Adicţiile după colaps – o analiză Canadian Prepper
Adicţiile sunt de două tipuri: adicţii de substanţe (alcool, droguri, medicamente anti-despresive, etc) şi adicţii comportamentale (jocurile de noroc, facebook, workholismul etc. sau chiar şi unele hobby-uri cum ar fi prepping-ul). Ce este comun în toate adicţiile este nevoia de a consuma substanţa sau de face acel lucru pentru a obţine doza de plăcere care menţine adicţia. Adicţiile nu sunt toate rele în sine: de exemplu sportivii care se antrenează 12 ore pe zi pentru a fi numărul unu în domeniul lor, sau doctorii care muncesc şi studiază non-stop pentru a-şi face meresia cât mai bine nu fac ceva rău în sine, desi tehnic ei sunt dependenţi de munca pe care o fac. Majoritatea adicţiilor sunt însa adicţii dăunatoare şi dacă după colaps cei care au fost obişnuiţi să facă efort pentru a obţine unele performanţe, poate vor fi avantajaţi, cei care sunt dependenţi de diversele tipuri de droguri, vor avea probleme mari. Trăim într-o societate care ne răsfaţă şi majoritatea suntem hedonişti în multe privinţe. Încă de mici avem mereu la îndemână tot ce ne trebuie şi viaţa omului modern a devenit o fugă de neplăceri şi după plăceri. Ne-am obişnuit cu soluţiile instant la orice problemă: vrem lumină, apăsăm pe comutator, vrem să nu ne mai doară capul, luăm o pastilă, nu răbdăm. La orice problemă căutăm soluţia cea mai uşoară, cea mai la îndemână. Răbdare nu avem decât când ştim că răbdarea este indispensabilă obţinerii unei plăcerii speciale – ca exemplu, vezi cozile la lansările de film sau la iPhone-uri. În situaţia colapsului, adicţiile vor fi o cruce de purtat în plus. Când ne vom lupta pentru îndeplinirea necesităţilor primare cum ar fi mâncarea, apa, căldura, a mai avea încă o nevoie în plus, care este poate mai dominantă neurologic chiar decât instinctul consevării, ne va pune cu siguranţă în faţa multor provocări. Dacă ne amăgim că atunci când va fi nevoie ne vom lăsa de adicţii neavând încontro, trebuie să luam în considerare că pentru ruperea de majoritatea adicţiilor este nevoie de multă voinţa şi sevrajul este aproape inevitabil. De aceea detoxifierea dependenţilor de droguri se face sub supraveghere cu monitorizarea permanentă a stării fizice şi psihice. Iată doar câteva caracteristici ale stării de sevraj: sensibilitate sporită la stres; nelinişte, panică, porniri necontrolate; iratibilitate, emotivitate, instabilitate; pasivitate sau agresivitate extreme; probleme de memorie şi de cogniţie; dezorientare, lipsa coordonarii motorii; Fiecare experimentează mai mult sau mai puţin aceste efecte. Bineînţeles, harul lui Dumnezeu poate ajuta şi mulţi trec prin ele fără probleme, când motivaţia este puternică şi efectele pozitive domină pe cele negative. Cunosc un părinte care de dragul copilului s-a lăsat de fumat şi nu a simţit nici un efect al sevrajului deşi fuma de la 17 ani. În general însă, orice efect pozitiv pe care îl dă un drog când îl consumăm, lipsa lui produce efectul contrariu. Dacă de exemplu, fumatul unei ţigări produce liniştire şi plăcere, lipsa ţigării produce nelinişte şi depresie. Dacă marihuana are efecte pozitive: sentiment de pace, relaxare şi linistire, în lipsa acestui drog vin agresivitatea, iratibilitatea şi stresul. Mai ales dependenţii de anumite
Read more