Despre scrisoarea de adio a unui tanar si despre spovedania unui broker

Nu se poate sa nu fii auzit despre faimoasa scrisoare de adio a unui tanar “care divorțează de România” intitulata “It’s not you, it’s me” si promovata initial de Cotidianul, preluata ulterior de Activenews si alte ziare. Daca nu ati auzit, mai asteptati nitel, veti auzi …

Weekend-ul asta am citit in totalitate si blogul lui Cristian Sima (cunoscut sub numele de “brokerul fugar”) intitulat “Marea Spovedanie“.

Cam multe deseuri pentru o perioada scurta, dar cel putin in cel de-al doilea caz am cazut in cursa: citind initial un articol publicat de Nasu despre cazul Rompetrol, am crezut ca Sima va face ceva dezvaluiri, mai ales avand in vedere titlul blogului (care se pare ca ar fi carte de fapt).

Cele doua lecturi se leaga oarecum, fiind cumva in acelasi registru: frustrari, nemultumiri, tanguieli. Concluzia ambelor “opere de arta” ar fi clara: cine ramane ultimul sa stinga lumina. Si Sima chiar a facut-o, a fugit in Elvetia. Ca o fi fugit cu banii clientilor sau nu, nu stim. Ca a parasit Romania, e clar.

Nu trece zi in care sa nu avem o mie de motive de a tanji dupa o evadare din tara asta. Chiar eu astazi, duminica dupa-amiaza nu m-am putut odihni deoarece niste tigani au tras ditamai boxe de se auzea in tot cartierul si au bagat manele si dedicatii. Nu e persoana pe care sa nu o fi auzit ca vrea sa plece. De fapt este una, dar nu se pune … Mai multi prieteni cu care am discutat recent au o tristete ca nu au plecat cand trebuia, sau ca nu pot sa plece acum. Unii chiar mai tatoneaza cu gandul. Majoritatea pentru bani, dar multi nu din cauza banilor sau a locurilor de munca. Tara asta are ceva care te face sa simti ca e mai bine sa pleci, ca in afara musai e mai bine, etc.

Genul asta de idei, indiferent de amplitudinea simtirii sau exprimarii lor sunt foarte periculoase pentru sanatatea publica dar mai ales pentru cei care le rumega, fiind riscul sa fermenteze nu atat in despresii care trec repede cu o bere sau o comedie, cat mai ales pot produce amagiri iluzorii care anihilieaza orice motivatie si anuleaza luciditatea si orientarea in viata, mai ales la tineri. Sa ma explic, desi am un mic sentiment ca nu voi reusi.

A vorbi despre Romania in general este filosofie. Este ca si cum am vorbi despre viata, despre libertate, despre umanitate. Romania e o categorie filosofica extrem de extinsa si nu pentru ca ar fi o tara anume speciala in lumea asta ci pur si simplu pentru ca o tara este greu de analizat si descris in 2-3 vorbe. Daca cineva ar vrea sa atace direct si cu acelasi tip de gandire frustrarile si nemultumirile celor din categoria de mai sus, ar putea foarte usor sa le raspunda: “Dar de Somalia ce parere aveti?” q.e.d

Imi aduc aminte cum intr-un interviu, Cristian Sima, intrebat de ce spune ca Romania este o tara frumoasa (ironic evident), a raspuns: pentru ca aici se poate intampla orice peste noapte. Azi te culci linistit si maine FNI se inchide. O gandire extrem de simplista pentru un fost olimpic la matematica cum ii place sa se laude domnului Sima.

Nu stiu cum este sa dai de mancare la 121 de oameni si de aceea, nu il voi judeca pe Stefan prea mult. Omul trece printr-un moment greu si nu stiu viata lui si ce l-a facut sa gandeasca asa. Am insa o mica banuiala ca nu el a dat de mancare la cei 121 de oameni, ci ca aceia si-au castigat singuri painea, ca doar nu stateau cand veneau la munca. Este unul dintre multele lipsuri logice din discursul sau, dar nu asta conteaza. Evident, Stefan a avut un rol in aceea ca a avut disponibilitatea sa creeze o firma si sa angajeze atatia oameni in ciuda conditiilor grele din Romania dar oamenii aia totusi daca nu munceau la el, ar fi muncit in alta parte, fie in Cluj, fie in strainatate.

Fericirea este diferenta intre ceea ce iti doresti si ceea ce ai. Cam asta ar fi pe scurt un oarecare raspuns la frustrarile celor care acuza Romania. Este greu insa sa inteleaga asta un om mandru deoarece mandria este ca un foc care te arde pe dinauntru si nici nu poti sa intuiesti ce iti doresti cu adevarat si ce te-ar face fericit. Cu atat mai putin orgoliosul intelege rostul lucrurilor, cursul vietii si multe alte taine, cum ar fi de exemplu: de ce ne-am nascut aici, de ce tara asta e asa cum e, de ce romanii sunt asa cum sunt, ce rost avem noi, de ce ne-a dat Dumnezeu sanatate si minte sa putem face un lucru etc.

Nu are rost sa intram in criticile aduse si in lantul frustrarilor si al acuzelor: realitatile sunt clare, nu e nimic nou din ce spune el acolo si nici unul dintre noi nu este strain cu cele expuse. Poate nu toti ne-am lovit de ele in aceeasi masura si evident ca in lumea asta, cele mai multe lovituri le vor fura cei care incearca sa traga lumea inainte, sa mute muntii sau macar sa sape niste tunele, facand viata mai usoara si mai frumoasa pentru noi ceilalti. Dar oare asta e motiv de tanguire? Cum vi se pare un luptator care se plange ca s-a taiat la deget? Nenumarate lucruri i se pot reprosa unui razboinic care se vaieta de greutatea  luptei: cine te-a pus sa te duci la batalie, cine te-a pus sa te arunci in valtoarea focului, acolo unde lupta e mai grea? O data cu reprosurile, luptatorii trebuie sa fie si intelesi: fiecare om are momente de cadere, de ratacire, are zile proaste sau pur si simplu cedeaza si nu mai rezista.

Viata in Romania este grea. Ce ma mira pe mine este ca mai exista unii care cred ca viata in alta parte este mai usoara. Mi se pare atat de hilar, atat de infantil sa crezi ca il alta tara vei putea trai mai bine, stiind ca tot tu vei fi acolo, tot virtutiile si viciile de aici, tot aspiratiile si neimplinirile de aici, vei fi acelasi om. Oameni de azi, mai ales tinerii, au uitat cu usurinta proverbele pline de intelepciunea si experienta seculara a popoarelor si le ignora fara remuscare. “Banii nu aduc fericirea” ar fi unul din ele si “omul prost, prost ramane” altul.

Asadar, inainte de a fugi de Romania, ar fi mai bine sa fugim de noi, de omul vechi. Oare cati oameni sunt constienti ca marea provocare in viata noastra este sa ne schimbam mintea, sa evadam din sinapsele raului in care suntem ancorati si sa cautam noi orizonturi atat la nivel aspirational, cat mai ales la nivel emotional si al acceptarii micilor adevaruri de zi cu zi care precum faramaturile aruncate pe o carare, menite sa ne momeasca, par sa ne conduca catre un mare si minunat ospat. Experienta vietii clar ne poate dovedi aceasta, ca de fiecare data cand am facut ce trebuie si am respins raul, binele pe care l-am obtinut a fost mai mare decat ce ne-am fi asteptat. Putini oameni pot sa nege asta si aceia sunt in general prosti, animalici, traiesc in totalitate doar din reflexe, au memorie pe termen scurt ca pestii si nu pot sa vada imaginea vietii in ansamblu, putin mai de deasupra mesei de azi si meciului de deseara.

Ura fata de stat si fata de categorii generice este cea mai la indemana materie prima pentru despresie. Este ca un pahar de vodka care pe moment ne face sa uitam de suferinta si ne varsam propriile frustrari aruncandu-le spre altii, dand vina pe altii sau pe viata in general. Explicatia de ce acuzarea ne este cea mai la indemana este ca realitatea de multe ori ne ajuta. Adevarurile de suprafata dau dreptate netagaduit carcotasilor: da, traim intr-o tara nashpa, da, exista pervertire generalizata, da, oamenii sunt rai, da, viata e o jungla. Ne e la indemana sa observam aceste realitati DE SUPRAFATA si sa dam vina pe ele pentru neimplinirile si neputintele noastre. Este mult mai greu sa cautam taine nitel mai adanci, ca sa nu mai zic ca lucrurile bune de suprafata nu le observam deloc. Cat despre lucrurile bune aflate mai nitel la fund, acolo unde realitatea se intrepatrunde cu sensurile ontologice, habar nu avem. Iarasi nu vreau sa va plictisesc cu exemple, dar sa ne gandim doar la faptul ca in strainatate vom fi mereu cetateni de rangul 2 oriunde ne-am afla. E usor sa spui ca nu conteaza asta si sa accepti teoretic, dar ca la orice divort, amanta chiar daca pare mai tentanta decat nevasta pe care o parasesti, de cele mai multe ori, flacara pasiunii se va termina intr-o mare de amaraciune si dezamagire care va pune capac oricaror aspiratii.

Nu e intamplator ca scrisoarea asta a devenit virala. Virusul anti-Romania este mult mai puternic ca virusurile anti-emigrare, dovada ca viralele de la capsunari sunt mai fade. In incercarea de a mai echilibra nitel razboiul virusurilor, public si eu o scrisoare primita pe email acum peste 10 ani, care a fost publicata intr-o versiune antica a acestui blog si pe care nu stiu daca am apucat sa o republic, propriul blog fiind deja o gaura de iepure si pentru mine … Scrisoarea de mai jos incepe brusc tocmai pentru ca era replica la o alta scrisoare, despre un roman emigrat in SUA. In curand o voi republica si pe aceea, dar mai jos sa vedem feedback-ul, caci se potriveste mai bine aici:

Oau…asa da.

inteleg io bine, dar foarte bine ce inseamna cultura americana, “the one and only”, deoarece acolo chiar asa e “my way or the hyway”, ori ca ei , ori nicicum.

inteleg io bine, ca si io am trait printre ei, 1 an si chiar langa San Francisco.

Adevarul e ca daca vrei sa mergi acolo- si iti sugerez io, ca mie nu a avut cine si am ramas socata- nu iti ajunge sa te pregatesti sufleteste pentru socul cultural, dar si mai bine pentru a face fata ipocriziei, si vietii de “reclama”.

TOTUL e aparent, familia, serviciul extraordinar de serios, munca, relatiile interpersonale, afacerile, casele…..TOT.

Masinile luxoase, casele “oversize”, cat “china”, orele suplimentare dupa gradi sau scoala la copii, prietenii cu care ies in fiecare joi sau vineri, mersul in parc cu copii in week end, parintii sau bunicii draguti care vin eventual de “thanks giving”, si se spera ca doar pt o zi, vecinii care nu au voie sa fie in mai mare lux decat noi, party urile de Craciun…………………toate astea, si milioane altele…..pentru ce???

Haideti cu mine in culise sa aflam raspunsurile:

Masini…apai trebuie, si la tanti, si la nenea, separat, ca lucra in diferite orase, si nu au cum sa imparta.Sau tanti nu lucra dar tre sa iasa la “shopping”, sau sa duca/ia copii de la scoala………..si mai important e sa fie masini tari, faini, nu neaparat economice sau “safe” pentru copii, dar aratoase, ca sa vada vecinii, mama, soacra mai ales, prietenii, lumea.

Casele -“”-. Aceeasi poveste ca la masini.

Scolarizarea, gradinizarea copiilor este o mare dilema, cine ce a spus despre scoala respectiva?Ce parere a avut B?Dar K?Si tu ce ai auzit M?Care e mai costisitor, aia e mai buna, dar cea mai cea e aia care tine copii cel mai mult in activitati, ca sa aiba parintii timp si pentru ei….eventual pana seara, sa ajunga acasa direct in pat, ca deja tati si cu mami sunt obositi.

Voi ce credeti ca un copil normal dezvoltat, fizic si psihic, ar face pisu in pampers la 6 ani?Parca la noi cand mergeai la gradi(3 ani), trebuia sa stii sa folosesti toaleta.Dar asa este mai comod pt parinti / asa se procedeaza, se lasa copilul….

Prietenii la nevoie se cunosc? Cine cati are in SUA? As putea numara pe degete…..Doar cand e vorba de iesit, de party, de….sa vada lumea ca am cu cine….

