Copiii haloween – generația marshmallow

Nu va speriati! Vor fi doar fantome prietenoase si vrajitoare dragute! Ia-ti coada de matura si hai la petrecere! Petrecaretii se vor putea indulci cu o groaza de dulciuri, degete de vrajitoare, placinta cu dovleac, sucuri si cate si mai cate….

Anutuțul de mai sus este extras dintr-un material promoțional la o petrecere de Haloween pentru copii organizată aiurea undeva în București. O căutare publică pe Facebook după cuvintele “petrecere Haloween” ne dă o imagine clară a fenomenului Haloween în România, mai ales în cadrul educațional. La o școală din București, unei fetițe, pentru serbarea de Haloween, i-a fost “alocată” poezia “In The Graveyard” pe care o puteți vedea mai jos.

in-the-graveyard

Definesc generația marshmallow puștanii până în clasa a 8-a sau a a 9-a (granița e fluidă) care sunt crescuți în epoca Internetului cu desene la smartphone, tablete, jocuri, X-Box, Playstation și în care părinții lor și-au pus nădejdea că o să reușească în viață fie “cu calculatoarele” (cei mai optimiști), fie emigrând afară și integrându-se în străinătate după modelul atâtor români care au reușit deja și stârnesc nu de puține ori invidia (total nevinovată) celor care nu au reușit încă să fugă, fie din neputință, fie din … inerție (ca să nu divagăm).

Fenomenul acesta social este extrem de puțin explicat și înțeles: opțiunea emigrării ca formulă de succes în viață – idealul majorității covârșitoare a românilor. Vor trece mulți ani până când fenomenul va fi înțeles și explicat deoarece acest fenomen este în plină floare. Fiecare avem rude sau prieteni care au plecat. Fie că ținem sau nu prea mult legătura cu ei, fie că ne vedem și vorbim doar de Crăciun sau de Paști, emigranții sunt în general bine, sau cel puțin așa se prezintă. Evident că pentru a nu ne face inimă rea prea mare, românii rămași se gândesc: ce dacă, măcar aici sunt cu ai noștri, nu sunt tratat ca străin. Sau: eu nu aș putea să sufăr umilințele și greutățile din afară. Altfel spus, când invidia ne roade, instinctul nostru de autoconservare ne aduce gânduri liniștitoare din categoria “Fie pâinea cât de rea …”.

Nu vreau să par fin observator social. Însă visul la emigrare este atât de profund întipărit și impregnat în mentalul colectiv al românilor încât este de multe ori rumegat și adus în discuții chiar dacă nu este luat serios în calcul până și de românii care o duc bine aici și care dacă ar emigra nu doar că nu ar duce-o în afară la fel ca aici, dar ar avea și serioase probleme de adaptare. Pentru ca una este adaptarea pentru muritorul de foame care nu are alternative și alta pentru un român care aici trăiește boierește. Nu mică mi-a fost mirarea când până și un amic politician destul de bine plasat amintea într-o discuție recentă că a intrat în discuții cu soția să plece și chiar ajunsese să facă calcule financiare.

În general însă, tema emigrării este folosită doar ca glumă, materie de refulare sau este păstrată în punguța de soluții de criză și scoasă de acolo doar când e nevoie și atunci poate doar ca “loc de dat cu capul” unde să nu te doară prea mult în condițiile în care alternativa ar fi urcarea pe pereți.

Nu iau în discuție în acest articol, cazul celor care trec sau au trecut la fapte (să zicem 2-3 milioane din cele 22-23 câți suntem, adică 1 din 10). La câte crize au trecut peste noi, marea emigrare cred că s-a produs și acum nu ar mai exista “materie primă” decât poate în rândul tinerilor aboslvenți care nu sunt încă asezați și sunt mai ușor de dezrădăcinat decât cei care au deja o familie și poate au deja o carieră și copii facând plecarea greu posibilă, mai ales în vremuri în care creșterea PIB-ului ne dă titluatura de tigru economic și politicienii se bat în promisiuni de măriri de salarii și tăieri de impozite.

Însă în gândul fiecărui părinte care a supraviețuit în minunata noastră țărișoară cu toate șocurile aduse de crize economice, politice și mai nou geopolitice, copilul său trebuie să fie mereu pregătit să fugă și pentru asta trebuie să învețe neapărat limba engleză. Nu cred să fie o materie mai importantă pentru majoritatea părinților decât limba engleză. Am și un argument: singura materie la care în clasele 1-4 este adus un profesor specializat (pentru că cica doamna nu ar știi să îi învețe un one-two-free) este limba engleză. Dar nu doar la 1-4, ci și la toate grădinițele, limba engleză este extracuriculara pentru care oricare părinte plătește fără să clipească în plus, numai ca copilul să învețe cât mai repede limba engleză, ca să nu … “rămână în urmă”, ca și cum fuga ar fi iminentă și ar trebui să plece peste noapte, nu ar avea 12 ani în care să tot învețe engleza dacă oricum e condamnat la emigrare încă de la vârsta de grădiniță.

De aceea, părinții nu zic nimic cu privire la petrecerile de Haloween, oricât de morbide ar fi, pentru că li se spune la TV ca acestea vin din SUA. Ori, cum în SUA se vorbește engleza și cum petrecerile / serbările  sunt în general în limba engleză, părinții sunt satisfăcuți că copiii lor au încă un prilej de a asimila cultură americană, făcând – în mintea lor – integrarea cât mai facilă și oferindu-le astfel șansa unui viitor mai bun.

Din același motiv – modelarea copiilor pentru integrarea în cultura occidentală – există și acreala cu care mulți părinți privesc educația religioasă considerată de ei a fi anacronică și periculoasă în perspectiva unei emigrări.  Asta mai ales dacă luăm în calcul Corectitudinea Politică – noul sistem ideologic (adică religie) în jurul căruia se învârte societatea occidentală, de la legislație și educație, până la norme sociale, discurs public, teme culturale etc.

Astfel s-ar explica și repulsia față de ora de religie a unor părinți nu neapărat atei, ba chiar credincioși (chiar dacă căldicei) care de teama excluziunii în perspectiva emigrării, le e teamă ca copii lor să nu fie “îndoctrinați” de “popii bărboși extremiști” și prin urmare sunt foarte exigenți când li se cere opinia cu privire la programa orei de religie. Deși în general, astfel de topicuri și discuții sunt lansate de presa sau anumite organizații “deschise”, nu este total neadevărat dacă spunem că probabil majoritatea părinților dacă ar fi întrebați dacă sunt de acord ca copiilor să li se predea o lecție despre rai și iad, ar răspunde nu.

Religia, în mintea lor formatată de ProTV, trebuie să îi învețe pe copii de bine, nu de iad, draci și pedepse. Haloween-ul este însă altceva, e o sărbătoare cool despre care se vorbește și la TV, deci este acceptată social, ba chiar drăguță având în vedere picanteria costumelor și a tematicii.

Copii crecuți astăzi sunt robii trendurilor. Ei vor fi mase de manevră pentru politrucii de mâine care vor fi doar niște păpuși manipulate de marile corporații, bancheri și miliardari “filantropi” prin intermediul asociatiilor “deschise”, ONG-urilor progresiste și a think-tank-urilor sau formelor specifice de inginerie sociala care or prinde atunci.

Puțini români au auzit de mișcarea Occupy. O tentativă eșuată de schimbare, poate cântecul de lebădă al tinerilor cazuți deja victime societății post-moderne super-financializate, super-tehnologizate și super-manipulate. În ciuda curajului și capacității de conștientizare a problemelor, mișcarea Occupy a fost deturnată facil prin integrarea a câtorva agenți de influență care au neutralizat principalii vectori de schimbare care ar fi putut oferi o șansă de succes acestei tentativă de revoluție care a avut loc în SUA. Iar acești vectori au fost: un program, o organizare, un plan de actiune. Toti aceștia trei, au fost neutralizați de agenții de influență în cel mai simplu mod: sugerând, repetând agresiv și promovând ideile contrare: fără program, fără lideri, fără solicitări sau acțiuni concrete, organizate.

Am urmărit îndeaproape desfășurarea protestelor și evoluția acestora. Totul a fost atât de bine deturnat încât mulți tineri care mai aveau o oarecare rezistență la manipulare și aveau o minimă trezvie, au realizat fenomenul și s-au retras deznadajduiți din luptă. Câteva articole despre Occupy am scris la vremea respectivă, ce vreau însă să subliniez: poate nici o mișcare de protest nu a fost deturnată mai ca la carte ca aceasta, deoarece tinerii milenariști sunt o generație de jeleu: au o oarecare fermitate, nu se dilueaza complet, au o oarecare consistență, nu se fac praf la primul impact, însă fiind translucizi, nu au substanță. Și, fiind crescuți cu substanțe sintetice, industriale, fără vitaminele moralității, sau proteinele tradiției, au căzut ușor victime la diluanții sistemului, fiind manipulați și deturnați rapid și capital – faptul că în ultimii 5 ani nu a mai avut loc nici o mișcare socială deși situația nu s-a imbunătățit prea mult, poate chiar s-a înrăutățit (vezi problemele cu negri sau cu emigranții), sunt o mărturie.

În mod similar și generația marshmallow de la noi, copii crescuți într-o societate bolnavă care se zbate precum o muscă fără cap încercând să imite modelul european, fără repere sau cu repere confuze, difuze și în continuă transformare, supusă poate celui mai puternic șoc informațional al istoriei prin datul vremurilor pe care le trăim, va fi poate prima generație ancorată mai mult în virtual decât în realitate.

Prin virtual neînțelegând doar lumea jocurilor, a filmelor și a Internetului – mitologia postmodernă, cât mai ales virtualitatea sensului existențial, aspirațional și psihologic, care vor fi toate “aprinse” și “activate” de algoritmii de inginerie socială fabricați în laboratoarele tenebre ale creatorilor de trenduri și propagate în mintea lor prin întreaga “rețea” de comunicare care include toate despre care am mai amintit (Internet, media, rețele sociale) dar în primul rând școala.

În această nouă bravă lume, singurii supraviețuitori vor fi hackerii. Cei care vor cunoaște bine rețeaua, cei care vor avea curiozitatea să descopere cum funcționează protocoalele și fluxul informațional și cei care vor avea curajul să treacă dincolo de firewall-uri, până în cele mai ascunse fisiere, căutând coduri sursă și decriptând secrete cât mai interesante și mai șocante. Iar apoi, se vor lupta șă facă publice aceste documente, să îi convingă și pe alții de autenticitatea lor, indemnăndu-i să se trezească din somn și să se revolte.