neelucidat. Unii experti in domeniu chiar sunt sceptici ca vom afla vreodata misterul. In spatele Belgiei poate fi oricine de la FED sau guvernul SUA la China, Rusia sau Golman Sacs.

BRAZILIA – are cu 5 miliarde mai putin ca acum un an. Dupa boom-ul economic cauzat de cresterea pretului la comoditati si cumpararea avida de catre China, Brazilia are acum niscavai probleme: cresterea a scazut, economia nu mai da semnale prea bune.

MAREA BRITANIE – 180 miliarde de la 155. Ca si dolarul si lira sterlina este o moneda “perversa” in sensul ca valoare ei depinde de cat de multa decid bancherii centrali ca trebuie sa tipareasca. Nu am mai urmarit lira sterlina, dar ce stiu, este ca britanici nu duc lipsa de investitori: Londra este singurul oras din lume care nu a trecut prin criza imobiliara. Bancheri si milionari cumpara case si proprietati in Londra si UK, constienti fiind ca daca incepe vreun razboi, e mai bine sa fii totusi in Londra decat in multe alte locuri din lume.

RUSIA – a scazut intr-un an cu 32 miliarde. Interesant ca in Aprilie, desi erau in tiul conflictului, au mai cumparat 16 miliarde – peste 10% din valoarea totala. In ultima luna au vandut 5, deci nici un pericol de dump.

Celelalte tari nu au produs evolutii care sa ne spuna ceva anume. Totalul este in crestere si nici nu poate fi altfel. Deocamdata, americanii nu prea au motive de ingrijorare, dar nu stim noi ce fisuri sunt in structura ascunsa dincolo de cifrele tabelului, noi doar vedem spoiala de vopsea lavabila si incercam sa intelegem daca cumva peretele e de caramida sau de rigips. Pe mine unul, nu m-ar mira sa fie doar din carton …

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *