Cresterea dolarului va produce explozia inflatiei pe leu

As Powell explained, speaking at a conference sponsored by the IMF and Swiss National Bank in Zurich, the Fed’s gradual push towards higher interest rates shouldn’t be blamed for any roiling of emerging market economies – which are well placed to navigate the tightening of U.S. monetary policy. In other words, with the Fed’s monetary policy painfully transparent, Powell’s message to EM’s was simple: “you’re on your own.” (sursa Zerohedge)

Daca Romania nu prea apare deloc pe harta investitorilor ( a se vedea rusinoasa cifra a investitiilor directe – poate cel mai clar indicator al “performantelor” programului economic), mandria noastra mioritica ar fi ranita daca am fi inclusi in tarile din lumea a 3-a, prin urmare sa zicem ca Romania este o economie emergenta.

Daca ne uitam in criza anterioara [1] efectele asupra Romaniei au fost similare cu cele asupra tarilor emergente: crashul sistemului bancar, caderea monedei, explozia dobanzilor, fuga capitalului, venirea FMI-ului si chiar default-uri partiale la datoria suverana (cum a fost Grecia).

Este intr-un fel logic ca SUA sa nu se ingijoreze de efectele asupra economiilor partenerilor deoarece mai nou SUA nu mai e interesata deloc de parteneri, Trump certandu-se cu toti. Ca fapt divers, militar SUA nu prea mai are aliati de nadejde decat pe Norvegia, Marea Britanie si Romania, singurele tari dispuse sa mai lupte in razboaiele Imperiului.

Cresterea dobanzii la dolari, chiar daca Draghi nu poate sa mareasca inca, va produce o intoarcere a dolarilor din tarile emergente care ofereau randamente mai mari. Este o ecuatie risc-profit a carei solutie este deja cunoscuta si a carei consecinte sunt deja in desfasurare. Deocamdata pe ici, pe colo. Iata cateva exemple:

Argentina: Argentina seeks IMF loan to rescue peso from downward slide President Macri says it would help country ‘avoid a crisis like the ones we have faced before’

Brazilia: Brazil’s weaker currency suggests fading of carry trade appeal – ca fapt divers, Brazilia a scapat deja de socialisti si cu toate acestea, in ciuda intoarcerii carmei, efectele devastatoare ale socialismului abia au inceput sa curga

Turcia: Turkish lira plummets to record lows against dollar after Trump’s move

Colac peste pupaza, dupa ce ca dolarul creste si Powell ne ignora, est-europenii mai avem si taieri de buget: Eastern European currencies’ attempt to rebound from this week’s losses floundered as the European Commission submitted a proposal to cut funding to the countries in the bloc’s new budget period.

Dar noi il avem pe Isarescu ar putea spune naivii. Mai avem si PSD, un partid cu multi specialisti care ne-au adus crestere economica, ar putea spune alti naivi. Iata ca cifrele arata excelent: crestere de PIB, moneda stabila, ROBORul macane el nitzel dar poate isi revine etc.

Dupa cum am mai explicat, gogoasa ca ceva trebuie sa crape – ori cursul, ori dobanzile – sunt panadolul pe care incearca Isarescu sa il administreze deponentilor in banci care daca ar trece macar 25% dintre ei pe euro ar produce un soc peste puterile lui Isarescu de a-l atenua prin orice crestere de dobanda, caci cand intra frica in os …

Ziceam deci intr-un articol mai vechi ca daca pica cursul, vor creste si dobanzile si viceversa. Ineficienta si dezechilibrele, toate metehnele amanarii restructurarii economiei si a adoptiei unei economii de piata se vor vedea inevitabil clar si dureros in curand. Ce nu am zis este insa ca pe langa astea doua vom avea si o inflatie mult mai puternica. Daca inflatia actuala este endogena, cresterea dolarului va produce de asemenea o inflatie pe dolar care pe noi ne va afecta mai ales la pompa, care pompa inseamna cam 50% din cosul nostru zilnic, daca includem toate cele dependente de ea. Da, guvernul mai poate taia din accize dar asta va insemna scaderea veniturilor bugetare si alte belele.

Belele vor fi, dilema e peste cine vor veni mai intai si peste cine vor veni mai puternic. In niciun caz pe cei care au offshore-uri si proprietati in Madagascar, Brazilia, Cipru etc.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

[1] criza noua este dupa parerea mea doar continuarea crizei anterioare care nu a fost rezolvata si ale carei probleme au fost doar pasate in viitor; fiind insa dificil sa explic de fiecare data de ce cred asta si de ce este de fapt asa si cum mai tot omul crede ca ne asteapta o noua criza, nu am decat sa ma adaptez si eu si sa folosesc expresia criza noua (sau actuala) desi evident ca vechea criza nu a trecut niciodata, precum un bolnav de cancer in faza terminala nu se mai vindeca ci are doar momente de diminuare a efectelor bolii si relativa stabilitate

ROBOR-ul pentru to(n)ți

ROBOR-ul reprezinta costul cu care bancile se imprumuta intre ele lei. Dobanda interbancara este consecinta mai multor factori, atat fiscali si financiari (politica BNR, sistemul financiar, intrarea sau iesirea de bani) cat si economici (inflatie, consum, dezvoltare).

Cam atat trebuie sa stie tontii, ca e ceva complicat care nu poate fi reglat de Isarescu. Ce poate face Isarescu este sa tipareasca mai multi sau mai putini bani desi teoria ca tiparirea de bani produce inflatie  (si/sau cresterea dobanzilor) a cam fost infirmata in ultimul timp, lucrurile fiind mult mai complicate.

Faptul ca prim-ministrul pune cresterea ROBOR-ului pe vacanta lui Isarescu denota lacunele cu privire la functionarea sistemului bancar ale lui Tudose. Si mai mult, denota prostie in stare bruta, caci daca nu e la indemana oricarui tovaras sa cunoasca tainele ROBOR-ului, un prim-ministru serios care are la indemana experti si specialisti, s-ar fi documentat inainte sa manane ca la birt aiurea cu privire la ROBOR si sa ceara lui Isarescu sa-l faca mai mic. Pai daca lucrurile ar fi atat de simple, Isarescu l-ar fi marit de mult timp, ca nu de aia se alarma el ca cam se incinge creditarea si se apropie iar 2008-ul de noi. Isaresca nu doar ca nu poate regla ROBOR-ul dar nu poate nici macar regla inflatia. Sa nu uitam ca BNR-istii incearca sa mareasca inflatia de ani buni, fiind setati pe teoria clasica-idioata (sa-i spunem pe scurt asa) conform careia inflatia moderata ajuta dezvoltarea prin usurarea poverii dobanzii. I-am mai criticat pe tema asta, prin urmare nu ma voi repeta acum. Sunt totusi curios daca cand atingem 2%, BNR-istii o sa fie fericiti si o sa tzopaie de bucurie ca si-au atins target-ul, pentru ca eu pun pariu ca 2% nu o sa fie un target ci o sa fie o statie de oprire inspre un 4-5% care poate va fi o statie in care vom sta putin mai mult pana vom merge spre marea hiperinflatie asteptata in toata lumea bazata pe dolar.

Poate mai degraba decat de ROBOR, prim-ministrul ar trebui sa-si puna problema si de ce avem inflatie. Nu zic ca e rau sau ca e bine, cert este ca si PSD-ul a avut niscavai contributie la asta prin marirea pensiilor si a salariilor bugetarilor. Experimentul facut de PSD nu s-a terminat inca si desi masurile sunt de criticat si evident ca nu sunt corecte prin nicio justificare economica, oricat de socialista ar fi ea in esenta, desi intentiile sunt cu totul altele decat cresterea economica, dupa cum am explicat inca din Ianuarie in articolul Norocul Prostului, dezastrul din UE si problemele din sistemul financiar, fac ca revenirea dobanzilor la cote reale, reglate de piata sa fie intarziata, prin urmare, tiparirea de bani si creditarea facila se pot inca face la noi fara niciun risc previzibil, deoarece altii o fac oricum inca din 2008 la cote cu totul inimaginabile.

De aceea, prin prisma iresponsabilitatii si dezinteresului fata de piata libera si dezvoltare durabila, Romania nu este deloc caz unic, fiind doar un mic copil pe langa ce se intampla la nivelul UE sau in SUA.

