Tschüss, Rumänien!

60.000 de români au emigrat în Germania, în doar şase luni. Inca o stire negativa. Sau pozitiva. Cum o fi? Cu siguranta se gasesc oarecare neghiobi care vor zice, “lasa, ca ne trimit bani” sau “lasa, ca se intorc cu experienta”.  Sau altii: “pai ce sa faca, daca la noi nu au de munca?”. Sau: “bine au facut, ca aici nu sunt platiti la cat merita!”.

Putini sunt cei care simt aceasta “scurgere” precum pierderea sangelui din organism. Tocmai pentru ca putini sunt cei care mai simt ceva organic cand aud numele de Romania sau romani. Pentru majoritatea este doar o noutiune abstracta, un banal nume de tara care sa intampla sa fie tocmai tara in care locuim.

Cunosc cativa dintre cei 60.000 care “au fugit” in Germania, toti cunoastem. Sunt atat de multi incat este inevitabil ca fiecare dintre noi sa nu aiba un prieten, o ruda, un cunoscut care sa nu fi plecat tocmai in Germania. S-a tot vorbit de cererea mare in domeniul medical si este deja un fenomen firesc care nu mai alerteaza pe nimeni cum studentii la medicina merg la cursuri de germana inca din anii de inceput, pentru ca sa aiba timp sa invete – stiut fiind ca germana este o limba destul de dificila – avand aproape in buzunar biletul de avion, singura incertitudine fiind specialitatea pe care vor merge si orasul din Germania in care vor ateriza.

Nu m-ar fi alertat prea mult stirea asta daca in loc de Germania in titlu s-ar fi specificat Italia, Spania sau Franta. Mai ales daca era Italia, era evident ca probabil majoritatea celor plecati sunt cersetori, ingrjitoare, bone, femei de serviciu, instalatori, muncitori zilieri etc. Cu Germania treaba sta altfel. Cersetorii nu au ce cauta – nemtii sunt nemti -, bonele nici atat – care neamt si-ar da copilul pe mana romanilor? -, ingrijitoarele nu au prea mult de munca in Germania – pensionarii bolnavi germani au servicii de calitate la preturi mai mici decat angajarea unei bone romance, iar muncitorii s-ar adapta foarte greu din cauza limbii dificile dar mai ales a mentalitatii si felului cum se munceste in Germania. Nu vreau sa extind aceasta discutie, dar este evident ca romanii – chiar si cei care s-au obisnuit cu munca grea si serioasa din Italia, Franta si Spania – s-ar adapta foarte greu cu cerintele unui loc de munca din Germania unde mai ales competitia este cu totul alta si desi cererea este mare, si oferta este pe masura (sa nu uitam ca nu doar romani emigreaza, ci si polonezi, cehi, bulgari, ba chiar spanioli si greci, etc).

Din cei 60.000 de romani plecati eu as putea pune pariu ca cel putin jumate sunt in domeniul medical si un sfert ingineri. Cu alte cuvinte, tocmai am pierdut cateva zeci de mii de oameni de calitate, care au invatat o meserie bine, atat de bine, incat au ales sa plece in Germania, unde este poate mai greu de gasit un loc de munca ca in alta parte (mai ales din cauza limbii), desi aveau de ales si alte tari, cum ar fi Italia, Franta, Belgia,etc. si nu doar ca sunt bine pregatiti si destepti, dar sunt si muncitori si corecti – altfel nu se poate in Germania. Nu sunt prea cunoscator al particularitatilor muncii in strainatate in diverse tari europene, dar inevitabil am auzit si am vazut multe chiar cu ochii mei si da, in Germania se munceste mult si se cere randament.

Nimeni nu a tras nici un semnal de alarma, stirea a fost doar preluarea sumara a unui articol de la Deutsche Welle, viata merge inainte in tara noastra minunata si deocamdata ne distram cu alegerile. Oltchim si-a reinceput activitatea, poate ca maine-poimaine se deschid si portile mineritului la Rosia Montana si lumea o sa fie fericita, poate poimaine vine si Shell si face ceva foraje de suprafata prin Constanta si asa va merge inainte pensia de handicapat, alocatia la copii, somajul si salariul minim pe economie. Dormiti bine, frati romani …

 

Remember, remember the 12th of september

Puţini români ştiu că şi Germania are o Curte Consituţională (CCG) şi deşi se numeşte la fel cu adunătura de moş crăciuni (cum le zicea CTP) care ne-au oropsit cu Băsescu încă vreo 2 ani, la nemţi Curtea chiar e curte şi chiar se ocupa cu Constuţia fiind unul dintre pilonii statului de drept şi prin însăşi structura şi organizarea sa, un pilon destul de solid. Ca un amănunt interesant, pentru a fi cât mai independentă de celelalte instituţii federative şi prin urmare mai greu de manipulat, până şi locaţia fizică a curţii a fost stabilită la Karlsruhe ci nu în Bonn, Munchen sau Frankfurt unde se găsesc celelalte instituţii. După tot scandalul pe care l-am avut, să ne imaginăm ce bine ar fi fost ca de exemplu şi curtea noastră să fi fost la Braşov. Securiştii lui Băse probabil nu se mişcau la fel de uşor şi în Capitală monitorizând redacţiile ziarelor şi televiziunilor şi în Braşov făcând combinaţiile la care se pricep ei atât de bine încât să îi convingă pe judecători să voteze “cum e bine”.

Că de Germania depinde viitorul pe termen scurt şi mediu al Europei ştie toată lumea, dar dacă ar fi să elaborăm actorii puterii din Germania şi rolul jucat de fiecare, Curtea Constituţională de departe decide cadrul şi direcţia în care se pot mişca soluţiile şi variantele puse pe tablă. Bunăoară, pe 12 septembrie CCG va decide dacă ESM-ul (European Stability Mechanism) este conform constituţiei germane sau nu cumva atentează la suveranitatea nemţilor. Căci dacă trebuie să acoperi sute de miliarde de gărui ale grecilor şi spaniolilor din contribuţiile muncitorului neamţ este şi asta o problemă. Care problemă bineînţeles că este destul de delicată şi interpretabilă, după cum spunea şi un judecător din CC de la noi: legea e interpretabilă şi asta e măreţia dreptului. Nu am prins ideea şi am rămas mască că omul asta spune cu o asemenea indolenţă că el poate să taie şi să spânzure cum vrea muşchii lui fără să îl întrebe nimeni şi fără să dea nici o explicaţie.

ESM-ul este împreună cu celelalte “vehicule” speciale cu acronime răsunătoare unul din modurile prin care Germania va acoperi găurile ţărilor aflate în dificultate până când fie nu va mai avea cu ce (exclus, căci daca Germania e de acord, BCE poate tipării euroi la infinit) fie un nou partid ultranaţionalist răsărit de te miri unde îi va trece înapoi pe nemţi la marcă şi lucruri interesante se vor petrece. Nu am omis celelalte variante din ignoranţă ci pur şi simplu sunt de părere că oricât de mult s-ar discuta, săracii nu vor şi nu au de ce să iese din Zona Euro, chiar dacă vor intra în default. Este mult mai plauzibil însă ca bogaţii să se sature să plătească şi să iese. Şi nu neapărat bogaţii mari ci şi unul dintre bogaţii mici cum ar fi Finlanda sau Olanda. De altfel, Finlanda a tot dat semnale în ultimul timp dar nu numai (vezi solicitarea de garanţii pentru contribuţia Finlandei la banii din EFSF daţi Greciei acum un an) iar faptul că rezilienţa Olandei la “ideea europeana” s-a manifestat doar prin blocarea extinderii Schengenului este doar un amănunt secundar, esenţial fiind că în “nordul bogat” sunt destule ţări mici gata să renunţe la zona euro tocmai din aceleaşi motive pe care le-ar avea şi acum CCG ca să rejecteze ESM-ul.

De fapt, pe 12 Septembrie nu vom afla definitiv dacă ESM-ul este rejectat, ci doar dacă va fi pusă sub semnul întrebării constituţionalitatea acestuia, în care eventualitate ESM va fi blocat pentru cel mult 6 luni, perioada în care curtea va lua o decizie şi va evalua cât de constituţional este să plătească nemţii sute de miliarde pentru spanioli, greci, italieni, francezi etc. Mulţi analişti spun încă că nu trebuie să avem temeri: curtea va da OK-ul la ESM şi destrăbălarea poată să înceapă. Unii însă nu exclud ca pentru a accepta ESM-ul ca constituţional, CCG să solicite oarece … garanţii sau cedări de suveranitate din partea statelor beneficiare.

Una peste alta, decizia va fi interesantă şi va clarifica puţin traseul pe care va curge criza europeană în continuare. Foarte posibil ca lucrurile să se liniştească pentru o perioadă, ESM să se activeze, pieţele să se calmeze până la următoarea scadenţă, tiparniţa să tragă non-stop şi nici un pericol iminent să îi ţină nedormiţi pe la summit-uri de urgenţă pe miniştrii europeni de finanţe. Tot foarte posibil este ca o mână de ajutor să vină şi de la Fed cu QE3-ul (tiparniţa de dolari) şi să avem o noua mică mare scumpire la produse alimentare şi la petrol. Şi ca şi data trecută, să avem o noua primăvară “arabă”. Interesant de data aceasta va fi unde vor “răsări” mugurii revoltei …

Merkel: singură împotriva lumii

Se spune că Dumnezeu tine lumea si prin strunirea fortelor care o modeleaza. Bunaoara, prin ingaduirea raului pe care il fac sau prin iluminare tainica in anumite momente cheie ale isotriei, Dumnezeu ii directioneaza chiar pe cei care ne conduc ca lucrurile sa mearga acolo unde meritam. Pronia lui Dumnezeu este un melanj dincolo de puterea noastra de intelegere intre arbitrarea pe care Dumnezeu o face intre libertatea umana la fiecare nivel (indivie, familie, cetate, natie) si purtarea de grija parinteasca. Toti fiind copii Sai, Dumnezeu are grija ca raul facut de unii sa nu afecteze prea mult peste altii, mai mult decat aceia merita sau se pot folosi din acel rau. Dar de-ajuns filosofie pentru azi …

In toata nebunia de azi, din Europa, cand cei saraci se uita cu disperare catre nemti si asteapta ca acestia sa ii salveze pe toti, Merkel pare intr-adevar singura intre liderii lumii (intre cei care conteaza). Europenii, coplesiti de necazul care s-a copt peste noapte, fara sa se astepte ca tavalugul datoriilor se va prabusi tocmai acum, incearca sa mentina status-quo-ul si tanjesc cu netarmurita melancolie catre zilele cand deficitele nu erau o problema si sacul creditarii parea sa nu aiba fund. Cand nebunia creditarii cuprinsese toata Europa si mai ales noii veniti abia gustau si ei din “bunastarea” adusa de credit, politicienii nemti dezbateau indeaprins reforme structurale, intrevazand pericolele de la orizont. Au reusit sa le conceapa si sa le impuna, si au pregatit Germania pentru viitor. Criza s-a nimerit tocmai bine pentru nemti, ei fiind pregatiti din toate punctele de vedere si castigand tocmai prin increderea data de puterea economica si de indicatorii financiari pe care ii aveau si asta chiar in timp ce intern au avut de dus in spate partea estica cu toate bolile mostenite. Caci cand spunem Germania, spunem de fapt fosta Germanie Federala, estul nu a contat economic decat poate ca a tras in jos ceea ce ar fi fost un salt si mai accentuat al puterii germane.

A avut totusi si estul o mare contributie, faptul ca a dat-o pe Merkel. Nu vreau sa ii tin un elogiu dar este de admirat cum in aceasta lume nebuna in care majoritatea liderilor fac apel la tiparnita, la credit si la consum, uitand ca totusi, exista o realitate palpabila dincolo de virtualitatea sistemului financiar actual, Merkel este singura care face apel la trezire si la infruntarea realitatii.

Merkel nu accepta solitiile “rapide” propuse pentru a rezolva criza financiara, cum ar fi impartirea datoriilor. Multi zic ca nemtii sunt zgarciti si ca din cauza ca nu vor sa imparta si cu ceilalti bogatia lor nu vor sa poarte si ei din povara, desi sunt avantajati prin fluxul lichiditatilor catre ei. Problema este, asa cum spune si Merkel, ca asa cum degeaba platesti datoriile unui drogat, daca nu il vindeci de boala, nu faci decat sa amani prapadul si sa il lasi sa te traga si pe tine in groapa.

Azi, intr-un discurs in fata parlamentului (nemtii mai fac asta pentru ca sunt o democratie veribaila), Merkel a declarat:

“Toti ochii sunt inspre Germania. Dar stim ca puterea Germaniei nu este infinita. Responsabilitatea noastra ca cea mai mare economie a Europei este de a ne folosi puterea intr-un mod credibil pentru a putea fi de folos in mod deplin Europei”

Cu alte cuvinte, degeaba acopera Germania golurile actuale, daca nu se schimba nimic si betia deficitelor si a cheltuielilor se va continua.

“Toate resursele, toate masurile, toate pachetele vor ajunge praf si pulbere daca in cele din urma este clar ca acestea se vor extinde dincolo de capacitatea Germaniei. Este obligatia noastra sa facem ceea ce a fost neglijat pana acum, sa spargem cercul vicios al generarii de datorii si mai mari si a incalcari regulilor.”

Iata deci ca nu din zgarcenie nemtii se feresc de a umple gaurile imense facute de “porcusori” si de fapt de restul lumii, ci tocmai pentru ca inteleg boala si stiu ca a pune plasture peste o buba canceroasa nu rezolva nimic.

Carcotasii ar putea spune ca Merkel nu face decat sa tina un discurs care sa placa alegatorilor, ca doar si ei au alegeri. Tare ma tem ca daca Merkel chiar ar vrea sa fie populista discursul ar fi cu totul altul, si va aduc aminte remarcile unui ministru al unei tari mai la nord de Germania care a spus ca Europa ar trebui sa trimita tancuri peste protestatarii greci pentru ca acestia sa accepte austeritatea si sa-si plateasca datoriile. Fereasca Dumnezeu de vreun nationalist sau demagog in fruntea Germaniei, atunci ne-am apropia cu pasi repezi de o conflagratie, avand in vedere puterea Germaniei si mandria exacerbata a oamenilor de rand care pun pe seama inteligentei si harniciei lor succesul recent si performanta economiei Germaniei.

Trist este ca Merkel a ramas precum o lumanare plapanda intr-un mare intuneric. Nu cred sa aiba mare succes efortul ei si nu cred sa schimbe nemtii metehnele celorlalti. Mai debraga, Germania va cadea si ea in genunchi dusa fiind de uraganul deflatiei si adevaratele riscuri abia de aici incep.

Doctori români muncesc doar pe 600 euro pentru germani

– “nu e asa rau in Romania (oare?), dar lucrurile sunt foarte diferite aici”
– spitalul le mai da insa si de mancare si cazare, precum negrii aveau si eu o cocioaba pe plantatii
– doctorii straini trebuie sa invete nu doar germana dar si dialectele locale pentru a se intelege cu taranii bavarieni;
– pe directorii spitalelor germane nu ii mustra constiinta ca ii lasa fara doctori pe sarmanii romani, bulgari si mutenegreni care nu au posibilitatea sa liciteze mai mult pentru munca doctorilor si nu au nici guvernanti precum nemtii, deoarece deocamdata au de plata ratele la creditele luate de la bancile nemtesti si austriece care au finantat statul roman ca sa construiasca piscine olimpice, sali de sport si autostrazi pe hartie;

Niall Ferguson: Mai este mult până când criza din Europa se va stabiliza

Niall Ferguson [Wiki]:

– Profesor de Istorie la Harvard University
– a scris recent “Civilizations – The West and the Best”

Ce crede despre situatia actuala:

– daca acum cateva sute de ani europenii se speriau de dominatia germana, dupa doua razboaie de incercari, in sfarsit pe timp de pace nemtii au reusit asta; multi se sperie insa;
– ce discuta de fapt acum europenii este despre controlul fiscal al guvernului german asupra celorlalte tari din Europa;
– BCE trebuie sa faca mult mai mult pentru stabilizarea pietei bondurilor;
– pe langa criza datoriilor si criza suverana avem o criza a competitivitatii: germanii sunt mult mai productivi decat restul Europei;
– contractul social european s-a cam dus; statul care ofera bunastarii este pe moarte si nici Germania nu va scapa;

Nemţii o spun pe şleau: cucerim Grecia dar ei trebuie să creadă că îi ajutăm

Reporter: Consultant, guvernator, observator, care termen va descrie cel mai bine?

Horst: Eu as zice om de ajutor. Noi chiar incercam sa ii ajutam pe greci in eforturile de a realiza scopurile pe care ei si comisia europeana si troica le-au stabilit. E foarte important pentru noi ca acest ajutor sa fie vazut ca ajutor si nu ca o cucerire. Aceasta ar fi necompatibil cu mentalitatea si mandria grecilor.

Ce nu spune fratele european Forst este ca daca pica Grecia, pica Germania. Ajutandu-i pe greci, nemtii se ajuta in primul rand pe ei. Banii economisiti din taierile de salarii ale profesorilor greci si din renuntarea la medicamentele de cancer merg si in conturile bancherilor nemti care au aceeasi parte de vina in creditarea irationala a cheltuielilor fraudulente ale politicienilor greci. Daca pica sistemul bancar si se alege praf de Europa, grecii vor manca peste si cu masline in timp ce nemtii se vor manca intre ei.

Vezi si acest articol inrudit.

Iata cum Europa unita se construieste pas cu pas, incet-incet fiecare natie isi gaseste rolul in marea familie asa cum stim de la Mos Ion Roata: boierii cu boierii si iobagii cu iobagii. Vedem clar din mentalitatea lui Horst ca el nu isi face mustrari de constiinta pentru conationalii sai bancheri care in cardasie cu politicienii greci au dat tunuri: unii pentru dobanzi babane si altii pentru comisioane infime pe langa bonusurile celor dintai. Acum insa avem un vinovat: poporul grec.

1 2 3