La doi ani de la sfârşitul lumii

A aparut inca un blog anti-cipiot si bineinteles anonim care apara si el ortodoxia si ca sa nu ne  incurce cu vreo titulatura prea subtila, autorul i-a zis pur si simplu “aparamortodoxia-aparamortodoxia”. Cu minus, da. Iata de fapt adresa completa: aparamortodoxia-aparamortodoxia.blogspot.com

Cu ocazia descoperirii acestui “izvor” de invatatura care ne ajuta sa ne aparam de antihrist, m-am pomenit ca reascult conferinta “Despre vremurile din urma” care a avut loc chiar aproape acum 2 ani, pe 27 Ianuarie 2009, descoperita prin intermediul acestui blog. Doi ani e ceva, sa vedem ce ziceau pe-atunci conferentiarii si unde ne aflam acum.

Am obiceiul sa reascult conferinte sau inregistrari vechi, mai ales cu oameni pe care ii iubesc si imi place doar sa le aud glasul cum ar fi Pr. Tanase, Pr. Cleopa, Pr. Teofil, Pr. Arsenie Papacioc. De exemplu, am reascultat recent o conferinta extrem de interesanta despre avort a Pr. Tanase, tinuta in anul 1996. In conferinta parintele spune un lucru foarte interesant, care peste ani si ani fac sa sune ca o profetie. Spusa suna cam asa: “Noi credem ca putem sa facem milioane de avorturi pe ani si sa prosperam. Credem ca ne va dezvolta economic, vom merge inainte inecati in sange pana la brau. Nu se poate asa ceva”. Mesajul principal acesta era, ca sangele varsat, mai devreme sau mai tarziu se va intoarce impotriva noastra si binecuvantarea lui Dumnezeu nu va veni peste un neam criminal care numai crestin nu se poate numi, cu o rata de participare la biserica de doar 4% si cu femei care nu vor sa nasca.  Parintele este grav in ton, afirma lucruri dure si nu menajeaza pe nimeni, insa cuvintele sale sunt totusi pline de har, pacea si duhul Evangheliei razbat, invataturile si indemnurile sale sunt clare, edificatoare, folositoare, practice.

Nu acelasi lucru se poate spune despre “ceata” luptatorilor anti-cip. Mesajele apocaliptice, sentimentul de “doar acum si aici veghem si ne pregatim petru apocalipsa”, semnalele de alarma trase cu stangacie si fara pic de substanta, si alte informatii gramada pline de inutilitate sau de relevanta au dominat o mega-conferinta care se dorea a fi un puternic semnal si strigat de lupta. La doi ani de la inceputul sfarsitului, lucrurile nu au mers tocmai inspre apocalipsa, ba chiar iata ca Romania este refuzata in Schengen, Europa nici nu vrea sa mai auda de extindere, tarile sunt in razboi valutar, in curand vom vedea chiar renasterea tarifelor vamale acolo unde globalizarea parea ca stapanea fara nici o jena, deci dictatura mondiala pare sa nu prea mai aiba sanse de victorie, chiar daca de  biocipuri si carduri inca mai avem parte si chiar daca din cand in cand mai auzim de guvernul mondial. Nu as vrea sa comentez prea multe, pentru ca e usor sa vorbesti dupa, si in plus, ce folos. Vreau doar sa subliniez o ispita recenta si specifica noua, internautilor, bloggerilor si forumistilor: “supraincarcarea informationala”.

Zilele trecute il vedeam pe Plesu la emisiunea despre speranta subliniind ca el doreste sa nu fie informat, isi rezerva dreptul sa nu stie toate cate se intampla in lume, toate cate ne vin prin emisiunile de stiri sau prin internet. Foarte banal ce spunea dansul dar si foarte interesant: ca pe el nu il intereseaza si nu vrea sa afle multe lucruri. Ba chiar mentiona un indemn, sa ne facem timp in fiecare zi in care sa stam linistiti, sa nu auzim nimic, sa nu citim nimic, sa nu vorbim nimic. Acelasi lucru il spunea si Pr. Tanase in conferinta “Confuzie si idoli“, ca si excesul de informatie este una dintre ispitele care creaza confuzie in lumea de azi. Ba chiar, daca nu ma insel, numea informatia ca pe un idol al lumii de azi. Ii dau dreptate complet si nu cred sa fie cineva care sa nu ii dea dreptate, dar personal nu prea stiu pe cineva care sa nu se inchine acestui idol. Pana si Yeti care traieste in padure avea cateva ziare ca sa nu moara de plictiseala acolo, si din felul cum vorbea se vedea ca este un om foarte citit, deci informat. Parintele Sismanian, printre multe alte lucruri care le spune, ii scapa si faptul ca a citit in nu stiu ce revista de tehnica ca ar fi aparut (atunci in 2009), un nu stiu ce model nou de cip care influenteaza gandirea si care se implanteaza in frunte. Dumnezeule, au ajus calugarii sa caute semnele timpului in reviste de biotehnologie. Sa ma ierte parintele ca il judec, caci si eu citesc multe lucruri inutile, ba chiar un mare procent din lecturile mele sunt inutile, dar iata ca si Sfintia Sa se inchina aceluiasi idol.

Multa vorba si goala multa despre cipurile astea si despre apocalipsa in general. Atata hartie tiparita, atatea energii pierdute, atata tulburare si anarhie duhovniceasca cu ce rezultat? Ce putem spune ca s-a intamplat in acesti doi ani, cu ce a schimbat conferinta asta soarta lumii sau a Romaniei? Ce rost au avut milioanele de semnaturi stranse pentru referendum si atatea si atatea scrisori deschise, petitii si mitinguri? Un mare ZERO. Daca ascultam cu totii de batranul Selafiil cel Orb, care cand l-a intrebat pr. Savatie ce parere are de cipurile astea, daca acum e apocalipsa, el a raspuns: Da s-a anuntat ca a venit Ilie si Enoh? Nu, parinte. Atunci nu e sfarsitul, mai e.

Viata, viata, cata desertaciune incape in tine si cata prostie face omul in viata lui. Cat de greu sa ne fie sa ducem o viata simpla, urmand sa plinim poruncile simplu si clar asa cum ne-au fost date, sa practicam virtutiile catre care avem inclinatie, sa ne ferim de pacatele noastre de capatai, sa incearcam sa ne depasim pe noi putin cate putin, nu sarind direct din postul de bucatar in cel de general? La ce ne trebuie noua sa urmarim tot ce se intampla orisiunde, ce folos am eu daca aflu ca s-a descoperit un nou tip de cip care poate o sa fie pecetea sau ca nu stiu ce card care pastreaza date biometrice poate sa fie inrodus si poate sa fie folosit de antihrist. Dar daca nu va veni antihrist ci vor veni un sistem diabolic care nu prin cip si prin biometrie ne vor domina ci prin deturnarea de la rugaciune si de la trairea noastra interioara. De fapt, daca stam sa ne gandim bine, acest sistem chiar a venit doar ca noi nu prea ii cunoastem inca ispitele.

Si tot nu am inteles la ce a folosit acea conferinta si pe cine cu ce a ajutat. La doi ani dupa, nu pot spune retrospectiv decat ca a produs tulburari, poate a indemnat pe unii sa se rupa de societate si sa se mute aiurea in paduri si munti, ba poate i-a facut pe multi sa urmareasca cu si mai mare ravna orice stire despre orice card, biocip sau alte “semnale” ale dictaturii anhristice, asteptand cu sufletul la gura momentul in care gata, va porni armaghedonul.

Ne trebuie un reset. Mai repeta unii alarmisti din SUA din cand in cand ca elitele mondiale vor sa opreasca Internetul. Cred ca ne-ar face un mare serviciu, cred ca atunci chiar ar face lucrarea lui Dumnezeu daca ne-ar impiedica sa mai pierdem timp si energie consumand multe vrute si nevrute.

Cipul troian

Desi adevaratul ostas al lui Hristos ce doreste a ajunge la desavarsire, nu are nevoie a pune vreo hotarare la progresul sau, totusi cu oarecare masura chibzuita, trebuie sa infraneze acele fierbinteli ale duhului, care aprinzandu-se la inceput cu multa pofta, mai tarziu se sting si-l lasa in mijlocul drumului. De aceea se cuvine a castiga putin cate putin nu numai cele dinafara, trupesti, ci si virtutile dinauntru, sufletesti. In acest chip, in curand putinul se face mult si ramane totdeauna. (Razboiul Nevazut)

Nu intentioam sa revin prea curand pe blog la problema cipurilor deoarece a venit toamna si odata cu toamna, mai ales cu septembrie, criza se inteteste si mult nedorita si incredibila prabusire totala a societatii actuale este foarte posibil sa ne prinda inainte de datul brumei. Prin urmare, in ultimul timp, preocuparile mele sunt mai mult legate de gasirea unui raspuns la cum sa ma pregatesc mai bine pentru ce va fi dupa. In caz ca voi supravietui… Spun ca prabusirea este incredibila (pentru majoritatea) deoarece la stiri mai aflam ba una buna, ba alta rea … ca si cum am avea scapare, ca si cum lucrurile mai au sansa sa isi revina si ca si cum totul nu este pierdut inca. Ba chiar si presedintele ne calmeaza ca “situaţia ţării nu e dramatică, ci a fondului de pensii” iar Isarescu nu ne da voie sa il criticam pentru prapadul in care a dus milioane de romani prin inlesnirea accesului la credit ci lasa generatiile viitoare sa il critice, daca vor mai exista generatii viitoare si daca nu vor avea deja creierele spalate de masina de formatat dobitoci pentru noua ordine mondiala la ale carui nasteri asistam acum. Si nici pentru “transferul” banilor de la FMI catre bancile straine prin micsorarea RMO-uilui (iata cum) banuiesc ca nu avem voie sa il judecam pe Isarescu, dar oricum la ce bun, cu sau fara el tot prapad. Desi cred ca fara el, prapadul venea mai devreme si scapam odata de marea dilema: cum va fi prapadul si cum vom trece prin el. Ca pe langa el e clar ca nu avem cum, iar peste el doar cei aflati sus de tot, desi nici in locul lor nu as vrea sa fiu, nu se stie ce iese din tulburarile sociale care vor urma, iar unii deja cam isi dau seama ca resetul s-ar putea sa nu le priasca nici lor (vezi ZF).

Dar ca veni vremea de prapad si de trecerea prin prapad, sa revenim la cipuri. Ca sa nu lungesc vorba, o sa recapitulez din start parerea mea, pe care de altfel nu stiu daca am explicitat-o vreodata. Nu cred ca cipul este semnul lui antihrist, nu cred ca are vreo legatura cu 666 si nu cred ca primirea buletinelor ar insemna un pacat sau o cadere. Aberatiile din Apocalipsa 13 sunt in mare parte inspirate din ideile unui protestant care se numeste Texe Marrs, si mai exact din a sa carte Project L.U.C.I.D. In lumea libera (aka SUA) apocalipsa vine permanent de decenii, inca de pe cand comunismul era fiara care venea de la rasarit sa inghita poporul crestin american si prin urmare doar cei care se abonau la newsletterul pe bani ale profetilor sau le cumparau cartile si produsele sponsorilor radioshow-urilor lor erau pregatiti sa infrunte fiara. Buncare indopate cu conserve, generatoare solare sau de vant, purificatoare de apa cu fitlre care convertesc umiditatea in apa de baut, seminte organice sau monezi de aur sunt “produsele” pe care le vand acestia si care vin la pachet cu spaimele si temerile fara de care unii oameni nu pot sa traiasca daca nu le rumega. Iar explozia pretului aurului, desi pusa de multi pe seama scaderii increderii oamenilor in hartiile tiparite de guverne, este mai degraba o consecinta a propagandei pe care dealerii de aur (sub orice forma, de la certificate, actiuni, lingouri pana la monezi) o fac prin intermediul sectarilor apocaliptici expliciti sau mai putini expliciti care sperie oamenii si profetesc sfarsitul inevitabil al sistemului actual.

Si se pare ca au dreptate, macar partial. Adica macar pana acuma, cei care au prezis ca va veni o criza sistemica de proportii au avut dreptate. Dar cum au acestia dreptate? Unul din ei a recunoscut si imi pare rau ca nu am retinut nici numele si nici unde a declarat cum a nimerit predictia ca indicii bursieri vor cadea foarte mult. “De ani de zile prezic ca indicele Dow Jones va cadea cu 25% intr-o zi si dupa ce am nimerit-o, am devenit profet. Nimeni nu isi aduce insa aminte de cate ori am ratat in predictiile mele”. Omul nu spune mot-a-mot, dar sensul marturisirii lui acesta este, ca pur si simplu a nimerit-o. Intr-adevar sunt si cei care au avut argumente pentru pozitia lor, cum ar fi Schiff, dar daca ar fi sa numaram cate a nimerit si cate nu a nimerit, nu stiu daca Schiff poate fi numit un prezicator.

De ce dau aceste exemple? Asa cum am facut o paralela intre profetiile ortodoxe si previziunile unor analisti financiari, in care am subliniat cat de mult converg acestea catre o apocalipsa potentiala, similar as dori acum sa comentez cum ar fi bine sa ne raportam la unele indemnuri facute atat de marii nostri duhovnici cat si de aceiasi faimosi prezicatori ai crizei care desi indeamna oamenii sa nu mai aiba incredere in bani si sa abandoneze hartia in schimbul aurului, ei inca pariaza pe dolar si fac avere din specularea temerilor oamenilor pe care tot ei le alimenteaza prin scenarii apocaliptice. Iar despre mutatul la ferma … in nici un caz nu il vom vedea pe batranul Jim Rogers tragand de magar sau pe Chris Martenson dand graunte la gaini. Cei care spun ca sistemul va cadea, deocamdata se infrupta cu varf si indesat din el.

Sa trecem rapid la esenta problemei: este cipul pecetea sau nu este. Nu cred sa fie cineva care sa spuna ca cipul este pecetea lui antihrist, deoarece nu are nici un argument. In primul rand, unde este antihrist? A venit cumva profetul Ilie, a auzit cineva de el, au anuntat la televizor? In al doilea rand, m-a pus cineva sa ma inchin lui antihrist cand am luat cipul? Vorba Pr. Selafiil: “N-am dat cuvant sa ma inchin la antihrist, nici nu m-a intrebat. Eu ma inchin in fiecare zi si in fiecare ceas lui Dumnezeu. Eu mi-am scos pasaport nu sa ma inchin la pasaport, ci sa ma duc unde vreau sa ma duc. Daca nu ai pasaport, nu te primeste sa te duci, trebuie sa sezi numai acasa.”

Deci daca cipul nu este pecetea, cum de am ajuns sa ne temem atat de mult de el si sa ne punem problema ce sa facem ca sa nu il primim, ba chiar unii oameni au ajuns sa isi puna problema daca sa mai ramana “in sistem” sau sa iese din societate prin renuntarea la actul de identitate si la toate cate aceasta implica. Un raspuns la aceasta intrebare nu poate fi decat: prin inselare. Daca initial respingerea cipului era justificata si macar problematizarea cu privire la acesta era justificata avand in vedere tocmai potentialul de precursor al pecetei pe care acesta il constituie, ulterior s-a dovedit ca prin aceasta problema diavolul a reusit sa loveasca din nou in “turma mica” si sa fragmenteze inca o data pe crestini intre cei care primesc si cei care nu primesc cipul. Pentru ca deja exista oamenii care nu doar ca nu primesc cipul, dar nu sunt primiti la spovedanie si la impartasanie daca il primesc. Cel putin, la Petru Voda am inteles ca nu vor mai fi primiti cei care vor avea rovignete cu cip, iar un prieten de-al meu si-a cumparat rovigneta fara cip pe un an, ca sa fie “acoperit”, sa mai poata merge cu masina, pentru ca probabil de aceea cu cip nu isi va cumpara. Tot acest prieten vroia sa isi vanda o casa si terenul aferent ca sa cumpere o gospodarie de “backup” pentru ca nu stiu ce pustnic din Moldova a profetit ca gata, in toamna va incepe razboiul si mai spre nord va fi mai bine, in sud vor fi probleme.

Cred ca intrebarea pe care trebuie sa si-o puna cei care sunt inca tulburati de cip si nu stiu ce o sa se faca cand o sa fie nevoiti sa primeasca vreun act cu cip este: primesc cipul si merg impotriva recomandarilor multor mari duhovnici sau nu il primesc si ma rup de restul Bisericii? Pentru ca, urmarind trambitele autodeclarate ale luptei anti-cip si anti-antihrist, putem vedea unde trag: la rupere. Deja nu se mai vorbeste de cadere sau de racire … ci de pierderea harului ceea ce implica vrand-nevrand schisma si prin aceasta putem intelege si ce doreste diavolul prin acest cal troian care este cipul: decimarea noastra. Mai intai dupa o lupta cruncena si indelungata cu cipul, ideea salvatoare – neprimirea cipului – ni se arata precum un cal troian, un trofeu al victoriei: frumos, maginific, salvator. Incet-incet patrunde in minte o idee si pe masura ce o acceptam si simturile noastre bune (adica minimul bun-simt) se lasa imbatat, dusmanii pe care ii poarta in ea (semintele schismei) ne vor deschide portile sufletului la dusmanii din afara cetatii (toti fii mandriei care duc la erezie) care ne vor distruge inainte sa apucam sa ne inchinam lui antihrist (adica ne vor rupe de Biserica).

Pentru cei care sunt ferm hotarati sa nu primeaca cipul pe motive duhovnicesti, solutia neprimirii este precum un cal troian pe care il primesc in sufletul lor fara a stii ce pericole ii asteapta: ruperea de Biserica. Pentru ca chiar daca ei acum se vor rupe de societate si vor reusi sa traiasca fara orice act, dupa aceasta “performanţă” diavolul le va baga in cap ca ei sunt mai buni ca altii si că cei care au primit cipul sunt cazuti, precum si ierarhii lor, si prin urmare ei trebuie sa se rupa de Biserica pentru ca traiesc vremurile din urma cand invatatori le vor fi blogurile apologetice si anti-sistem, nu preotii cazuti si care au primit “pecetea”, adica cipul. Care nici macar ei nu cred insa acum ca este pecete, ci doar … o cadere. Din intunecarea mintii insa vor ajunge sa il vada ca pe o pecete si multi deja il vad. Vom avea astfel o apocalipsa inainte de apocalipsa oarecum, adica o mana de oameni care precum vechi-calendaristii se cred ultimii pastratori ai harului si ii considera pe ceilalti cazuti din har pe motivul unor chestiuni cu totul neserioase si care nu doar ca nu tin de canoane si de dogme, dar tin in primul rand de administratia lumii in care traim.

Ca exista sensibiltiati, temeri si suspiciuni, da, sunt de acord. Este adevarat, cipul poate sa fie un precursor al pecetei, dar deocamdata nu este pecete. Ma pot problematiza, pot sa ma pregatesc mai bine, desi cum fac aceasta este la fel de vital pentru mantuirea mea pe cat va fi de vitala primirea sau neprimirea cipului. Nu este deloc exclus ca cei care braveaza acum si in loc sa “castige putin cate putin nu numai cele dinafara, trupesti, ci si virtutile dinauntru“, o sa fie foarte pregatiti ca sa nu primeasca cipul, o sa aiba pamant, porci, gaini si apa, dar nu o sa aiba trezvia, rabdarea si smerenia necesara luptei duhovnicesti care ni se va cere odata cu venirea lui antihrist. Si poate multi vor muri in schisma, adica in afara Bisericii, inainte sa vina antihrist.

Ramane insa o intrebare pe care probabil multi si-o pun: de ce marii duhovnici sunt impotriva cipului? De ce toti ne indeamna sa nu primim? Este o intrebare la care cu greu putem da un raspuns fara a ne expune riscului sa fim atacati si aruncati cu noroi ca niste neascultatori si neseriosi, pentru ca cine se poate pune cu Pr. Iustin, cu Pr. Arsenie sau cu Pr. Adrian? Voi raspunde la aceasta intrebare insa cu un exemplu personal, desi am indoieli ca toti il vor intelege.

Pe cand traia Pr. Paisie de la Frasinei, un mare duhovnic despre care poate voi vorbi alta data, am avut dorinta si indemnul din partea lui Dumnezeu sa ma spovedesc la el si sa caut sa ii plinesc in totalitate sfaturile si canoanele care mi le dadea. Multi spuneau despre batran ca era dur, ca era canonist, acrivist si bineinteles traditionalist. De altfel, Frasinei este recunoscuta ca un bastion al traditionalismului prin pravila manastireasca si acrivia parintilor de acolo, desi asa cum nu putem stii ce e intr-o casa doar dintr-o vizita cand si cand, nu putem stii nici ce e intr-adevar intr-o manastire. Ei bine, in timpul acesta eu eram in perioada in care ii faceam curte sotiei, adica perioada de prietenie, de cunoastere, de incercare in care eu, desi eram hotarat sa ma casatoresc cu ea, incearcam sa o conving si pe ea ca pe mine trebuie sa ma aleaga. Imi era foarte greu insa sa ii explic parintelui Paisie de ce inca nu ne-am casatorit si de ce mai astept. Parintele ma intreba: dar de cand va cunoasteti? Pai … de cateva luni, i-am raspuns eu. Si ce mai asteptati, doua saptamani sunt de ajuns ca sa va cunoasteti si sa vedeti incotro o luati. Ei bine, nu au fost de ajuns doua saptamani, ba chiar au trecut vreo doi ani pana cand s-a intamplat minunea. Ce faceam eu insa daca il ascultam pe Pr. Paisie? Ca doar sfatul este porunca, parintele nu mi-a zis de doua saptamani ca fapt divers ci ca sa pun in aplicare. Este adevarat ca exista o mica sansa ca ea sa fi zis “da” daca o ceream in casatorie atunci, desi cand i-am spus mai tarziu de sfatul parintelui m-a asigurat ca nu eram intreg la minte daca o ceream in casatorie asa de vreme, nu aveam nici o sansa. Iata deci cum un parinte mare poate da un sfat nu peste puterea ucenicului ci in afara realitatii concrete. Desi poate Pr. Paisie asa stia din cartile cu canoane care le tinea langa dansul si stia sa gaseasca in ele orice pacat si orice canon, in cat timp trebuie sa se decida doi tineri ca sa se casatoreasca, in cazul meu a fost altfel. Si privind retrospectiv, sunt sigur ca nu am gresit ca am asteptat, adica indirect ca nu am ascultat de parintele. Si sunt sigur si ca parintele nu este suparat pe mine si ca de fapt nu asta conta in principal ci altele, nu cat timp petrecem impreuna, desi era important si asta, ci cum il petrecem. Asa cum sunt sigur ca Pr. Iustin si Pr. Arsenie, pe langa comentariile referitoare la cip, dau zilnic mult mai multe sfaturi in o mie de alte aspecte mult mai importante ca cipul si sfatuiesc sufletele spre mantuire, dand fiecaruia cuvant de folos din plin din care sa aleaga ce poate sa plineasca fiecare si sa se foloseasca de ce poate. Din pacate maniacii anti-cip si obsedatii de conspiratii si teorii conspirationiste extrag din cuvintele parintilor doar ce le convine lor, iar ce e esential, ce e profund si plin de esenta din invatatura lor le ignora total. Cand ma gandesc numai la Pr. Arsenie, de exemplu, doua lucruri in vin in minte: trezvia continua si planul de foc. Cand ma gandesc la Pr. Iustin ma cutremur de dragostea lui pentru oameni marturisita in primul rand prin jertfa pe care a facut-o in ultimii ani de zile in care a primit zi si noapte pe oricine i-a batut la usa. Numai sa vezi fetele atator oameni ai innebuni, dar sa mai si stai de vorba cu ei, sa ii povatuiesti, sa le zambesti , sa le dai mangaiere si nadejde. Felul cum il folosesc si il prezina pe Pr. Iustin falsii sai ucenici facandu-l un fel de bastion al luptei impotriva cipului minimineaza si deformeaza profund rolul pe care parintele l-a avut in viata atator oameni si lucrarea pe care a facut-o.

Marii duhovnici nu doar ca au privilegiul, dar sunt si obligati sa dovedeasca acrivie maxima si atitudine ferma in raportarea la provocarile vremurilor. Depinde insa si de noi sa fim ucenici vrednici si sa avem urechi de auzit, adica minte de judecat si sa facem ce trebuie cu viata noastra in toate privintele nu doar intr-una. Dupa ce vom fi facut si noi ani de puscarie fata in fata cu moartea, probabil ca ni se va parea floare la ureche sa ne rupem de lume, sa lasam toate si sa fugim in munti. Insa din pacate, pentru marea majoritate a oamenilor, solutiile extreme nu doar ca sunt ineficiente dar sunt in primul rand periculoase. Se gasesc oameni care se sperie de cip, dar nu se sperie de faptul ca pierd timpul aiurea vizitand bloguri anonime si alarmiste ale unor oameni pe care nici macar nu i-au cunoscut si in loc sa mearga ei sa ii intrebe personal pe acei duhovnici ce sa faca in cazul lor, se lasa dusi de mana de orbi care au pus mana pe o portavoce si strica lupul! ca prostii nestiind ce rau provoaca si cum pun ei umarul la dezbinarea Bisericii si care sunt duhurile care bantuie vremurile.

Nu am pretentia sa spun ca eu pot sa deosebesc duhurile, aduc insa marturie ca Biserica in care m-a chemat Dumnezeu si in care am vazut Lumina este inca vie si plina de har, iar sentimentul pe care l-am avut prim adata cand am aflat ca exista unii care se cred adevaratii crestini si tin un alt calendar, care s-au rupt acum nu stiu cate zeci de ani de Biserica  si se considera adevaratii pastratori ai credintei, il am si acum cu privire la luptatorii anti-cip, atat de la noi cat si de aiurea. Peste ani si ani, si acestia se vor rupe de Biserica si se vor considera adevarata Biserica desi pe-atunci vor fi trecut si cipurile si biometricele si ei o sa ramana in istorie ca inca o ramura rupta din Trupul lui Hristos.

Este vreme de război şi vreme de pace.  Ceea ce este a mai fost şi ceea ce va mai fi a fost în alte vremuri. Visurile vin din multele griji, iar glasul celui nebun din mulţimea de vorbe.  Cu cit se spun mai multe cuvinte, cu atât este mai multă deşertăciune.  Înţelepciunea este mai de preţ decât armele de luptă; dar o singură greşeală nimiceşte mult bine.  O muscă moartă strică amestecul de untdelemn al celui ce pregăteşte miresme; puţină nebunie strică preţul la multă înţelepciune. (Ecclesiastul)

Cipul și cu rovigneta

Ați auzit de oameni care caută să se mute, doar ca să își poată schimba buletinul? Dar de oameni care își cumpără rovignetă nouă deși cea veche nu a expirat încă, doar pentru că începând de vara aceasta trebuia să se introducă noua rovignetă – cu cip! În caz că nu ați auzit, eu am auzit. Și nu sunt oameni fără educație, nu sunt fără școală și fără discernământ – cel puțin din cât îi cunosc eu. Dar este uimitor cum în această problemă fiecare a ales metode atât de absurde și atât de fără efect în lupta cu antihrist.

Ce îi pasă lui antihrist că putem să ne luăm buletin care nu are cip dacă oricum peste 10 ani nu vom avea de ales și oricum va trebui să alegem: mici de la hypermarket sau găinat în tigaie, Ford Focus sau căruță trasă de un măgar schilod cu care abia dacă vom putea căra niscavai coceni de la câmp.

Cel mai mult, mă miră cum intrați în cearta cu diavolul, oamenii nu văd niște soluții mult mai simple decât cele alese de ei. Nu mă refer la soluția cu adevărat curajoasă și mărturisitoare de fugă la țară și rupere de societate. Aceasta ar fi cu adevărat răspunsul corect la provocarea lui antihrist, și de asemenea și chemarea Pr. Justin pentru cei care își aduc aminte de apelul părintelui. Dar chiar privind prin prisma raționamentului lor, prin care amânarea primirii cipului ar fi o soluție, oamenii aștia nu au găsit soluții mult mai simple: să își declare de exemplu buletinul deteriorat sau pierdut și să își facă altul. Iar pentru cel cu rovigneta, soluția ar fi să nu mai călătorească în afara orașului unde aceasta nu este necesară. Măcar ar simți o mică constrângere care i-ar aminti din când în când că antihrist e pe vine. Că dacă nu ar fi, cipul nu ne-ar mai speria atât de mult …

Într-adevăr să ai dreapta socoteală este mare lucru în zilele noastre, și uneori chiar dacă știi ce trebuie să faci, chiar dacă primești în rugăciune un răspuns, chiar dacă ai toată binecuvântarea să îl faci, de la vorbă la faptă e mult. De aceea eu cred că încă apocalipsa nu va veni prea curând pentru ca nu prea văd pe nimeni care să fie pregătit. Dar deja m-am plictisit să discut despre apocalipsă cu oameni care nu sunt serioși și nici măcar nu au început să își facă planuri serioase de exit din societate, orice discuție este în van, pentru că rezistența (în oraș) va fi inutilă, vorba borgului, dar nu din cauza cipurilor, ci din cauza crizei.