De ce parte va fi Romania in cazul unui razboi Turcia-Grecia?

Turcia se afla deja in razboi in Siria, luptand direct impotriva kurzilor si mai putin direct impotriva rusilor, americanilor si a lui Assad. Scopul Turciei declarat este lupta impotriva teroristilor. Nu i-a luat mult lui Erdogan sa foloseasca aceeasi gogoasa de marketing pe care americanii o servesc lumii intregi inca din 2001. Scopul declarat mai putin vocal este refacerea Imperiului Otoman – atat spre nord cat si spre sud.

Frecusurile recente intre Grecia si Turcia pot oricand declansa un razboi. Desi ambele state sunt inca membre in NATO, am explicat in mai multe articole de ce NATO nu mai exista iar Turcia nu mai este de facto membru in NATO. Asa cum nimeni nu mai are vreo speranta ca Erdogan se va schimba peste noapte si va alinia la cerintele europenilor, desi discutiile UE-Turcia continua – in zadar, dar continua – tot asa nimeni nu mai are vreo speranta ca Turcia va lupta alaturi de SUA intr-un eventual razboi impotriva Rusiei. Dar ce zic eu?! Nici macar participarea Germaniei la un asemenea razboi nu este indeajuns de clara. A se vedea in acest sens abtinerea deloc intamplatoare a nemtilor de la recentele atacuri asupra Siriei (Italia de asemenea s-a abtinut) si declaratiile recente ale presedintelui neamt in favoarea rusilor [1].

In continuare as face o scurta prezentare a situatiei recente pentru a avea o imagine cat mai clara asupra riscului unui razboi turco-grec.

Incalcarile spatiului aerian: turcii au marit numarul de incalcari ale spatiului aerian grec; multitudinea insulelor disputate si granita dificila sunt un motiv pentru care spatiul aerian grec poate fi usor incalcat de turci, apararea deplina a acestuia fiind imposibila; stim ca Grecia a mostenit dupa impartealea din razboaiele anterioare nenumarate insule care geografic sunt mai apropiate de Turcia asiatica; poate unui scolar care nu stie istorie, aceasta i se pare ciudat, insa celor care stiu istorie li se pare ciudat ca turcilor li s-a dat atat de mult la imparteala din primul razboi mondial, ei fiind pierzatori; de altfel, bulgarii au si ei o mare parte din vina din cauza lacomiei lor, dar aici intram in altele si e treaba lui Junker sa ne aminteasca ca un razboi in Balcani poate izbucni oricand.

Grecii au tolerat la inceput aceste incalcari, mai ales la apelul americanilor care si-asa au probleme sa se inteleaga cu turcii cu privire la Siria, daramite sa le mai ceara si sa stea cuminti la granita cu grecii; evident, la fiecare provocare a turcilor, grecii trebuie sa raspunda prin trimiterea de avioane in zona, ca doar nu o sa raspunda cum au facut turcii cu avionul rus pe care l-au dat jos cand a intrat 2 minute peste o fasie de cativa kilometri din spatiul aerian turc; mai nou insa, grecii raspund la absolut orice provocare, mai ales dupa retorica si amenintarile politicienilor turci despre care am mai tratat intr-un articol din Februarie; astfel de declaratii sunt insa extrem de dese si nu le mai urmaresc.

De departe, cel mai important incident este capturarea de catre turci a unui soldat greci care a trecut granita la turci din greseala in timpul unei furtuni. Pana acum, nici europenii nu au reusit sa ii convinga pe turci sa il dea inapoi, acestia aducand motive hilare: ca nu il pot judeca deoarece soldatul nu are o adresa in Turcia ca sa il cheme in judecata. In plus, cererilor europenilor si ale grecilor turcii le raspund ca inca investigheaza incidentul. Nu au insa ce sa investigheze de atatea luni, era furtuna si soldatul s-a ratacit. Nu e prima data cand se intampla asta de o parte sau de alta. Insa Turcia trimite semnale grecilor si turcii se umfla in pene. Sau poate doar se razbuna pentru ca grecii nu au vrut sa extradeze cativa fugari turci care au participat la complotul impotriva lui Erdogan.

Grecii de asemenea incep sa devina si ei nervosi, mai ales pe masura ce victimele din randul soldatilor incep sa creasca. Pe langa soldatul capturat de turci, grecii au mai pierdut un pilot care a murit acum cateva zile intr-un zbor de interceptare a unui avion turcesc care incalcase spatiul aerian al Greciei. Pe insula din apropierea locului unde s-a prabusit pilotul, cativa grecii au ridicat un steag in memoria pilotului. Insula nelocuita este revendicata de ambele tari, de unde turcii pretind ca i-au fortat pe greci sa dea jos steagul.

Provocarile continua pana la acolo incat avioane de lupta turcesti au provocat elicopterul in care se afla presedintele grec Tsipras in vizita marti pe insula Kastellorizo [2]. Avioanele turcesti au cerut pilotului elicopterului sa le prezinte ruta, iar acestia au anuntat aviatia greaca care a trimis doua avioane care i-au gonit pe turci. Intre timp insa navele de coasta turcesti au flancat cealalta coasta a insulei vizitate de Tsipras. Frecusuri dupa frecusuri, focuri de avertisment, manevre si amenintari.

“Grecia nu ameninta pe nimeni (adica pe turci) dar nu ii este frica de nimeni (adica de turci), de asemenea ,” a declarat Tsipras, adaugand ca “nu vom ceda nicio mana de pamant”. “Vreau sa trimit un mesaj de cooperare si coexistenta pasnica dar de asemenea, de determinare” – conform Ekathimerini. Frecusuri au fost si vor mai fi vor spune optimistii.

Scanteia se poate aprinde oricand, fie din accident fie provocata. Turcii nu ar fi amplificat provocarile daca nu ar vrea sa fructifice momentul de slabiciune al grecilor care au ajuns paria Europei.

Sa vedem insa in continuare ce variante are Romania in cazul unui razboi greco-turc. Din start, neutralitatea este clar o iluzie. Nici macar NATO nu va putea sa calmeze cele doua parti, comandantul NATO (care arata ca un pacalici) aflat in vizita in Turcia declarand chiar ieri ca tensiunile greco-turce nu sunt o chestiune pentru NATO (cf Ekathimerini). Cu siguranta NATO are alte prioritati cum ar fi lupta cu teroristii din Afganistan si nu pacea si linistea cetatenilor tarilor membre, de aceea Stoltenberg a fost rezervat si aparent dezinteresat in detensionarea conflictului.

Pozitionarea Romaniei, dupa parerea mea, oricat de turbati ar fi conducatorii temporari, nu poate fi alta decat de partea Greciei, mai ale avant in vedere problemele pe care Turcia le pune americanilor in Siria si imaginea negativa pe care turcii au reusit sa si-o fabrice in ultimul timp in randul NATO atat prin traseul antidemocratic si progromul impotriva opozitiei din interior cat si prin actiunea din Siria in sfidarea Imperiului la care merita amintita si opozitia fata de prospectiunile companiiilor italiene din jurul Ciprului fata de care Turcia emite pretentii.

Mentinerea neutralitatii in viitorul razboi greco-turc, desi ar fi avantajoasa, cu siguranta ar fi greu de pastrat, avand in vedere prezenta bazelor americane pe teritoriul nostru. Cu siguranta Imperiul nu va rezista si va incerca eliminarea lui Erdogan in cazul unui razboi cu grecii, indiferent de casus beli. Este chiar de mirare de fapt, cum de americanii nu au folosit niciun false flag pana acum pe acest front pentru a-i provoca pe turci. Poate ca tocmai independenta fata de Imperiu si fermitatea grecilor ar fi o explicatie, grecii bazandu-se pe capacitatile proprii deocamdata si nefacand apel la NATO pana acum desi tehnic erau indreptatiti.

Neavand capacitati insa, Romania nu va putea contribui mult la razboi. Poate ceva avioane, poate ceva armament trimis grecilor si de ce nu cateva mii de soldati care vor apara probabil granita de sud a Bulgariei pentru a garanta ca acestora nu le vor trece prin cap alte prostii ca in vremea razboiului balcanic cand numai mandria bulgarilor a taiat avantul anti-otoman al fostelor pasalacuri.

Marele semn de intrebare in acest razboi va fi Rusia. Ca tara ortodoxa si cu puternice legaturi cu grecii, de departe Rusia se va plasa de partea Greciei. Jucatori de sah profesionisti, rusi nu se lasa amagiti de duplicitatea turcilor care doar acum o saptamana au salutat atacul americanilor asupra sirienilor. Poate razboiul cu grecii ar fi chiar o oportunitate nesperata pentru rusi de a avansa inspre sud si de a castiga doi iepuri dintr-o lovitura: Turcia prin ocupare si Grecia prin alianta.

Sa nu ne imaginam ca americanii sau europenii au capacitatea sau interesul sa apere Grecia in cazul unui razboi cu turcii. “Salvarea” financiara a grecilor, chiar daca nu l-a costat nimic pe europeanul de rand, s-a facut dupa lungi si grele tergivesari si oricum cu greu o putem declara salvare, mai degraba o putem numi aruncarea unui os. Greci au ros insa destule oase ale europenilor incat sa fie tentati de un alt protector si Putin daca va fi nevoie, nu va refuza o asemenea oportunitate care ii va oferi sansa nu doar sa dea o lovitura importanta blocului NATO dar si sa avanseze pana in coasta europenilor si sa faca din Marea Neagra un lac rusesc, un vis mai vechi de-al lor.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] German President Worried About West-Russia ‘Alienation,’ Calls For Dialogue

Războiul Rusia-Turcia / skirmish-urile cu Grecia

Consilierul șef al președintelui turc Erdogan a amenințat prim-ministrul grec că o să-i rupă picioarele. “Atena o să dea de mânia Turciei mai rău decât Afrim” a avertizat turcul într-un show de televiziune.

Sursa foto / știre: http://www.keeptalkinggreece.com/2018/02/01/bulut-imia-greece-threats-turkey/

Cu privire la prim-ministru, a declarat: “O să rupem mâinile și picioarele oficialilor, ale prim-ministrului și ale oricărui ministru care va încerca să puna piciorul pe inusla Kardak/Imia islet din Marea Egee”.

Amenințările turcului vin la câteva zile după ce ministrul grec al apărării a navigat la Imia și a aruncat în mare o coroană de flori în onoarea celor trei soldați greci căzuți la datorie în conflictul cu turcii din zonă în 1996.

Reamintim cititorilor mai noi, că există profeții ortodoxe care prevăd distrugerea Turciei de către Rusia, profeții tratate în numeroase articole mai vechi în care aminteam și despre tratatul de securitate între Rusia și Grecia prin care Rusia garantează securitatea Greciei. De asemenea, reamintim că de facto Turcia nu mai este membru NATO, unul dintre principalele contestari ale acestui scenariu pe care l-am prezentat cu ceva ani buni în urmă când nimeni nu prevedea răcirea relațiilro turco-americane până la acest nivel.

Noutăți ale frecușurilor NATO-Turcia apar zilnic și nu ne vom mai ocupa de ele. Iată doar o știre recentă: General turc ameninta Washington-ul să nu streseze Turcia și să o împingă spre Iran și Rusia“.

Alinierea stelelor

“Current events form future trends” – tineti minte zicala asta, de care am mai amintit. Micile fisuri intr-un bloc se vor face ditamai crapaturi cand vine cutremurul. Fie in urma cutremurului, fie treptat prin deplasarea ferma desi inca constransa de anumite depentende, Grecia se apropie cu pasi indubitabili inspre Rusia.

ZF titreaza: “Întorsătură de situaţie în cazul avionului rusesc doborât de Turcia“. Desi intorsatura e numai in capul lor, suntem nevoiti sa citam Ziarul Financiar, deoarece sunt singurii care au acoperit deocamdata stirea:

Bombardierul rus a fost doborât în spaţiul aerian al Siriei, afirmă ministrul grec al Apărării, Panos Kammenos, contestând afirmaţiile Turciei, care susţine că avionul militar intrase câteva secunde în spaţiul aerian turc. (sursa)

Ce mai putem spune despre aceasta situatie “intoarsa” decat ca era de asteptat ca Grecia sa fie de partea rusilor, desi nu era de asteptat sa scoata vreo vorba asa din senin. Eu pun deci semnul de intrebare de ce abia acum au glasuit grecii intr-o problema atat de importanta, in urma careia se putea porni razboiul mondial intre Rusia si NATO? Au fost ocupati cu taiatul pensiilor si implementarea programului de bailout? Sau poate abia acum le-au cerut rusii sa zica si ei ceva… Misterul este mare, mai ales ca probabil radarul grecesc – pe care isi bazeaza decizia ministrul apararii grec – avea datele de atunci, inca din zilele ulterioare incidentului, deci ministrul grec Kammenons este de partea adevarului … cu niscavai intarziere.

Ar mai fi de amintit ca SUA au declarat ca datele lor aratau ca rusii au intrat in spatiul turcesc. Deci se bat cap in cap radarele acelorasi state NATO?! Cum pot americanii si grecii sa lupte impreuna daca nici radarele lor nu bat la fel? Grecii nu au tot tehnologie NATO?

Asemenea miscari in front, desi par mici “replici intre frati” sau impunsaturi intre dusmani vesnici care au fost tinuti sa nu se bata doar de apartenenta la NATO, nu sunt deloc mici si nu sunt deloc gesturi simbolice. Fisurile astea denota linia de front in viitorul conflict si nu sunt doar niste mesaje de sustinere cu rol propagandistic ci poate chiar niste avertismente directe pentru americani.

Despre importanta strategica a Greciei, am mai amintit in cateva articole, cand a fost riscul de grexitul. Am subliniat atunci ca Grecia in ultima instanta isi poate inchiria Piraeus-ul rusilor. O asemenea ocazie, ca punerea la colt a Greciei, nu putea fi ratata de rusi. Cu siguranta rusii ar fi vrut sa ii cumpere pe greci, problema a fost fie ca nu aveau cu ce, fie ca nu aveau incredere in conducatorii grecilor. Sau poate stiau rusii ca o sa vina vremea cand grecii o sa se vanda si mai ieftin si poate o sa le ofere Piraeus-ul gratis? Cum ar fi de exemplu un atac din partea turcilor …

Nu mai mentionez profetia, pentru ca sper sa fac un nou articol cu referinte la carti pentru ca poate exista carcotasi care cred ca previziunile despre razboiul ruso-turc sunt post-factum si nu de prin anii 92-93 …

In final doresc sa mai adaug ca pe langa declaratia ministrului grec (veche cam de pe 30 noiembrie totusi), nici Tsipras nu s-a lasat mai prejos si i-a impuns pe turci cu cateva remarci de genul: daca v-am lovi noi de cate ori ne violati voi spatiul aerian …

Grecia: manipularea prin ocultare

Am urmarit articolele si comentariile oamenilor cu privire la Grecia. Niciunde in tot ce s-a discutat recent, nu prea se mentioneaza cum s-a ajuns aici.

Este binecunoscut ca memoria publica este extrem de scurta si breaking news-ul acopera tot ce s-a intamplat cu 2-3 zile in urma. Suntem zilnic bombardati de stiri si mesaje din te miri ce colt al lumii si oare cati oameni mai pot sa aiba o imagine cat mai clara si cat mai precisa asupra unor evenimente trecute, chiar daca oricum imaginea noastra este rodul unei infromari fragmentare, subiective.

Dar oare conteaza ce parere au oamenii din ziua de azi, mai conteaza oare cartofii de canapea ce gandesc cu privire la un anume subiect firebinte al zilei? Este greu de zis, manipularea este un subiect extrem de complicat si personal ma consider total necunoscator si asta mai ales dupa ce am citit ultimul numar al revistei Sinteze care este dedicat exact acestui subiect.

Sa revenim deci la datoria Greciei: 300 de miliarde! O astfel de datorie, spune Webster Tarpley, nu ar putea fi facuta prin altceva decat prin derivative – arme financiare de distrugere in masa, cum le numea Warren Buffet. A existat un moment in 2011-2012 cand datoria bancilor grecesti a fost mutata la bugetul de stat, prin presiunea guvernelor occidentale carora le era frica de impactul falimentului bancilor grecesti cu filiale in Europa de Est deja ingenuncheata de criza si prin urmare in schimbul unui imprumut catre statul grec, au conditionat trecerea datoriilor catre stat – lucru care s-a intamplat de asemenea si in Marea Britanie, Irlanda, Spania si probabil multe alte tari.

Intelege oare ce inseamna asta, romanul care ii critica pe greci si ii face lenesi, privindu-i de sus si alaturandu-se cu acrivie corului animalelor inraite care ranjesc acum cu manie si turbare catre greci, privindu-i de sus si afirmand: “asa va trebuie, Grecia a fost pusa acolo unde ii este locul” – dupa cum ilustreaza un trust de presa german:

grecia-pusa-la-loc

 

Nu doar ocultarea este insa principala tehnica de manipulare folosita in cazul Grecia, ci probabil toate tehnicile posibile. Sunt sigur ca un profesor de jurnalistica va folosi intr-un curs viitor cazul Grecia pentru a exemplifica toate nuantele manipularii moderne in cazul Greciei.

Cu privire la datorie, trebuie sa urmarim istoricul acesteia si sa urmarim in paralel programul QE al americanilor. Vedem cum inainte de cascada de bailout-uri si masuri de austeritate, a fost taierea ratingului datoriei grecesti si cresterea yield-urilor. Yield-ul la bonduri – cine mai stie oare ce inseamna asta? Credit Default Swaps – intelege oare omul de rand ca prin aceste pariuri o tara poate fi pusa in genunchi de o banca de marime medie din Londra sau New York?

Povestea este mai lunga, a urmat transferul de pe bancile elene catre stat si ulterior show-ul s-a prelungit in mai multe etape. Bancherii au castigat sume imense pana cand mare parte din bonduri au fost transferate catre BCE si UE prin programele de bailout succesive. Si iata pe scurt cum s-a ajuns aici si de ce datoria greceasca este una odioasa insa din pacate poporul desi intuieste – doar o mica parte din banii primiti a intrat in tara – nu o intelege si prin urmare, nu se revolta indeajuns pentru a forta rejectarea acesteia si redobandirea independentei nationale. Caderea Greciei este poate si caderea ultimei sperante. Daca grecii nu au reusit oare care popor sa aiba curajul si taria sa stea in fata bancherilor?

Iata ca trecem prin vremuri in care informatia conteaza, dar nu orice informatie, ci informatia cat mai precisa. La ce ne foloseste sa intelegem cauza crizei din Grecia? Pentru a ne pregati: in toamna poate urma Romania!

Grexitul e doar on-hold

Satul de Grecia ...

Satul de Grecia dupa atatea suvlaki-uri si mythos-uri nu prea mitice

Am revenit recent din Grecia si sunt cam saturat pana peste gat de Grecia dupa atatea suvlaki-uri si mythos-uri. E o tara frumoasa si o sa revin cu ceva mai multe note. O sa continui totusi sa postez stirea zilei pe greciaincriza.info, dar vreau doar sa spun ca dau maxim 2-3 zile deal-ului de astazi care nu cred ca va rezista prea mult.

Grecii stau prea bine si sunt prea independenti ca sa tolereze ce le baga pe gat europenii si vor da flit fara remuscari. Sa nu uitam ca Tsipras este moderatul din Syriza si deja si-a cam pierdut alura de erou national in ultimele zile. Grecii au invatat ca se poate trai si fara bancomate in astea ultimele doua saptamani si oricum majoritatea erau pregatiti de mai mult timp de lucruri mult mai grave.

Companiile grecesti de mult timp au deja filiale in Cipru ca sa rezolve problemele cu platile, deci urmeaza noi proteste de strada si probabil alegeri anticipate in Grecia. Cat despre ultimatum, europenii se amagesc crunt.

Si apropos de cei care se tem sa mearga in Grecia: stati linistiti, drumul de la Sofia la Kulata era plin de camioane desi m-am intors duminica, benzina am gasit si pe cele mai izolate insulici si cash-ul rezolva orice problema … Ah, si inca un amanunt important: incepand de azi (13 Iulie) in magazine incepe saptamana promotiilor, cu discount-uri de pana la 50%!

oxi-aristotelis

OXI pe toti peretii. Ca sa nu mint, o data parca am vazut si un NE

De ce l-a sunat Putin pe Tsipras?

Reuters este un trust de presa serios care nu publica zvonuri si stiri aiurea. Conform Reusters, luni Putin l-a sunat pe Tsipras sa discute. Deci, Putin a fost INITIATORUL apelului si a fost primul lider probabil care a tratat cu Tsipras dupa aflarea rezultatului. Acum, ce credeti, Putin l-a sunat pe Alexis doar ca sa il felicite? Il vedeti pe Putin genul de lider care sa sune o tara mica din UE doar ca sa felicite un lider pentru castigarea unui referendum pe o problema putin relevata – in aparenta – pentru Rusia?

Putin nu e orice lider si poate nu a fost primul care l-a sunat pe Tsipras. Nu am gasit insa in nici un articol de presa despre ce au discutat cei doi si care a fost tema discutiei. Si chiar daca am fi aflat tema, nu putem stii amanuntele. Si chiar daca nu stim tema, putin probabil ca poate fi alta decat rezultatului referendumului. Prin urmare, putem specula cum a decurs dialogul:

Putin: Domnule Tsipras, cate miliarde aveti nevoie?

 

 

Tsipras: vreo 2-3 pe luna, cam atat ne costa pensiile si salariile bugetarilor

 

Putin: cam mult; noi nu prea avem bani, dar un miliard va putem oferi, daca ne dati Piraeus-ul …

Tsipras: pai ce vreti sa faceti cu el?

Putin: comert; semnam un tratat: noi facem comert si va dam in schimb un miliard de euro pe luna pe el;

Tsipras: interesant, sa vedem ce zic nemtii si daca e nevoie, va sun

Putin: OK; sper insa ca nu e nevoie sa subliniez ca noi am vrea sa putem aduce orice tip de nave in port; altfel, nu ne intereseaza

Tsipras: da, nu e nevoie sa mentionat, se intelege …

Putin: o zi buna, ne auzim

Tsipras: OK, daca sunt probleme, va sun; ma scuzati, mai am o intrebare: daca iesim si din NATO cat ne puteti oferi?

Putin: ramane de vazut; sa le facem insa pas cu pas …

Tsipras: bine gandit; mutumesc! Dazvidania!

Tarile foste comuniste cearta Grecia pe un ton dur

Tarile foste comuniste actuale membre in zona euro, dupa ce au facut reforme si au implementat austeritati, trateaza acum cu dispret si superioritate Grecia pentru votul negativ impotriva austeritatii.

Estonia, Letonia, Lituania si Slovacia au insistat ca sunt prea sarace ca sa plateasca pentru greselile grecilor mai bogati si le striga ca ar fi trebuit sa se tina de masurile de austeritate continute in programul de bailout refuzat de guvernul Syriza.

Agentiile de presa citeaza coafeze sau ospatarite din Bratislava care declara ca nu li se pare corect ca pensiile in Grecia sa fie de 1000 euro in timp ce ele castiga 3-400 euro. Inca o data bancherii reusesc sa divizeze popoarele, oamenii neintelegand si nestiind ce se afla in spatele ingineriilor financiare care au dus la falimentul Greciei.

In orice caz, multe tari mici nu au contribuit la fondul comun din care a fost mentinuta pana acum pe linia de plutire Grecia. Slovacia de exemplu a contribuit cu zero euro la fondurile de bailout de pana acum.

“Sa moara capra vecinului” nu este doar un proverb romanesc. Iata ce declara Maie Mets, un pensionar din Estonia: “Din ce inteleg, standardul de viata din Grecia este mai mare decat cel din Estonia. E normal ca grecii sa isi plateasca datoriile”. Altfel spus, daca erau mai saraci ca noi, as mai zice, dar asa … nu le e rusine la greci sa nu isi plateasca datoriile?

Iata deci cum se coace un nou razboi mondial, cum prin propaganda si masinatiuni financiare si politice, popoarele sunt ridicate unele impotriva altora, ignorand elefantul din camera, care este tocmai sistemul financiar care acum striga ca datornicii trebuie sa plateasca.

Sursa citatelor: Ekhatimerini

Tsipras si arta razboiului

tsipras-arta-razboiuluiPoate fi prea devreme sa il declar pe Tsipras invingator, dar nu ezit sa o fac. Desi inca nu si-a aratat asul din maneca – toate la timpul lor – miscarea cu referendumul este absolut geniala.

Faptul ca Tsipras, Varoufakis si mai toti grecii cu scaun la cap sunt de acord ca datoriile sunt imposibil de platit si trebuie facut default-ul, este clar. Grecia are datorii de peste 300% din PIB si nici o sansa sa le plateasca. Cata vreme o tara nu are perspective de dezvoltare, investitiile vor fi zero si fara investitii dezvoltarea este imposibila. Dar nu doar investitiile sunt problema, ci si forta de munca calificata si mintile luminate. In toata perioada asta de “austeritate”, somajul a crescut si grecii care au putut au emigrat. Grecia nu are alternative, europenilor le-ar conveni sa stranga cu usa pe greci, sa ii dea exemplu spaniolilor, portugheilor, irlandezilor, italienilor si francezilor, chiar daca e clar pentru toata lumea ca nu exista perspectiva platii datoriilor, oricate taieri s-ar face.

Problema lui Tsipras era insa ca nu avea cum sa declare el exitul sau default-ul si intoarcerea la drahma, putand sa riste haos sau razboi civil si in cel mai rau caz, lovitura de palat prin care guvernul Syriza sa fie inlocuit peste noapte cu un guvern “tehnocrat” pro-european, pro-austeritate cum s-a mai intamplat la italieni.

Ca sa intelegem situatia din Grecia, mai concret ce vrea poporul, sa dam doua cifre: 80% vor sa ramana in UE si 80% nu vor masuri de austeritate. Iata deci, cat de dificil ar fi fost pentru Tsipras sa declare default-ul si exitul aiurea cand 80% vor in UE. Pe de alta parte, cum 80% nu vor austeritate, Tsipras s-a tinut cu dintii sa nu accepte conditiile care impuneau austeritatea: taierea pensiilor, marirea varstei de pensionare, marirea TVA-ului.

Acum, pe ultima suta de metri, europenii sunt pusi in fata unei situatii ciudate: daca accepta referendumul si gasesc o solutie pentru prelungirea deadline-ului, e posibil ca la referendum, poporul sa accepte memorandumul. Multe sondaje inclina in directia asta. Pe de alta parte insa, ministrii de finante si liderii europeni sunt deja cu nervii la pamant si nu ii mai suporta pe greci. Multi au tot zis ca “trebuie facut orice”, “vom face orice”, etc si in esenta unitatea europeana este o idee politica, aspectele financiare sunt secundare. Grecii doar incurca planul nemtilor care vor sa bage austeritatea pe gat tuturor europenilor, alternativa fiind sa accepte stergerea datoriilor, ori dupa cum vom vedea intr-un articol viitor, stergerea datoriilor nu face parte din planul pentru un brave new world. Pe scurt. ORDO AB CHAO

Luand acum la boabe marunte variantele europenilor, cred ca putem spune cu certitudine ca nu pot trece cu vederea referendumul, nu pot usui Grecia doar pe motiv ca deadline-ul a expirat, existand perspectiva acceptarii a acordului, chiar printr-un referendum. Deci europenii sunt in incurcatura si vor fi nevoiti sa mearga pe varianta referendumului. Si chiar daca din sictir dupa atatea negocieri europenii vor rejecta propunerea si vor face fara rost referendumul, in acest caz, Tsipras va putea spune poporului grec: “aceasta este Europa in care vreti sa ramanem? O Europa care nu vrea sa auda vocea popoarelor, care nu accepta votul liber, democrat?”.

Eu banuiesc ca Tsipras avea in cap varianta cu referendumul inca de vineri, daca nu cumva de mai mult timp. Dupa cum stim, el a declarat la finalul intalnirii cu Merkel si cu ceilalti lideri europeni ca el apara democratia si valorile europene. Avea in cap clar ca o sa propuna referendum.

Saptamana asta, Syriza o sa faca tot ce poate sa convinga poporul ca trebuie sa voteze nu, si astfel, Tsipras va avea mandatul pentru exit si va putea scoate asul din maneca. Care as nu e deloc nesemnificativ. Grecia va fi un exemplu pentru toti porcusorii si UE va avea o mica mare problema. Si nu ma refer doar la cutia neagra a derivatelor, ci la simbolul europenismului care nu accepta votul popular, solidaritatea si intelegerea nu exista, ci doar pumnul de fier al deadline-urilor si ultimatumurilor.

Daca poporul insa va vota pentru acceptarea memorandumului, Syriza isi va da demisia si Grecia va avea alegeri anticipate. Dupa o perioada de haos si in care un nou guvern pro-european va prelua stafeta implementarii masurilor de austeritate, in nici un caz nu se vor calma lucrurile, ci este doar treaba de timp pana cand Tsipras va reveni din nou la putere cu o popularitate si mai mare.

Euclid nu taie pensiile

Euclid Tsakalotos este “sef de negocieri” al grecilor. A fost pus sef cand europenii l-au rejectat pe Varoufakis de la discutii si au cerut pe cineva mai “credibil”. Sunt placut surprins sa vad cat de tari sunt grecii, nu doar ca ministrul de finante este fost profesor universitar pe la facultati in afara si specialist in “Teoria Jocurilor” dar chiar si Euclid, un rang secundar, pare un tip destul de destept.

Nu doar ca grecii sunt fermi si hotarati in pozitia lor, dar se pare ca au o strategie si ca toti trag in aceeasi directie, mentin discursul, mentin amenintarile si nu dau inapoi.

“Ca guvern progresiv (atentie, nu zice socialist!), vom alege mereu sa platim mai intai pensiile si salariile inainte sa platim creditorii”

 

Ca si in articolul anterior, imaginati-va pe “domnisoara usturoi” sai pe Antonescu “mather and father” intr-o pozitie similara, de discutii si negocieri …

1 2 3 10