Cu un loz mai aproape de apocalipsă

Si ea îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte.
Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei. (Apocalipsa 13, 16-17)

Nu, nu ma voi apuca sa talcuiesc apocalipsa prin prisma evenimentelor curente! Nu pentru ca nu am avea evenimente, ci pentru ca avem prea multe si te miri care dintre ele nu este un semn ca sfarsitul este si mai aproape. Mai nou, pana si ateii au inceput sa dea avertismente ca maine-poimaine omenirea va pieri: AVERTISMENTUL lui Stephen Hawking: Inteligenţa artificială ar putea aduce sfârşitul omenirii.

Nu am putut totusi trece cu vederea peste o stire care denota nu doar inclinatiile spre o dictatura totala ale vremelnicilor nostri conducatori cat si recunoasterea incapacitatii de a gandi politici economice solide si sustenabile si prin urmare importarea de masuri disperate si amuzante de la altii – inca o demonstratie a teoriei formelor fara fond cu care ne luptam de secole pe meleaguri mioritice. Marele geniul al finantelor romanesti, tanara speranta care urma sa ridice socialismul pe noi culmi de progres si sa aduca recorduri la cresterile de pib nu doar prin marirea pensiilor si a salariilor bugetarilor ci chiar prin asimialrea fondurilor europene sau imbunatatirea colectarii, tovarasa absolventa de masterate in strainatate al carei nume nu merita mentionat a gasit solutia ca sa lupte cu economia neagra: loteria bonurilor.

Mai intai de toate, as dori sa mentionez ca aceasta masura utopica din punct de vedere tehnic nu va fi implementata in Romania prea curand din nenumarate motive. Oricand veti auzi la noi cuvantul “centralizare” va indemn sa stati linistiti: orice centralizare in Romania este un efort iluzoriu si sunt putine domeniile unde aceasta se reuseste in ciuda evolutiui exponentiale a tehnologiei si a comunicatiilor. Descentralizarea este infipta bine in fibra neamului romanesc incat sistemele lor de control si monitorizare sunt destinate esecului inevitabil cand vine vorba de adaptarea la specificul romanesc.

O exemplificare clara, o pot face chiar pe o stire de astazi: ANAF nu are habar cati bani a confiscat si nu urmareste sa ii recupereze pe toti. Si asta desi exista hotarari judecatoresti si e de datoria ANAF-ului ca sa urmareasca si sa recupereze orice leu poate de la cei care au furat de la stat, au fost prinsi, instanta i-a condamnat si treaba a ajuns pe mana ANAF-ului. Poate ar trebui si ANAF-ul sa organizeze o loterie pentru angajatii sai ca sa isi faca treaba.

Revenind la loterie: este o miscare de propaganda penibila. Este cantecul de sirena al acestei domnisoare care crede ca daca altii au facut chestia asta, penibilitatea masurii nu e aceeasi si prin urmare, daca tot nu prea a facut nimic bun in mandatul ei, sa plece eroic, lansad un proiect salvator care va recupera miliarde din banii negri. Acesta este statul democrat, dezvoltat, capitalist, prosper si cinstit la care aspira guvernantii care vin cu astfel de idei? Oare mai mult decat basini expirate ale altora nu putem sa implementam nimic? Oare din toate bolile fatale de care sufera sistemul de taxare romanesc, doar masura asta mai poate imbunatati cu ceva colectarea? Oare in loc sa facem o tara in care constiinta si prosperitatea sa ii indemne pe oameni sa isi plateasca taxele, ne indreptam tot spre mecanisme securistoide prin care sa indemnam cetatenii sa se toarne unii pe altii care plateste si care nu plateste darile catre stat? Daca nu ma insel, fara prea mare tam-tam au dat si legea cu “premierea” celor care toarna evazionisti. Sunt curios daca a fost aplicata macar o data.

Evident, exista un cost/performanta pentru orice masura, din pacate pentru incapacitatea si neputinta echipei actuale de guvernanti, loteria bonurilor pare o masura promitatoare. In lipsa de idei, de viziune si de organizare, importam si noi ce putem de pe la altii. Spun ca pare o masura promitatoare deoarece partea unde se va impotmoli va fi la … centralizare. Orice integrarea a tuturor caselor fiscale la orice centru in Romania este o utopie de vreme ce multe primarii nu au reusit inca nici macar sa implementeze o mai veche dar buna masura de incurajare a platii impozitelor, numita ghiseul.ro. Ce spun eu insa de plati daca la noi nici macar departamentele Ministerului de Finante nu sunt integrate astfel incat daca depun la Registrul Comertului un document, sa nu mai fie nevoie sa merg din nou si la Administratia Financiara cu un dosar similar sa depun aceleasi documente, sau vice-versa. E doar un exemplu, dar ar fi multe.

Orice proiect informatic administrat de stat, trecand prin “licitatii” si punandu-se la bataie sume imense, vor ajunge in mana unor companii gen Siveco care au facut mai multe proiecte varza in trecut, cum ar fi SIUI-ul faimos pentru CNAS care a mancat noptile multor doctori care in ultima zi a lunii stateau sa prinda si ei o “conexiune” la server pentru ca milioanele de euro tocate pe proiectul asta nu au dus la dezvoltarea unui sistem cat de cat accesibil, desi cu 500E/luna in lumea reala a economiei de piata se poate cumpara un server web care sa faca fata simultan la zeci de mii de conexiuni, cu mult sub totalul doctorilor care aveau contract cu CAS si incercau sa uploadeze raportarile. Ori daca SIVECO nu a reusit sa realizeze un sistem “centralizat” care sa faca fata accesului simultan a catorva mii de doctori din Romania, cum vor putea oare sa realizeze integrarea tuturor caselor de marcat si inregistrarea milioanelor de bonuri fiscale care trec prin acestea? Eu am mari indoieli. Si daca totusi peste cine stie cate deceni asa ceva se va putea face in Romania, inseamna ca intre timp se vor fi rezolvat multe probleme care tin de organizarea licitatiilor, urmarirea cheltuirii banului public si a eficientei rezultatului final, etc. Dar iarasi as aduce aminte de cat de bine urmareste statul cum ii sunt cheltuiti banii: autostrada terminata care s-a prabusit. Nu mai caut linkul, dar sigur ati auzit acum cateva zile. Intamplator, am citit si o stire cu explicatia data de un profesor universitar: studiile de fezabilitate nu au fost facute cum trebuie. Deci va imaginati daca noi nu suntem in stare sa dam niste gauri in pamant sa masuram cateva caracteristici, cat de capabili o sa fie “expertii” care o sa faca specificatiile unui astfel de sistem si cate frecusuri o sa fie pana ca acesta sa devina functional.

Nu mai detaliez de ce riscuri pot sa nasca un astfel de sistem, prin riscul ca extragerile sa fie masluite. Este de ajuns sa urmarim stirile care au aparut despre Loteria Romana si sa urmarim cum a evoluat in timp increderea oamenilor in aceasta Regie Autonoma ai caror sefi au salarii de zeci de mii de euro lunar, ca sa intuim ca o extragere organizata de stat, nu va putea fi in nici un caz una cinstita si corecta, dupa legea nescrisa “cine imparte, parte-si face”.

Prin urmare, principalul vector al acestei masuri este unul propagandistic: o gramada de pica para malaiata in gura lui natafleata vor avea noi motive de scandal cu buticarii si ii vor trage la rost sa le dea bonul fiscal pentru ca Ponta le promite loterie.

Ca un mic amanunt, in sumarul “studiu de fezabilitate” facut de guvernanti, noua masura va aduce patronilor economii de 150E/an prin economisirea hartiei. Nu sunt luate insa in calcul costurile legate de IT: introducerea de case fiscale conectate prin internet la un server central, in timp real necesita pe langa achizitionarea unei noi case, achizitionarea unui abonament la Internet, unui router, montarea cablajelor sau a adaptoarelor de wireless, instalarea unui program special care sa comunice cu serverul si mai ales contractarea unui serviciu de mentenanta de la o companie specializata care sa poata raspunde in timp cat mai rapid eventualelor defecte ale sistemului. Imaginati-va ce inseamna pentru un magazin sa nu ii mearga casa de marcat: vanzarile sunt oprite si oblonul pus pana se rezovla problema. In prezent, casele de marcat sunt destul de fiabile, multe magazine au chiar mai multe case si daca pica una, nu e catastrofa. Un sitem cu cat e mai simplu cu atat e mai fiabil. Orice element de complexitate in plus, mareste riscurile.

Imaginati-va daca pica conexiunea la un magazin: toate casele sunt blocate si nu poti sa operezi ca magazin daca nu ai contract cu o firma care sa iti garanteze un raspuns in cel mult o ora, daca nu mai putin. Vor exista evident nenumarate frecusuri si probleme in implementarea solutiei si din pacate se va lovi tot in cei care in prezent respecta legea si platesc impozite. Cei care vand la negru, vor vinde la negru si in continuare pentru ca nu presiunea clientilor ii va face sa plateasca TVA-ul. Si in plus, tunurile mari, marea evaziune nu se face de catre buticari si/sau de micile afaceri care sa zicem ca in prezent calca stramb. De altfel, in studiul de fezabilitate, probabil nu s-a luat in calcul ca majoritatea bonurilor probabil vor veni de la hipermarketuri si comportamentul oamenilor nu se va schimba prea mult. Ma indoiesc ca orice premii ar da statul la aceasta loterie, oamenii vor incepe sa ceara bon peste tot pe unde se duc, obsedati de a avea cat mai multe sanse la extragere, ca si cum 2-3 bonuri in plus, te-ar face pe jumatate castigator.

Masura vine de altfel, in continuarea unei traditii fenomenale a statului roman de a pune bete in roate afacerilor. As enumera din seria asta de exemplu, protectia muncii. In Romania, fiecare firma este obligata sa aiba angajat un inspector de siguranta muncii sau sa aiba contract cu o firma “specializata” care sa faca un teanc de harti si “normative” si care sa pregateasca angajatii sa le faca “training” de securitatea muncii. In aparenta masura e buna, ca fereste oamenii sa bage degetul in priza singuri. “Inspectorii” teoretic trebuie sa invete oameii sa nu bage degetul in priza, sa nu dea cu capul in geam sa se taie in cioburi si alte-deastea. In practica firmele “specializate” pe protectia muncii sunt un fel de capuse: angajatii ITM-urilor au fiecare o firma prin care “ofera” clientilor astfel de servicii. Rareori, un patron, presupunand prin absurd ca are timp sa invete toata legislatia si normele si ca ii convine sa piarda timpul scriind lunar zeci de pagini de norme si normative, rareori un patron va reusi sa faca totul cum trebuie si sa nu primeasca amenda daca cumva tovarasul inspector de la ITM il descopera ca a indraznit sa isi faca singur treaba si nu a facut contract cu vreo firma “specializata” care sa aiba spatele acoperit. Uneori, pentru ghinionisti, se intampla sa cazi si la mijloc in razboaiele mini-baronilor de la inspectorat”. Costul unor astfel de servicii nu prea mare: de la 150 lei pentru o firma de 3-4 oameni la 3-400 lei pentru o firma de 20-30 de oameni – un functie de activitate. Bineinteles, in ciuda ideii bune de a constrange patronii sa faca tot ce pot ca oamenii sa nu pateasca nimic la locul de munca, in caz ca se intampla ceva, nu inspectorii muncii sunt responsabili ci tot patronii. Diferenta e ca daca nu ai contractul cu firma care trebuie, amenda o sa fie mai mare.

Nu m-as mira astfel, daca in implementarea acestei masuri, tovarasii vor descoperi noi si noi scheme de a jupui pe curajosii intreprinzatori care au mai ramas in tara asta si incearca sa faca o afacere.

Tot la capitolul “studiu de fezabilitate” m-as mira eu cum o sa asigure ei corectitudinea unui astfel de sistem si sansele egale pentru toata lumea. Sa presupunem ca eu sunt Dorel Hakerul si ca lucrez la departamentul IT al unui mare hypermarket. Zeci de mii de bonuri trec zilnic prin reteaua administrata de mine si cu toate acestea, prin puterea programului ZIP, un disc extern de 2TB imi e de ajuns ca sa stochez toate datele tuturor bonurilor clientilor magazinului la care lucrez. Cand se extrage castigatorul, avand datele stocate si un mic programel care cauta rapid, mi-e de ajuns cateva secunde ca sa vad daca bonul care imi aduce un Duster este printre cele stocate pe hard discul meu. Daca sunt norocos, ma fac ca sunt bolnav, imi iau liber pentru restul zilei, merg acasa si printez bonul si sun un prieten pe care l-ar tenta un Duster cu 50% discount.

Iata doar cateva aspecte cu privire la loteria bonurilor. Evident, mare lucru nu se va rezolva cu asta pentru ca economia neagra nu este decat cancerul care lucreaza in ascuns atunci cand sistemul imunitar nu mai face fata toxinelor. Iar toxinele in sistemul fiscal romanesc sunt multe si perverse si din pacate cu aspirine contrafacute nu o sa vindecam bolnavul. Ne trebuie imunostimulatoare de ultima generatie, ideal cu nanoparticule si medicina personalizata.

One comment

  • un comentariu de pe blogul biziday unde Moise aplauda masura domnisoarei Garlic:

    “1. Imi fac aproape toate cumparaturile uzuale (mancare/haine) din supermaketuri/malluri – in acest caz, daca as castiga premiul de 1200 ron, statul ar castiga mai putin decat in situatia initiala. Se da bon in orice supermarket/mall deci fiscalizare 100% (TVA).
    2. Din cand in cand ma mai duc si la magazinul din cartier. Sa zicem ca voi “vana” bonul si intr-o luna voi face 40 de bonuri. Valoarea lor cumulata va fi insa mica, pentru ca mai cumpar o paine, un pachet de paste, ce imi trebuie pe moment. In schimb, cand vine momentul sa imi fac mobila la comanda, meseriasul imi spune 5000 Ron fara factura sau 6200 cu factura. Eu pun in balanta: platesc acum 1200 ron si sper sa-i castig la loterie, sau nu-i platesc pentru ca oricum am trimis 40 de bonuri la minister, unul singur nu-mi va modifica spectaculos sansele de a castiga.”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *