Crestinii si alegerile

Am ramas suprins acum cateva zile cand un prieten m-a intrebat cu cine votez si mi-a marturisit cu nonsalanta ca el anuleaza votul pentru ca nu l-a convins nici un candidat.

Suprinderea mi-e cu atat mai mare cu cat prietenul este un om responsabil, chiar extrem de responsabil si de asemenea destul de inteligent. Uneori are o umbra de naivitate dar cand se incordeaza este destul de cu picioarele pe pamant. Cum poate oare sa nu realizeze pericolul pe care il pune comunismul in ziua de astazi si cum mai poate avea dubii cu cine sa voteze?

Oricat de mult nu te-ai uita la stiri, nu poti sa nu stii ca PSD este mostenitorul PCR si ca revolutia ne-a fost furata de Iliescu care ulterior a si fost responsabil pentru omorarea catorva zeci de oameni in mineriade. De 25 de ani, procesul este amanat in asteptarea inevitabilei plecari pe lumea cealalta a octogenarului presedinte de onoare si idol al noii generatii de tineri social-democrati. Procesul lui Iliescu este un nod gordian al (in) justitiei din firava noastra democratie. Nu vom mai continua cu alte si nenumarate alte exemple.

Nu voi mai reaminti nici dramaticii ani ai tranzitiei care au distrus o generatie intreaga, tocmai din mentinerea status-quo-ului post-comunist de catre neo-capitalistii securisti si neamurile lor. Sistemul ticalosit nu s-a limitat doar la PSD, desi grosul baronilor niciodata nu a tradat. Ca o mica paranteza, terminologia de baron este destul de blanda. Complexitatea coruptiei din Romania si a actorilor sai post-revolutionari nu cred ca poate fi etichetata folosind termeni atat de simplificatori. Un baron era intr-adevar cel mai mare om al locului, care poate incasa birurile si randuia afacerile domnitorului sau regelui, dar nu cred ca baronul rula sume cu mult mai mari decat conducatorul si decat cei mai din proximitatea voievodului care acum ar fi sa zicem membrii de guvern. Asa-zisi baroni de la noi, cel putin financiar sunt cu mult peste protectorii lor de la Bucuresti care mai primesc si ei cate un mizilic de comision din cand in cand sau cine stie ce salariu mai acatarii, fie ca parlamentar european, fie ca membru al vreunui AGA de la vreo companie de stat, fie ca salariu de cine stie de consilier etc. Inchis paranteza.

In primul rand, crestinii trebuie sa reactioneze la minciuna. Prima preocupare in orice alegere pe care o face un crestin, indiferent de celelalte argumente, trebuie sa fie adevarul. Binele nu este bine, daca nu este facut bine. Poporul roman a sintetizat perversitatea compromisului prin proverbul: “S-a facut frate cu dracul ca sa treaca puntea”. Imaginati-va cate situatii si cate contexte cuprinde acest proverb si ce gandire trebuie sa fi avut oamenii pe vremuri ca sa accepte si sa foloseasca asemenea vorbe.

In ziua de azi, in socetatea romaneasca dar mai ales in occident, compromisul este firesc. Nu doar firesc, ci este chiar obligatoriu. Pervertirea de-a lungul timpului a adevarului a dus pana la crearea de forme elaborate de minciuna care au devenit incet chiar norme si modus vivendi, cei care nu adera la ele fiind marginalizati. Ma refer aici la tot felul de cutume sociale si comportamentale. De exemplu, in strainatate a devenit aproape obligatoriu la locul de munca sa te arati fericit si sa zambesti. Oricine te intreaba ce faci, tu trebuie sa raspunzi “foarte bine, super, extraordinar”. Daca raspunzi doar OK sau, Doamne-fereste!, “nasol”, trebuie sa ai argumente solide. Nu poti pur si simplu sa te arati doar ok cand seful anunta ca ti-a promovat colegul in timp ce tu ai ramas la coada pentru ca daca eziti sa iti exprimi entuziasmul, ridici cel putin semne de intrebare si probabil esti trimis la consiliere psihologica.

Fatarnicia este doar un exemplu minor, cu siguranta sunt alte minciuni coafate mult mai grave si nu are rost sa le abordam acum. Pentru ca vorbim de politica este de ajuns sa mentionez doua subiecte: evreii si homosexualitatea. Nu veti gasi in politica din lumea “libera si democratica” prea multe variatii in raportarea la aceste doua subiecte. Adevarul este deja stabilit, singura marja de libertate pe care si-o poate asuma cineva este cat de “pro” sa fie. Peste noapte si la noi in tara, minciuna patrunde cu pasi marunti si pe nebanuite. Cat de mult am fiert precum broastele in oala, nu cred ca realizam si ca putem sa gasim vreun mijloc de a ne opune. Salvarea este individuala, desi vorba asta e poate doar un mod frumos de a spune ca nu exista salvare.

Pe langa ura fata de minciuna, crestinii trebuie sa fie insa si realisti. A fi realist nu inseamna deloc a accepta compromisuri ci mai ales a intelege rostul lucrurilor si rolul fiecarei molecule de aer care formeaza o furtuna. Furtuna este un sistem complex, exista miscari ale moleculelor in toate partile. Cate molecule nu se mira cum sunt aruncate cand intr-o parte cand intr-alta si nu inteleg nimic. Furtuna are totusi o traiectorie ferma, chiar daca putini meteorologi sunt capabili sa o prezica. Asadar, a te astepta ca Klaus sa fie Stefan cel Mare este o absurditate. Nu stiu cum pot sa explic, dar e ca si cum i-am cere lui Cristian Tudor Popescu sa fie Eminescu. Unele lucruri sunt imposibile si perfectionismul nu este deloc un ideal. A cantari lucrurile cu discernamant si a intelege cat de important este ca Romania sa se lepede o data pentru totdeauna de comunism, nu sa se afunde si mai mult in incertitudinea unui viitor rosu care ne va tine blocati pentru inca 2-3 decenii, este o provocare extrem de importanta pentru crestini. Nu putem sta cu mainile in san si nu putem visa cai verzi pe pereti cand focul este in curtea noastra.

Oare cum a fost Romania anilor 46-47, oare cati intelectuali nu au luat atitudine, nu au zbierat, nu au incercat sa faca tot ce pot pentru a trezi poporul? Stiu ca multi romani traiesc cu impresia ca in Romania, comunismul era inevitabil dupa razboi si ca nu aveam ce sa facem. Cat de mutl se insala! Este paradoxal cum desi aceasta idee este atat de impregnata in putina memorie istorica a romanilor de azi – carora le mai pasa de istorie – dar faptul ca regimul comunist in Romania a atins apogeul, nu ridica nici un semn de intrebare si nu constituie un mister.

Ponta nu este Iliescu. Nu vreau sa fiu inteles gresit. Nici PSD nu este PCR – nici nu are nevoie. Raul poate imbraca multe forme si are destula imaginatie. Dar oricat de mult fard si-ar da pe fata lui scarboasa dracul nu se poate ascunde de adevaratii crestini. De unde putem sa incepem si cum putem sa detaliem toate marsaviile si mizeriile acestui regim? Sa incepem oare cu gratierea lui Nastase pe care Ponta promisese ca nu o sa-l scoata din puscarie? Sa amintim oare de maririle de pensii perverse in prag de an electoral? Sa trecem la starea dezastruoasa a economiei si ritmul accelerat de emigratie datorat politicilor economice ale regimului Ponta? Statisticile nu arata, dar cel putin in jurul meu, mai multi oameni au plecat in ultimii 2 ani decat in anii de varf ai crizei: 2009-2010. As mai aduce vorba si de promisiunile de depolitizare ale administratiei, dar sincer nu asta consider a fi prima problema a Romaniei de astazi – nu cred ca putem visa curand la o Romanie in care valoarea sa fie mai puternica decat partidul cand vine vorba de sefi de spitale, directori de scoli, deconcetrate, postasi etc. Nu este posibil in mileniul actual si oricum nu asta ar fi priroritatea acum.

Prioritatea acum ar fi stoparea hemoragiei. Cate milioane de romani mai trebuie sa fuga ca sa intelegem ca trebuie sa facem ceva, ca nu putem continua asa? Ma ingrozeste nonsalanta cu care unii dinozauri de la putere declara ca cei care pleaca afara fac bine tarii pentru ca trimit bani inapoi. De asemenea, tot un dinozaur mai recent – profesoara din Caracal care a facut greva foameni la antene – declara ca romanii din afara nici nu ar trebui sa voteze pentru ca ei nu stiu realitatile din tara. Saracii de ei, daca au plecat nu sunt la curent cu marile realizari ale lui Ponta. Din pacate pentru ei, nu toti au avut sansa ei si a altora sa ajunga la ciolan, prin urmare ea nu e de acord nici macar cu existenta sectiilor de votare din strainatate, ce sa mai vorbim de constitutie si principii democratice.

Raul patrunde deci in sufletele multor romani. Oare cati pensionari nu s-au lasat hipnotizati de osul aruncat de guvern, atat de mult incat si-au pierdut mintile si nu realizeaza ca desi le-au crescut pensiile cu 10 lei, curentul s-a scumpit cu 15 lei impozitul la fel, iar de la anul se va scumpi si mai mult – deja s-a anuntat. Si cate nu s-au scumpit in ultimii 2 ani? Oare cati profesori nu se lasa inselati sa creada ca acestui guvern, daca isi spune socialist, le pasa de ei. Isi amintesc oare profesorii care teoretic sunt intelectuali cum cea dintai socialista a tarii – ministresa muncii si a protectiei socialie – i-a tras sotului ei pensie de handicap desi nu avea dreptul si asta fara sa mai stea la coada, intrand pe dindos? Nu mai conteaza: Ponta le-a dat banii inapoi. Din pacate pentru ei, tot Ponta le-a dat si pensionarilor de acum mariri din pensiile lor de peste 20-30 de ani. Dragi tovarasi profesori, de piramida demografica ati auzit?

Pe langa adevar si realism, crestinii trebuie insa in primul rand sa aprecieze moralitatea. Eu inca raman uimit, cum in ziua de astazi cand comunicarea este ridicata in slavi si vazuta ca o solutie la propaganda oficiala, PSD-istii au putut sa ascunda atat de bine ca Ponta este divortat si casatorit cu a doua nevasta, iar viitorul prim-ministru cu a 5-a sau a 6-a. La tara, cand i-am spus matusei care m-a apostrofat ca votez cu neamtul ca Ponta e divortat, a ramas socata. Idolul ei, tinerelul frumos si destept, nu mai e la fel de alb cum l-au spalucit antenele securistului. Din pacate, PNL-istii nu au exploatat cum trebuie aspectul asta – la fiecare intalnire Klaus trebuia sa aduca subiectul si sa lase la o parte complezentele si menajamentele. La cat de mult l-au terfelit si au aruncat cu noroi in el, Iohanis a fost chiar prost daca nu i-a pus lui Ponta nici o intrebare cu privire la cum de a renuntat el la fosta sotie ca sa se insoare … si sa ajunga astfel prim-ministru. Poate omul de rand face cu greu legatura intre Ponta, divort, casatorie cu fata de fost securist care invarte lucrurile in PSD – pare cam greu. Dar lumea ar trebui macar sa stie ca voteaza un presedinte divortat, chiar daca motivul divortului si cat au cantarit politica si banii in noua lui cumetrie sunt doar speculatii. Eu unul as vrea sa stiu de la Ponta de ce a divortat. Nu am citit nicaieri si tot ce am auzit se indreapta inspre interes. Daca a fost altfel, as vrea sa stiu. Asta mai ales in conditiile in care Ponta se prezinta a fi ortodox.

In ce masura raul cel mai mic, oare chiar este mai mic? In ce masura putem sa fim indiferenti, sa ne vedem de ale noastre si sa ne izolam in zona de confort psihologic in care nu ne implicam, nu speram, nu ne intereseaza, nu gandim si nu ne consumam energia pe chestii “lumesti” atat de marunte si nesemnificative. Este foarte usor sa dam flit la politica. Mie personal mi-ar fi foarte usor sa tac din gura, sa nu am blog, sa nu ma implic etc. Oricum nu ma uit la stiri/TV, oricum nu prea citesc nici articole online si oricum nu am sperante ca va fi bine. Ba chiar sunt sigur ca va fi foarte rau si ca pentru multi romani si poate si pentru mine, in noul regim va fi greu de trait in Romania. Sunt sigur oricum ca Ponta va castiga si intuitia imi cam dezleaga deja si cursul pe care o va lua Romania. Nu detaliez acum, mentionez doar ca Ungaria/Orban au fost un mic experiment. Cred insa ca este vital ca sa ne opunem raului, mai ales cand este atat de la vedere. Nu pentru rezultate, care nu vor fi, ci din reflex. Si poate din speranta ca cine stie cum, vazand vointa noastra, Dumnezeu va pune umarul si va trezi neamul asta din amagire – pe cei inselati si din lancezire – pe cei nepasatori.

7 comments

  • Alin Stefanescu

    Absolut de acord cu ce ai scris mai sus.
    (in special faptul foarte important: “PSD este mostenitorul PCR si ca revolutia ne-a fost furata de Iliescu care ulterior a si fost responsabil pentru omorarea catorva zeci de oameni in mineriade”).

  • Intreb daca este vreo diferenta intre regimul post-comunist condus de Iliescu-Nastase-Ponta, si regimul condus de un fost (actual?) comunisto-securist Basescu? Cum se numeste simulacrul de proces al comunismului facut de Basescu? S-a trait mai bine in tara asta in timp ce se taiau radical salarii si pensii, se inchideau masiv spitale, se vindeau paduri si se concesionau bogatiile subsolului strainilor, si mai nou cand pamantul tarii se poate vinde la bucata, in timp ce in Ungaria de exemplu vinderea pamantului este considerata o infractiune foarte grava? S-a mai vazut un presedinte care sa spuna oamenilor: medici, profesori, sa plece din tara daca nu le convine cum traiesc? S-a trait mai bine in tara asta in care justitia si serviciile secrete sunt controlate de un singur om care le foloseste ca si instrument politic de razbunare impotriva dusmanilor lui, in timp ce apropiatii lui, indiferent ce hotii au facut, nu patesc nimic? S-a mai vazut un presedinte care sa aiba imunitate absoluta, in timp ce dosarele-i penale sunt puse bine la sertar? Cum se numeste o astfel de societate? Cumva dictatura? Pe cine sprijina direct Basescu? Cumva pe Iohannis prin care doreste sa-si continue controlul si influenta? Cine este de fapt Iohannis cel care este sprijinit pe fata de extremisti ca Tokes, care la randul lui a fost sustinut, medaliat si promovat de Basescu? Cat de patriot si de dornic sa faca bine romanilor este Iohannis cand se inconjoara de astfel de tradatori? Cum sa ai tupeul sa candidezi la presedentie cand stii ca ai facut mai multe fraude si hotii imobiliare, si ca nu ai cum sa-ti cumperi 6-7 case din salariul modest de bugetar, si cand stii ca ai participat la niste adoptii internationale in conditii care nu sunt deloc clare si lamurite? Cum ai curajul sa candidezi pentru functia suprema in stat daca te consideri un „politruc” si un „anticomunist privat !?!”, si cand n-ai habar care sunt atributiile presedintelui, si cand nu ai niciun program pe care sa-l prezinti celor care vor sa te aleaga, si cand, in general, abia legi doua fraze chinuite, iar limba romana este o limba straina pentru tine? Cum privesti pe algatori drept in ochi cand tu esti un traseist politic,cand cu Nastase, cand cu Basescu, cand pe stanga, cand pe dreapta dupa cum ti-e interesul? Si in cele din urma desi este casatorit „doar” o singura data, cum de spune cu nonsalanta sau mai degraba cu cinism ca a preferat sa faca investitii in case si nu in copii? Este Iohannis intr-adevar alternativa la comunistul Ponta care avea in 1989 vreo 16 ani? Este Iohannis speranta noastra, iar alegerea lui o binefacere pentru Romania, pentru ca, nu-i asa, vom scapa in sfarsit de comunisti?

    • cine este Iohannis nu cred ca are habar vreunul din cei care l-am votat; eu stiu insa cine nu este; la sirul tau de intrebari eu as adauga inca una: “Va lansa Iohannis un nou trend in prototipurile de politicieni romani?” Dupa “impaciuitorul” Iliescu, “pragmaticul/popularul” Basescu, “tanarul/carismaticul” Ponta, pare evident ca in Romania a inceput sa prinda politicianul modest, ne-marlan, care vorbeste normal – atat cat poate el si cat se pricepe – dar care nu targeteaza doar pe idiotii si pe pensionarii; sa speram ca va fi un trend si nu doar un Constantinescu 2

  • Multumesc pentru ca ati publicat comentariul meu dupa alegeri. Sa nu care cumva lumea sa fie influentata sa-l voteze pe Ponta …
    Daca alegatorii lui Iohannis, inclusiv dumneavoastra, n-au habar pe cine au votat, asta e foarte grav. Singurul trend pe care il va lansa, este politica lucrului bine facut pentru cei pe care-i reprezinta. Sa nu va faceti nici cea mai mica iluzie ca-i reprezinta pe romani. Va preda tara cui trebuie foarte rapid, si cu precizie germana. Bineinteles secondat de Basescu, care va impinge tara in haos, ceea ce n-a putut sa faca atunci cand era presedinte.
    In afara de Parlament controleaza absolut tot. Dar si pe parlamentarii incomozi ii vor rezolva.
    Dumneavoastra ca ortodox veti vedea in scurt timp ce este aceea prigoana a BOR, sau ingenunchere a BOR, depinde de rezistenta opusa.

  • Mda, si tu mai Gigele esti prins de iluzia alegerilor in politica.

    Alegerile de acum sunt la fel de “libere” ca pe vremea comunistilor, poate n-ai observat dar e deja un tipar care se repeta obsesiv, un candidat “diabolic” vs. “raul mai mic” si indiferent de cine iese presedinte, “raul mai mic” isi face treaba devenind tot mai mare de la o “alegere” la alta si tara ingropandu-se tot mai mult in datorii si ruina.

    • Alin, eu “raul mai mic” am pus-o ca intrebare. Sincer, personal, nu am dubii mari cu privire la Iohannis, l-as fi votat si impotriva altor candidati si poate chiar daca candida de la PSD. Nu sunt prea entuziast si evident sunt din fire sceptic, dar pana acum nu am ce sa zic rau de el. Poate doar ca pare putin prostut (nitel incet la gandire mai degraba), dar poate fi doar ceva specific ardelenilor si oricum mai bine mai prostut decat altceva.

      In afara de asta, e nitzica blasfemie sa zici ca alegerile sunt ca pe vremea comunistilor si nu doar blasfemie cat si ignoranta: din ce stiu eu pe atunci erau procente de 99% pentru invingator, acum a fost 55% cand toata lumea se astepta la 42-45. In plus, pe vremea comunismului nu puteam striga Jos Ponta!

      Pe de alta parte, tu chiar crezi ca exista candidatul ideal? Cine poate fi presedintele perfect, prim-ministrul perfect, etc. Si chiar daca unul pare dinainte credincios, patriot, cinstit, puternic, de unde poti stii dinainte cum va fi acolo sus, cand toata lumea stie ca puterea corupe. De unde putem stii, indiferent de cat de frumos ar fi un candidat, ce poate face el pentru tara, ulterior. Doar daca am fi profeti … si eu nu vad la cuvantul lui Daniel din dupa-amiaza de duminica altceva decat o conotatie profetica.

      Pe de alta parte, de multe ori chiar si cei mai josnici politicieni – in aparenta – au o misiune a lor. Dumnezeu lucreaza prin toti oamenii inclusiv prin hoti, corupti etc si eu banuiesc ca si Dumnezeu alege de multe ori “raul cel mai mic” si asta o putem intui fiecare din felul in care relationam cu Dumnezeu: cu cat intidem noi mai mult mana spre El, cu atat primim mai mult si cu cat facem alegeri proaste si cadem in pacat, uneori primim un necaz care sa ne fereasca de o cadere si mai mare.

      Prin ingaduirea unui necaz mai mic, vremelnic poate, (de exemplu o boala de cancer) care sa ne fereasca de un rau si mai mare (de exemplu, de afundarea in pacat) Dumnezeu alege “raul cel mai mic”, care nu este deloc o alegere proasta.

      Tentatia afundarii in paradigma imposibilitatii unei schimbari reale este destul de paguboasa si anti-progresiva. Numai incercand vom muta muntii …

  • Eu cred ca e tragic si inca un semn ca am dreptate, faptul ca ajungi sa votezi cu un candidat care nu promite nimic bun, doar prin faptul ca aparent, nu promite nimic rau, desi semne sunt, s-au mai aruncat niste pastile pe ici pe colo, dar deocamdata ne-a ajuns Ponta, inca vrem sa pastram iluzia alegerii.

    Cifrele alea iarasi, sunt exact despre ceea ce vorbeam – iluzia alegerii, iluzia democratiei, e drept comunistii n-au fost atat de abili in directia asta, dar diferenta de esenta nu este f. mare.

    Te-ai intrebat, macar o clipa, cati au votat cu Iohanis, cineva care nu spune NIMIC (in cel mai fericit caz) si doar ofera iluzia schimbarii (hai sa ne aducem aminte si cum a fost cu Obama) eventual doar de frica lui Ponta si ce ar putea face el?

    Ia fa un istoric al “alegerilor” din Romania, sa vezi cum singurele alternative la (neo)comunisti au fost oameni/partide care s-au dovedit pana la urma la fel de rai, continuand politica jafului, indatorii tarii, vanzarii resurselor pe nimic, distrugerii economiei nationale care a insemnat exod masiv, etc.

    Genul asta de “alegeri” este exact ca vanatoare cu haitasi, pe de o parte zgomot mare, caini, etc. iar in directia opusa asteapta..vanatorii.
    Iar vanatul, nu-i asa, are de ales. Insa finalul este unul singur.

    Candidatul perfect – tocmai asta este ideea, ca nu exista.
    Daca ar exista, n-ar avea acces in politica, exact cum inainte nu puteai acesa functii de conducere fara sa te manjesti cu carnetul rosu.
    Nu, in ziua de azi nu puterea corupe, ci doar coruptii si coruptibilii au acces la putere.

    Sigur, mai exista exceptii care confirma REGULA, poate cate un primar pe ici pe colo, un parlamentar, insa total nesemnificativi si inofensivi pentru mersul mecanismul asa cum l-am descris mai sus.

    Si exact ca cum spuneai in articolul cu PIB -ul umflat artificial, daca omul de rand ar realiza ca nu poate alege, ca in politica exista o Mafie care lucreaza constant impotriva interesului lui, o dictatura in fata caruia este cvasi-total neputincios, s-ar revolta cumplit.
    Asa cum si animalul, chiar haituit fiind, i se ofera sansa de a spera ca poate scapa cu fuga in directia opusa, pentru ca altfel stiindu-se incoltit, ar ataca haitasii.

    Sigur ca Dumnezeu lucreaza prin toti, chiar si printr-un om rau sau o fapta rea atunci cand le INGADUIE, insa mi se pare ridicol sa folosesti acest argument, pentru ca in contextul actual este exact ca si cand ai merge sa-ti votezi CALAUL.

    Si in plus, pentru ce ai alege in contextul in care Dumnezeu deja a ales, esti sigur ca alegerea ta se potriveste peste alegerea lui Dumnezeu?
    Nu ar fi putut Dumnezeu sa lucreze si printr-un Ponta, chiar prin raul care il putea face Ponta? Nu va face Iohanis acelasi rau sau poate altele si mai mari daca Dumnezeu permite?

    Personal sunt foarte sigur ca in urmatorii 5 ani vom vedea faptuindu-se sub Iohanis destule lucruri rele, chiar din cele care doar s-au amanat sub Basescu-Ponta, gen Rosia Montana si vanzarea altor resurse pe nimic, privatizarea sistemului de sanatate spre castigul firmelor de asigurari si paguba pacientilor, fiscalitate si mai insuportabila, tunuri la fel de mari sau mai mari, datoria externa va creste, va fi si mai multa emigrare, etc.

    Eu vad in cuvantarea IPS Daniel limba politicianului, a celui care flutura steagul care trebuie DUPA ce s-a aflat rezultatul bataliei.
    Daca este asa sigur de ce spune, de ce n-a spus asta INAINTE de alegeri, eventual chiar atunci cand Ponta batea moneda pe faptul ca el este ortodox iar Iohanis, nu?

    Si ca sa inchei, schimbarea este reala, dar se refera la ce facem fiecare dintre noi pentru noi, la politica si politicieni, NICIODATA.

    Adevarul tragic este ca niciodata si nicaieri in istorie, un popor nu si-a ales cu adevarat conducatorii sai, intotdeuna jocurile s-au facut peste capul celor de jos, singurele momente memorabile si onorabile au fost doar atunci cand au fost fericiti pe buna dreptate (nu doar in baza unor sperante si iluzii desarte) sa accepte ceea ce li s-a dat.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *