Pr. Nicolae Tanase despre politica

Intr-o conferinta recenta, Pr. Tanase a fost intrebat daca ar fi dispus sa se implice in conducerea politica a tarii ca sa ajute tara, asa cum i-a ajutat pe copiii orfani de la Valea Plopului. Nu stim daca intrebarea a venit din entuziasmul “colectiv” recent care fals a indus speranta intre oameni ca putem pune in fruntea tarii pe cine vrem noi sau ca putem alege pe oricine, ca e democratie … sau intrebarea e venit de la un securist. Oricine a pus insa intrebarea trebuie felicitat, pentru ca cu aceasta ocazie parintele a clarificat cum ar trebui sa ne raportam noi ortodocsii la oamenii politici si desi a mai dat pe ici pe colo unele raspunsuri, de data asta au fost edificatoare. O sa incerc sa explic raspunsul parintelui si sa il detaliez cu cateva comentarii personale cu mentiunea ca recomand in primul rand ascultarea conferintei care are nenumarate sfaturi si cuvinte de folos, chiar pentru cei care il cunosc foarte bine pe parintele si ii stiu raspunsurile. In primul rand parintele a declarat ca nu ar fi interesat sa fie om politic deoarece nu are chemarea asta. Nu oricine este in stare sa conduca si sa se expuna responsabilitatii imense pe care o presupune o functie politica. Este adevarat ca privind din punctul nostru de vedere, avand in vedere ce oameni politici avem, ne-am dori un om ca Pr. Tanase implicat politic, dar intr-adevar, mai ales in ziua de astazi cand este nevoie de oameni politici integri, inteligenti, care sa aiba nu doar dragoste de tara dar sa aiba si o strategie de a face fata influentelor externe si masinariei media care este subjugata in primul rand mental si in al doilea rand juridic acestor influente, dragostea de tara si cinstea nu sunt de ajuns: trebuie inteligenta politica, strategie, spirit de sacrificiu si daruire totala. Altfel spus, noi am cam avea nevoie de un voievod, de care insa nu prea suntem vrednici, prin urmare avem parte de conducatorii pe care ii meritam. Deci nu doar ca parintele nu doreste sa se implice, dar a explicat si cum trebuie sa fie un om politic, ce atribute trebuie sa aiba si cat de grea este aceasta functie in ziua de astazi. In al doilea rand, parintele a amintit de implicarea bisericii in politica in istorie si de faptul ca nu s-a reusit mare lucru, ba chiar uneori rezultatele au fost poate mai rele decat daca nu s-ar fi implicat. Nu intram aici in detalii si personal nu suntem de acord cu pr. Tanase. La vremuri de restriste, credem ca unitatea spirituala pe care Biserica o ofera, ar trebui sa fie extinsa si inspre unitatea nationala si politica. Poate ca Biserica nu ar trebui sa sprijine un anume partid, dar poate sprijini mai multe partide si politicieni si de asemenea, poate arata cu degetul prin anatemizare, catre anumiti oameni politici si anumite partide. Situatii paradoxale cum a fost legatura stransa intre Episcopul de Constanta si Radu Mazare si faptul ca principalul dusman al bisericii – tipul ala cu delfinii – a intrat in

Read more

Lenin, avortul si malthusianismul

Cautand biografia unui “consultant economic” cum s-ar zice pe la noi, dar de fapt un blogger pe teme economice care a ajuns insa sa tina conferinte in toata lumea, ajungand chiar la British House of Parliament, am dat din intamplare peste un articol din Pravda Nr. 137 din 1913 in care aflu cu stupoare ca Lenin era impotriva avortului. Uimitor, unul dintre cei mai mari criminali ai istoriei nu accepta totusi avortul ca masura de “control” a populatiei, caci inca de pe atunci eram prea multi pe planeta pentru unele minti bolnave. Ba chiar de pe la 1798 a inceput Robert Malthus sa se teama ca nu o sa mai avem loc pe planeta, dupa cum aflu intr-un referat despre malthusianism. Asadar, asta e o chestie interesanta. Un criminal ca Lenin nu este pentru uciderea pruncilor nenascuti, ba chiar ii ironizeaza crunt si ii batjocoreste pe liberali – adeptii de atunci, ca si de acum ai avortului. Genial este Lenin mai ales in formularea unei explicatii a atitudinii malthusianistilor fata de avort: de ce nu mai au ei loc de altii si vor sa “controleze” populatia prin avort si anticonceptionale. Iata cum ii acuza Lenin pe burghezii care sustineau malthusianismul si promovau legi pro-abortioniste: Josnicul burghez vede si simte ca el se indreapta spre ruina, ca viata devine din ce in ce mai dificila, ca lupta pentru existenta este din ce in ce mai necrutatoare si ca pozitia lui si a familiei lui devine din ce in ce mai fara de speranta. Este o realitate incontestabila si josnicul burghez protesteaza impotriva ei. Oarecum, Lenin ii acuza ca, facand parte dintr-o clasa sociala in curs de disparitie (asa gandea el atunci ca o sa dea egalitatea peste toti) burghezilor le e frica de restul lumii si adopta o astfel de atitudine din cauza temerilor care le au fata de clasa muncitoare in expansiune, adica oarecum urmareau prin control sa controleze clasa muncitoare si totodata sa se pastreze si ei mai putin ca sa poata duce in continuare traiul privilegiat pe care il aveau. Lenin nu o spune direct, dar cred ca la asta se refera. Iata in antiteza raportarea clasei muncitoare la problema, care clasa tocmai se naste, creste si se lupta pentru recunoasterea ei, avand bineinteles o viziune mai optimista asupra vietii in contrast cu deprimatii burghezi: Da, noi muncitorii si micii proprietari ducem o viata care este plina de opresiune si suferinta de nesuferit. Viata este mai grea pentru generatia noastra decat pentru parintii nostri. Dar intr-un anume punct de vedere suntem mai norocosi decat parintii nostri. Am inceput sa invatam si invatam repede sa luptam – si sa luptam nu ca indivizi, cum cei mai buni dintre parinti nostri au luptat. Luptam mai bine decat parintii nostri au luptat. Copiii nostri vor lupta mai bine decat o facem noi, si ei vor fi victoriosi […] Clasa muncitoare nu dispare, ea creste, devine mai puternica, castiga curaj, se cosolideaza, se educa si se intareste in batalii. Noi punem deja

Read more