Grecia / Profetiile Sf. Paisie Aghioritul prin prisma noilor evenimente

M-am tot tinut zilele astea sa scriu un articol pe tema asta si am amanat planuind sa fac o scurta prezentare a profetiilor Sf. Paisie Aghioritul cu privire la viitorul mare razboi intre Rusia si statele europene care va avea loc si despre care am mai tratat pe blog pana acum. Din pacate nu imi mai amintesc prea bine articolele in care am detaliat si nu pot da referinte, celor care insa au timp le recomand “ÎNAPOI LA ŢARĂ – DE LA PROFEŢIILE ORTODOXE LA PREVIZIUNILE UNOR ANALIŞTI FINANCIARI“.

Timpul trece insa repede si m-am hotarat sa nu mai astept sa fac un rezumat pe baza de citate al profetiilor, deoarece evenimentele se desfasoara cu viteza. Iata declaratia de azi a ministrului de externe al Greciei:

“In cazul in care Germania isi pastreaza punctul de vedere, Grecia va trece la planul B” (sursa)

Despre necesitatea unui planul B al Greciei am mai tratat aici. Era evident ca in ciuda declaratiilor, grecii se gandesc la Rusia care desi nu are bani si nu are incredere mai mare in revenirea economica a Greciei decat europenii, are evident un interes major geopolitic. Am putea spune ca Grecia este pentru Rusia in contextul actual mana cereasca si poate istoria va dovedi ca curajul Syrizei in negocierile cu europenii este dat de faptul ca au garantii ferme de la rusi si de aceea sunt dispusi sa mearga pana la capat. Oricat par de clare lucrurile, nemtii fie nu inteleg, fie nu le pasa, fie sunt prea siguri pe ei, considerand ca Rusia nu are ce sa faca nici macar daca grecii le ofera sansa sa isi faca baza militara unde vor ei, asa cum deja le-au oferit cipriotii.

Asadar, uitati de Ucraina si Transnistria: rusii se vor misca rapid inspre sud, avand cap de pod Cipru si Grecia. Si nu doar prezenta fizica este de interes pentru rusi, cat mai ales conflictul greco-ciprioto-turc care le permite rusilor spatiu de manevra, masinatiuni si scenarii nelimitate. Imperiul se bucura degeaba de succesul partial si potential din Ucraina, insa ce vor face daca toata Mediteraneana devine Ucraina?

Sa revenim insa la profetiile Sf. Paisie Aghioritul. Conform acestora, va exista un razboi intre rusi si europeni, care se va desfasura in principal in Turcia. Totul va porni de la un conflict intre turci si greci, mai precis armata turca va ataca o nava de pescuit greceasca si rusii ca garant al securitatii Greciei vor riposta, urmand un razboi fulger in care rusii vor invada Turcia si vor ajunge la Istambul. De mentionat ca profetiile au fost facute in anii 80-90 [1] cand Grecia si Turcia erau la cutite si NATO abia le tinea in frau. Rusia nu avea nimic de spus cu privire la acel conflict, mai ales dupa destramarea URSS-ului. Conform profetiilor, Grecia nu se va implica in conflict, lucru greu de crezut, stiut fiind ca la acea vreme Grecia avea o armata destul de dotata, serviciul militar fiind obligatoriu. Ba chiar, intre timp, investitiile masive in arme, avioane, submarine etc sunt unul dintre motivele pentru care Grecia a facut atat de multe datorii. Deci greu de crezut (pana mai recent) cum de Grecia ar putea sa stea cu mainile in san daca turcii ataca o nava greceasca si tocmai rusii sa riposteze si sa ii apere.

[P] Comanda cărţile Cuv. Paisie Aghioritul

Dupa cucerirea Istambulului, vor urma evident ultimatumuri din partea europenilor si se va ajunge la un conflict sangeros in urma caruia pe strazile orasului vor curge rauri de sange. Pacea se va face abia dupa interventia unui inger. Va fi astfel o interventie a lui Dumnezeu in istorie, inca un miracol care nu va mai putea fi tagaduit, de data asta existand televiziuni si mijloace de inregistrare nu doar carti si memoria nescrisa a umanitatii, cum s-a intamplat in perioada Nasterii Mantuitorului. Profetiile contin mai multe amanunte “picante” dar nu are rostul sa le enumar aici, cei interesati sigur pot sa le gaseasca pe diverse site-uri. De altfel nu doar Sf. Paisie a facut profetii cu privire la acest razboi ci mai multi sfinti greci: recuperarea Constantinopolului si a teritoriilor pierdute fiind un vis inca neimplinit al grecilor bizantini, alimentat de astfel de profetii.

Multa vreme mi-am pastrat rezervele cu privire la aceste profetii, existand site-uri obsedate de profetii care cu fiecare eveniment cautau sa dea o interpretare prin prisma profetiilor si evident se inselau. Acum se creaza insa contextul exact in care aceste profetii pot avea loc si probabil este doar o chestiune de zile pana cand Grecia va face exitul din UE si se va indrepta spre Rusia. Analizand la rece, Rusia este singura speranta a Greciei, celelalte variante (SUA, China) fiind iluzorii. Chinezii daca vroiau veneau deja, si mai nou Tsipras chiar i-a gonit din portul Piraeus, anuland procesul de vanzare catre chinezi din motive doar de ei stiute (desi public au declarat ca pretul nu era corect [2]). Americanii, in afara de vorbe fara acoperire nu vor ajuta Grecia, considerand-o problema europenilor. De altfel, intre europeni si americani deja exista divergente pe mai multe probleme, nu doar cu privire la Grecia.

In final, as dori sa fac totusi un disclaimer: “conditiile favorabile” vin si trec si revin. Nici nu am apucat sa termin acest articol si deja Europa pare sa se fi speriat de amenintarea grecilor: After Greece Warns It May Get Funds From Russia Or China, Europe Said To Propose 6 Month Extension. In subteran se duc insa negocieri fierbinti. Acum e randul rusilor sa mareasca miza si a grecilor sa se decida care oferta le convine mai mult.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE:

[1] Sf. Paisie a murit in 1994

[2] un pret corect in vanzarea unui port ca Piraeus este evident nesemnificativ pentru ce ar insemna dezvoltarea adusa de acest port. Statul ar castiga imens din taxe, impozite si dezvoltarea pe care ar fi adus-o chinezii, Grecia putand deveni punctul de intrare in UE al marfurilor chinezesti. De acea banuiala mea este ca pretul nu a fost motivul principal in gonirea chinezilor, ci Rusia. Viitorul va clarifica.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

UPDATE-URI

2 FEB 15 / 17:20: dupa cum estimam, europenii nu inteleg deloc ce fac grecii si ii considera sinucigasi sau pokeristi: “The Greeks are digging their own graves,” the EU official said (sursa). Chiar daca grecii si-ar sapa singuri mormantul, asa cum idiotic ii ironizeaza cei care “negociaza” cu ei din partea UE, problema e ca nu este exclus ca sa existe si alte victime colaterale, iar cresterea yieldurilor Spaniei, Italiei si Portugaliei sunt dintre consecintele minore

O mărturie personală despre Cuv. Paisie Aghioritul

De multa vreme doream sa povestesc o intamplare amuzanta si plina de invatatura pe care am avut-o in timpul unei vizite la Suroti, dar am tot amanat, nu din lene sau uitare ci din sovaiala daca chiar va folosi pe cineva sau mai bine o pastrez in “sfanta tacere” pe care ne-o recomanda John Sanidopoulos intr-un articol recent tradus de fratii de la Razboi Intru Cuvant. Pentru cei care nu stiu, la Manastirea Suroti din Grecia este inmormantat Cuviosul Paisie Aghioritul – un mare sfant grec al zilelor noastre.

In final, pentru ca tot a fost pomenirea cuviosului si pentru ca tot traim temperaturi fierbinti in care mi-am amintit de aceasta intamplare m-am hotarat totusi sa o povestesc. La cate lucruri inutile am vorbit si am scris la viata mea, nu cred ca risc prea mult ca mai scriu inca unul din care poate totusi se va mai folosi cineva spre deosebire de celelalte care sunt in mare parte pline de efemer.

Asadar, anul trecut cam pe vremea asta, eram in Grecia la mare in Halkidiki eu si sotia si am mers si la Suroti care se gaseste mai la deal, pe colina unui munte la vreo 70 km de malul marii. Am mers cu masina, intr-o dupa-amiaza extrem de calduroasa trecand printr-o zona deosebit de frumoasa, dar diferita de specificul montan cu care suntem obisnuiti la noi, unde la munte este racoare, paduri, vegetatie etc. Nu si in Halkidiki unde muntii sunt golasi, fierbinti si climatul destul de sec cu exceptia proximitatii marii unde umiditatea face temperaturile inalte mai usor suportabile.

Am vizitat manastirea, am fost la mormant, am facut poze si am dat sa plecam. Cand sa plecam, ce sa vezi? Aerul conditionat de la masina nu mai mergea: ventilatorul functiona dar nu mai baga rece. Mai sa fie! Nu mi s-a mai intamplat niciodata! O Corolla nu se strica niciodata, cum spune reclama. Oare ce sa fi patit? Asta e, oricum bucuria fusese atat de mare incat doar o umbra de tristete si grija ca o sa mergem inca vreo o mie de kilometrii fara aer conditionat, pana urma sa ajungem acasa (mai planuisem sa ajungem si la Meteore) ne-a tulburat pacea. Am incercat sa repornesc masina de cateva ori, sa ii opresc si sa ii pornesc aerul conditionat, sa las doar ventilatorul, tot ce am putut sa fac de la butoane, mai mult nepricepandu-ma. Totul in desert, nimic nu s-a rezolvat, ventilatorul functiona fara probleme doar ca nu trimitea aer rece ci aer cald.

Pe drumul inapoi, experimentand caldura si dificultatea sofatului fara aer conditionat m-am tot gandit la aceasta intamplare si la ce taine ascunse poate sa aiba. Mi-a venit atunci in cap gandul ca cuviosul ne-a “binecuvantat” si pe noi cu o mica osteneala, ca un invatator al jertfelniciei si marinimiei sufletesti ce a fost. As putea aici adauga ca o paranteza, ca eu am cam fost tinut de Dumnezeu pe doua brate, fiind slab in toate, nu am avut multe greutati in viata. Spun asta doar pentru a face mai usor de inteles semnificatia intamplarii pentru mine. Asadar am pus pe seama unei minuni faptul ca aerul conditionat s-a stricat tocmai cand plecam de la manastire si am luat-o ca pe un indemn ca din cand in cand sa fac si eu o mica jertfa, o mica osteneala, sa nu zac in nepasare si in nelucrare totala, cautand doar calea usoara si fara greutati, ci alegand sa mai experimentez si oleaca de stres, in mod facultativ, tocmai pentru a fi ferit de stresuri si necazuri obiective de care as fi indreptatit sa am parte, dar mila lui Dumnezeu si purtarea Lui de grija nu le ingaduie sau poate nu le-a ingaduit deocamdata, nefiind pregatit sa le duc. Mi-am amintit atunci cum povestea parintele despre lipsa de apa din Sinai si cat de oropsiti sunt aceia care locuiesc acolo, in timp ce noi avem destula apa incat sa nu ne ingrijim cand lasam robinetul deschis. Am pastrat insa pentru mine gandurile astea, nu le-am impartasit sotiei, de frica sa nu ma atace ca de fiecare data si sa rada de mine ca de lenesul care face marete planuri si se lauda doar cu vorbele.

Am ajuns apoi unde eram cazati, intr-o statiune pe malul marii cam la 40 km de Salnic si ziua urmatoare, cum m-am sculat, m-am dus la masina in speranta ca dupa ce motorul s-a racit toata noaptea, acum aerul va functiona. Inca eram in etapa in care banuiam ca supra-incingerea motorului si a sistemului de aer conditionat a provocat nefunctionarea pentru a-l proteja si nu m-as fi mirat foarte mult daca a doua zi, dupa ce motorul se va fi racit, aerul ar fi functionat. Nu radeti de mine, informaticienii, ca si inginerii, se gandesc la tot felul de reactii si conexiuni cand e vorba de masinarii complexe, iar Toyota este o masina complexa. Dezamagire insa, aerul conditionat tot nu functiona. Destul de nasol, deoarece in ziua aceea ne planuisem sa mergem sa vizitam primul brat al celor trei peninsule degete din nordul Greciei: Kasandra. Ceea ce am facut, in ciuda inconvenientului, obisnuindu-ne cu ideea ca nu vom mai avea aer.

Parcare Man. Suroti

Parcarea de la Manastirea Suroti dimineata la Sf. Liturghie – plina pana peste gat, abia am gasit loc de parcare.

Intre timp, am mai fost cu masina in cateva locatii, nu le mai retin ordinea. Unde vreau sa ajung: intr-una din zilele ultime ale vacantei noastre din Halkidiki, inainte de a merge la Meteore, ne-am decis sa participam si la o Sfanta Liturghie la Suroti. Nu mai retin daca era Duminica, dar fiind manastire, Sfanta Liturghie se facea in fiecare dimineata si aflasem si ora la care se face, in vizita anterioara. Am mers asadar dimineata in jur de ora 8 spre manastire si am stat la slujba, avand bucuria sa participam chiar la o slujba arhiereasca, chiar in ziua aceea venind in vizita un episcop. A fost si atunci o zi extrem de calduroasa, la slujba imi aduc chiar aminte ca o femeie a lesinat si au fost nevoiti sa o scoata afara la aer si sa o racoreasca stropindu-o cu apa. Dupa slujba care a avut loc in paraclis, am mai fost inca o data la mormant, am mai vizitat biserica mare, am trecut pe la magazin, am mai facut ceva poze la panorama care se poate vedea din parcare si am dat sa plecam. Apropiindu-ne de masina, i-am povestit sotiei gandul meu, cum ca banuiam ca Cuviosul ne-a binecuvantat cu defectarea aerului conditionat ca sa facem si noi putina osteneala. A aprobat opinia mea si spre surprindere mea nu m-a zeflemit cum ma asteptam ci poate chiar a primit explicatia mea ca pe un indemn. Intram in masina si cand pornesc motorul, porneste si aerul conditionat. Din ziua aceea (ca si inainte de aceasta intamplare) nu am mai avut nici o problema la aerul conditionat, nu s-a mai stricat sau s-a intrerupt din functioanare niciodata. Am mers apoi si la Uranopolis si la Meteore si ne-am intors in tara fara probleme din punctul asta de vedere, folosind in continuare aerul, dar ramanand in minte cu invatatura.

Poate ca aceasta intamplare nu are chiar greutatea unei minuni, si cu siguranta comparand cu alte relatari de minuni intamplate la Suroti [1], nu stiu cata importanta are pentru altii. Dar pentru mine a insemnat destul de mult, a fost oarecum o subliniere a tuturor invataturilor primite de la Cuviosul Paisie prin toate cartile scrise de maicutele de la Suroti si de alti ucenici [2]. Si totodata a fost o confimare a maretiei acestui sfant si un dar plin de bucurie sa stiu ca fie si printr-o astfel de intamplare sfantul se ingrijeste de mine si ma ajuta sa imi vad lipsurile.

Note:

[1] un prieten grec care traieste in prezent in Romania dar a crescut pe langa Salonic (deci aproape de Suroti) mi-a marturisit o data ca a vazut cu ochii lui carucioare si carje aruncate la portile manastirilor ca marturie a vindecarilor miraculoase; cu toate acestea el nu crede in Dumnezeu sau in orice caz are o credinta proprie, personala; marturii legate de minunile cuviosului Paisie sunt insa numeroase, s-au scris chiar carti, una fiind “Marturii ale inchinatorilor” iar cea mai socanta fiind “Mari initiati ai Indiei si Parintele Paisie” in care un fost yoghin isi povesteste fuga lui prin viata si rolul protector pe care l-a avut cuviosul pentru el. O frumoasa intamplare din aceasta carte care ne arata ce inseamna dragostea si dreapta socoteala este relatarea unui moment cand in timpul unui post, Nicolae se afla in Athos, locuind singur intr-o coliba si facand asceza. I-a venit atunci o pofta mare sa manance o prajitura numita cataif. A alergat atunci la Paisie cu gandul sa marturiseasca pofta, ca sa scape de ispita. Batranul l-a intampinat insa cu o prajitura in mana pe care i-a daruit-o, desi era post si desi nu apucase sa ii spuna nimic. Batranul ii ghicise gandul si se rugase lui Dumnezeu sa ii faca aceasta mica bucurie nevoitorului Nicolae, tocmai pentru a-i intari credinta si a-i arata ce inseamna adevarata iubire.

[2] Principalele carti care contin invataturile cuviosului Paisie sunt o serie de 5 titluri scoase de editura Evanghelismos si traduse de Pr. Stefan de la Schitul Lacu. Cartile au fost scrise de maicile de la Manastirea Suroti, ctitoria cuviosului care si-au notat pe diverse caiete cuvintele si sfaturile parintelui de-a lungul anilor si dupa ce acesta a plecat dintre ele, din toate aceste notite si din inregistrari au putut sa mai faca rost de la diversi credinciosi, au facut o serie de 5 carti extrem de folositoare si care vor ajuta pe oricine doreste sa cunoasca ce inseamna cu adevarat ortodoxia

Dupa-amiaza linistita la Manastirea Suroti, putina lume, nu am stat la coada la mormant si am trecut chiar si inainte de plecare.