Titluri din presa cipriotă înainte de crash

Am fost curios despre ce discutau cipriotii inainte de prabusirea bancilor ca vad ca pe la noi toata ziua se discuta la televizor despre procurori si Piturca. Iata asadar cateva titluri din presa cipriota:

1 Martie: Finance Minister Sarris rules out losses on bank deposits to ease financial bailout (incep zvonurile; nu intamplator bomba fusese lansata in Die Welt)

1 Martie: Central Bank to officially inform BOC and Laiki about recapitalisation amounts needed (cuvinte cheie: recapitalizare, amanare)

1 Martie: President Anastasiades will not tolerate graft and corruption from his Ministers (un nou presedinte, un nou inceput, sperante, optimism, determinare)

3 Martie: Euro bailout fund may not extend to Cyprus banks (o a doua bomba, direct de la sursa; observati limbajul: “enthusiasm for direct bank recapitalisations is very limited” sau “was not able to say with certainty” – adica a zis “poate” ii vom salva pe ciprioti; “poate” la femei si politicieni inseamna sigur nu)

4 Martie: Archbishop Chrysostomos speaks out about the necessity of urgent privatisation of state owned businesses (asta tare stirea, un episcop cu capitalismul in sange!)

5 Martie: EU ministers make progress towards Cyprus bailout

6 Martie: European Union competition regulators investigae state aid granted to Cyprus Airways – unde-i lege nu-i tocmeala, unde-i bailout e spoiala

7 Martie: 63% of Cypriots hope that the European Union will contribute towards combatting the financial crisis (sa insemne ca 37% deja isi retrasesera banii? + cica cipriotii au avut cel mai mare procent din UE – sondajul nu se referea explicit la viitoarea criza, nu uitati suntem INAINTE)

8 Martie: President Anastasiades and Benjamin Netanyahu discuss issues of mutual interest by telephone

8 Martie: Cohabition bill including same sex couples to be pushed through parliament (oare sa fie vreo legatura intre legile pro-homosexuali si dezastrul care a lovit Ciprul doar dupa cateva zile?)

etc, etc. Va ofer linkul la cautare daca doriti sa va delectati mai mult:

>> STIRI din CIPRU intre 1-10 Martie 2013 <<

Doar creșterea a volatilității sau accelerare a procesului de implozie?

Intrebarea din titlu este o intrebare cheie pe care si-o pun nu doar investitorii si factorii de decizie, dar trebuie sa si-o puna si oamenii simpli care doresc sa stie daca se merita sa mai mearga la munca maine sau saptamana viitoare. Nu voi da raspunsul la aceasta intrebare deoarece nu sunt profet. Voi pune insa o alta intrebare cheie care, cel putin urmarind consecintele evenimentelor recente, ne va ajuta pe viitor sa intelegem incotro se indreapta lucrurile. Si trebuie sa intelegem aceasta deoarece poate o zi-doua inainte de colaps conteaza – ca sa nu zic 4-5 ani [6].

Nu stiu daca v-am mai spus pana acum dar interesul meu in actuala criza a inceput cand in 2009 prin primavara (cred) m-am intalnit cu un fost coleg care juca niste sume maricele pe bursa si evident era la curent cam cu tot ce se intampla. Intalnindu-ne noi in parcarea unui hipermarket, dupa ce nu ne mai vazusem ani de zile (ambii parasisem firma la care am fost colegi) printre altele mi-a spus ca in toamna lui 2008 cand s-a intamplat treaba cu Lehman, a avut consiliu de familie sa decida daca sa scoata toti banii din banca, sa cumpere tot ce pot din supermarket (mancare neperisabila, conserve, unelte, etc) si sa fuga la tara. Adica sa faca intr-o zi ce fac altii ca stil de viata (survivalisti le zice in englezoromana). Am fost socat atunci ca eu nu mi-am pus asemenea probleme desi am realizat instant unde duceau spaimele lui. Nu stiu in ce masura eram informat si interesat la acea vreme, dar stiu sigur ca niciodata nu mi-am pus problema ca prabusirea unei banci in SUA poate insemna crash-ul total al societatii in Romania. Evident, multi nu realizeaza nici acum interdependentele ca sa nu mai zic cati si dintre cei care realizeaza, concep ca exista un master-plan cu un “target” destul de … nefavorabil pentru noi (sa ii zicem doar asa). V-am povestit asta pentru a justifica de ce chiar si cu o zi dinainte conteaza sa stim. Evident nu ne va salva asta, dar cel putin psihologic vom fi pregatiti si exista sanse mari ca nu cei care au rezerve de conserve sa supravietuiasca ci cei care au taria psihologica sa nu isi piarda mintile si sa se adapteze la situatie.

Noi romanii avem o istorie in care daca vom cauta un numitor comun al tuturor epocilor, probabil vom gasi doar supravietuirea. De fiecare data am tot fugit de cineva sau am incercat sa supravietuim sub bocancul altora mai puternici. Nici de data asta nu va fi foarte diferit, desi unele particularitati ale acestei epoci cu potential de … originalitate vor putea sa existe.

Sa facem insa o mica recapitulare:
– s-a produs un cutremur: averea legitima, legala si garantata a unor europeni a fost confiscata; restul sunt detalii;
– autorii acestei lovituri au stiut bine ce fac si au actionat in perfecta cunostinta de cauza; ba chiar au asteptat noile alegeri din Cipru, deoarece daca ramanea vechiul presedinte nu aveau nici o sansa sa treaca acest “memorandum”; ca o mica paranteza: credeti ca nu puteau taia liniile de credit pentru bancile cipriote si mai inainte? ba da, nu au asteptat decat sa aiba un nou pion in locul inconvenientului presedinte comunist [1] care risca chiar sa scoata Ciprul din UE (mare incoventient pentru eurocrati!);
– autorii acestei lovituri stiau ce riscuri presupune acest act [2], deci nu a fost intamplator;
– sunt mari sanse ca aceasta lovitura sa fie un experiment [3] dar ca orice experiment poate sa iasa de sub control;
– in cel mai fericit caz (nu exista conspiratie, nu exista plan de distrugere a sistemului actual si de alimentare a haosului, nu exista inginerie sociala), acesta a fost un act de disperare, au incercat si asta pentru ca restul nu a mai mers si altceva nu se mai poate;

Avem asadar in fata doua posibile cai pe care vor evolua lucrurile:

1) este doar un eveniment fara implicatii sistemice, deci nu va duce decat la cresterea volatilitatii; se aseamana si problemelor Greciei si probabil va fi urmat si de alte evenimente similare, in care tari cu probleme vor trece prin tot felul de masuri menite a le echlibra situatia datoriilor dar suntem departe de a declara sfarsitul lumii (asa cum o stim acum [4]); unii pierd, altii castiga – asta este viata; cei care nu muncesc si nu sunt eficienti trec prin greutati, dar in cele din urma lucrurile se vor regla;

2) implozia sistemului financiar este apropiata; Ciprul este scanteia care va dinamita tot sistemul financiar european; banii vor iesi din Zona Euro si inevitabil acest experiment nereusit va detona toate sansele unei oarecare stabilitati financiare si va duce la dezintegrarea intregii Uniuni si la haos total; prin “apropiata” aici evident ca nu intelegem 2-3 zile, ci poate cateva luni sau cel mult un an; banii in ziua de azi sunt transferati repede, sa zicem ca poate va fi nevoia ca reteta sa mai fie aplicata si in alta tara pentru ca toti sa fie indeajuns de speriati cat sa fuga, dar nu este deloc exclus ca lucrurile sa scape de sub control; de fapt, chiar recent Ion Tiriac a recunoscut ca sume imense de bani sunt transferate catre Elvetia [5] (deci in afara UE si a Zonei Euro!)

ganditorul In final as vrea sa va pun o intrebare care merita pusa in mai toate evenimentele viitoare care vor avea loc si care ne va ajuta sa intelegem macar o parte din dedesupturile realitatii: “cui ii foloseste?“. In cazul de fata, deja am dat raspunsul, intrebarea mea cheie nu are deloc cheie.

Totodata, va las singuri sa va raspundeti si la un alt set de intrebari, la care insa nu indraznesc sa va dau nici un ajutor:
– cu ce ma afecteaza pe mine toate astea? are rost sa imi pese, are rost sa ma chinui sa gasesc raspunsuri si sa imi randuiesc viata in functie de aceste evenimente?
– ce pot face eu? chiar pot face ceva? pot face doar pentru mine sau si pentru altii?

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~
NOTE:

[1] Demetris Christofias s-a opus intrarii Ciprului in UE, are doctorat la Moscova si stranse legaturi cu rusii (sursa: Reuters)

[2] vezi finalul articolului http://www.chiazna.ro/4802/falia-dintre-declaratiile-oficialilor-si-realitate

[3] CEO-ul unui mare fond de investitii: Cipru este un experiment

[4] adica o lume cu bani, cu banci, cu carduri, cu dolari, euro etc; o lume in care merge autobuzul, avem curent, e saracie dar mai exista pe ici pe colo locuri de munca si nu multi mor de foame;

[5] “Ţiriac spune, însă, că precedentul confiscării banilor deponenţilor în Cipru a declanşat deja o teamă faţă de băncile din toată Uniunea Europeană şi deţinătorii unor sume mari se mută deja în Elveţia.” (Sursa: Capital)

[6] inca din 2009 am atras atentia ca:

Toată criza economică este clar provocată, mai bine zis „programată” în sistem. Sistemul a fost făcut să pice, aşa cum o maşină pe care o îndreptăm spre o prăpastie este predestinată unui sfârşit crunt.Criza actuală va dura ceva timp, viaţa va fi din ce în ce mai grea, se vor încerca tot felul de soluţii, inclusiv războaie, vor fi şi momente de pace şi optimism, încercări de ieşire din impas dar degeaba. (sursa: Inapoi la tara …)

CEO-ul unui mare fond de investitii: Cipru este un experiment

Daca Ciprul merge mai departe fara probleme, controlul capitalului va urma si in alte tari. El-Erian, CEO-ul fondului de investitii PIMCO – peste 2000 mililarde de dolari administrati – spune ca nemtii fac un experiment ca sa vada daca pot sa impuna masuri extreme (confiscare depozite, controlul capitalurilor) si prin alte parti sau exista riscuri mari sociale in astfel de situatii. Daca nimic nu se intampla, nemtii vor mai aplica reteta si prin alte parti.

El-Erian de asemenea subliniaza ca e important ca nu au existat tulburari sociale in Cipru. Desi nu detaliaza la ce se refera si ce riscuri ar presupune asta, se subintelege ca El-Erian se bucura ca in Cipru nu a avut loc o revolutie cum a fost in Islanda unde au ras clasa politica, au baga in puscarie bancherii si la doi ani dupa asta au inceput sa aiba crestere economica. In schimb, Cipru se va zbade pentru ani buni de aici inainte in depresie economia.

Iata ideile lui El-Erian dintr-un interviu dat pentru Bloomberg:

– este bine ca nu am avut miscari sociale ;
– bankrun-ul nu e problema, caci controlul capitalului este strict;
– controlul capitalului va strange de gat economia, deci urmeaza depresie in Cipru;
– pe langa asta, Cipru nu mai are un model de afaceri; pana acum modelul lor era finante/offshore; acum s-a dus; problema e cum va trece Cipru prin depresie;
– despre contagiune: depinde de ce se intampla mai departe; urmeaza cateva tari mici, cum ar fi Slovenia; desi tarisoarele mici nu pot crea risc sistemic, luate la gramada pot deveni sistemice;
– principala intrebare este: Germania vrea o uniune mai mica sau se apuca sa scrie cecuri mai mari pentru tarile cu probleme;
– Cipru este un experiment: nemtii vor sa vada daca pot scapa cu un mesaj puternic (confiscarea depozitelor) si sa ii mentina in acelasi timp in UE;

Va fi Spania lebăda neagră? (29 Mai 2012)

In timp ce toata lumea este cu ochii spre Grecia si sondajele de opinie legate de intentia de vot a grecilor la urmatoarele alegeri atrag mai mult interes decat sondajele legate de alegerile prezidentiale din America din Noiembrie, intre timp este posibil ca marea surpriza neplacuta sa vina din partea Spaniei. Si nu intoarcerea la peseta si Spexit-ul ar fi problema aici ci implozia sistemului bancar.

Bula imobiliara in Spania a fost cu mult mai mare decat exuberanta cheltuielilor din Grecia si desi statul spaniol a mentinut o rata de indatorare destul de limitata in perioada anterioara crizei in comparatie cu Grecia – aviz papagalilor care ii acuza aiurea pe greci – dezechilibrele din economie si toate cauzele care au dus la bula imobiliara si care nu le vom analiza aici, vor duce catre aceeasi finalitate: austeritate, saracie, dezastru.

Spania, la fel ca si Irlanda nu are o problema de proasta administratie guvernamentala. Evident, poate ca spaniolii nu sunt nemti, dar cel putin irlandezii au avut guverne si administratie deosebit de orientata inspre afaceri si dezvoltare. Cu toate acestea, cele doua tari porcusoare nu au rezitat Imperiului Bancar care a imprumutat nelimitat domeniul privat, a riscat peste masura in instrumente financiare periculoase (derivate) si au ajuns in pragul colapsului, punand pistolul la tampla guvernelor si obligandu-le sa ia asupra poporului datoriile lor. Inca o data, daca mai era nevoie, trebuie sa iesim din mentalul colectiv al ideilor preconcepute si sa privim in ansamblu asupra crizei europene. Imaginati-va sistemul bancar precum un mare fluviu care isi raspandeste apa otravita (creditul) peste tot unde poate. Acolo unde gaseste baraje, trece pe langa. Asa s-a intamplat ca daca la greci i-au vrajit pe politicieni sa supraindatoreze statul, in Spania si Irlanda au “invadat” domeniu privat si au oferit dobanzi care nu puteau fi refuzate atat de persoane cat mai ales de investitori. Rezultatul, ca la orice inundatie, este acelasi: prapad.

Matematic, Spania nu are cum sa treaca 2012 fara ajutor masiv din afara. Daca in privinta grecilor, Troica isi permite sa ii ameninte si sa latre la ei, in privinta spanililor nu vor avea tupeul deoarece situatia e mult mai grava. Oricat de mult ar taia spanioli nu vor face fata platilor si avand  in vedere ca bancile sunt deja pe marginea prapastiei, si nu vor reusi sa le tina pe plutire cu ceva mizilic precum in Grecia, vor fi nevoiti sa faca ceva: aruncarea problemei in fata nu va mai fi o optiune.

An important metric in the euro zone debt crisis has been government debt as a percentage of the total economic output, and Spain has a relatively low ratio of 70 percent, compared with 165 percent for Greece and 120 percent for Italy.

But according to a recent report by McKinsey on global debt, Spain’s nonfinancial private sector debt is 134 percent of gross domestic product, higher than any major economy in the world with the exception of Ireland, where the figures are skewed by the outsize presence of foreign multinationals. Factoring in bank, household and government obligations, the total figure rises to 363 percent of G.D.P., trailing only Japan at 512 percent and Britain at 507 percent.

“The problem in Spain is not government debt, it’s private sector debt,” said Jonathan Tepper of Variant Perception, a London-based research boutique with a specialty in Spain. “A.C.S. perfectly captures this problem.” (New York Times)

Pentru a rezolva permanent problema, nemtii trebuie sa se decida:

  1. dezintegrarea UE
  2. nemtii acopera gaurile

Lucrurile din pacate insa nu sunt simple deoarece nici nemtii intre ei nu s-au hotarat:

  • banca nationala este pentru dezintegrare, pentru austeritate, pentru un euro puternic, economie solida bazata pe fundamente ; pana acum Merkel se pare ca a ascultat cat de cat de banca nationala, dar presiunea din partea partidului creste deoarece pierde din electorat;
  • partidele nu stiu ce sa faca ca sa castige (sau sa nu piarda) puterea; iar pentru asta, trebuie cumva sa linisteasca ego-ul neamtului de rand care oricum economic o duce destul de bine in comparatie cu altii; de aici vine discursul pro-austeritate si de aceea incearca sa ii faca pe greci macar sa promita ca vor face taieri si vor suferi, chiar daca este evident ca oricum nu vor deveni eficienti si oricum nu vor putea niciodata sa isi plateasca toate datoriile;
  • bancile vor cu siguranta pastrarea UE si acoperirea datoriilor statelor si a privatilor din banul public; bancile vor ca UE sa dea drumul cat mai repede la tiparnita, pentru ele prelungirea status-quo-ului este nu doar o preferinta ci conditia esentiala pentru supravietuire; evident, dezintegrarea UE si default-ul oricarui stat va lovi in primul rand in banci;
  • capitalistii (cei care produc, vand, fac comert) sunt prea ocupati cu munca ca sa faca lobby; ei nu fac decat sa beneficieze de status quo si sa stabileasca noi recorduri de export pentru Germania, dar bineinteles ca sunt si ei ingijorati si urmaresc cu atentie ce se intampla fara a avea insa un cuvant de spus;

Cel mai probabil curs al evenimentelor la ora actuala pare a fi acceptarea eurobondurilor, care intre noi fie spus deja exista si le zice “euro”. Ma rog, emiterea de eurobonduri va dilua putin datoria actuala si va mai oferi un respiro constructului european care poate varia intre 1 an si poate chiar 5-6 ani. Ce este insa nasol este ca eurobondurile nu inseamna rezolvarea problemei, ci doar amanarea catastrofei. Precum la un baraj cand mai adaugam 2-3 metri, se acumuleaza mai mutla apa, tot asa si cu eurobondurile. De vreme ce fundamentele sunt aceleasi si apa este otravita, degeaba mai construim noi 2-3 metri si mai turnam ceva apa din aceleasi rauri otravite: cand va crapa barajul si va inunda valea, vai de cei care se vor afla in cale.

 

Stăpânii din nordul bogat pun tancurile pe sclavii din sudul leneş

Un parlamentar finlandez a comentat pe Facebook ca grecilor le-ar trebui o dictatura militara care sa puna tancurile pe ei daca nu accepta masurile de austeritate. Ca de la fratele mai mare din nord pentru fratele european mai mic din sud, cu multa dragoste, intelegere si unitate.

Helsinki Times, 14 September 2011. Jussi Halla-aho, an MP for the populist True Finns party, wrote on social networking website Facebook on Wednesday that the Greek government should use military force against workers on strike. “What Greece needs at this particular point in time is a military junta that would not have to worry about its popularity and could use tanks to enforce some order among strikers and rioters,” Halla-aho wrote. The Facebook entry soon sparked outrage, with Halla-aho removing it and retracting his comment. “Most people probably got the message, but as it was easy to hang on to, its publication was poor judgement, and that is why I have removed it,” Halla-aho explained. He added that what he had meant to say was that it was difficult to carry out unpopular policies in a democracy. Halla-aho’s Facebook comment caused a stir in Parliament.Halla-aho is the chairman of the parliamentary administration committee.