Cum sărbătoresc britanicii moartea reginei austerității

Si-a luat singura asupra ei renumele de “doamna de fier”. Adica doamna fara inima, regina neincoronata a taierilor, a privatizarilor totale, a inchiderii unei industrii intregi, a conamnarii la moarte prin foame si frig pentru clasele de jos si a crearii unui mediu cat mai favorabil pentru super-bogati. Atat de mult a ajutat Margareta la formarea unui regim favorabil super-bogatilor incat criza imobiliara nu a atins Londra din cauza influxului de bancheri si traderi atrasi de acest vest salbatic al finantelor moderne unde bankingul nu are nevoie de nici o rezerva si unde bancile care spala banii traficantilor de droguri din america de sud nu sunt judecate deoarece legea este doar pentru mojici [1].

Iata cum sarbatoreste poporul britanic moartea “vrajitoarei”. Aviz tuturor politicienilor romani care taie de la altii dar nu de la ai lor.

S-o fi suparat domnul Moise Guran ca l-am criticat pentru superficialitatea cu care a prezentat cifrele despre impactul asupra PIB-ului Marii Britanii a politicii ultra liberale a Margaretei. Nu am avut rabdare sa caut informatii si sa investighez problema, doar ca putzea de la o posta ca nu taierile fara minte ale unei bolanve mintale si insetate de sange au dus la cresterea cunoscuta de Marea Britanie dupa anii 90, de vreme ce si alte tari din Europa de Vest care nu au aplicat aceleasi privatizari si taieri au crescut, dintre care unele chiar mai mult. Ei bine, Max Keiser a facut un show special dedicat acestei probleme. Episodul se numeste chiar “Myths of Margaret Thatcher”:

In final ne mai ramane doar sa comparam manifestarile publice din Marea Britanie cu cele din Venezuela unde presedintele Hugo Chavez a decedat recent.

Iata, politicienii romani pot sa ia aminte si sa isi aleaga singuri de pe acum de ce fel de inmormantare doresc sa aiba parte. Nu ca Chavez are fi vreun erou, dar este un bun exemplu de comparat cu Margareta.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

Note:

[1] Report: HSBC allowed money laundering that likely funded terror, drugs

Austeritatea si salariile mici vor duce la ani de recesiune

Engelbert Stockhammer – procesor de economie la School of Economics / Kingston University din Londra

Ce au de invatat americanii din criza europenilor:

1) politica de austeritate nu da rezultate;
2) politica monetara si cea fiscala trebuie sa mearga in aceeasi directie;

De ce nu functioneaza austeritatea? E falsa ideea ca consumul va continua chiar daca guvernul va cheltui mai putin; nu e asa, toata lumea are datorii, sistemul privat economiseste; tot ce va face reducerea cheltuielilor guvernamentale va fi sa afecteze si consumul privat.

Germania recomanda modelul sau bazat pe exporturi celorlalte tari. Ce nu vad nemtii este ca UE este un sistem inchis: unele tari exporta surplus catre alte tari si celelalte fac deficit. Cei care impun politicile astea nu sunt prosti, atunci de ce fac asta?

Cum a murit un trader intr-unul din turnurile gemene pentru ca vroia sa dea lovitura

Max Keiser, fost broker pe Wall-Street, un mic geniu al finantelor, inventatorul unei burse de pariuri pentru vedetele de la HollyWood si mai nou reporter la Russia Today si Press TV, cele doua trusturi de presa rusesc respectiv iranian prin care puterile oponente ale imperiului anglo-american ii ataca pe vestici cu propriile arme: internet si presa libera.

Desi il urmaresc de ceva ani de cand i-am descoperit emisiunea Keiser Report, nu am inteles inca de ce a ales sa-si tradeze “obarsia”,caci nu transformarea spirituala a fost motivul pentru care Max s-a scarbit de minciuna si furtul din Wall-Street si s-a autoexilat in Paris. Nu de putine ori, Max marturiseste ca atunci cand firma de brokeraj pentru care lucra nu primea reclamatii cu privire la un broker cum ca acesta a facut nereguli, brokerul respectiv era certat, pe motiv ca nu a furat indeajuns si nu a calcat legea indeajuns. Lui Max si colegilor lor li se spunea: “nu va fie teama sa calcati legea, noi facem legea: daca o lege nu exista, vom plati ca sa fie promulgata”.

