Creasca francul cat o vrea, noi avem electorata

Dar oare chiar asa sa fie?

Azi discutiile despre masurile de urgenta cu privire la criza francului au devenit publice, in sensul ca parlamentul a luat in discutie chestiunile legate de conversia creditelor, electorata si ce alte masuri trebuie luate.

Am vazut chiar un interviu cu ministrul Valcov care nu m-a speriat prea mult, in sensul ca nu a facut apel cum facea acum cateva zile “liberalul” Predoiu care cerea “derogare de la plata creditelor” – o enormitate comunista. Nu stiu amanuntele in detaliu si neavand credit, nu urmaresc indeaproape. Am auzit insa despre “reactivarea” electoratei si am citit un titlu de stire amuzant: “Guvernul reînvie “Electorata”, deși niciun român nu a apelat la ea până acum“.

Inca o dovada daca mai aveam nevoie despre faptul ca romanul stie sa faca haz de necaz.

In final, pe langa faptul ca maine vom avea probabil un nou maxim al francului, va las cu un trailer:

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

2NOTE:

[1] da, maine pe 22 probabil vom avea un nou maxim: azi euro atinsese deja 4,52, dar pe la 6 dimineata, cand probabil s-a trezit Mugurel, a luat-oi suspect inspre 4,50

 

Keiser Report: Avertizări proaspete cu privire la situaţia crizei creditelor

– ca sa mentina cursul francului elvetian legat de euro, Elvetia a cumparat euro – in special – peste 450 miliarde;
– se pune problema ce sa faca cu banii astia; o idee ar fi sa faca un fond de investitii suveran, cum are Norvegia si Quatar, de exemplu;
– desi in Elvetia se poate vota pentru orice, cand cineva cheltuieste 400 miliarde de euro, nu se poate vota, pentru ca Banca Centrala a Elvetiei este independenta;

Peg-ul francului de euro: încă o etapă de război tarifar

Pentru ca elvetienii nu au tiparit franci indeajuns, in timp ce americanii au tiparit cateva trilioane iar zona euro se afla in pragul colapsului iminent, francul s-a intarit. Banca Centrala a Elvetiei putea pur si simplu sa tipareasca bani si sa le dea la oameni ca sa beneficieze astfel de increderea pe care oamenii o au in economia elvetiana. Insa pentru ca popoarele nu trebuie sa beneficieze de nimic, daca cand e lipsa de bani se tiparesc, cand sunt prea multi bancile nationale intervin si cauta sa tina sub control cursul prin alte mecanisme decat cele ale economiei de piata.

Dar sa ii lasam pe elvetiei cu ale lor si sa tratam rece si de la departare acest eveniment. Dupa parerea mea, manevra nu se incadreaza decat in contextul razboiului valutar, poate chiar la granita cu razboiul tarifar, avand in vedere mai ales si termenii folositi de BCE in anuntarea acestei bravari:

Cu efect imediat, nu vom mai tolera o rată de schimb sub nivelul minim de 1,20 franci elveţieni pentru un euro. SNB va impune acestă rată minimă cu maximă determinare şi este pregătită să achiziţioneze masiv valută.

Despre razboiul valutar am mai discutat aici. Nu stiu insa daca am mentionat clar acolo ca razboiul valutar nu este decat precursorul razboiului tarifar. Dupa ce vor termina cu devalorizarea valutelor proprii, pentru ca sa sustina pe linia de plutire economiile proprii, tarile vor impune din nou tarife comerciale si chiar limitarea preturilor pentru a evita hiperinflatia. Si aceasta etapa este doar inca un pas catre razboiul mondial, asa cum s-a intamplat si in anii 30.