Search Results for: liviu voinea

Tot efortul guvernantilor actuali pare concentrat intr-o singura directie: cresterea consumului. Liviu Voinea: Executivul lucreaza la un set de masuri pentru stimularea cererii interne. […] Anul trecut, Guvernul a crescut salariile bugetarilor, pensiile, salariul minim, venitul minim garantat si, cu toate astea, consumul populatiei a stagnat. (…) Asta inseamna ca e nevoie de un set de masuri, la care se lucreaza in prezent ca sa stimulam cererea interna. Crescand consumul, creste si productia, au si firmele la ce sa se raporteze (Sursa) Dar nu doar guvernantii (de fapt Voinea, singurul “expert” din guvern), ci si bancherii, tot asta isi doresc: cresterea consumului. Iata ce zice Isarescu: FEB 2014: Cred că acum este momentul ca România, într-o manieră echili­bra­tă, să stimuleze consumul. Să mergem spre 4% creştere eco­nomică fără să stricăm echilibrul atins cu atât de mare greutate. Este ne­cesară stimularea consumului sănătos, nu excesiv. Să sperăm că odată cu venirea pri­mă­verii să crească mai mult optimismul şi înclinaţia pen­tru con­sum. (Sursa) O mica paranteza pentru inceput, ca sa vedeti cat de “toxice” sunt astfel de declaratii si cata falsitate contin in spatele lor. Deci, zice Isarescu ca ne trebuie “consum sanatos, nu excesiv”. Pai din start este o aberatie asta, cum putem creste consumul daca nu excesiv, daca nu vom consuma mai mult decat consumam acum. De unde sa vina cresterea asta daca nu din excese? Din ce sa vina, din cresterea accelerata a numarului de romani, din imigratie, din intoarcerea romanilor plecati? Ma indoiesc, caci si demografia este in scadere si emigratia in crestere, nici guvernul si nici Isarescu nu au nici o preocupare in aceasta directie. Nu auzim niciodata discutandu-se despre demografie sau despre exodul fortei de munca, rareori mai gasesti prin vreun ziar vreun articol despre temele astea. Deci ce sa inteleaga oare Isarescu prin consum sanatos? Sa insemne oare ca acceseaza oamenii mai multe credite, ca cumpara mai multe masini noi (ca seconduri e basfemie, romanii nu au voie sa cumpere masini ieftine second, statul taxeaza la maxim pentru a constrange fenomenul [1]) Evident, probabil si Voinea isi doreste tot consum … “sanatos”. Ce sa fie ala insa oare consum sanatos? Oamenii consuma ce au nevoie, ce isi permit, ce sunt indemnati prin reclame, ce pot sa cumpere cu banii la care au acces. Cum putem clasifica un consum sanatos sau nesanatos, daca nu prin prisma … creditului? Ma indoiesc insa ca la asta se refera Isarescu. Deci eu, da, pot zice: consumul sanatos este cel facut pe banii mei, fara sa ma indatorez la banca, fara sa imi asum riscuri aiurea. Consumul sanatos este cel facut in limita a cat ma tine plapuma. De ce e sanatos acest consum? Pentru ca nu duce la supra-indatorare care este primul simptom inaintea falimentului. Si asta e valabil si pentru oameni si pentru firme si pentru tari. Dar nu cred ca la asta se refera nici Isarescu si nici Voinea, nu la consumul sanatos pe baza economiilor si a propriilor venituri, ci atributul “sanatos” este doar o infloritura

Prin noua criză nu mă refer la viitoare criza cauzată de guvernarea neo-comunistă actuală a României cu toate atributele ei. România fiind membră UE și românii muncind deja o mare felie în vest și cea mai mare felie muncind pentru companii din vest, economia României depinde mai mult de mersul economiei statelor UE decât de ce fac guvernanții, în sensul că atât creșterile cât și scăderile depind de banii veniți din afara și de companiile străine care vin sau pleacă în funcție de nevoia de forță de muncă care este o consecință a mersului economiei în afară. Așadar nu mă voi referi în continuare la dezechilibrele bugetare, la haosul fiscal și instabilitatea politică și nici măcare la lipsa investițiilor în infrastructură sau deficienta folosire a fondurilor europene blocate în sistemul ticăloșit de la noi în care nu se poate lua șpagă pe fonduri europene (sau e prea greu) și prin urmare nu se face mai nimic. Mă voi referi doar la posibile triggere care la nivel global pot declanșa o nouă criză, de data aceasta mult mai devastatoare ca cea anterioară. În primul rând, o să încerc să explic ce înseamnă dobânzile zero sau aproape de zero practicate în prezent de majoritatea băncilor centrale, mai ales de cele mari. Iată mai întâi aceste dobânzi pentru a vă face o idee: Dobânda de referință a unei bănci este precum rezerva de grâne a unui țăran. Așa cum există ciclul agricol și într-o anumită perioadă agricolă este recolta din care țăranul trăiește tot anul, tot așa este și cu băncile centrale: în vremurile de creșetere economică măresc dobânda pentru a avea “o rezervă” la capacitatea de a ajuta economia să își revină în momentele proaste, de criză. Când vine seceta și producția este proastă, țăranul se bazează pe rezervele de anul trecut, dacă a fost bun chibzuitor. Tot așa și băncile centrale încearcă cu disperare în vremurile bune să facă “rezerve”, adică să crească dobânzile. Problema este că de la ultima criză, din 2008, nu doar că nu au reușit să își revină, ci chiar au fost nevoite să scadă mai mult dobânzile semn că … recolta întârzie. Situația actuală este una fără precedent nu doar prin specificul fenomenului (fenomen, adică imposibilitatea băncilor centrale să mărească dobânzile din cauza crizei perpetue) cât mai ales prin amploarea lui (la nivel global). Dacă în alte crize se mai întâmpla să fie țări ferite sau lovite erau doar anumite zone (vezi criza din Asia, criza dot-com din SUA), în prezent toată lumea este prinsă în acest corset al dobânzilor care încearcă să mențină economia pe linia de plutire și să evite intrarea într-un val de falimente care ar duce inevitabil la o nouă ordine mondială, cel puțin din punct de vedere financiar, trecând în irelevanță băncile centrale și obligând oamenii și companiile să găsească metode alternative la hârtiile tipărite de băncile centrale. Se înțelege însă că orice repornire de la zero se va face cu un mare șoc pentru majoritatea oamenilor și a companiilor. Trăim