In concluzie, indiferent de macaniturile lui Tudose si de maraitul BNR-istilor, economia va creste (la fel de nesanatos) in continuare si inflatia nu va fi decat inca putin gaz pe foc, dobanzile fiind in continuare strict legate de ce se intampla mai ales la nivel european unde BCE deocamdata e legata la maini, Draghi negasind inca nici un trick magic prin care sa indrazneasca sa mute in sus dobanda, macar cu o iota cum fac americanii, care e posibil ca dupa schimbarea garzii la Fed sa dea inapoi, daca Trump o sa reusasca sa-si puna oamenii in locurile vacante in curand, inclusiv in locul Yelenei. Cat despre ROBOR, daca mai creste putin, o sa atraga fluxuri masive din afara care o sa tempereze riscurile de cresteri bruste. Prin urmare, everybody, chill out!

Comentarii la Indicatori monetari – iulie 2017

BNR a publicat recent indicatorii monetari pe iulie 2017.

Iată câteva comentarii cu privire la evoluția an la an:

  • M3 (masa monetară în sens larg): creștere cu 10,4% față de anul trecut; logic vine întrebarea: cine o mărește și de ce? Nu am vrea să insinuăm că inflația de după colț deoarece crește M3 însă daca nu e după primul colț, poate e după al doilea;
  • numerar în circulație: creștere 20% față de anul trecut; putem trage concluzia că s-a accelerat viteza banilor? Nu stiu.
  • Credit neguvernamental: creștere 5,5%; de notat creșterea în lei: 15,7% dintre care la populație 21,6%; importurile dudie!
  • Credit guvernamental: +4,2% față de acum un an; cate-un pic, pic, pic … Putea să fie mult mai rău, dar să vedem până la sfârșitul anului la cât se ajunge.
  • Depozite ale rezidenţilor clienţi neguvernamentali: creștere 9%. Mare dilema cum de depozitele cresc și numerarul crește. Probabil M3 le duce pe ambele în spate, în sensul că sunt bani pompați și evident că cresc toate.

Prin alte colțuri ale site-ului BNR am găsit și evoluția inflației. Cifrele vorbesc singure, eu doar aș reaminti că cursul era mai blând prin iulie, probabil din august și mai ales din septembrie o să găsim creșteri cu 2 cifre la mult mai multe categorii:

Marirea dobanzii Fed-ului: inca un semn al stagnarii

Fed-ul a marit la fel ca anul trecut dobanda pe ultima suta de metri, cu un infim 0,25% de la anteriorul 0.5%. Ca sa va faceti o idee de evolutia dobanzii de referinta a Fed-ului, iata jos ultimele modificari.

 december 14 2016 0.750 %
 december 16 2015 0.500 %
 december 16 2008 0.250 %
 october 29 2008 1.000 %
 october 08 2008 1.500 %
 april 30 2008 2.000 %
 march 18 2008 2.250 %
 january 30 2008 3.000 %
 january 22 2008 3.500 %
 december 11 2007 4.250 %

Cu aceasta ocazie, Ielena a declarat ca marirea a avut loc deoarece Fed-ul are incredere in cresterea economica a SUA. Ha, ha, ha, am zice noi. Nu conform indicatorilor facuti de un nene care nu a facut liceul, dar stie sa foloseasca excell-ul.

Evident ca daca economia din SUA si-ar fi revenit, Fed-ul nu ar fi marit cu un mizilic dobanda, in ultima luna, ca sa nu isi piarda total credibilitatea si sa iese din pozitia de sustinere sumara a unor minime aparente cum ar fi ca lucrurile sunt sub control, din punctul de vedere al situatiei macro.

Evident ca exista o mica dilema: daca castiga Clinton, Fed-ul marea tot doar cu atat sau avea curaj mai mare? Ramane o mica suspiciune ca poate Fed-ul e speriat de Trump si asteapta sa vina sa vada ce o sa faca, urmand sa mareasca mai tarziu. Desi premizele sunt ca Fed-ul se va intelege de minune cu Trump care vrea sa “investeasca” in infrastructura, sa intareasca armata, sa taie impozitele, altfel spus, o sa aiba nevoie sa faca cheltuieli, exact ce isi doreste si Fed-ul, sa “reporneasca motoarele”.

Pentru anul viitor-ul Fed-ul a lasat sa se inteleaga ca vor fi 4 mariri (la fel ca cele promise anul acesta). Daca economia nu isi revine si daca Fed-ul o sa mareasca rata, asta va fi nasol pentru economie, deci Fed-ul va avea probabil un an si mai greu ca acesta, cand fiind alegerile, macar au ceva scuze ca nu au marit cat sa inseamne ca economia e pe calea cea buna.

Cu privire la viitorul economiei SUA, pe langa evolutia curenta mediocra (si calde si reci, insa indicatori periculosi, cum am mentionat mai sus) raman semnele de intrebare legate de Trump.

