Marea spovedanie care nu e spovedanie

A aparut recent Marea spovedanie a brokerului fugar – spovedania care nu e spovedanie. Am urmarit o perioada “spovedania” online a lui Sima pe blogul sau si am mai tratat ocazional intr-un articol. Prima intrebare care se pune este bineinteles, daca cartea nu este tocmai o spovedanie – Sima nu spune ce “pacate” a facut el, ci ce pacate au facut altii – ci mai mult o tradare a vechilor amici mafioti, in ce masura amanuntele si povestirile incluse in carte sunt sau nu adevarate sau doar inflorite? Acesta este cel mai mare semn al meu de intrebare care m-a oprit inca in a o cumpara si a o citi. Nu il acuz pe Sima ca ar fi un mincinos, doar ca cartile in care adevarul este imbrobodit cu fictiunea doar pentru ca autorul nu s-a multumit sa fie un simplu blogger, redactor, “leaker” etc si vrea si lauri de scriitor sunt o noua moda care i-a imbolnavit pe toti: de la politicieni puscariasi (Nastase) sau pe val (Klaus) la fosti consilieri (Saftoiu, Baconschi etc) si acum la brokeri fugari. In aceeasi categorie, desi intr-un cu totul alt registru as include cartea “Se intorc mortii acasa” a lui Constantin Ciomazga, desi aici autorul din start a ales genul roman, prin definitie fictiune, dar care pune probleme similare despre care voi comenta cand o voi termina – daca reusesc sa o termin. Genul incepe sa prinda la noi, mai ales ca personaje principale din politica incep sa intre la pensie. Si nu ma refer doar la dinozauri gen Iliescu si Nastase pe care ii citesc doar cadrele medii si tinerele sperante din partiduri ca sa isi faca temele, ci la aghiotanti cu roluri putin importante dar care au avut sansa sa vada multe si nu le e frica de represalii. Este un semn bun zic eu, sanatos pentru politica romaneasca, ca avem mai mult dialog si dezbatere decat gloante si otrava de care au parte rusii. Cu privire la spovedania lui Sima, atat cat am prins pe blog, mie mi s-au parut interesante nu atat personajele si legaturile intre ele cat mai ales unele evenimente punctuale si cum au reactionat cei care ne conduc. Evident, pentru cei preocupati de maruntaiele mafiei politice romanesti, si personajele sunt interesante si legaturile intre ele, dar cartea lui Sima trebuie luata cu moderatie, adevarul are mereu multe fatete si Sima are darul sa vorbeasca in multe chei, de multe ori doar de el subintelese. Nu de putine ori, in interviuri cu diversi, Sima intra in negari, completari si nuantari cu privire la vechi declaratii mentionand contextul, dand vina pe superficialitatea reporterului, pe faptul ca acesta i-a fragmentat declaratiile, i-a intors ideile etc. Un fel de Alice in Tara minunilor … Cu toate cele zise mai sus, cartea lui Sima este un eveniment important, mai ales in perspectiva publicarii arhivei cu care Sima se lauda. Daca o va face – desi nu inteleg de ce nu o a facut-o deja daca este hotarat – atunci adevaratii ziaristi din Romania vor avea de lucru si cartea poate pune si ea umarul la revolutia tacuta

Read more