CTP-ul risipitor

Zilele trecute CTP a publicat un articol in care il critica pe Iisus Hristos pentru pilda Fiului Rispitor. Din pacate nu mai stiu linkul articolului si mi-e greata sa rasfoiesc prin gunoaiele din Gandul pentru a-l gasi. De altfel, nu citesc si nu recomand Gandul – articolul l-am descoperit pe Facebook, sharat de face-priteni. Pe scurt insa, CTP era contrariat cum de fiul risipitor a fost iertat atat de usor, in timp ce fiul serios si muncitor este tinut la respect de tatal si nici macar nu i se da o capra sa se distreze. Cu privire la capra, voit sau nevoit, CTP omite ca in pilda se aminteste ca toata averea tatalui este a fiului NErisipitor, dar despre talcuire mai la coada.

Cand am vazut articolul, mi-am zis atunci: “Mare minune! A inceput dracul sa faca omilii si talcuiri la evanghelii, asta da noutate”.

CTP este un om-drac, mai mult drac sau mai mult om, nu stiu prea clar ce sa spun, dar o sa ma explic. Ca sa aiba succes, este binecunoscut ca multe vedete au facut pactul cu diavolul prin vanzarea EXPLICITA a sufletului pentru promisiunea succesului. Cum s-a facut asta concret, variaza de la om la om. Unii, prin intermediul vrajitorilor, altii prin declaratie scrisa, altii prin arderea unei lumanari si rostirea unor incantatii, etc. Pentru Romania, asa ceva pare socant, in SUA insa satanismul este religie recunoscuta si in multe state extrem de puternica, mai ales in politica si administratie. Un astfel de exemplu ar fi Madona, dar sunt mai multe exemple. Nu mai discut cazurile de vanzare neexplicita unde este mai mult de vorbit, prin vanzarea neexplicita intelegand in primul rand adoptarea minciunii cu toate formele ei de manifestare in lumea reala, intr-un grad mai mare decat potentialul initial al individului cu pricina, in scopul dobandirii unui succes sporit care prin talentele naturale nepervertite nu ar putea fi dobandit – sau ar putea dar mai greu.

Pentru a avea succes de ziarist, CTP a imbracat o haina de justitiar, sau mai bine zis a adoptat un rol de contestatar al status-quo-ul, care provoaca stupoare prin nuantele obscure pe care le dezvaluie, fascineaza prin metafore si caracterizari lustruite, mentine curiozitatea si interesul prin subintelesurile pe care le stimuleaza si le ridica la suprafata, pe scurt zis, prin tehnici cat mai desavarsite si prin interpretare fara ezitari [1]. CTP “produce” scandal si scandalul inseamna succes in ziua de azi. Unii ar numi asta jurnalism, desi ca in orice meserie si in jurnalism conteaza rezultatul, ori daca presa actuala din Romania este si rezultatul contributiei lui CTP, eu nu i-as multumi pentru osteneala.

De atatia ani de zile, tot jucand acelasi rol, omul CTP a cam fost inghit de personaj (ce faci, te face!) si ultima lucire de om a cam disparut din el, reflexele de contestare si criticare a orice depasind de mult timp cota patologica. De altfel, cat suflet si cata emotie a avut CTP vreodata nu putem stii, din start el pornind cu un deficit de umanitate in el, consecinta a unei copilarii si tinereti tulburate in care nu are rost sa intram – e treaba psihiatrilor.

Dar nu CTP prezinta interes, ci as dori sa atrag atentia asupra “talcuirii” oferite de CTP pentru ca ne ofera un prilej de analizare a gandirii diavolului, desi scormonirea prin nuantele raului nu este tocmai o initiativa de incurajat. De aceea am ezitat si atata timp sa imi exprim opiniile, pana cand am zis totusi sa o fac, pentru ca nu cred ca va fi in desert.

Bunaoara, dracul nu intelege de ce Dumnezeu ii iubeste pe pacatosi. Cum de dreptul este “marginalizat” si pentru un pacatos, cand este aflat, precum oaia pierduta, se bucura cerul mai mult ca pentru o suta de drepti. Pare nedrept! Dracul justitiar nu intelege asta si reproseaza. Mai intai, pentru a avea o prima raportare corecta la chestiune, as pune intrebarea: cui se adreseaza pilda, cine este “targetul”? Pentru simplificare, vom impartii oamenii intre cei pacatosi si cei drepti, mai bine spus intre cei care SE CRED pacatosi si cei care SE PRETIND drepti. Este esential sa intelegem ca in raportarea fata de Dumnezeu, exista aceste doua variante: ne acceptam starea de faptura creata si avem mintea smerita (deci ne consideram pacatosi) sau ne credem eroi, ne inaltam, ne pretindem dumnezei, altfel spus, il imitam pe Lucifer.

[P] Parabolele lui Iisus. Adevarul ca poveste – Andrei Plesu

Pentru cei neinitiati si superficiali, starea de pacatosenie sau smerenie este inteleasa putin gresit, de unde si revolta multora. Cum adica sunt pacatos? Pe cine am omorat? Ce rau am facut? etc. Nu detaliem, nu doar asta inseamna pacatos. Si nu atat de mult se pune problema pe “ce am facut”, cat pe “ce gandim si ce atitudine avem acum”. De aici trebuie inceputa talcuirea la pilda fiului rispitor. Aceasta se adreseaza pacatosilor, prin urmare nu e de mirare daca pacatosii sunt incurajati sa se pocaiasca si sa se intoarca acasa la tatal milostiv. Misiunea aceasta de convingere a pacatosilor sa isi aminteasca de tatal milostiv este una vitala pentru umanitate, este de departe cel mai important lucru de pe pamant si pentru asta a si venit Hristos pe pamant.

Deci problema care il arde pe CTP, cum de pacatosii sunt mai de pret pentru Dumnezeu decat cei drepti este una falsa, pentru ca el din start nu intelege ce inseamna pacatos si ce inseamna drept. Oare chiar credem ca Dumnezeu nu ii iubeste pe cei drepti? Nu, aiurea! Talcuirile sfintilor la aceasta pilda, sunt clare si nu voi intra in detalieri. Am amintit deja ca tot ce are tatal ESTE deja al fiului NErisipitor. Sa nu cadem in campana contabilitatii, mai ales cand tatal are resurse infinite.

“Recuperarea” fiului pierdut este prilej de bucurie si sarbatoare, dar a ne pune probleme despre “ce va fi dupa” este penibil. Aici incep alte devieri ale CTP-ului care considerandu-se mai destept deacat tatal milostiv pune problema: dar ce garantie avem noi ca fiul risipitor nu va fugi iar de acasa si nu isi va irosi averea? Observati corectitudinea politica draceasca care vrea sa apere drepturile tatalui (sau poate ale fiului NErisipitor) si sa il asigure ca fiul nu ii va trage tzeapa din nou (si nu va risipi averea la care a contribuit fratele lui NErispitor). Inca un semn de luciferism: tatal care iarta oare mai poate gandi ceva rau? Isi mai pune problema ce va fi dupa? Atatia ani a tanjit dupa el si acum sta sa ii ceara garantii? Aberant …

De altfel, daca CTP ar fi protestant desavarsit, ar stii ca exista o alta pilda care rezolva si chestiunea “garantiei” intre om si Dumnezeu: pilda talantilor, unde accentul se pune pe responsabilitate unde tatal milostiv este prezentat acolo in postura de “stapan” exigent! Dar deh, daca CTP amintea de asta, scandalul nu mai era acelasi.

In primul rand, pilda Fiului Risipitor este pilda, nu regulament de ordine interioara a familiei care sa dea lectii parintilor cum sa isi creasca fiii. Sensurile si intelesurile sunt ontologice, desi gestul iertarii este universal si numai un drac poate pune iertarea sub semnul intrebarii. Iertarea si impacarea fiului cu tatal este una perena, dincolo de timp, totala finala si completa. Nu mai exista nici o dinamica ulterioara la poveste, istoria este suspendata. Fiul risipitor (omul) se intoarce, fiul NErisipitor (ingerul) este linistit si el si confirmandu-i-se statutul lui nealterat, este linistit si incurajat sa isi reinnoiasca si el dragostea fata de fratele intors si este chemat si primit la petrecere [2]. Nu mai urmeaza alte evenimente, nu mai exista posibilitatea “caderii”, ci sarbatoarea din pilda la care participa toti este pur si simplu viata de apoi, Imparatia Cerurilor.

In al doilea rand, o asemenea pilda nu ar putea fi contestata de cei care se simt in pielea fiului risipitor. De aici, orice contestari facute sub fatarnicul stindard al dreptatii sunt pure flegme diavolesti, venite in numele unei false dreptati si inexistente legislatii, menite doar sa “intareasca” in impotrivire armata luciferica. Sa vedem mai intai cine ar putea contesta? Cei “drepti”. Pai cine se poate considera drept altul decat diavolul? Care om sau inger poate sa pretinda a face justitie mai dreapta decat Dumnezeu, decat cel care urmeaza lui Lucifer si se pune pe sine in locul lui Dumnezeu prin impotrivire? Sa nu credem insa ca fiii lui Dumnezeu nu pun intrebari, nu mai au inca de crescut pe scara iubirii si a cunoasterii – tocmai pilda ne arata: fiul NErisipitor cere explicatii TATALUI si dupa ce le primeste, le accepta si se alatura sarbatorii. Semnele de intrebare ale unui fiu drept VERITABIL sunt insa puse direct catre tatal, prin dialog cu aceasta, nu prin interpusi, nu in piata, nu catre fiul rispitor direct. Numai diavolul face asa, numai el il acuza pe Tatal catre ceilalti fii si slujitori si nu cere explicatii si clarificari DIRECT dar mai ales SINCER. CTP nu are intrebari veritabile, nelinisti metafizice cu privire la aceasta pilda, pentru ca ar fi mers la vreun preot, ar fi citit vreo carte, poate s-ar fi rugat etc. El doar face SHOW.

Cu privire la finalul discutiei intre tatal si fiul NErisipitor, pilda ne-ar fi spus daca situatia ar fi fost alta, daca fiul NErisipitor nu ar fi primit explicatia si poate ar fi fugit si el de acasa, in semn de protest. Sunt exemple de astfel de pilde, cu pazitorii viei care au omorat mai intai slugile stapanului, apoi pe fiul stapanului si in final, cand s-a intors stapanul, i-a pedepsit aspru si finalul nu a fost unul optimist. Deci nu toate pildele biblice sunt cu happy-end ca in cazul celei de fata. Daca fiul NErisipitor nu era impacat, cu siguranta am fi aflat.

Insa dracul dupa cum vedem, nu doar ca nu accepta explicatiile si nu le primeste, ci el mai pune si alte probleme: de unde stie tatal ca fiul rispitor nu o sa cada iar, de ce nu ii cere ceva garantii, de ce nu ii da teste sau de ce nu, poate sa ii puna un cip ca sa il urmareasca in caz ca mai fuge. Pornind de la anumite elemente mai usor abordabile, diavolul denatureaza si creaza noi falii de minciuna in spatiul adevarului. Asa a facut si sarpele cu Eva, pe tema copacului cunoasterii raului si binele.

De aceea nu este bine sa intram in dialog cu diavolul si de aceea sfintii parinti nu raspundeau diavolului decat cu raspuns din Sfanta Evanghelie, Cuvantul lui Dumnezeu. De altfel, Sfanta Evanghelie este o esenta a cuvantului lui Dumnezeu, o materie prima deosebit de complexa care la fiecare “procesare” dezvaluie noi nuante, noi gusturi, noi proprietati cu efecte din ce in ce mai puternice. De aceea trebuie citita cu atentie si cat mai des pentru ca de fiecare data cand citim chiar acelasi verset, in mod vazut sau nevazut, intr-o mai mica sau mai mare masura, noi adevaruri ne sunt dezvaluite si totul este altfel, fiecare organ ne este transformat, atat ochii cat si mintea, cat si inima.

Poate ca desi deocamdata CTP-ul citeste Biblia prin ochelarii dracului, prin tainele de El stiute, Tatal il va primi si pe el ca pe fiul rispitor si nu ii va cere nici o garantie. De altfel, “garantie” nu este un cuvant din vocabularul raiului.

NOTE:

[1] va mai amintiti perioada in care CTP nu mai dadea interviuri decat foarte rar si de fiecare data de acasa, din biblioteca? Fiecare opinie exprimata avea greutatea unui breanking news, prin transmisiune live si interviu in direct pe tema cutare de la domiciliul vedetei mediatice. Nici nu mai conta tema in sine, ci personajul cu pricina era atractia. A fost o tehnica bine gandita si care l-a saltat pe CTP cu multe grade peste competitie, prin similitudinea cadrului in care apare el cu evenimentele Breanking News (de ex. transmisiunile in direct de la manifestatii, DNA, proteste etc). Prin comparatie, bardul Cristoiu care apare oricand pe toate platourile, la toate emisiunile, la orice tema, oriunde il cheama, este fad si neinteresant.

[2] de altfel, nemultumirea fiului NErisipitor vine mai ales din necunoasterea situatie, el afland initial cateva informatii de la slujitori; de aceea, el cere sa vorbeasca cu tatal si dupa ce este linistit, nelamurirea dispare

5 comments

  • He he… CTP e victima propriului lui ego. Are impresia ca lumea se invarte in jurul propriei sale minti propriei sale judecati. Daca in lumea oamenilor schema asta functioneaza destul de bine e un nonsens absolut insa sa judeci si sa evaluezi riscurile deciziei Tatalui. Tatal prin omniscienta e capabil sa inteleaga daca reintoarcerea fiului este una finala sau doar temporara. Bucuria Lui e si o confirmare pentru noi ca acest gest e unul sincer si final.

    Asa e cand mintea omului nu e in echilibru cu smerenia sufletului…

  • Da, si eu am observat de mult dracismul lui CTC, chiar daca vreau sa aud ce mai barfeste dracul in tara, caut pe Gandul, unde zilnic gasesti cel putin un articol-fluviu impotriva bisericii. Dar am pus-o pe seama faptului ca s-a imbolnavit cu sufletul de la viata de doi bani- 4 neveste, parca, si o minte ascutita, fara pic de educatie teologica.
    Vai de el , sarmanul, caderea va fi mare si rapida, daca nu se desteapta, Dumnezeu nu se lasa batjocorit mult timp.

  • Nu stiu daca asta e primul articol, dar cred ca inainte de el mai are vreo 2 scrise tot asa in stilul de intelectual logic si aparent rezonabil (pentru mintile usoare) in care se leaga de niste pilde/valori Evanghelice dar intr-adevar la modul cel mai dracesc.

    Pentru ca daca ceilalti ziaristi musca asa mai din exterior, asta s-o gandit sa se arunce mult mai departe.
    Nu stiu insa cat o sa-l tina sa innoate tot asa.

    Partea trista este ca, destul de probabil nu este singurul roman care gandeste asa, mult mai multi sunt intr-o stare similara, inca din aia care la recensamant au trecut drept membri ai bisericii (macar nominal).

    Poate nu sunt in stare sa se lege chiar de orice (nici nu stiu ei prea multe) dar de ce stiu se leaga cu aceeasi rautate si vointa perversa ca si CTP -ul, cu toate ca n-ar zice ca ei de fapt nu sunt nici crestini, nici ortodocsi (aceeasi schema o aplica si CTP intr-un din articolele de care vorbeam).

    Un fel de duh neoprotestant reformator, agresiv satanic dar in haine de ortodox “rational”.

    • Alin, eu de ce i-am zis drac? Nu e doar rauvoitor, nu e deloc protestant. Pas cu pas catre marele impas …

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *