Vorbe vechi: aguridă

aguridaCa sa ma ierte cititorii blogului ca o mai dau din cand in cand in bara la limba romana si fac greseli gramaticale (pe langa celelalte greseli) m-am gandit sa fac niscavai canon ca sa primesc iertare. Dar nu doar pentru asta incep acest nou serial de postari “vorbe vechi”. Este deja binestiut ca noi – lumea de azi – traim in “idiocracy world” (vezi filmul Idiocracy un SF deja actual). L-am auzit pe Alex Jones intr-o emisiune cum a realizat cat de mult s-a redus vocabularul in ziua de azi abia cand a fost nevoit sa faca o investigatie si sa citeasca articole din presa de acum 20-30 de ani. A mai mentionat cu aceeasi ocazie ca s-au facut unele studii referitoare la vocabularul folosit si s-a depistat reducerea drastica a numarului de cuvinte folosite azi in comparatie cu perioada de acum cateva decenii.

Intr-o lume dominata de vizual, nu are rost sa mai facem studii ca sa realizam ca desii copiii de astazi par mai destepti si mai cunoscatori cu privire la noile tehnologii (de exemplu, un copil de 5 ani stie ce e aia o tablea) cand trec la literatura la scoala au o problema majora: nu mai sunt in stare sa citeasca mai mult de 2-3 pagini, nu pot face un rezumat daca nu dau copy-paste de pe web, nu au rabdarea sa redacteze o compunere si multe altele. Cand imaginea ocupa mai mult loc in viata noastra decat litera, este evident ca si vocabularul va avea de suferit, dar daca ar fi doar asta problema …

AGURÍDĂ, aguride, s. f. Strugure înainte de coacere, cu gust foarte acru. – Din ngr. agurída. (Cf. DEX 98)

In Biblie, acest cuvant apare de aproximativ 5 ori (vezi toate), cum ar fi:

“Pentru ce spuneţi voi în ţara lui Israel pilda aceasta şi ziceţi: Părinţii au mâncat aguridă şi copiilor li s-au strepezit dinţii? (Iezechiel 18,2)

Foarte interesant proverbul si oarecum paradoxal. Evident ca daca cineva mananca agurida, i se sterpezesc dintii. In proverb insa nu se face referire la parintii care au mancat agurida, desi normal ar fi ca si lor sa li se sterpezeasca dintii. O varianta normala a proverbului ar fi poate: “Părinţii au mâncat aguridă şi dinții lor și ai copiilor lor li s-au strepezit dinţii”. Dar nu, in proverb nu se spune nimic de parinti ci culmea, copiii lor trebuie sa sufere gustul amar al aguridelor cu care s-au hranit parintii lor. In Iezechiel Dumnezeu explica de ce aceasta situatie nu este corecta si de ce El este impotriva acestui “blestem”, ci  “de i s-a născut un fiu, care, văzând păcatele, văzând toate câte le-a făcut tatăl său, el se păzeşte şi nu face nimic asemenea; […] acest om nu va muri pentru nedreptăţile părintelui său, ci în veci va trăi.” Aviz si adeptilor teoriei “pacatului genealogic”!

Eu nu am auzit – sau cel putin nu imi amintesc sa fii auzit – in viata de zi cu zi acest cuvant, desi am fost la multe culesuri de vie. Iata in final cum pe vremuri existau chiar si melodii despre agurida …