De ce legea “protejarii” agricultorilor romani nu ii protejeaza

Pentru cei care nu stiau, s-a dat legea “protejarii” producatorilor romani de produse agricole. Un mic mare pas catre socialismul multi-agricol dezvoltat.

Protectionismul nu e neaparat un lucru rau daca este facut cu cap. Sa incepem cu un exemplu de protectionism facut bine in Romania, desi cu jumatate de masura: scutirea de impozite a fprogramatorilor. Aceasta scutire, a oferit posibilitatea ca programatorii sa primeasca cu o țâră mai mult salariu, povara fiscala fiind mai mica pentru angajatori. In timp sectorul s-a dezvoltat si cred ca in prezent a depasit agricultura. Dupa parerea mea, scutirea insa nu e cauza dezvoltarii, aceasta ar fi venit oricum avand in vedere diferenta majora intre salariile programatorilor din vest si cei din Romania. Pai diferente exista pentru orice sector ar putea spune nestiutorii! Da, asa este, insa spre deosebire de alte sectoare unde e mai greu pentru un muncitor roman sa fie angajat de o companie din vest, in IT exista posibilitatea lucrului la distanta si fara reducerile fiscale, multe firme ar lucra la negru.

De altfel, aceasta lege a deducerilor impozitarii a fost data nu din vreo desteptaciune a vreunui politician roman ci din faptul ca pana prin anii 2002  cand a fost data, mai toate firmele din IT lucrau la gri: ofereau pe cartea de munca salariul minim si pentru restul venea patronul cu dolarii si euroii in portbagaj o data pe luna si platea la negru. Fiecare parghie de taxare loveste undeva in economie: impozitele pe munca lovesc in primul rand in salariul mediu si in oportunitatile de angajare. Impozitele pe profit lovesc in dezvoltarea pe termen lung si in investitii strategice. Niciodata de exemplu, Google nu va veni sa investeasca in Romania cata vreme impozitul pe profit este de 16% daca in Bulgaria este 10% sau in Irlanda poate fi chiar mai mic, prin negocieri cu statul. Am simplificat, nu doar impozitul pe profit conteaza ci toate impozitele, fiecare dupa … alcatuirea lui.

Exista asadar mai multe tipuri de impozite si in functie de fiecare, firmele fac un slalom si se stimuleaza precis un anume timp de activitate. In concret, in Romania s-a dezvoltat activitatea de … centre de productie prin aceasta deducere. In sensul ca intr-adevar povara a scazut pentru angajator prin deducerea taxarii angajatului insa firmele nu isi permit sa faca profitul aici, ci il transfera in afara. Mai ales firmele mari, companiile de IT care se descurca cu optimizari fiscale.

As face aici o mica paranteza: nu orice firma se descurca si poate face optimizari fiscale, indiferent de cifra de afaceri. In ciuda pornirilor rautacioase ale haterilor oamenilor de succes, nu toti patronii sunt obsedati de profit si de optimizari fiscale, unii fiind mai degraba sceptici la asumarea unor riscuri presupuse de schemele de optimizare fiscala si de colaborarea cu avocati, contabili si expunerea la controale. Un antreprenor in IT care viseaza sa ajunga Bill Gates, se ocupa de idei, de produse, de tehnologii si lasa optimizarea pentru vremurile cand o sa aiba un departament contabil care o sa fie capabil sa faca asta. Sau poate nici nu il tenteaza optimizarea ci pur si simplu tinta lui este sa ajunga la o anumita cifra de afaceri (sau un anumit numar de angajati) incat sa poata vinde afacerea.

La un nivel mai sus, acolo unde exista deja mari corporatii si atentia la marginea de profit este mare, “scurgerile” de costuri prin pierderea oportunitatilor de optimizari fiscale fiind interzise, lucrurile sunt cu totul altele. Cu cat bariera taxelor este mai mare, cu atat capacitatea firmelor romanesti sa creasca si sa se dezvolte este limitata. Prin deducerile pentru programatori s-a permis cresterea numarului de angajati care este un lucru bun: banii intra in economie si se intorc inapoi tot in economie, prin cheltuieli. Insa, suntem deocamdata in liga mica, acolo unde banii vin pentru salarii. Ori in IT, marjele de profit sunt mai mari ca in alte sectoare si din pacate profiturile sunt mutate in alte tari. Cum productia IT este “fluida” – este greu sa spui concret unde anume se face o activitate, banii se muta cel mai usor inspre centre de profit unde impozitarea este infima insa cifrele sunt astronomice.

Marile profituri vor fi tot timpul mutate am putea spune. Cat timp exista paradisuri fiscale,  discutia este inutila. Corect, insa exista un prag al profitului sub care nu se merita sa te complici sa te muti in paradisuri fiscale din cauza costurilor si din cauza riscurilor. Aici este marea necunoastere, ca sa nu spunem prostie a impozitarii aiuristice si a taxarii aberante care exista in Romania si de aceea deducerea impozitarii programatorilor a fost utila insa doar pe jumatate sau poate pe sfert, deducerea profitului in domeniu ar fi atras poate investitii inimaginabile. Nume precum Google, Facebook sau Applet pot oricand sa isi mute centre de profit aici daca taxarea le-ar permite-o, un exemplu al argumentarii mele fiind tocmai cresterea PIB-ului Irlandei post 2008 care se datoreaza acestui sector care nu doar ca este unul de varf prin cifra de afaceri ci este si unul flexibil si usor adaptabil care s-ar putea dezvolta in Romania fara mari investitii cum ar fi de exemplu necesare pentru cresterea sectorului auto care s-a blocat in autostrazi si in forta de munca. As mai mentiona doar un lucru: pe langa Romania, la forta de munta din IT, Irlanda este comparabila cu Bulgaria: are ceva, dar are de vreo 4-5 ori mai putini programatori ca noi, pur si simplu ca rezultanta a populatiei totale.

Intorcandu-ne la agricultura, legea care favorizeaza agricultorii romani este dupa parerea mea o lege care va distruge mici producatorii, nu ii va ajuta. Sa ne imaginam ca suntem la scoala la ora de matematica. Gigel, elev silitor, si-a frecat creierii acasa sa invete temele, sa rezolve probleme si este trecut la tabla. Profesorul este exigent, dar Gigel se da peste cap si ia un 7. Dorel in schimb, pentru ca este favorizat de domnul ministru prin Legea ajutarii copiilor retardati, are dreptul ca la ora de matematica sa spuna lectia de la geografie. De asemenea, profesorul este obligat sa inceapa notarea de la nota 5, deci Dorel e de ajuns sa invete 2-3 vorbe despre Marea Caspica, ce vecini are, ce marime, ce coordonate, ce clima pentru a lua un 8 fara probleme. Oare va rezolva aceasta favorizare viitorul lui Dorel?

Interventionismul este bine facut daca este facut cu cap. In primul rand, legea favorizarii agricultorilor romani are o mica mare hiba: nu vine in intampinarea unei cereri, nu ajuta consumatorii, nu stimuleaza echilibrarea si dezvoltarea pietei, nu abordeaza un sector strategic, cu potential de crestere. Agricultura este oricum indeajuns de sponsorizata de stat in UE, din spaime geostrategice, de frica dependentei de Rusia. In ziua de astazi, mancarea nu mai reprezinta o problema, producem mult mai mult decat consumam. Legea desi pare simpla, in esenta introduce nenumarate complicatii pentru hypermarketuri. Sa facem o sumara explicatie a procesului de operare al hypermarketurilor.

Hypermarketurile sunt interesate sa faca profit. Pentru asta, trebuie sa vanda cat mai multa marfa la produse cu marja de profit cat mai mare. Adica, daca un kg de ceapa o cumpara cu 1 leu si o vand cu 2 lei, ei castiga 1 leu. De fapt nu castiga 1 leu ci castiga 1 leu inmultit cu numarul de kilograme vandute. Sa zicem 100kg, deci 100 lei. Daca insa statul vine si ii obliga sa vanda si ceapa romaneasca, se adauga unele probleme. In primul rand, ceapa romaneasca costa 3 lei si abia se vinde cu 3,5 lei. In plus, cumparatorii nu o cumpara deoarece are pret mai mare ca ceapa turceasca. Cum cererea este aceeasi si presupunem ca desi pretul la un sortiment este mai scump ca inainte, cantitatea vanduta va fi aceeasi, sa facem un scenariu.

Inainte de lege:

ceapa tuceasca: 1leu profit x 100 kb = 100 lei profit

Dupa lege (presupunem o impartire 80% a optiunilor cumparatorilor desi e un caz fericit)

ceapa turceasca: 1leu x 80kg = 80 lei profit

ceapa romaneasca: 0.5 lei (profit) x 20kg = 10 lei profit

Este clar ca atunci cand incerci sa controlezi piata, dezechilibre apar peste tot. Nu mai zicem de ilegalitati si scheme care pot sa apara. Pot sa apara cazuri de producatori romani care avand asigurata desfacerea de stat (hypermarketurile sunt OBLIGATE sa cumpere produse romanesti) pot sa cumpere ei de la turci ceapa cu 2 lei si sa o vanda la hypermerkturi cu 3 lei ca fiind ceapa produsa de ei, avand astfel profit fara sa produca, doar din specula.

Aceste probleme mi le-am imaginat eu, nefiind implicat si nestiind toate chestiunile. Cu siguranta sunt mult mai multe. Este logic ca hypermarketurile pentru a-si mentine marja de profit, fie vor mari adaosul la marfa turceasca, fie la alte categorii de produse. In scenariul de sus, ar fi indeajuns ca sa mareasca la 1,3 lei marja de profit la ceapa turceasca pentru a-si recupera pierderea si chiar pentru a face profit. Pentru clientul final, pretul va fi de 2,3 lei la ceapa turceasca. Comparativ cu cel de 3,5 lei la ceapa romaneasca, va fi chiar fericit ca are de unde sa aleaga, uitand sau ignorand ca inainte de lege ceapa turceasca costa doar 2 lei.

Pe langa cresterea preturilor insa, principala problema pe care o vad eu la aceasta lege este condamnarea producatorilor la prostie si la subdezvoltare. Avand asigurata desfacerea, toti producatorii o sa faca ceapa si dovleci ca asta stiu ei sa faca. Producatorii nu o sa dea din coate nici sa se descopere ce produs are merge mai bine, nu vor incerca nici sa scoata un produs mai de calitate care sa fie mai cerut si poate chiar sa aiba un pret si un adaos mai mare si bineinteles nici nu se vor lupta prea mult ca sa dea jos cu costurile prin adoptarea de tehnologii si procese eficiente. Se vor plafona altfel zis.

Sunt de acord ca poate sectorul producatorilor de legume este unul cu dificultati. Insa oare chiar trebuie ajutat in acest mod? De ce nu se dau de exemplu subventii pentru stimularea de productie bio sau organica care se stie ca are un pret mai mare si un adaos mult mai mare dar necesita putin cap si putine investitii mai multe decat legumele supra-stimulate ale legumicultorilor nostri? Dar in primul rand, de ce trebuie ajutati legumicultorii si nu este incurajata transformarea terenurilor pe care se face acum productie legumicola in terenuri pentru producerea de plante medicinale sa zicem, unde marja de profit si desfacerea este mult mai sigura. Poate daca o astfel de lege idioata nu ar exista, legumicultorii, neavand de ales, s-ar gandi si ar gasi solutii. Unii au facut-o deja si o duc bine. Insa pentru multi schimbarea este grea si prefera sa produca ce e mai usor: ceapa si cartofi decat sa incerce alte lucruri pentru care nu au nevoie de sprijinul statului.

Un ultim aspect al acestei legi este aspectul moral: de ce doar legumicultorii trebuie favorizati. Eu daca produc pantofi, de ce nu sunt obligate hypermarketurile ca si jumatate din pantofii expusi sa fie produs in Romania?

Aberatiile efectelor unei astfel de legi pot continua la nesfarsit. Stimularea si favorizarea unor sectoare trebuie sa aiba alte principii decat puterea de lobby din sectorul respectiv. Asta s-a intamplat cu legumicultorii: marii samsari care aduc marfa din Turcia si alte locuri s-au saturat de marjele mici de profit si prin influente si lobby, au gasit o modalitatea sa mareasca pretul. Sunt sigur ca daca aceasta lege va ramane in picioare, pretul la raft va creste si diferenta intre pretul de piata al marfii si pretul vandut va fi atat de mare inca de la pretul de achizitie incat inevitabil producatorii vor fi tentati de scheme ilegale prin care sa importe marfa din Turcia la negru si sa o vanda ca marfa romaneasca, avand asigurata desfacerea si pretul mai mare. Sa nu utiam ca in cele din urma, la hypermarket producatorul roman trebuie doar sa arate acel amarat certificat de producator pe care teoretic il au toti pietarii. La culoarea pe care o au majoritatea pietarilor pe la noi, credeti ca un astfel de certificat este greu de procurat?

 

Dubla măsură în politica fiscală: bănci versus țărani

tarani-pe-camp

Cand au fost bancile cu un picior in groapa (nu ca acum nu ar mai fi) statul a sarit in ajutorul lor prin varii metode: prima casa, operatiuni repo, acord cu FMI etc. Le-am tot dezbatut pe toate pe-aici, nu ma repet. Pe scurt: pentru ca a venit criza creditelor, lumea nu mai are bani si prin urmare nu mai plateste ratele. In mod normal bancile in situatia asta trebuiau sa intre in faliment, sa pice si altele sa le ia locul. Insa inainte de a pica, bancile erau obligate sa forteze pe rai platnici sa isi vanda apartamentele, pamanturile si casele ca sa plateasca ce se mai poate. Daca era un aflux de apartamente pe piata, evident preturile ar fi scazut drastic, pana la un punct dupa care incepeau sa creasca iar. Ca sa ne facem o idee, pretul unui apartament cu 3 camere ar trebui sa se invarte la salariu mediu pe 5-6 ani de zile. Calculati si vedeti cam pe unde trebuiau sa pice preturile. In ecuatia asta, era o problema cu profiturile bancilor deoarece majoritatea deveneau instant insolvabile si BNR trebuia sa le preia si sa le administreze. Ceea ce BNR nu vrea sa faca deoarece BNR este angajata bancherilor, Isarescu nu slujeste pe muncitorul mediu din Romania care doreste sa isi cumpere un apartament din economiile proprii nu din creditele bancherilor, ci Isarescu are de grija ca bancile sa nu aiba nici un stres. Sa nu imi spuneti ca o data cu bancile au fost ajutati si cei care nu mai puteau sa plateasca, pentru ca acestia si-asa sunt fripti, si-asa trebuie sa plateasca la credite in veci, si-asa bancile nu ii iarta prea multa vreme, ci e doar treaba de timp pana executa tot si pana cei care se cred proprietari o sa ajunga sa plateasca chirie la banca cum fac niste tarani de prin sudul Olteniei care au luat credite de consum si au ipotecat terenul, deoarece casa nu putea fi ipotecata pentru creditele de consum. Acum, bancile le-au luat terenul pe care e casa si i-au facut sa plateasca chirie. Dar e doar un inceput, maine-poimaine va fi deja un trend si la noi ca la americani: bancile vor trai din chiriile platite de oameni in loc de rate.

Putini s-au atacat atunci in legatura cu Prima Casa, de exemplu. In aparenta, prostimea s-a bucurat ca statul ajuta creditarea populatiei, ca deh, e greu sa iei credit, e greu sa ai garantii etc. Oamenii nu s-au gandit ca daca nu era Prima Casa si daca BNR nu proptea bancile, preturile efectiv se prabuseau si economia se regla. Era un soc puternic de moment, dar care crea bazele unei economii solide deoarece aceasta prabusire a preturilor la imobiliare dadea un aer proaspat nou afacerilor. Acum cine poate sa cumpere o hala, cine poate sa inchirieze un spatiu comercial si cine poate sa mai inceapa vre-o afacere cand bancile si-asa nu iti dau bani, economia este inghetata si preturile au ramas mari la toate, ba chiar asistam la o inflatie accelerata pe fondul tiparirii de bani.

Cand se vorbeste despre agricultura insa, marea grija a guvernatilor si a capetelor luminate de la BNR este cea cu terenurile nelucrate. Toti dau vina pe criza din agricultura pe segmentarea terenurilor si pe nelucrarea lor la “standarde europene”. Subzistenta deja va deveni ilegala, cei care traiesc din ce isi produc, si au si ei 2-3 gaini, 2-3 vaci, un porc si niscavai pamant sunt dusmanii dezvoltarii noastre. Ei sunt de vina pentru criza, nu bancile. Ei sunt de vina ca nu vand pamanturile la marii latifundieri, la fondurile de investitii externe care vin si ia subventii “verzi” de la guvern ca sa planteze eoliene ineficiente si sa traga tunuri inimaginabile. Prin urmare, ce s-au gandit stapanii? Sa ii impozitam pana ii bagam la fund. Sa le punem impozit pe pamanturi, pe gaini, pe vite pe tot, pana o sa fie nevoiti sa vanda tot si sa plece la munca in afara. Nimeni nu se gandeste sa porneasca un program “Primul tractor”, “Prima ferma” sau “Prima afacere” prin care sa ajute cu fonduri guvernamentale dezvoltarea economiei.

Iata deci standardele duble. Acolo unde economia chiar ar fi avut de castigat, acolo unde chiar s-ar fi produs o revigorare a costurilor, firmele ar fi avut costuri mai mici, oamenii ar fi avut in continuare posibilitatea sa isi cumpere apartamente, sa le renoveze si sa le mobileze si astfel si economia era stimulata, guvernele si BNR-ul s-au opus: Nu, e pericol aici! Bancile nu pot fi stresate, bancile trebuie sprijinite, de aceea lansam Prima, a doua si a treia casa, de aceeaa relaxam cerintele bancilor, de aceea sponsorizam noi cursul valutar, ca bancile sa o duca bine chiar daca economia si populatia se zbat pe linia de plutire. Prin urmare ce sa mai facem ca sa miscam lucrurile? Pai daca tot ne preseaza “investitorii straini” si UE ne cere sa “liberalizam” totul, haide sa punem impozite si la pamanturi, animale etc. Dar nu doar la pamanturi si animale, dar saracii nu mai au voie nici masini ieftine sa isi cumpere de la europeni. Saracul roman care si-asa se zbate pe linia de plutire si munceste din greu sa isi plateasca ratele nu are voie nici masini second ieftine sa isi cumpere ci trebuie sa mearga tot la banca sa ia credit pentru masini noi ca sa contribuie la dezvoltarea economiei si la prosperitatea bancilor, ca daca nu mai pot bancile sa dea credite imobiliare, macar cu creditele auto sa mai roada si ele ceva.

Singura sansa a romanilor este acum rezilienta la schimbare: sa nu vanda nimic, sa nu ia credite, sa nu plateasca impozite, sa consume cat mai mult din propria curte (cei care au), sa se mute la tara si sa devina cat mai independentI (cei care au curajul) si eventual sa nu mai voteze politicienii care se arunca la credite pe banii nostri si care nu mai sustin programe de proptire a intereselor bancherilor, ca si-asa pe Isarescu nu il vad plecand fara o noua revolutie, BNR este stat in stat.

Grecia agricolă

“Pamantul e puterea mea. Cand ai pamant, poti sa te hranesti, poti produce orice, poti fii fericit” – spune o grecoaica care a crescut in Atena, a devenit inginera agricola dar din cauza crizei a fost nevoita sa “coboare” la munca de jos, la munca pamantului. Impreuna cu sotul ei au inceput o mica afacere: cresterea melcilor. Produc melci pentru francezi si italieni, deocamdata doar pentru restaurante, dar se gandesc sa desfaca si la cosmetice.

“Trebuie sa ne descurcam singuri” conclude Alexandra in incheierea interviului luat de AlJazeera in cadrul unui reportaj mai pe larg despre grecii care au reusit sa treaca prin criza indreptandu-se spre agricultura.

 

Iata cum deja se creaza un trend, un grup mic de greci au descoperit calea de urmat pentru toti ceilalti. Intorsi la radacini, statul si organizatiile para-nationale pot pica instantaneu deoarece nu vor mai exista impozite, taxe, industrie, hypermarketuri, masini de lux si alte ganglioane ale societatii moderne bolnave. Sa se finanteze bancherii intre ei pana vor crapa, iar grecii sa se intoarca la pamant si sa isi faca fiecare cat are nevoie pentru el ca sa consume, in rest nimic. Astazi sunt doar povesti interesante, maine va fi o poveste de succes a unui popor care se regaseste pe sine.

Din pacate noi suntem inca mult in urma Greciei, noi inca traim luna de miere a maririlor de pensii si de ros ciolane pentru noii veniti. Mai avem cativa ani pana vom ajunge si noi falimentarii pana la capat si vom primi troica cu paine si sare si dupa un nou val de austeritate esuata vom fi nevoiti sa fugim la tara sa crestem gaini si porci ca sa supravietuim.

Fermierii sudanezi sunt dati la o parte de marile corporatii

Dupa ce guvernul Sudanului a “ascultat” de Banca Mondiala si a privatizat companiile de stat care se ocupau de furnizarea semintelor, irigatii si distributia produselor agricole, micii fermieri au ramas de izbeliste. De notat aroganta ministrului agriculturii care ne explica ca cine munceste nu moare de foame. Un repotaj Deutsche Welle

httpv://www.youtube.com/watch?v=W1fs_pWmJiI&feature=related

O ferma organică veche de 100 de ani

Sunt multe chestii interesante pe care au reusit cei din familia Chaffin, iata cateva:

– au facut un mic munte indreptat spre est ca sa reflecte razele soarelui si sa ofere astfel 2-3 de grade in medie in plus catre zonele cultivate

– gainile se plimba cu ou-mobilul prin livada ca sa “fertilizeze” copacii si sa manance viermii

– capritele mananca frunze si crengutele de la maslini astfel ca nutrientii sa ajunga la masline

– cainii pazesc caprele si au grija sa nu le atace vreun animal salbatic; in plus garduri electrice alimentate cu baterii solare ii conving chiar si pe lei sa stea departe de ferma

Ferma nu doar ca e organica dar e finantata de comunitate prin sistemul CSA – Community Supported Agriculture – un sistem care asigura finantarea in avans de catre clienti in schimbul aprovizionarii periodice cu produse cand vine vremea recoltei. Astfel agricultorii nu trebuie sa finanteze profiturile bancilor si nici sa suga din garantiile si subventiile statului, fiind finantati de oamenii care doresc un produs natural.