Mame, tati si bunici….vai de capul lor batran.Dar se gasesc case de batrani faine, si sa stiti ca ,copii se straduiesc foarte foarte mult sa ii gaseasca una faina, si trebuie apreciata treaba asta.

TO DO LIST:

Mo:………………

Th.:……………..

We.:…………..

Th.:……………..

Fry.:………take kids out

Sa:………/….

Su.:………..

Eventual cu o prietena cu care am ce vb, sau vb la telefon in timp ce copilul joaca singur, sau se descurca el pe terenul de joaca, si cand unul dintre noi s-a plictisit , acasa….

Mancarea este iar faina, preparata, sau semipreparata, poti sa cumperi tot, si sa pui cap la cap o cina de 12 persoane, cu 3 feluri, aperitiv, si desert in 30 minute.Asa zice in tv si asa si este.

Dar sa faca cineva ceva, ce nu este preparat…..nu merge, ha ha ha, dar lasa ca dam un telefon la chineji, sau si un pizza e bun.

Lasa asa este lumea lor.Noi suntem obisnuiti sa gatim, sa mancam bine, sa nu ne permitem multe, in aceeasi timp sa ne folosim substanta cenusie din creier, sa ne si mai gandim, sa avem grija de parintii nostri batrani, cum au avut ei cat am fost noi mici, si/ sau bolnavi, sa respectam familia, si cei in varsta, sa ne nastem noi copii (nu sa platim alta persoana sa duca sarcina, sa pot sa am io grija de silueta mea), sa ne si crestem copii, eventual sa lucram in schimburi cu sotul pentru a reusi sa stam cu ei, fara a lasa totul pe mana unei straine (si nu spun, ca nu ne trebuie si noua ajutor, da mai vine soacra, mama, vecina, dar in rest ne descurcam noi cu ei), …………….etc

Va salut, si fiti pe faza.Zambiti, tineti parerile in voi, oricum nimeni nu e interesat de soarta voastra.Incercati sa va gasiti prieteni de aceeasi nationalitate.Ca si mexicanii asta fac.:) Si nu luati nimic in serios din ceea ce vi se spune.

Daca reusiti sa va obisnuiti cu iddea ca americanii nu sunt oameni pe care sa te bazaze, si nu se tin de cuvant, o sa traiti bine.Numai sa nu apelati la ei…Degeaba.

good bye:

Elisabeth

21 comments

  • NB: despre spovedania lui Sima o sa mai revin cu cateva detalii extrase din tot blogul. Sima e un bun orator si scriitor, dar ideile sunt destul de goale si informatiile interesante sunt extrem de putine. Am gasit insa 2-3 chestii care merita comentate pe larg si o sa revin, sper …

  • Alin Stefanescu

    “Nu e persoana pe care sa nu o fi auzit ca vrea sa plece. De fapt este una, dar nu se pune …”
    Eu “cunosc un om” 😉 din categoria cealalta: care s-a intors in Romania si deocamdata se simte ca pestele in apa, chiar daca mai sunt si broaste prin lac (au si ele rolul lor poate in ecosistem). 🙂

  • Cam,asta-i adevarata fata a occidentului,putini sunt cei care-si implinesc
    visele.Vezi si prorocia lui Arsenie Boca,ce zice ca multi dintre ai nostri
    ce sunt plecati afara si vor dori sa se-ntoarca si nu vor putea…..cam enigmatic dar cine stie ce va fi.
    Despre Sima am apreciat observatiile lui cu privire la ce se-ntampla economic pe plan mondial,ca in ceea ce priveste situatia de la noi,era prea implicat ca sa iei in serios ce scoate pe gura.Altfel …simpatic
    personajul.

    • Alin Stefanescu

      > Cam,asta-i adevarata fata a occidentului,putini sunt cei care-si implinesc visele.”

      Depinde cu ce vise pleaca in Occident… Oamenii realisti nu se duc acolo cu sacul (ca la pomul laudat – http://www.chiazna.ro/7865/pomul-laudat-proverb ). Pe de alta parte eu personal am avut o experienta foarte pozitiva in Occident (as spune invers de cum este descrisa in scrisoarea Elisabetei din postare). Pana la urma e natura (cazuta) umana atat in Occident cat si in Romania. Depinde in ce medii te invarti si cu cine ai de-a face (eu am intalnit o gramada de straini deosebiti acolo si inca tinem legatura chiar si dupa multi ani). Am zis ca evidentiez si partea plina a paharului (cu suc :-)) din Occident… Dixi et salvavi animam meam 😀

    • Evident pentru unii poate fi mai bine, pentru altii mai rau, dar in primul rand depinde de om, nu atat de mediu; si in Romania si in afara depinde unde esti si cum ai ajuns acolo, ce prieteni ai, ce meserie ai, ce asteptari ai etc; o sa postez mailul angajatului roman de la Google si de asemenea un mail al unei “suedeze”. Alin, poate faci si tu un blog si pui povestea ta, sunt sigur ca ar fi multi care s-ar folosi. Mai ales tineri care pleaca la studii in afara sunt prea entuziasti dupa parerea mea despre ce vor gasi dar foarte greu inteleg oamenii aspectele mai de adancime ale vietii de emigrant. Dincolo de un job bine platit, de o societate mai reglata ca a noastra, sunt cateva minusuri mari si tari pe care din pacate multi le afla pe pielea proprie.

  • Probabil ca nu e intamplator, romanii trebuie sa plece, ca altii sa le ia locul.

    Stalin a facut din emigrarile fortate, mutand masiv populatie dintr-o zona in alta, instrument de control.
    Acum se fac de buna voie, creandu-se conditiile ideale ca tocmai cei care au cat de cat cap si ar putea scoate tara din groapa, sa plece.
    Si nu doar ei.

    Chiar azi am dat intamplator peste un articol in care spunea ca o sa avem probleme cu pensiile in 2030, in special din cauza emigrarilor.
    Solutia?
    “importul” de forta de munca.

    Desigur, nu se spune nici o vorba despre faptul ca situatia economica si coruptia e de asa natura incat destui de multi muncesc la negru si nu platesc nici un ban la fondul de pensii.

    Si de ce ar plati cand legile sunt de asa natura incat stagiul de cotizare dinainte de 30 ani este irelevant, pentru ca e musai sa iesi la 65 si orice luna in minus inseamna penalizari majore, ca veniturile pana in 30 ani, iti scad media contributiei, pentru ca incepator fiind nu poti castiga f. mult pe piata muncii, ca suma contribuita la fondul de pensii depaseste de cel putin doua ori suma care ai sanse sa o primest ca pensie, chiar si dupa cele mai optimiste estimari vizavi de speranta de viata.

    Da, poti contribui la un fond privat daca nu cumva peste 30-40 ani va da faliment sau inflatia va face ca banii tai stransi zeci de ani sa nu mai valoreze cine stie ce desi simularile arata f. bine trecand sub tacere faptul ca puterea de cumparare nu va mai fi aceeasi peste 30 ani.

    Si deja se discuta ridicarea limite la 70 ani, nu ar fi de mirare ca peste 30 ani, intr-o lume in care este din ce in ce mai putin loc pentru decenta, in loc de banii cu care ai contribuit la fondul tau de pensie, disparuti intre timp in cine stie ce scheme financiare, sa primesti sansa la eutansiere.

    • probabil pensiile noastre peste 30-40 de ani o sa fie de genul pensiilor celor care au lucrat la CAP si care nu aveau teoretic pensii; pentru ca erau in aer, statul s-a gandit totusi sa le ofere acolo un mizilic, ca doar au si ei drept de vot; prin urmare cei care isi calculeaza ca acum isi platesc cinstiti contributiile si la pensie vor avea 8-10 milioane ca o pensie buna din zilele noastre, ar face mai bine sa se gandeasca cum o sa traiasca cu pensii de 4-5 mil; oricum iesitul la pensie e un concept depasit, deja in SUA multi prefera sa munceasca in continuare, cat le permite sanatatea si nu doar din motive financiare; taranii la fel muncesc cat pot si nu ies la pensie doar ca au implinit x ani

  • Nu e vorba daca vrei sau nu sa iesi la pensie, ideea e ca ai fost obligat sa “donezi” niste bani si vrei sa iei cat de cat inapoi din ei.

    Si sa fim seriosi, in ziua de azi putin pot sa munceasca pana in ziua mortii.

    Sunt pline spitalele cu oameni in varsta care abia se tarie desi mai au pana la pensie si tinerii cica n-au locuri de munca, f. problematic.

    Sunt doua categorii sociale care se bat pe aceeasi bucata de paine pentru ca investitii in Romania sunt la cote minime si tot profitul se exporta fara impozitarea aferenta.

    Si nu cred ca doar in Romania e problema asta, China produce suficient pentru tot restul lumii, problema este cum cumpara restul daca n-au de munca..

  • m-am intors din newzealand dupa 2 ani. cu mici diferente e ca elizabeth. primul lucru pe care au incercat romanii de acolo sa ma dreseze a fost sa raspund ca sunt happy. acolo oricine te intreaba daca esti ok si tre sa raspunzi yes, dar asta e prea putin trebuie sa plusezi pana la happy. intr-o zi masuram cu metrul un zid de 5 metri, avea 2 cm mai mult iar seful sa declarat happy. atunci am inteles ca occidentul nu stie ce e aia fericirea. daca pizza nu s-a racit de tot cand tio aduce curierul e motiv de happy. ei sunt happy pe orice lucru marunt. din ce am vazut orgoliul romanilor plecati dincolo e prea mare sa recunoasca ca nu le place. le e bine cu serviciul cu banii poate, participa la o cursa pe o scara sociala si orice lucru negativ il raporteaza la cel mai negativ lucru gasit in Ro. daca bei vreo 2 pahare de tuica cu ei refuleaza si dau toata “binatatea” strainatatii in vileag apoi plang si zic resemnati n-am la ce sa ma intorc… poate copii mei or reusii. traiesc handicapati de cea ce au avut ei mai de pret. Romanitatea.

  • despre viata reala in Canada gasiti detalii aici:
    [link scos – site hacuit]

    si aici(vezi in dreapta “labels”):
    http://filosofiepebordura.blogspot.ro/

    despre SUA urmariti discutia de aici:
    http://opencube.ro/us-procontra/

    • tara blogul cu Canada, dar conteaza si unde stai; m-am plimbat nitel cu google maps prin Montreal si nu arata deloc cu pozele din blog

  • nu am inteles prea bine daca este spovedania unui broker sau scrisoarea de adio…
    Sunt aici,in tara cu statuia care o ravnesc multi sa o vada ( iar eu nici macar nu am curiozitatea sa o vad) si citind cele scrise ,tind sa fiu de acord in totalitate cu insiruirea de pareri …
    Au trecut aproape patru luni ,iar copii nu dau semne ca s-ar obisnui cu acest stil de viata sau mai bine zis ,cu stilul familiei noastre in aceasta tara. Nu intru in amanunte caci nu vreau sa plagiez vreo spovedanie , dar completez putin descrierea vietii …voi pune ceva alb si negru si voi sterge eventualele culori care nu le gasesc decat in frumusetea copacilor din acest anotimp…Superbe culori.
    De fiecare data cand veneam sa il vizitez , tot de fiecare data ramaneam cu acelasi sentiment : miscare lenta , oameni lenti, masini pe banda ( nu benzi ,nu! banda rulanta) chipuri care nu exprima mare lucru decat consum si obey the law..
    Asa ca , exclud natura si includ ce?
    Matrix este prea cliseu insa altceva nu prea am ca sa ii includ.
    Ramane decat sa astept cu rabdare,sa vad ce plan are Dumnezeu cu noi. In rest,nu vad nici.o perspectiva. Mar frumos pe dinafara si putred inauntru.
    Si da, oamenii zambesc prea mult ,enervant de mult.Cand de fapt nu le pasa…
    Din pacate ,genul acesta sunt peste tot. Si la noi in Romania. Chiar eu sunt asa…cateodata nu imi pasa…
    Am uitat sa fim Oameni
    Singura salvare este sa redevenim copii….Stii la ce ma refer
    see ya

    • scrisoarea de adio e a unui tanar afacerist din Cluj
      “marea spovadanie” e blogul lui Cristian Sima, brokerul fugar, olimpic la matematica care a facut bani la bursa dar e disperat dupa atentia publica, vrea sa fie vedeta

  • Tara, cred ca trebuie iubita, cum ne iubim parintii. Daca familia sau tara devine “pericol public”, abia atunci nu e normal sa mai locuiesti in acel loc. Discutam de mentalitati de oameni … dar motivul de plecare din tara, trebuie sa fie mai serios. Fratele meu a avut ocazii sa plece mai devrem de 87, totusi a plecat cand a vazut ca era sa ii moara fiica in spital. Acasa conditii improprii de locuit (frig in apartament) iar la spital lipsa de ingrijire. Consider ca a trebuit sa plece si nu pot sa spun ca a fost un las, care fuge fara sa lupte.
    Daca nu ar trebui sa am grija de tatal meu, maine as pleca. De ce? Multe motive de acest gen. Tata era sa fie victima in cazul “accidentul” bine ca eram acasa, ca e bolnav de inima si incepuse deja sa intre in criza. Era sa fiu calcat de o masina pe trecerea de pietoni, oprisera masinile pe doua benzi, dar pe banda cea mai apropiata de mine (de bordura) masina in loc sa opreasca a accelerat, daca nu eram atent intram in fata masinii. Am sunat la 112, ca am observat ca masina mergea cam in zig-zag, am crezut ca e beat si fiind numar din BT are … drum lung si loveste pe careva. Nimic, niciun apel ulterior. Am semnalat cazuri de furturi in autobuz, am sunat politia si am spus ca ii urmaresc pana vin ei sa ii prinda in flagrant. Au spus ca eu trebuie sa ii prind.
    Din 98 pana in prezent lucrez intr-un institut de cercetare de piata cu capital privat (offshore) si privind mentalitatea este exact ca la americani si managementul e complet model “gipsy” (violenta verbala, minciuni la greu, abuzuri de genul: 3 ani fara concediu, lucru minim 12 ore pe zi si neaparat 16-17 ore sambata si duminica) In asa conditii, sigur ca esti ca americanii fara prieteni. Tanjesc dupa anii din inainte de 97′ cand am lucrat in Muntele Athos, impreuna cu muncitori greci … in constructii!!! Atunci eram obisnuit cu mediul de jos, contraste puternice, pe atat de calzi – pe atat de duri … ca e putin spus (au ajuns doi “rusomani” de la o bataie sa se omoare).
    Nu stiu cum o sa arate Romania dupa epoca “glorioasa” de exploatare a resurselor minerale de catre firme straine. Daca la ei acasa nu au reusit fara mai “accidente”, la noi de ce ar fi mai ok? Sigur o vor face mult mai rau ca la ei acasa. Aici e patria in care hotul e aparat de … politie, justitie si guvern!

    • neamul = familia extinsa este unul dintre lucrurile inalte, profunde in care nu am mai intrat deoarece evident nu toti gandesc la fel si in al doilea rand, cati oameni isi iubest totusi familia si au sentimente fata de familie; apoi, evident sunt cazuri de oameni care chiar au avut prea multe de suferit si isi pun nadejdea ca in afara e altfel; pentru unii se intampla sa fie altfel in afara, pentru altii nu; ce vreau eu sa te intreb, ce te face sa crezi de exemplu ca din punct de vedere al sanatatii americanii stau mai bine ca noi, ma refer americanii de rand, care nu au bani, nu cei care au peste 100k pe an si asigurari tari platite de firma

  • Tind sa cred ca mentalitatea manageriala de care vorbesti este mai degraba specifica celor de la noi, adica investitiile sunt straine dar managementul este romanesc. in stil romanesc cu cozi de topor, cu cat storc mai bune omul cu atat se cred mai buni manageri.
    Nu conteaza ca deja au facut economii de 300% fata de salariile care trebuiau platite la ei acasa pentru aceeasi munca, daca mai pot scoate de la om inca 30-40% prin program incarcat aiurea, chiar si in afara legii, de ce nu?
    Ei primesc o strangere de mana si angajatul care poate si el e prea fraier sau comod sau lacom sa-si caute alt loc de munca, plateste cu sanatatea si cu anii de viata departe de familie dar chipurile, pentru ea, sau de fapt pentru o masina mai noua, o casa mai mare, etc.

    • Cred ca nu exista o regula, depinde de companie; salariul e insa in primul rand determinat de cerere-oferta; pe IT unde e cerere si la Dacia unde de asemenea au mult de munca si nu au alternative la forta de munca local,a de ce sunt salarii mari? Pentru ca firmele nu au optiuni.

      Pe de alta parte, cine spune ca un profit de 300% e ok si gata, de aici in colo trebuie sa maresti salariile la angajati? Economia nu functioneaza astfel, ci pe baza principiului cerere-oferta. Nimeni aflat in situatia de a decide: fac profit 300% sau 600% nu va alege 300% doar de dragul angajatilor, cata vreme are de unde sa angajeze si oameni care sa ii aduca 600% profit. Si apoi sa nu uitam ca o crestere cu 10% a salariului net nu inseamna doar o scadere cu 10% a profitului, ci poate chiar trecerea pe minus … de aia zic ca depinde si ca acolo unde sunt multi angajati problemele sunt si mai mari din cauza contractului colectiv de munca.

      Romania e oricum departe de a vorbi de profituri de astea. E adevarat ca forta de munca e MAI ieftina ca afara dar e inca neproductiva si sunt alti factori negativi destul de greu de dus in spate: taxe, infrastructura, mentalitati, coruptie, birocratie, riscuri geopolitice. Pe unele domenii chiar am sarit cu costurile peste fezabilitatea investitie, de exemplu la Dacia, singurele motive pentru care firmele mai raman fiind inertia si costurile relocarii. Totusi unii au facut-o: sa nu uitam o firma de ciocolata care s-a mutat la bulgari cand a marit Boc TVA-ul. Cu siguranta daca ar fi sa inceapa de la zero, Renault nu ar mai alege Romania acum, de unde putem usor extrapola ca nici o alta firma auto nu ar mai alege Romania. Ne miram oare de ce Ford nu prea mai produce la noi, sau de ce Mercedes nu a venit la noi si s-a dus la Unguri sau etc?

  • Asigurarea medicala e undeva la 100 euro (nu cred ca sunt incluse operatii dificile) Nu stiu exact am vorbit cu fratele despre asta prin 90-95. Fratele avea intr-o perioada 64 dolari canadieni pe ora, lucrand ca tehnician. Acum am inteles ca au mai crescut preturile, salariile au stagnat. Dar au de unde sa stranga cureaua.

    • citeste pe bloguri ce zice lumea de ObamaCare, sunt cazuri uimitoare; imagineaza-ti un cancer in SUA cum e tratat; in RO, eu pentru taica-meu nu am platit decat niste analize de sange;

      apoi, uita-te la Regina Maria sa vezi cat ar insemna un abonament; cu 300 lei per luna probabil iti faci super asigurare de sanatate in RO; doar un amanunt …

  • Raportat la salariile noastre sunt sigur ca e mai scump la noi. Aici poti plati oricat, tot trecem prin adevarate tragedii (era sa imi pierd mana din cauza unei operatii … care nu era necesara).
    Familia fratelui din Canada, au avut nevoie din pacate de multe interventii medicale, ma refer la operatii. Sotia fratelui meu nu lucreaza, a avut grija de cei 3 copii si acum are de nepotei. Totusi au vila propietate, vin cel putin odata pe an in Romania si alte tari, nu vorbesc de mobila, masini etc. (Din 90, nu au cumparat masina mai ieftina de 30.000 USD.)

    • pai evident ca nivelul de trai din Canada e cu totul altul, nu despre asta discutam; problema e sa ai serviciu bine platit, dar daca ai salariu mare, oriunde e bine, nu doar in Canada; ca nivel de trai, adica salarii raportat la costul traiului, de exemplu ITistii traiesc mai bine in Romania decat in Germania; evident, neluand in calcul serviciile oferite de societate si oportunitatile;

      problema care discutam aici: un somer care aici nu isi gaseste de munca si pleaca in afara, ce face? gaseste un trai mai bun, sau ajunge sa faca blog cu poze deprimante ca tipul ala dintr-un link anterior?

      evident ca autorul scrisorii de adio, daca pleaca in afara va trai poate la fel de de ca aici, dar depinde si cat de prietenos este, ca daca e prietenos si are mult prieteni aici, plecand in strainatate, poate compensa cu banul si cu orgoliul lipsa prietenilor? si e valbil pentru oricine care pleaca sa se intrebe: se merita un salariu de 5 ori mai mare daca sunt trata ca cetatean de randul 2? se merita o masina de 30k daca imi vad parintii doar de Craciun, sau vara, cand vin in concediu? etc, etc

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *