De ce controlul preturilor va aduce un dezastru mai mare decat coronavirusul

Calculele reci despre care vorbeam intr-un articol trecut nu au fost facute bine si deja vedem consecintele. Pe masura ce pseudo-carantina blocheaza economia in timp ce bugetarii care freaca menta si acum nu mai trebuie sa mearga acasa, umplu parcarile la mall-uri si la hypermarket-urile de bricolaj, micile firme se confrunta cu probleme din ce in ce mai mari, fiind afectate sectoare din ce in ce mai variate. Blocajul se intinge ca o metastaza foarte agresiva in intreaga economie. Au fost mai intai agentiile de turism, apoi companiile aeriene. Apoi au scazut vanzarile de masini (in SUA martie s-au vandut de sase ori mai putine masini ca anul trecut), apoi s-a introdus carantina. S-au inchis cabinetele medicale, spitalele private, florariile si companiile medii si mari au inceput sa inchida si ele de tot portile pe masura ce cererea de produse a inghetat. Am vazut un interviu cu un producator de confectii care spunea ca deja vanzarile se injumatatisera cu o luna inainte. Preturile la produsele alimentare au crescut mai mult decat ne va arata INS-ul. Nu doar ca exista penurie la anumite produse, dar se pare ca lanturile de hypermarket-uri au inceput sa aiba probleme foarte mari la aprovizionare pe unele categorii de produse total nejustificat. De exemplu, nu se mai gasesc mere in Profi sau Selgros. In schimb, sunt mere in piata. Nu imi explic motivul, dar este cert ca problemele abia au inceput, la nicio luna de la inceperea “distractiei”. Marile hypermarket-uri au rezistat tentatiei sa mareasca preturile, fiind probabil presate de sus. Stim ca guvernantii s-au tot laudat ca “tin legatura” cu marii distribuitori, in sensul ca probabil le pun pistolul la cap: tineti preturile jos, altfel va inchidem si lasam doar magazinele mici. Prin urmare, neavand optiune, avand deja investitii masive si avand oricum acces in tarile mama la conducta de credite cu dobanzi aproape de zero, marile lanturi isi vor permite sa tina preturile scazute, cel putin pe adaosul lor. Caci aici este explicatia penuriei. De ce credeti ca in Profi sau Selgros nu sunt mere si faina, nu prea mai sunt cartofi si drojdie, dar la micile magazine si in piete sunt? Pentru ca producatorii au marit preturile catre hypermarketuri si hypermarketurile sunt cu pistolul la cap din partea guvernantilor si nu pot sa accepte pretul marit. Guvernul le cere acestora sa nu accepte preturi marite pentru a frana (bloca spera ei) inflatia. In schimb, guvernul nu poate controla toate lanturile de distribuire si prin urmare, in acele magazine mici care cumpara direct de la producatori / distribuitori si in piete unde vin (pe alocuri) chiar producatorii, produsele se gasesc, evident la preturi deja crescute. Calea aleasa deocamdata de guvern este una gresita cred eu. Controlul preturilor a inceput de facto, desi nu este oficial. Probabil ei ii zic “discutii” sau “acord” cu “mediul de afaceri” sau cu “marile lanturi”, insa penuria in “marile lanturi” combinata cu abundenta in afara marilor lanturi nu ne spune decat ca acestora li s-a impus sa nu mareasca

Read more

Controlul Prețurilor

Cea mai sigura cale sa distrugi o economie dupa umflarea sectorului bugetar, este distrugerea sectorului privat. Pe langa marirea taxelor, care da la radacina sectorului privat, distrugerea pietei este principalul risc. Distrugerea pietei se poate face fie prin reglementari fie prin tolerarea monopolului sau oligarhiilor. De care noi oricum am avut parte pana acum … Firmele de partid, coruptia care poate fi o explicatie de ce de exemplu 90% din piata online sa fie dominata de o singura companie, etc. Insa controlul preturilor, pe langa pomenile “de criza” oferite de actualul guvern firmelor “afectate” de criza, ca si cum toate celelalte nu sunt in aceeasi criza, este urmatoarea masura anti-liberala pe care o va lua partidul liberal: controlul preturilor. Am mai repetat si in alte articole si repet si acum: in vremuri tulburi trebuie sa ne tinem de lucrurile simple pe care le stim. Si stim ca principiile economiei de piata nu pot fi incalcate indiferent punct. Sa explic. Sa luam doar doua scenarii posibile pentru a simplifica totul. Luam extremele, pentru ca partial acopera grosul viitorului. Sa presupunem ca vom avea mama crizelor: pandemia nu mai scapam de ea, situatia medicala dezastruoasa, oameni mori pe strada, preturi crescute, tarile inchid granitele, fiecare pentru el etc, etc. E bine sa topim acum bani pentru somaj tehnic la industrii care nu mai au niciun viitor? Zice Orban: firmele au avut oameni pregatiti si acum nu pot sa ii dea afara ca dupa ce trece asta, o sa aiba nevoie de ei si prin urmare nu e bine sa ii piarda. Pe bune?! Stii tu, Orban, ca trece asta in 2-3 luni si o sa avem nevoie de la fel de multe firme de turism si la fel de multi invartitori de shaorme ca sa se justifice banii pompati acum in somaj tehnic? Sa facem o mica paranteza. Desigur ca trecem printr-o situatie dificila si oamenii au nevoie de ajutor ca altfel incepem sa ne dam unii in cap la altul pentru o paine. Dar somajul tehnic ce este? Somajul tehnic sunt niste bani pe care ti-i da Orban ca tu sa stai acasa sa te uiti pe Netflix, sa platesi in continuare abonament la firba de 1G si daca ai chef sa iti schimbi si telefonul. Pentru ca daca e tehnic, e de moment, deci nu te problematizezi. Ca daca merge rau treaba, dupa tehnic o sa vina somajul netehnic si atunci vezi tu ce faci, dar pana una alta … Somajul tehnic se justifica daca ai un cutremur care distruge o fabrica si firma aia are nevoie de un ajutor de moment ca sa treaca peste problema, sa nu dea oamenii afara. Dar tu cand ai un virus care urmeaza sa atinga 70% din populatie cum zice Merkel si sa puna super-presiune pe sistemul medical, cand trebuie sa tii oamenii inchisi ca sa nu ai si mai multi morti si cand nu exista niciun semnal de speranta, ba unii specialisti mai se dau cu parerea ca poate dura chiar 2-3

Read more

Inflatie, deflatie si politici

Inflatia nu tine pasul cu tiparirea banilor pentru ca banii nu ajung in economie ca sa mareasca preturile ci se opresc in alte bule cum ar fi piata actiunilor, piata obligatiunilor de stat, dar mai ales alte domenii mai exotice, putin cunoscute omului de rand si destul de greu de analizat la nivel macro. Din ce au ajuns la urechile mele as mentiona doar cateva exemple: patente tehnologice (e o cursa nebuna intre companii pentru astea), piata artei (la Londra se bat record dupa record), terenuri agricole productive in zonele relativ sigure si productive, imobiliare de lux (Londra, Paris, New  York etc). Dar sa vedem si cateva zone mai obscure si mai de granita, avand in vedere ca nu sunt deschise majoritatii investitorilor. Una ar fi ar buyback-urilor de actiuni: toate marile companii isi rascumpara acum actiunile pentru a mari valoarea pe viitor a actiunilor si pentru ca nu au alte posibilitati de a mari profiturile (extinderea cotei de piata, intrarea pe piete noi, expansiunea pe orizontala sau verticala, etc). Si asta, paradoxal, in vremuri in care dobanzile sunt mici, bancile bat la usile companiilor viabile si premizele sunt si mai optimiste din acest punct de vedere. Azi sau ieri Shalom Bernanke ne-a asigurat ca dobanzile vor ramane mici chiar si dupa ce se termina QE-ul. Ca si cum trebuia sa ne mai spuna el asta si ca si cum cineva intreg la minte crede ca QE-ul se va termina prea curand sau de buna voie si nesilit de nimeni. O alta bula in care investesc mai ales cei care sunt pe plus semnificativ si nu prea au idei ce sa faca cu banii este cota de piata: nenumarate fonduri de investitii sau companii mari cu acces la creditare facila investesc in extinderea cotei de piata mergand pe  minus. Nu ii intereseaza profitul, uneori nici macar cel operational cata vreme cota de piata si prin urmare cifra de afaceri creste indeajuns de repede incat sa garanteze colateralul pentru un nou nivel de creditare. Adica, am 1 milion. Cumpar o companie care are cifra de afaceri de 100 de milioane desi e pe minus si are datorii si poate chiar are minus operational. Pentru ca am acces la creditare si stiu sa coafez contabilitatea, banca imi da credit inca 100 de milioane. Mai gasesc vreun fond sau investitori la fel de nebuni ca mine si mai cumparam inca o companie din aceeasi piata, unim operatiunile, mai taiem pe ici pe colo la costuri si reglam totul incat sa crestem cota de piata si cifra de afaceri, desi nu facem profit. Ajungem insa la un “alt nivel” si putem accesa creditare si mai mare pentru a trece la un nou nivel. Inevitabil vom ajunge la un nivel “too big to fail” pentru bancile care ne-au finantat in care vrea nu vrea, banca trebuie sa ne lase sa functionam in continuare, sa ne restructureze creditele, sa ne ajute sa ne “taiem costurile” blah, blah, nu putem pur si simplu sa intram in faliment

Read more

Aur, inflație și criză

“Perierea depozitelor” – un film care se va lansa la o banca din orasul tau in curand. Asa ar putea suna o reclama la faimoasa lege europeana la care se lucreaza in taina acum, bazata pe “solutia Cipru”. Sa nu va mire insa si sa nu vi se para prea exagerata aceasta potentiala formula de promovare a unei masuri catastrofale care va schimba pentru totdeauna sistemul financiar si va impinge Europa si mai mult spre marginea prapastiei. Spun ca nu  trebuie sa ne mire deoarece astfel de “linii” putem citi zilnic in presa. Iata doar un exemplu:  “Trebuia să iau de la oncologie sau de la diabet. De unde să tai?” Un citat banal, in pagina a 3-a a ziarului de azi – poate – si trecut cu vederea de majoritatea dintre noi. Cu toate acestea, astfel de “fragmente” sunt precum scannerele cu raze x in structura unei cladiri care ne arata profunzimea si raspandirea fisurilor. Este adevarat ca exista posibilitatea ca acea cladire sa mai reziste multi ani, dar probabilitatea majora este ca ea sa se prabuseasca. Cand, cu ce amplitudine si cu ce daune, nu putem preconiza, putem doar specula, ceea ce nu vom face acum. Pretul la aur a inceput sa pice drastic de cateva zile. Un fenomen pe cat de real, pe atat de ciudat. Cvasi-consensul in presa mainstream este ca aurul pica deoarece exista premize optimiste ca economia a inceput sa isi revina si ca FED-ul va inceta cat de curand sa mai tipareasca miliarde de dolari in fiecare luna (deocamdata a ajuns la 85). Pretul aurului creste cand vine frica de apocalipsa financiara, cand oamenii se asteapta la inflatie si fug in bunuri tangibile, care nu isi pot pierde din valoare in aceeasi masura ca banii. Evident, cand spun “oamenii” ma refer la miliardari, fonduri de investitii, fonduri de pensii, marile companii, pestii mari din piata, nu Gigel si Costel care au decat cateva milioane de euro. Paradoxal, dupa ce banii au fost confiscati in Cipru si dupa ce se pregateste o lege care sa bata in cuie o astfel de masura in toata Europa, ne-am fi asteptat ca pretul la aur  sa creasca. In plus, datele economice nu sunt deloc prea optimiste, mai ales avand in vedere ca Europa este pe marginea prapastiei – consens cvasi-oficial. Nu stim tainele si nu facem mai multe speculatii de ce a picat aurul (si argintul, si alte metale pretioase, dar nu numai). Amintim doar ca un fenomen similar s-a intamplat si inainte de crash-ul din 2008. Totodata, spaima de inflatie nu are de ce sa treaca cata vreme banii tipariti exista acolo undeva si nu au unde sa vina decat inspre jos, inspre economia reala si cand vor veni vor matura totul in calea lor. Este binestiut ca inflatia nu este cauzata doar de marirea volumului banilor in piata ci si de accelerarea vitezei circulatiei banilor. Ori, ce s-a intamplat este de fapt incetinirea circulatiei banilor prin contractia creditului. Totodata banii tipariti exista si sunt in

Read more

De ce cresc preţurile? (2)

NOTA: Acest articol nu e cu mult diferit de un articol similar scris cu un an jumatate in urma. Ce spuneam pe atunci, a fost si este. Acum insa avem si ceva date proaspete sa confirmam premisele enumerate atunci. De fapt premisa de atunci este inca valabila. Ce asistam acum nu este decat ecoul aceleiasi atitudini ale aceluiasi grup de mafioti care jegmanesc poporul roman dintr-o pozitie “onorabila” si foarte pusa la pripeala unde nimeni nu ii vede si nimic nu ii atinge. Sa vedem insa cateva titluri de stiri: – CRESC PREŢURILE la alimente. 20 de ţări cer măsuri urgente – FMI şi Banca Mondială: Cresc preţurile, dar nu va fi criză alimentară – HARTA ALIMENTELOR. Cu cât ar trebui să se scumpească mâncarea de bază. Care sunt CELE MAI COSTISITOARE JUDEŢE – România, locul patru în UE la creşterea preţurilor producţiei industriale în august Peste tot, in toata presa mai mult sau mai putin economica se vorbeste despre problemele create in agricultura de seceta de anul acesta, despre cresterea pretului petrolului si de inflatia generalizata din toata lumea. Nicaieri insa nu se arata cu degetul si cauza acestei inflatii: tiparnita de bani. De la americani pana la europeni si chinezi, hartiile sunt tiparite in nestire pentru ca guvernantilor le e frica sa ia taurul de coarne si sa reporneasca motorul economiei pe alte principii mai sanatoase si care sa ne asigure o iesire din criza. Criza asta este atat de complexa incat toti sunt prinsi intr-un lant de domino de masuri catastrofale menite sa duca mai devreme sau mai tarziu la colapsul final. Tiparirea de bani, micsorarea dobanzilor de referinta, masurile de austeritate, lipsa reformelor reale, lipsa proiectelor de infrastructura de anvergura, protectia universala a bancherilor si a banilor acestora, sunt doar un set de cauze care ne vor duce pas cu pas catre un mare neant care ne asigura nimic altceva decat certitudinile care deja le putem simti pe propria piele: preturi mari, salarii mici, coruptie generalizata, hotie in crestere, locuri de munca in scadere, nivel de trai in prabusire, servicii sociale in colaps, razboaie pe alocuri, propaganda, populism si manipuilare prin mass-media. Nu vreau sa generalizez prea mult si sa abstractizez prea mult problema inflatiei. M-as restrange doar la noi la romani unde avem anumite particularitati. Voi porni prin a va recomanda cateva pasaje dintr-un editorial al lui Adrian Panaite de la Curierul National in care se refera la rolul statului in producerea inflatiei: Pentru a înţelege aberaţia ajustării la inflaţie a taxelor şi impozitelor trebuie să înţelegem, mai întâi, ce este inflaţia. Cum apare, cine îşi creează avantaje de pe urma ei, cine este păgubit şi care este natura adevărată a acesteia… Ce nu este inflaţia? Inflaţia nu este o sumă de date empirice privind creşterea preţurilor. Inflaţia nu este un indicator macroeconomic. Inflaţia nu este o politică monetară. Inflaţia nu este nici măcar o taxă ascunsă, aşa cum o definea Milton Friedman. Atunci, ce este inflaţia? Inflaţia este o formă de hoţie! Cine de la

Read more

Ce ne mai pregătesc bancherii europeni centrali

In timp ce pe la noi, bate un vant de seceta si se anunta o toamna ploiasa, trista si o iarna friguroasa, la nivel european se pun bazele saracirii treptate a oamenilor de rand, a celor care muncesc si a celor care economisesc, in detrimentul celor care sunt mai la izvorul din care curg banii adica a bancherilor. Pe scurt, se incropeste inflatia. Sau poate chiar hiperinflatia. Daca eram nedumeriti si faceam tot felul de scenarii despre cum vor rezista sau nu unele state in zona euro si despre ce se va intampla cand unul sau altul va iesi, iata ca acum avem un raspuns ca nu va fi nevoie sa iese nimeni deocamdata: BCE a ales inflatia. BCE, precum BNR da din colt in colt si nu stie ce sa mai faca ca sa stinga focul datoriilor care a cuprins statele, mai ales pe cele din sud. Bunaoara in timp ce Greciei, Troika (BCE, FMI + UE) ii da cu zaharelul cate-un cent din cand in cand pentru a continua platile urgente si pentru a ii tine pe greci pe linia de plutire in speranta ca acest cosmar va trece cumva cat mai repede, Spaniei, Italiei si celorlalti porcusori nu prea se gasesc bani care sa umple gaurile caci datoriile sunt astronomice. Si desi BCE deschide cu usurinta mult mai mare decat in cazul grecilor, liniile de credit pentru bancile locale, preturile obligatiunilor tot continua sa creasca si sa treaca de linia rosie de 7% peste care nici un stat nu poate rezista prea mult. Va mai amintiti graficul din articolul anterior? Pentru a face fata la nevoia de finantare a guvernelor pe fondul scaderilor veniturilor si a cresterii cheltuielilor, BCE pana acum pompa bani in banci pentru ca bancile sa cumpere obligatiunile statelor aflate in nevoie de finantare drastice (exact ca in grafic). Problema in UE este ca sunt multe state si unele sunt mai sigure decat altele, prin urmare oricat de multi bani dadea BCE bancilor (sa ne amintim de LTRO), acestea cumparau obligatiuni doar de la statele sigure si le lasau fara bani pe cele mai nesigure (Grecia, Spania, Portugalia etc). Astfel s-a ajuns ca in unele cazuri bancile sa prefere sa plateasca dobanzi negative Germaniei, doar pentru a fi sigure ca vor primi banii inapoi. Atat de mare a ajuns spaima si atat de tensionat este sistemul financiar incat o banca nu mai are incredere sa dea Spaniei credit cu 6% si prefera sa plateasca Germania pentru a fi sigura ca isi va primi banii inapoi peste 1-2 ani. Asa s-a ajuns la situatia in care dobanzile tarilor cu probleme se invart in jurul a 6-7% si politicienii europenii s-au tot codit ce sa se mai faca pentru ca austeritatea unde a fost aplicata nu a dat nici un rezultat (rezultat destul de previzibil) si tensiunile s-au acumulat atat de mult incat puneau in pericol chiar plata de catre state a scadentelor iminente. Ei bine, BCE pune la cale o modalitate de a ajuta aceste

Read more

Jim Sinclair: crăpăturile în dolar vor apare în Iunie 2012, hiperinflaţia în 2015

Jim Sinclair: […] Amanarea colapsului sistemului este limitata de viabilitatea practica a dolarului american si a pietei bondurilor americane. QE va merge la infinit (ca valoare nu ca timp) deoarece nu exista alta unealta de a crea cantitatile de lichiditate necesare INSTANT de catre distrugerea sistemului financiar. (Fed e singurul, BCR nu prea vrea sa tipareasca – NB1) Aceasta distrugere a sistemului a fost realizata de cei care au securizat totul (prin Credit Default Swaps si alte instrumente similare – n.tr. – NB2). Cand mai pui ca nici un faliment nu este declarat faliment de catre International Swaps and Derivative Association (cei care reglementeaza asigurarile – NB3) avem garantia ca QE va merge la infinit in detrimentul dolarului american – in principal – si al bondurilor americane – in secundar. Plasez acest eveniment epic (colapsul sistemului financiar) in 2015. Dolarului nu ii dau mai mult de Iunie 2012 pana cand crapaturile din armura sa vor fi clar vizibile. […] >> CITESTE CONTINUAREA Comentariul nostru: Jim are o mina de aur si intelegem scopul lui de a arata cu degetul hartia si de a face reclama la aur. Insa: are dreptate ca prin defaultul Greciei si nerecunoasterea acestui default, investitorii se vor gandi de doua ori inainte de a mai cumpara bonduri, de la orice stat, de vreme ce se creaza un precedent; e acelasi lucru ca si cu o banca care nu iti mai da banii cand ii ceri: dupa aceea oricat de multa reclama si-ar face banca respectiva oamenii nu vor mai avea incredere si nu doar in acea banca ci in toate bancile; si mai ales cand e evident ca banca a dat faliment, dar autoritatile in masura sa declare falimentul se fac ca ploua si indeamna oamenii sa depuna bani in continuare; inevitabil asa ceva nu va functiona si va determina fuga banilor in alte instrumente de investitii; nu am inteles bine de ce tocmai Iunie 2012 este data cand crapaturile in dolar vor incepe sa se vada, de vreme ce Grecia are sanse sa intre in faliment in Martie; infricosatoare insa previziunea daca ne gandim si ca zvonurile de atacarea Iranului sunt legate tot de aceasta vara; este posibil ca americanii sa “acopere” aceste gauri in dolar cu un mic razboi care sa explodeze pretul petrolului si prin urmare cererea de dolar; in perspectiva razboiului si mai ales a unei eventuale victorii americane similare celei din Irak, cu siguranta dolarul se va intari si la fel bondurile americane, deci Jim nu ia in calcul asta; ce nu ia in calcul Jim este destramarea Europei si a zonei Euro: aceasta nu va face decat sa intareasca si mai mult dolarul si de asemenea bondurile americane; scenariul lui Jim pare viabil doar in cazul ca nu avem surprize, in cea mai fericita situatie in care nici o lebaga neagra nu scoate capul pe lac; Notele noastre: NB1: Dupa cum stim BCE nu prea a intrat in hora tiparnitei, stiuta fiind spaima nemtilor de hiperinflatie dar mai ales zgarcenia

Read more
1 2