Desi pare, Max nu este un papagal. Daca Max se pricepe la ceva si daca stie ceva, acestea sunt finantele dar nu numai: discursul lui Max, este unul usor umoristic cu glume, explicatii prin comparatie si informatii picante din lumea finantelor legate de actorii care invart miliardele in lumea de azi.

Ar fi nenumarate lucruri de spus despre Max si despre dezvaluirile lui – pentru ca Max inca mai are prieteni in industria financiara si deja fiind cunoscut, nenumarati de whistle blowers ii arunca indeajuns faramituri cat Max sa spuna din ce aluat sunt. In interviul pe care vi-l recomand, mi-a atras atentia in principal dezvaluirea despre borkerul care avand informatie in avans cum ca turnurile gemene vor fi atacate, prin urmare companiile aviatice vor avea de suferit enorm, lucrand intr-unul dintre turnuri, a asteptat in ele pentru a putea finaliza o tranzactie – care l-ar fi facut sa dea lovitura – atat de mult incat a platit cu viata. “Banii sau viata?” Acesta a ales banii, surade Max sarcastic.

Tot un amanunt picant: aflandu-se in Piata Sf. Pavel de la Vatican, in timpul unui discurs al Papei despre atentatele teoriste, si stiind aceste amanunte (cum ca atacul cel putin se stia despre el in avans, daca nu cumva chiar a fost planificat de forte ale imperiului), Max a fost scarbit de cuvintele goale ale papei si a plecat din piata, lasandu-i pe ceilalti cu gura cascata ca cineva are tupeul sa plece in timp ce papa vorbeste despre atentate si terorism …

Asadar, iata interviul, precum si o traducere aproximativa a partii de la inceput in care Max sumarizeaza criza, prin ce am trecut si care este situatia in Europa:

Care este starea Uniunii Europene?

  • Au instalat tehnocrati peste tot: Italia, Grecia, Spania etc;
  • Criza creditelor care a inceput in 2008 continua sa contracta economiile; raspunsul bancherilor centrali a fost sa tipareasca bani, dar banii au fost blocati in bancile de investitii, banii nu curg spre credite care ar putea ajuta economia; rezultatul final este contractie economica si reactia guvernelor cu programe de austeritate; nelinistea spulbera Europa; austeritatea produce contractie, contractia pune gaz pe focul crizei datoriei suverane si criza datoriei suverane cere austeritate; acesta este cercul vicios in care ne arunca mai marii lumii ca pe niste animale
  • Spania va fi prima care o sa o ia pe urma Greciei; masurile de austeritate incep sa dea “rezultate”, somajul creste, economia e fragila.

Cum a ajuns tehnocratii la putere?

  • Institutiile globale (FMI, Banca Mondiala etc) ii pun la putere; totul este administrat de sus in jos, in noua configuratie; presiunea democratica de jos in sus este strivita de dictatele imperiale care sunt impuse de sus; totul din cauza crizei, dar criza este creata in mare parte de aceiasi bancheri si tehnocrati prin politici care au inlocuit activitatea reala cu activitatea de banking care a devenit prin creerea derivatelor o abstractie a economiei reale care au fortat activitatile economice in periferie; aceiasi oameni care au provocat criza aduc la putere oameni care implementeaza “solutii”.

Exista vreo miscare politica coerenta care sa inteleaga ce se intampla?

  • Nu, extremismul de ambele parti iese in fata dar nici acestia nu declara adevarul deoarece ar trebui sa ia masuri asupra autorilor, iar de vreme ce tot ei sunt si judecatori si jurati, nu exista o solutie, nu vor recunoaste si nu vor face nimic. Prin urmare, vom avea tot ce avem acum doar ca mai rau. (dpdv politic)

Cand si cine pica prima in Europa?

  • Grecii tot ia bailout-uri, spaniolii vor avea in curand noi licitatii de bonduri. Marele semn de intrebare va fi daca vor reusi sa controleze revoltele in Spania cum le-au controlat in Grecia. Solutia in Grecia a fost sa mareasca indatorarea dar sa prelungeasca scadenta la credite in speranta ca intr-o zi economia isi revine si datoriile sunt platite. E o prostie insa sa crezi ca economia poate sa isi revina de una singura, sa produca atat de mult incat sa sustina si dezvoltarea si sa plateasca si datoriile. Este necesara o crestere atat de mare incat nu se stie de unde ar trebui sa vina.
PS: Despre Spania, un articol interesant a scris si Gonzalo Lira. Sa speram ca se insala inca o data …

 

Documentul secret care demonstrează că europenii nu cred în salvarea Greciei

– scenariul de crestere a Greciei pe baza caruia a fost acordat noul imprumut catre Grecia este irealist si se bazeaza pe o crestere care nu are de unde sa vina;
– pe baza acestui scenariu Grecia tot mai are nevoie de sute de miliarde de imprumuturi DOAR pentru a plati dobanzile;
– pe baza acordului Grecia trebuie sa vanda tot si sa taie tot;
– Financial Times a scos la iveala un document secret in care estimarile sunt mult mai pesimiste decat scenariul de baza pe care se proiecteaza cresterea Greciei; (=> detalii)

Concluzie:
– Grecia va intra in faliment;
– va fi o revolutie politica in Grecia, inevitabil;

Michael Hudson: Experimentul Grecia

Michael Hudson:

– Grecia este un mare experiment; similar, in Lituania neoliberarii au micsorat salariile cu aproape 30%; premiza este cat de mult poti sa scazi salariile pana cand oamenii se rascoala; in Lituania nu s-au rasculat, continua insa experimentul in Grecia;

– cand tai salariile si cand reduci deficitul e ca si cum ai sangera un organism in speranta ca se va face bine, cum faceau doctorii in Evul Mediu;

– care e logica sa bagi Grecia in depresie daca vrei sa iti scoti banii de la ei? atlceva se ascunde in spatele pretentiilor europenilor: privatizarile; bancherii se descurca in criza pentru ca au un plan si prin bani astazi reusesc ceea ce altadata reusau armatele; de aceea Grecia e stransa cu usa sa dea drumul la privatizari si de aceea i se pretinde sa ia masuri de austeritate pentru a prabusi cat mai mult economia;

– spre deosebire de SUA unde domeniile strategice si utilitatile importante sunt privatizate si regulate, in Europa nu exista corp regulator care sa ii controleze pe privati, de aceea nu au limita la profituri, nu au conditii la salarii, nu li se impune un barem de investitii etc;

– Grecia e folosit ca un laborator: sa vedem ce se intampla cand strangem latul cat mai mult; cat vor suporta pana cand se rascoala? este nevoie de acest experiment deoarece Grecia este doar inceputul, toata Europa va fi o mare Grecie;

Parlamentul Greciei a trecut noul plan de austeritate

In ciuda protestelor raspandite si a scepticismului din randul multor membri, parlamentul Greciei a votat ultimul plan de austeritate cu 199 de voturi,  151 fiind necesare pentru majoritate (sursa: BusinessInsider.com)

Ministrul german al finantelor a declarat ieri, 12 februarie, in ziarul Welt am Sonntag ca “Grecia va fi salvata intr-un mod sau altul”, desi tara mai trebuie “sa isi faca temele”.

Pe 20 martie 2012 Grecia are de platit bonduri emise in valoare de 15 miliarde euro, bani pe care nu ii au si prin urmare trebuie sa ceara de la europeni.

Grecia este falita. Cu datorii de 160% din PIB si cu o economie in colaps pentru a evita falimentul, guvernul a negociat cu asa zisa Troika: Fondul Monetar International (FMI), Banca Centrala Europeana (BCE) si Comisia Europeana (CE), aceeasi troika care “ajuta” in prezent si Romania. De ce troika? FMI baga mare parte din bani, dar are nevoie de control politic si de aceea la masa negocierilor vine si CE. BCE vine si ea cu o parte de bani si de asemenea reprezinta sistemul bancar deoarece dupa cum stim toate bancile din UE se supun BCE, nu exista autonomie, nici o banca nu are voie sa faca ce vrea muschii ei fara sa ceara acordul de la BCE, atat bancile din UE cat mai ales cele din Zona Euro.

Grecii vor sa evite falimentul deoarece le e teama de necunoscut in timp ce Troika vrea sa evite intrarea in incapacitate de plata a Greciei care ar declansa o multitudine de evenimente legate de sistemul complex al derivatelor si asigurarilor impotriva falimentului suveran al unei tari care evenimente ar putea trimite sistemul bancar european intr-un vartej al colapsului.

Va falimenta tot sitemul financiar al Europei pentru o amarata datorie de 350 de miliarde? Nimeni nu stie si nimeni nu vrea sa afle.

Asadar ambele parti – Grecia si Troika – sunt foarte interesate sa stea la masa discutiilor si sa gaseasca o solutie.

Economia Greciei se contracta rapid, cu o scadere anuala a veniturilor de impozite de 20%. Este inteles de ce se intampla asta: cine ar vrea sa investeasca intr-o tara care este mereu pe marginea prapastiei si este amenintata ca daca nu ia masuri drastice de austeritate va fi lasata sa se decurce cum poate – ca si cum Europa chiar ar vrea sa se intample asta. Este paradoxala deci atitudinea europenilor de a amana din scadenta in scadenta calvarul si de a-i tine pe greci intr-un statut de perpetuta incertitudine si tensiune. Nu este insa paradoxala rabdarea grecilor, de vreme ce este greu sa faci un dus rece dupa ce toata viata te-ai desfatat cu bai la soare.

Cel mai mare paradox este insa faptul ca pretentiile Troikai ca Grecia sa atinga un grad de indatorare de 120% pana in 2012 totodata acceptand masurile drastice de austeritate este uimitor. Avand in vedere ca gradul actual de indatorare este de 160% la un PIB care evident ca va fi in scadere pana in 2020, austeritatea atragand cu ea scaderea consumului, scaderea investitiilor interne si externe si mai ales spaima care ii indeamna pe oameni sa economiseasca fiecare banut (vezi impactul maririi TVA in Romania).

Asadar, sa fie Troika atat de nestiutoare incat sa nu inteleaga cerintele imposibile impuse Greciei? Bineinteles ca nu. Ca “agenti” ai bancherilor privati care au castigat o gramada de bani pe baza imprumutarii Greciei in aceste vremuri in care dobanda ceruta Greciei este imensa, Troika actioneaza nu in interesul Greciei si nici al Europei. Doua lucruri urmareste Troika:

1. Grecia sa nu falimenteze pana cand nu plateste totul catre bancherii privati; intre timp, prin imprumuturile acordate toata povara sustinerii Greciei se va muta catre BCE si FMI – suprabanci nationale care au cu totul alte masuri de control si pot sa suga tot ce se poate pentru a-si recupera banii

2. grecii trebuie sa sufere pentru a linisti ego-ul nemtilor si pentru a salva partidul lui Merkel in viitoarele alegeri

Din pacate solutia Islandeza – faliment si renastere – este inca o speranta indepartata pentru Grecia, poate pana cand poporul se va destepta si va reusi sa inteleaga lucrurile asa cum sunt.

Cultura austerităţii

Pe masura ce evenimentele in criza europeana se succed mai rapid ca spoturile de publicitate TV, fiecare ora aduce o noua stire fierbinte si fiecare zi o noua intorsatura. Tensiunea si incertitudinea plutesc in aer si precum agresivitatea borgilor din serialul Star Trek se desfasura pas cu pas, din ce in ce mai intensa iar finalul nu era deloc greu de banuit, tot asa ne apropiem pas cu pas de pardigma finala a carei forma inca nu o putem banui si daca o banuim nu o putem accepta, cel putin psihologic, daca mental putem sa desenam fiecare un scenariu personal, dupa cat de multa imaginatie, istorie si sociologie cunoastem.

Ne aflam acum intr-un punct de inflexiune destul de ciudat: pe de o parte, ipotetic europenii au acceptat deja ca Grecia poate sa iese din UE – lucru care s-a intamplat foarte greu, abia in ultimele luni -, iar pe de alta parte a intrat in scena Italia, mergand pas cu pas pe urmele Greciei, ba chiar cu pasi mai repezi daca ar fi sa ne gandim ce grecilor le-a luat ceva pana sa schimbe prim-ministrul si pana sa puna in functiune un guvern care sa adere la masurile de austeritate impuse de germani. Este oare greu sa observam cat de mult s-a transformat in ultimul timp dezintegrarea Europei de la un banal scenariu pesimist, considerat exagerat de unii si imposibil de altii, la un scenariu probabil care chiar se incadreaza in curgerea evenimentelor curente? De fapt, scenariu probabil este putin spus, multi discutau cu seriozitate si multi chiar au anuntat fara ezitare ca Europa nu mai are sanse sa reziste. Multi au explicat si chiar au justificat felul cum s-a ajuns aici, prin decuplarea politicii fiscale de cea monetara inca din start. Dar nici un oficial nu a dat macar de inteles ca vreo tara ar putea sa iese din UE – nici macar nu exista tratate care sa permita, lasand la o parte implicatiile asupra sistemului financiar al revenirii la drahma al grecilori.

Sa trecem insa peste Europa, sa mentionam doar in treacat ca o data cu dezintegrarea Europei, va avea de suferit foarte mult si sistemul financiar, practic acesta va suferi un colaps necontrolat in urma caruia nu putem stii ce se va pune in loc si nu mentionam decat ca foarte probabil puterea care va supravietui acestui colaps va decide forma si conditiile noilor finante, asa cum SUA au impus dolarul ca moneda de referinta dupa Al 2-lea Razboi Mondial.

China: dupa ce presedintele chinez a plecat de la summitul G20 cu mainile in buzunar, tinand bine de portofelul din care nu le-a lasat europenilor nici macar ceva maruntis, Republica Capitalista Chineza isi traieste si ea epoca de bunastare. Din pacate pentru ei, daca in vest bunastarea a durat cateva decenii bune, chinezii nu cred ca vor avea parte de ea prea mult timp. Multe sunt motivele, si nu doar legate de economie. Politica demografica de un copil per familie a dus in China la situatia absurda in care un muncitor duce in spate pana la sase oameni: cei doi parinti parintii si cel patru bunicii. Si cum chinezii cu a lor medicina stiu sa traiasca mult, va dati seama ce dezvoltare sustenabila pot sa aiba ei si cat va dura pana pensiile vor ingheta si la ei.

SUA este urata cea mai frumoasa si de aceea deocamdata nimeni nu o arata cu degetul, pentru ca o urata si mai mare – Europa – este in centrul atentiei. Insa pietele nu sunt doar irationale dar sunt si matematic de precise: acolo unde fundamentele sunt subrede, mai devreme sau mai tarziu pesimismul va lovi. Chiar daca nu se mai vorbeste prea mult despre problemele Americii, deoarece din cauza haosului din Europa, banii au fugit pe dolar si pe obligatiunile americane, nu va dura prea mult pana cand va veni din nou randul americanilor sa apese “Print” pe tiparnita dupa ce vor fi ridicat din nou nivelul maxim de indatorare. Cine va mai cumpara insa bondurile americane de data asta, va fi un mare semn de intrebare deoarece chinezii deja au inceput sa isi reduca ritmul de achizitii, intre August 2010 si August 2011 detinerile acestora crescand cu doar 1 mld$, in conditiile in care alte tari au cumparat cu nemiluita pentru a putea sustine dolarul: Japonia – 104 mld$, Marea Britanie – 216 mld$, OPEC 25 mld$, Brazilia 40 mld$, etc (sursa). Nu lipsit de importanta este faptul ca Rusia s-ia diminuat in aceeasi perioada cu 50% detinerile de bonuri de trezorerie americane de la 173 mld$ la 97 mld$. Desi tehnic nu se poate vorbi de un exod de pe bonurile de trezorerie americane, atunci cand detinatorii a 20% din totalul acestora incep sa vanda nu este deloc linistitor iar daca ne gandim ca Rusia si China sunt principalele puteri cu potential de inamici pentru SUA, intelegem putin cate putin din razboiul financiar care se duce in paralel cu evenimentele politice sau economice vizibile – care si acestea sunt oricum greu de descifrat.

Asadar SUA rezista inca doar pentru ca Europa este in genunchi si banii nu au unde sa se duca. Pe masura ce Europa va reusi sa mai castige o batalie de moment, desi rezultatul razboiului nu este greu de estimat, va veni randul americanilor sa preia stafeta.

Traim asadar sfarsitul capitalismului, desi ni se pare incredibil. Oricat de optimisti am fi cu privire la supravietuirea sistemului financiar actual si evitarea unui colaps total – deoarece nu poate sa existe colaps partial, mental nu putem sa credem ca lumea chiar nu va mai fi cum a fost si ca tot ceea ce stim noi despre lumea de azi se va schimba profund. Daca lumea asa-zis dezvoltata a trait pana acum sub zodia consumerismului, si daca lumea este clar ca nu va mai fi cum a fost, merita sa ne intrebam: cum va fi lumea de maine? Este criza trecatoare si lucrurile se vor intoarce, vor descoperii oamenii tehnologii noi care sa impinga lucrurile mai departe si sa aduca salturi noi, asa cum s-a intamplat cu descoperirea motorului pe abur sau cu dezvoltarea electronicii si a calculatoarelor? Se va reusi totusi o impartire mai echilibrata a resurselor si doar cei bogati o vor duce mai rau, cei saraci se vor apropia ca nivel de viata de traiul celor din vest? (principiul vaselor comunicante) Va fi un razboi? Si chiar daca va fi, va fi acesta ultimul razboi? Ce va rezulta dupa?

Grecia pare sa fie lasata de izbeliste si se pare ca nemtii vor sa o dea afara din Zona Euro si chiar din UE pentru a face din ea un exemplu despre cum nu trebuie sa te comporti cand banul vine de la neamt – chiar daca se duce tot la neamt – si cand trebuie sa accepti austeritatea. Nemtii au nevoie nu de un tap ispasitor dar de un elev lenes pe care sa il dea ca exemplu celorlalti canditati la corigenta care nu vor sa puna osul la treaba. Problema fiind ca alti porcusori nu au voie sa pice deoarece ar trage cu ei toata Europa, supravietuirea euro si a nemtilor in consecinta, depinde foarte mult de modul in care popoarele tarilor cu probleme vor accepta masurile de austeritate. Si pentru ca deocamdata, desi s-a tot vorbit si in unele tari chiar s-au implementat pasi firavi de reducere a cheltuielilor publice, pentru a garanta succesul unor masuri de taieri mai adanci, grecii sunt chiar modelul pe care nemtii il aveau nevoie sa il arate celorlalti: popor lenes, care nu plateste taxe, care protesteaza si care nu accepta taieri. “Rabdarea noastra se va consuma” – i-au amenintat nemtii pe greci si intr-adevar va veni momentul cand Grecia va intra in faliment si va iesi din Europa. Atunci va veni randul ca toti mediteraneeni sa inteleaga fara sa protesteze ca este important sa accepte austeritatea, altfel haosul care ii va fi cuprins atunci pe greci ar putea sa vina si la ei. Lucrurile s-au miscat atat de repede insa, incat Grecia nici nu a apucat sa pice pana la capat ca Italia deja incepe sa se clatine: dobanzile la credite au ajuns deja la 7%, un nivel maxim pentru Italia de cand cu UE si un nivel la care Grecia, Irlanda si Portugalia au cerut ajutor FMI-ului si Europei.

Partea proasta care o intrevad eu din toata criza asta este ca austeritatea va deveni noua cultura care va lua locul consumerismului. In numele acestui nou idol, se vor implementa schimbari sociale si politice profunde, pornind de la disparitia democratiei asa cum o cunoastem acum  la constrangeri la care nici nu ne putem gandi deoarece ni se par prea aberante si cu totul neacceptabile. Cine credea insa ca in numele austeritatii, votul democratic va fi anulat si tentativa lui Papandreus de a face referendum pe o chestiune importanta care privea poporul grec a fost taxata foare dur si a fost vazuta ca fiind strigatoare la cer. Putem sa banuim ce i-au spus Merkel si Sarkozy lui Papandreus cand l-au chemat sa explice ce are de gand: “George, tu nu esti pe treaba ta, dupa toate cate facem pentru voi? Ce tupeu ai, auzi, sa faci referendum! Cata nesimtire, dar voi grecii astia chiar nu va vedeti lungul nasului, chiar credeti ca aveti de ales? Ori austeritate, ori afara! Referendum nicht!” Ascultam la una din emisiunile unei televiziuni straine cum un comentator chiar il compatimea pe Sarkozy ca a plecat chiar cand ii nastea nevasta ca sa participe la deciderea planului de salvare pentru ca apoi Papandreus sa vina cu propunerea cu referendumul. Strigator la cer, omul asta si-a lasat nevasta sa nasca si acum grecilor le arde de democratie! De Berlusconi ce sa mai zicem, dupa ce ca a adormit cand nemtii si ceilalti se gandeau cum sa ii salveze, in loc sa ia notite cu masurile de austeritate care trebuie sa le implementeze.

Nu cred ca austeritatea va fi doar o consecinta a statutului de sclavi pe care sudicii il vor avea in fata nordicilor. Ingineriile sociale nu se fac cu jumatati de masura. Austeritatea va fi necesara peste tot in lume, pentru ca deocamdata avem doar criza financiara si criza datoriilor, dar peste doi trei ani, vom avea si criza resurselor si fiecare va trebui sa consume cat mai putin si sa munceasca cat mai mult. Daca in epoca capitalista, cuvantul cheie era “lacomia” (greed is good), in epoca austeritatii cuvantul cheie va fi “eficienta”. In numele eficientei se vor schimba mecanismele politice, fluxurile economice, alocarea resurselor etc. Pana si la banii de hartie vom fi nevoiti sa renuntam pentru ca tiparirea de bancnote nu este eficienta, hartia este redundanta deoarece oricum fiecare acum are cel putin un card. De asemenea, in numele eficientei vom fi nevoiti sa folosim un singur card, la ce bun mai multe, de ce sa ne incurcam si de ce sa ducem grija la mai multe carduri. In numele eficientei, cine nu isi va munci pamantul, va plati amenda si astfel nu vor mai exista gospodarii  si tarani. In numele eficientei in medicina, toti vom fi vaccinati si cine se va opune va fi un paria, va fi marginalizat. In numele eficientei, Biserica nu va mai primi nici un ban de la stat si va fi deposedata de toate bunurile pe care le detine in prezent. Tot in numele eficientei, disputele intre religii vor fi o crima si se va incerca ajungerea la un punct comun pentru ca indocrtrinarea sa fie eficienta si directionata inspre motivarea oamenilor pentru a se adapta la noua societate. Austeritatea nu ne va aduce doar saracie, dar va produce schimbari atat de profunde in societate incat conflictele vor fi o permanenta. Razboaie civile, atacuri teroriste si chiar razboaie pe alocuri vor cuprinde toata lumea. Principalele surse de la care vor izbucni aceste conflicte vor fi dezechilibrele intre anumite centre de putere: puterile actuale care sunt intr-o perioada de metamorfoza si noile puteri care acum par a fi in expansiune si dezvoltare desi cresterea lor este fara prea mare substanta. Ca un exemplu, Turcia care nu a cunoscut inca probleme din cauza crizei, va cauta – si deja o face – un rol mai mare pe plan extern, pornind de la auto-inselarea ca are performante notabile economice si ca trebuie sa devina o putere regionala. Bineinteles, asta nu convine imperiului anglo-american, cata vreme Turcia iese din scenariul acestuia si incearca sa faca mutari independente fara a cere permisiunea. Alte puteri periferice vor fi folosite sau ignorate pe moment, pana cand transformarea se va fi terminat si noua randuire va fi plasata in functiune. Nu este greu sa ne gandim ca Brazilia, India sau Rusia nu pot pune probleme prea mari anglo-americanilor, raporturile fortelor armate fiind cu totul altele decat ale conturilor de datorii si deficite.

La ce bun insa aceasta noua cultura, cu ce a deranjat modus vivendi-ul actual elita mondiala incat sa urmeze aceasta noua paradigma. Multa vreme, conspirationistii lansau ideea ca elitele sunt ingrijorate ca suntem cam multi pe planeta, si intr-adevar multi chiar au recunoscut aceasta si lucreaza intens la gasirea unor “solutii”. Bill Gates care oarecum este mai naiv, mai copilaros si nu prea accepta solutia unui razboi mondial pentru reducerea populatiei, s-a gandit la un vaccin. De aceea trage el si se zbate: ca sa scoata acest vaccin care sa sterilizeze barbatii si sa il introduca inainte ca varianta razboiului mondial sa avanseze si sa se desfasoare. Putem deduce ca daca vaccinul va avea succes, elitele care au pus la cale tot acest scenariu, vor renunta macar la ultima etapa: razboiul armat – care are de fapt si rolul de a duce la capat scopul declansarii acestui plan, anume depopularea.

Ar fi mai mult de tratat pe subiectul austeritatii, vom intelege insa mai mult in urmatoarele zile, cand bursele europene vor pica si dobanzile la obligatiuni vor creste. Din fericire pentru noi romanii, suntem campioni la austeritate: cu exceptia catorva ani de dezmat consumerist pe credit, in general noi am trait in austeritate si avem gaurile la curele date pana la marimi mult mai mici decat pot ei sa ni le stranga.

Cateva linkuri:

Age of austerity / Noua epoca deja are un nume, iar Cameroun este primul care l-a enuntat – cel putin public

In the wake of the United States debt ceiling crisis and the European sovereign debt crisis, M. Nicolas J. Firzli and Vincent Bazi wrote that the year 2011 could mark the end of an era of government engagement in the economy started with the New Deal in 1933 that saw a massive deployment of public resources and the advancement of state ownership across (formerly private) industries and infrastructures throughout the Western world (“Folkhemmet” in Scandinavia, “Welfare State” in the UK…), and that the budgetary profligacy of the US and other G7 countries on the domestic front (generous social insurance programs, cheap water and electricity, subsidized housings…) won’t be sustainable in the post-2011 “Age of Austerity”.[2]

Austere Cultures, Cultures of Austerity Conference 2011 (deja se fac conferinte despre austeritate)

Austerity in the EU, “Budget Cuts” in the USA?

Mihai Tanasescu (FMI si Comisia Trilaterala): SA NE PREGATIM PENTRU UN ALT MOD DE A TRAI PE PAMANT

Austérité en Grèce : le point de non retour:

Greece is a democracy and no matter the impatience of its state and private sector creditors, democratic procedures that have to do with values, solidarity, basic social protection and constitutional issues must be taken into account.
These issues are often forgotten when European leaders make declarations about the need for Greece to abandon part of its sovereignty and move on as if it were some 19th century colony in a far off land.

1 2