RCA-ul: o simptomă benignă a unui cancer terminal

Am mai scris cateva articole despre asigurarile de la noi si a venit vremea sa fac un update al situatiei. Nu va voi mai plictisi cu citate din vechile articole ci doar voi reaminti principalele doua idei:

  • asigurarile sunt singurul indicator al adevarului din economie care nu poate fi falsificat
  • dupa asigurari urmeaza bancile, caci situatia este similara

Asigurarile denota cum merge o economie: daca economia noastra ar fi eficienta si ar fi in crestere (cum ne trosnesc tenhocratii statisticii cu PIB-ul ca sa dovedeasca ce buni au fost ei), costul asigurarilor ar fi in scadere si firmele s-ar bate pentru noi ca sa ne castige.

Am mentionat deci doua conditii: eficienta si in crestere care sunt lucruri cu totul diferite. O economie eficienta este o economie care face profit, iar o economie in crestere … poate sa nu faca profit ci sa creasca pe credit. Uneori, economia in crestere poate sugera ca urmeaza si eficienta, de unde multe firme de asigurari investeau masiv inainte de 2008 si isi doreau cota de piata cat mai mare in speranta ca de vreme ce economia va deveni eficienta, si marginile de profit vor putea fi marite. Caci marginile de profit, niciodata nu au fost prea mari in asigurari.

Explicatia de sus este insa una partiala, fireasca, logica din punct de vedere economic. Insa realitatea e mult mai complexa, dupa cum s-a dovedit: multi patroni de asigurari, mai ales cele mari, foloseau asigurarile doar pentru expunerea maximala la credite si doar pentru cashflow-ul care il ofera o asemenea afacere. Cu banii din asigurari, investeau in imobilare unde marginile erau imense si puteau astfel sa intoarca datoriile catre firmele de asigurari fara probleme. Asta a functionat, cata vreme imobiliarele au functionat. Iata deci sumar cum bula creditelor, a afectat intreaga economie, in moduri perverse inimaginabile.

Am putea spune: bine, dar era legal? Pai evident ca nu era legal, dar ce credeti ca ASF-ul “vegheaza pentru tine”?

Sa vedem insa ce se intampla in prezent. Iata o stire:

Peste două sute de camioane au îngreunat în această dimineaţă traficul de pe centura Oradei, în semn de protest faţă de creşterea tarifelor obligatorii la RCA în acest an. Dacă situaţia nu se va rezolva în următoarele două săptămâni, şoferii şi patronii firmelor de transport ameninţă că vor bloca arterele principale din oraş. Zeci de transportatori au protestat şi la Suceava. Oamenii au ieşit cu maşinile în trafic, au mers cu viteză mică şi au claxonat. (sursa)

In ce fel insa denota asigurarile felul cum merge o economie si de ce am facut legatura cu simptomele unei boli? Este simplu: in starea asigurarilor intra nenumarate elemente care compun esenta unei economii sanatoase (sau nu). In primul rand, o economie sanatoasa are nevoie de asigurari, nu se poate dezvolta fara asigurari. Din acest punct de vedere, Romania este inca la nivelul Africii, cu produse sumare, folosite ocazional. Nu va ametesc cu prea multe explicatii, sa mentionam doar ca o mica parte dintre producatorii agricoli folosesc asigurarile, iar in domeniul afacerilor cu greu poti sa gasesti de exemplu o firma de asigurari sa iti asigure productia unui prototip costisitor impotriva mai multor factori de risc. Ca sa nu mai zic ca in Romania asigurarile nu sunt inca liberalizate! De exemplu, eu nu pot sa vand sau sa cumpar contractele de asigurari, chiar si cele mai ieftine sau chiar si cele mai putin riscante. Nu doar ca legislatia nu exista, dar nici practicile nu s-au impamantenit, tocmai pentru ca avem o economie infantila. Povestea e lunga, dar nu liberalizarea asigurarilor conteaza prea mult.

In ce fel mai denota asigurarile starea economiei? Iata inca un element: eficienta infrastructurii. O infrastructura supraincarcata si prost facuta ca a noastra, va pune costuri imense pe asigurari si va mari preturile pana la punctul in care multi participanti la acea infrastructura vor fi eliminati. Cam cum este colesterolul pentru arterele sanguine, cam asa e treaba cu asigurarile: cand e aglomeratie, preturile cresc pentru ca si costurile firmelor de asigurari cresc. O infrastructura proasta, va aduce accidente multe (nu doar costuri cu combustibil si timp) si prin urmare va creste costurile asiguratorilor. Cu cat costurile cresc, cu atat marja de profit din piata va fi mai mica si prin urmare piata va fi mai putin atractiva pentru investitori. Unde nu sunt profituri multe, nici vanzatorii nu sunt multi. Si unde nu sunt multi vanzatori, preturile cresc, caci cererea este mare si oferta putina iar domino-ul asiguratorilor vechi care au expunere deja pe clienti multi si costisitori abia a inceput sa se rostogoleasca.

Multe firme vechi vor pica, chiar si dintre cele cu profituri si altele noi vor veni. Iar cele care vor veni, vor pune ce pret doresc, pentru ca avand in vedere situatia din piata, isi vor permite sa puna orice pret, oricat de mult ar da din coate ASF-ul si guvernul.

Asigurarile nu pot fi masluite. Este hilar si numai  un afon in economie poate sa gandeasca ca statul are vreo sansa sa faca ceva cu privire la costul asigurarilor. Ma refer altceva decat sa imbunatateasca infrastructura, ceea ce nu se face peste noapte insa. Nu vreau sa jignesc transportatorii care  au facut miting si proteste ca sa se faca ascultati, insa ce fac ei este idiotenie. Daca nu le convine pretul RCA-ului din Romania, sa se duca in Germania. Realitatile sunt cele care este. Preturile sunt mari  pentru toti, aici traim, aici platim, asta e viata. Nu au nici un drept sa blocheze un oras, nu vor obtine nimic si vor arde si motorina aiurea, pe langa nervii si stresul produs. Nimanui nu ii convin preturile de Romania si salariile sau veniturile din Romania. La aceeasi munca si la acelasi efort, toti castigam mai prost in Romania decat in Germania. Ba unii chiar mult mai prost!

Fenomenul care se intampla l-as numi “venezuela”. Lucruri importante se intampla in Venezuela si noi nu ne aflam prea departe, tocmai pentru ca traim si noi in socialism. Singura diferenta intre Venezuela si Romania este FMI. Noua FMI-ul ne-a mai pus o perfuzie pentru moment. Cat va dura momentul asta, nu stim. Poate 5 ani, poate 10, poate daca face poc mega-bula creditelor, chiar la anu. Insa cata vreme principiile de baza ale capitalismului si ale pietei libere sunt ignorate la toate nivelurile si tot felul de interventionisme comunistoide sunt implementate peste tot, mai ales purtand eticheta de stimulare a economiei (a se vedea Prima Casa sau mai nou programele de finantare pentru antreprenori – pentru antreprenorii din partid as zice eu) nu vom vedea normalitate si nici preturi ca in Germania.

Am discutat deci despre infrastructura care mareste costurile, despre interventionismul si reglementarile aberante ale ASF-ului care nu ingaduie dezvoltarea unei piete libere in asigurari. Ar mai fi cateva lucruri care merita insa mentionate: hotia. In Romania se fura. Fura service-urile cand trec in devizuri costuri aiurea. Fura asigurarile cand amana sau refuza plata catre service-uri. Fura oamenii cand falsifica accidente si pentru orice zgarietura sau problema pe care ei au cauzat-o voit, intentionat, de rea credinta, incarca costurile catre asigurari. Aveam un amic care vazand ca am putin crapata o bara la masina, si explicandu-i eu ca e prea mica crapatura ca sa ma duc la service mi-a zis: “in locul tau, as da in spate sa o fac praf si as baga-o pe CASCO”. Ne-am obisnuit sa furam si pentru o perioada o sa mearga. Cu fiecare dinozaur batran care moare insa, vine nu rechin nou, mai priceput, cu know-how si practici mult mai atente si care vor avea grija ca sa se adapteze la “mediul romanesc”. Se mira transportatorii din Oradea, de ce unele firme de transport au preturi diferite de altele. Pai este normal: daca firma Gogu SRL are un patron iresponsabil care angajaza numai soferi varza care lovesc des masinile si le fac praf, e normal sa plateasca mai mult ca Misu SRL care are o singura masina, si-o conduce el si e atent pentru ca in joc sunt banii lui.

Putini romani stiu ca in Elvetia, in costul asigurarii masinii sunt incluse nenumarate elemente de risc. Pe langa istoricul soferului, sunt luate in calcul si daca ai garaj sau nu, daca ai parcare privata sau nu, etc. Ne asteapta asadar o “curatire” a mediului economic mai de voie, mai de nevoie. Oricat de multe piedici ar pune guvernul socialist (cu nomenclatra pompoasa de tehnocrati), in asigurari nu are ce sa faca. Daca nu se hotarasc – Doamne fereste! – sa subventioneze intreaga piata cu noi credite FMI sau emisiuni de obligatiuni …

Dupa cum spuneam … despre asigurari

ZF titreaza: Al doilea faliment în asigurări. Companiile cu capital românesc sunt măturate din piaţă

Deja din 2014 am tras unele semnale ca putreziciunea din sistemul financiar incepe sa se vada: mai intai in asigurari si apoi intra in banci. Pe-atunci credeam insa ca o sa arunce gunoiul sub pres:

Indicatorul cel mai clar al problemelor masive din sistemul de asigurari ar fi pretul. Nu vom auzi de falimente spectaculoase pentru ca Isarescu nu va lasa focul sa se aprinda in grajd cand casa lui e facuta tot din paie, dar maririle drastice de preturi vor fi primele semne ca ceva este putred. (BULA ASIGURARILOR SE POATE SPARGE INAINTE DE CEA BANCARA – 20 NOV 2014)

Tot acolo explicam si schemele prin care banii sunt supti din sistem si trasi in afara de catre patroni sub supravegherea cel putin … “neperformanta” a ASF-ului. Nu insist pe cauze: cand tot sistemul financiar este un mare cazino masluit, nu mai conteaza la care masa joci: banci, asigurari, fonduri europene etc.

Sa incercam sa urmarim insa fenomenul din asigurari, deoarece nu doar sistemul bancar este un mare castel de nisip, si prin urmare prabusirea firmelor de asigurari poate fi un preview la furtuna ce poate sa vina oricand in sistemul bancar.

Atat ca importanta “sistemica” (iertati repetarea obsesiva, dar asa vorbesc “specialisti” de la BNR) cat si ca organizare si sensibilitate la criza, sistemul de asigurari este cu cateva iote mai jos de sistemul bancar. Picarea Astrei este echivalentul cu picarea unei banci relativ mari (inainte de criza) care a avut ca model de business volumul cu orice pret (greed is good) si care a fost din plin lovita de criza. (SURSA – 22 OCT 2015)

In acel articol de anul trecut, incercam sa fac o comparatie intre asigurari si banci si mai ales intre sistemul de protectie in cazul falimentarii unei firme de asigurari comparativ cu o banca:

O alta paralela am putea face in ceea ce priveste increderea. La fel ca si sistemul bancar si sistemul de asigurari este prezentat ca “fiind de incredere maxima”. Adica, daca de exemplu, la hypermarket se mai intampla sa fii inselat, la banca sau la asigurator, niciodata. Banca nu pica niciodata si nici firma de asigurari nu pica, pentru ca pe de o parte oameni cu salarii astronomice sunt platiti sa reglementeze si sa monitorizeze sistemul si pe de alta parte fiecare banca / firma de asigurare are la ce usa sa bata cand apar problemele: Fondul de Garantare al Depozitelor / Asigurarilor.(SURSA – 22 OCT 2015)

Ar putea spune unii “analisti” ca “purificarea” din sistemul de asigurari este buna, ca elimina firmele “neperformante”. Ignorance is a bliss! Ce bine ar fi sa fie aici doar capitalism in actiune, supravietuirea celui puternic si purificare prin foc. Din pacate Astra si Carpatica sunt doar primele doua piese de domino din lungul sir care va produce un soc pentru consumatorii romani prin explozia costului RCA-ului.

asigurari

Sa argumentez totusi, putin. Chiar daca din punct de vedere competitional, este evident ca eliminarea unor jucatori din piata ofera noi oportunitati celorlalti actori si le aduce inca o mica doza de drog, realitatea este putin mai … nuantata. In primul rand, trebuie sa facem o privire asupra sistemului: sistemul roman de asigurari auto este unul extrem de ineficient. Din mai multe puncte de vedere: de la calcularea riscului soferului, pana la urmarirea istoricului masinii si customizabilitatea ofertelor. Nu cred ca e nevoie sa insist aici, o sa mentionez doar, ca in Elvetia, cand iti cumperi RCA, te intreaba: “acasa ai parcarea ta?” – deci la RCA!, nici nu mai vorbim de cate intrebari ai la CASCO. Faptlu ca pica un jucator, nu face decat sa sperie si mai mult pe ceilalti competitori si sa-i determine sa creasca pretul.

Dincolo de calculul costului, optimizarea acestui calcul si tot ce tine de costurile companiilor, o problema poate si mai mare este umflarea costurilor la service. Cum responsabilitatea muncii, onestitatea, corectitudinea sunt greu de gasit in tara noastra, nu de putine ori, mergem la service si devizul este umflat pentru ca oricum plateste asigurarea si romanul nu e constient ca ignoranta lui se reflecta in pretul pe care il plateste. In mod firesc, chiar daca ne reparam masina pe RCA/CASCO, cand mergem la service trebuei sa cerem devizul si sa ne asiguram ca tot ce s-a bagat acolo este real si ca preturile sunt corecte. De exemplu, daca noi am stat la service doar o ora dar sevice-ul a taxat pe deviz asigurarea cu munca de 2 ore, noi trebuie sa reactionam si sa tragem la rost service-ul, chiar daca nu sunt in joc banii nostri, costul fiind acoperit de asigurare. Ce spun eu, este SF pentru Romania, am vrut doar sa exemplific de ce sistemul de asigurari este extrem de ineficient.

Lipsa de eficienta se vede in preturi. Cum preturile la asigurari afecteaza omul de rand, si cum este doar o chestiune de timp pana cand la presiunea populatiei, ASF-ul (condus de prieteni, cumnati, clienti de politicieni care vor sa castige alegerile) va apela la “reglementarea preturilor” din ce in ce mai agresiva in sensul puneri presiune pe scaderea acestora. Oricum cum poti scade, daca nu ai de unde? Pe de alta parte, spirala cresterii pretului este precum o secera care mai taie din clientii actuali: cu cat creste pretul la RCA, cu atat mai multi oameni renunta la a 2-a sau a 3-a masina, cu atat mai multi pensionari nu mai platesc RCA-ul doar “ca sa fie acolo” si evident efectul cresterii pretului la CASCO se vede si mai puternic in numarul clientilor. Cu cat baza de contributie este mai mica, cu atat costurile sunt mai mari si presiunea pe preturi creste.

Totul este asadar o oala sub presiune la care singurele necunoscute sunt cat de tare este dat aragazul si cat va dura pana capacul sare. Si cand va sarii capacul, efectele se vor simti si in “oalele” vecine, adica in sistemul bancar. Pana atunci insa, vai de broastele de sunt in oala …

PS1: ca sa nu mai lungesc articolul, am ignorat voit inca un element de instabilitate din sistemul asigurarilor: chiar daca sistemul era ineficient, afluenta lichiditatilor si schemele de transfer in alte domenii investitionale, ofereau “o supapa” investitorilor, un motiv pentru existenta in piata; altfel spus, desi era ilegal, o firma de asigurari folosea lichiditatile din asigurari pentru investitii in alte domenii cu randament mai bun, care compensa pierderea din domeniul asigurarilor; patronii erau multumiti pentru ca auto-finantarea era mult mai ieftina decat accesarea creditelor bancare, si in ciuda riscurilor, schema era una profitabila per total; se intelege ca nu oricine isi permitea asta, ci doar cei mai destepti si cei mai protejati

PS2: nu inteleg de ce ZF pune accent pe “capital romanesc” in ceea ce priveste asigurarile. Evident, persepectiva lor este superficiala ca de fiecare data si considera ca know-how-ul strain ar fi motivul aceste diferentieri. Nu neg total, dar know-how-ul este o variabila neesentiala in intreaga ecuatie, in prezent, strainii vor supravietui mult mai bine deoarece au intrat mai tarziu si au target de profit pe termene mult mai lungi, avand in spate finantari mai ieftine. Acest aspect este un “no-brainer“, dupa parerea mea.

Bula asigurarilor se poate sparge inainte de cea bancara

Nefiind la fel de vital ca sistemul bancar, sistemul de asigurari din Romania nu a beneficiat de atentia guvernelor si de programe de “stimulare” gen prima casa despre care am mai tot vorbit. Prin urmare, efectele crizei s-au cumulat ani de-a randul si inevitabil o mare bula se va sparge, sau cel putin va impinge la maxim tensiunile rezultate din contractia economica si celelalte consecinte ale crizei creditelor declansata in 2008 si care continua nestingherita de peste 6 ani de zile, in ciuda brumelor de sperante ocazionale intrerupte de asa-zise “recesiuni” care nu sunt altceva decat noi puseuri ale aceluiasi cancer de care sufera intreaga lume.

Indicatorul cel mai clar al problemelor masive din sistemul de asigurari ar fi pretul. Nu vom auzi de falimente spectaculoase pentru ca Isarescu nu va lasa focul sa se aprinda in grajd cand casa lui e facuta tot din paie, dar maririle drastice de preturi vor fi primele semne ca ceva este putred. Preturile deja au crescut, dar nici nu ne-am apropiat de sfarsitul anului ca deja s-a anuntat o crestere a pretului la RCA. Poate ca e la fel in fiecare an, veti zice. Anul nou vine la romani cu mariri de RCA, curent, gaze etc, e traditional. Poate ca da, doar ca de data asta eu am auzit de cresteri la RCA de 25%. Pentru a contracara cresterea preturilor, noi reglementari sunt menite sa tine cat de cat pretul in jos, prin mentionarea pe polita a comisionului brokerului. Un fel de control al preturilor – cel putin masura asta, in categoria asta se include. Daca piata ar fi normala si competitia ar fi corecta, nu s-ar mai pune problema limitarii comisionului maxim sau discountului comercial pe care asiguratorii il practica: piata ar regla totul.

Daca de falimente nu vom avea parte, deja sunt companii care doar scriptic nu sunt in faliment, in fapt deja clientii nu mai reinnoiesc politele si numarul serviceurilor acceptate este extrem de limitat. Nici macar pentru cine are o masina second care se poate repara la orice mester nu ar avea curajul sa isi mai ia CASCO la o firma care intr-un oras ca Craiova mai lucreaza cu 7-8 service-uri.

Nu voi face caz de cat de bine reglementate sunt asigurarile, cat de atenta este ASF-ul si cat de bine este legiferat si monitorizat sistemul. Sunt chestiuni secundare la trendul principal: implozia. Marea intrebare este daca vectorul principal al trendului este incompetenta ASF si coruptia intrinseca sau vectorul pretului.

Despre incompetenta ASF nu mai e nevoie sa spunem nimic – fiind o organizatie de stat, cu angajati numiti de partid, este evident ca nu poate face ceva bun, ba din contra face rau. Prin coruptia din sistem, ma refer in primul rand la procedurile de lucru si politicile de preturi practicate de unii actori care aveau un singur scop: strangerea unei gramezi cat mai mare de cash care sa fie investita la randamente frumusele oriunde ar fi nevoie de lichiditati constante si frumoase. Transferul lichiditatilor dintr-un buzunar la altul e o practica normala pe plaiul de rai mioritic, cel mai faimos caz fiind arestarea “Regelui asfaltului” care a folosit fonduri europene ca sa cumpere un avion pentru o compania aeriana a sa. De altfel, de cele mai multe ori, fondurile europene sunt folosite in cu totul alte proiecte decat cele pentru care au fost obtinute. De exemplu: un afacerist mijlociu intr-un oras mijlociu, primeste fonduri europene pentru constructia unui hotel intr-o zona “cu potential turistic”. Banii vin, hotelul este construit, dar o buna parte din materialele si serviciile cumparate pe bani europeni sunt investite in construirea unui bloc care este vandut ulterior si va aduce un randament cu mult peste ce poate aduce un hotel de 3 stele intr-un sat aiurea, la marginea unui oras, chiar daca locatia este ea frumoasa, la marginea drumului. Astfel, hotelul merge pe minus ani de zile si fondurile europene au fost tocate pe apa sambetei, in timp ce afaceristul si-a tras niscavai profituri frumoase din vanzarea blocului construit.

Cata vreme bancile ofereau dobanzi si de 20% pentru lichiditati mari sau pe cand imobiliarele aduceau randamente de peste 50% pe an, lichiditatile din asigurari erau aur pentru proprietarii firmelor si faptul ca erau mereu pe minus si minusurile cresteau de la an la an, era irelevant. Printr-o strategie de crestere constanta, prin marirea cotei de piata si prin impingerea la maxim a termenelor de plata cu service-urile captive, gramada de gunoi era impinsa mai departe de la an la an. Dar de cand dobanzile au inceput sa scada drastic si portofoliul mare de clienti acumulati a inceput sa necesite aporturi din ce in ce mai mari de profituri din lichiditatile investite, pentru acoperirea gaurilor si propagarea masinariei, schema nu prea mai functioneaza si inevitabil firmele vor fi nevoite sa mareasca politele, mergerea pe minus, pe muchie de cutit, nemaifiind viabila.

Evident se pune intrebarea in ce masura trecerea va fi lina si actorii implicati mai sunt interesati sa ramana in piata sau vor sa faca exit cu profiturile deja acumulate. Nu stiu sa raspund asta, nu am investigat si nu m-ar mira ca firma cu pricina sa fie deja administrata in insolventa – sau oricum s-o numi treaba asta in domeniul asigurarilor.

Independent insa de situatia unor firme specifice, intregul sistem se vede nevoit sa mareasca preturile – costurile sunt in crestere reala si infrastructura rutiera proasta. Cresterea costurilor service-urilor pune o presiune masiva pe preturi. Nu sunt sigur, dar nu m-ar mira ca cresterea preturilor service-urilor sa fie datorata cel mai mult scaderii numarului de provideri: cand criza a ras o gramada de service-uri (dar nu doar service-uri, multe marci de masini au iesit deja si multi dealeri au inchis portile) cererea a ramas aceeasi, sau poate chiar a crescut avand in vedere ca vanzarea de seconduri a devenit singura optiune pentru marea majoritate a oamenilor. Prin urmare, acelasi numar de service-uri au fost nevoite sa faca fata unei cereri in crestere de servicii, prin urmare preturile au crescut. Nu stiu care e situatia fortei de munca in domeniu, dar cu siguranta fuga in afara a afectat piata muncii in domeniu. Pe de alta parte, pretul electricitatii a crescut si desi chiriile au mai scazut, per total, costurile serviceurilor sunt in crestere si astfel se transfera pe politele RCA.

Nici nu vreau sa ma gandesc ce se intampla pe alte sectoare. Deja am auzit ca asigurarea obligatorie a locuintelor a esuat, daca nu cumva nici legea nu mai e valabila. Asigurarile de viata oricum erau o schema ponzi, cine isi imagineaza ca peste 20 de ani firma ABC (femeile de la ABC :)) o sa le mai plateasca ceva inapoi, isi face iluzii.

Daca in domeniul bancar, Isarescu este un magician priceput, problema cu asigurarile este ca BNR-ul nu prea are cu ce sa ii ajute si in plus, ASF-ul este ca un buffer de haos si incompetenta care ar bloca oricum orice tentativa de cine stie ce numere de magie ar putea implementa faimosul magician. Si pe langa acestea, dinamica asigurarilor este cu totul alta si focul se poate aprinde mult mai repede si mai puternic decat in domeniul bancar. Ce spun eu: focul arde deja, dupa cum am zis. Are insa cineva curajul sa strige “ARDE!” ?