De departe, indiferent de ce se va intampla, dolarul se va intari, mai ales comparativ cu monezile slabe. Pentru noi, daca haosul din UE nu este rezolvat prea curand, nu doar ca dolarul se va intari fata de EUR, dar si EUR se va intari fata de leu pe fondul iesirii valutei din tara cauzata de marirea dobanzii si perspectivelor unor noi mariri. Altfel spus, pretul benzinei va atinge noi maxime, mai ales ca petrolul a reinceput sa creasca. De altfel, daca reintram in criza si petrolul sare din nou la 100$, oare la cat sa ajunga benzina cu dolarul de azi sau cu un dolar si mai mare? Probabil va atinge 10 lei, fara probleme, mai ales dupa ce accizele vor fi marite de viitorul guvern PSD-isti care inainte sa apeleze la FMI va face tot ce poate sa mai stranga niscavai bani sa plateasca pensiile.

Probabil trebuia sa intitulez articolul “un semn al inflatiei” si nu doar al “stagnarii”. Sper insa sa revin mai pe larg cu care sunt premizele pentru pornirea inflatiei si in ce masura aceasta se poate transforma in hyperinflatie.

Marea deflatie

deflatie

Grecia este o mascarada, China se prabuseste, petrolul si materiile prime de asemenea nu se opresc din scaderi. Oricat de mult s-ar incorda “macro-comitetele de stabilitate macro-financiara” [1], deflatia este inevitabila si pas cu pas orice incredere a oamenilor in hartie se pierde precum flacara unei lumanari pe terminate.

Cateva note personale asupra deflatiei le-am facut in articolul INFLATIE, DEFLATIE SI POLITICI (Nov 2-13) in care subliniam:

Deflatia actuala a luat prin surprindere pe multi, chiar si pe actorii si autorii tiparirii de bani care se mira si ei cum de nu reusesc sa atinga “targetul de inflatie” pentru a putea incepe o data sa devalorizeze creditele si sa porneasca “soricelul de valoare” care incet-incet roade atat din credite cat si din averi si transfera cu fiecare scadere de dobanda de referinta bani de la cei care muncesc si economisesc la cei care ia credit, cheltuiesc si nu il mai platesc.

Unii zic ca deflatia ar fi o chestiunie de moment – eye of the storm – pentru ca banii nu au ajuns inca jos, inca stau in banci, in asseturi si in diverse bule si mai devreme sau mai tarziu vor lovi si in preturi. Altii zic ca inflatia deja exista si se manifesta in unele preturi dar mai ales in unele produse. Adica, cumperi un baton de ciocolata Mars care costa la fel ca acum 2-3 ani, dar are cu 100g mai putin.

In ce masura apele s-au mai clarificat intre timp cred ca este inca discutabil, dar eu parca as tinde catre teoria deflatie = ochiul furtunei, cu mentiunea ca furtuna nu e deloc omogena nici in intensitate si nici in felul in care loveste. Intr-un fel loveste in SUA unde scade nivelul de trai dar exista bufferul ajutorului de stat pe care statutul de moneda de rezerva inca il permite prin fereastra supraindatorarii si altfel loveste in Grecia – tara martir aleasa sa fie un exemplu pentru porcusorii “nedisciplinati”, conform domnului Scheuble.

Suntem in toiul verii, o perioada in care de obicei pietele sunt calme, pentru ca traderii si investitorii vor sa petreaca linistiti perioada vacantelor. Nu si vara asta, cand parca toamna bursiera se apropie cu pasi din ce in ce mai repezi. Dupa cum stim, marele crashuri au de obicei loc in septembrie. Folosindu-se de aceste statistici, multi fear-mongeri din SUA care traiesc din productia de spaime deja prezic in crash in Septembrie-Octombrie. Adevarul este ca FED-ul a amenintat ca in toamna e posibila o crestere a ratei dobanzii, cu un “notch” si incertitudinea asta e una dintre sursele volatilitatii din zilele astea de pe piete.

Cum ne afecteaza pe noi Romanii, acest nou vartej? Ramane de vazut, deocamdata cuplul Ionahis & Isarescu sunt ploaia acida care a dat peste economia secatuita a Romaniei de mult timp oricum deconectata si indiferenta la oportunitati si perspective, aflata intr-un limbo in care o crestere de 3% le ia mintile la ministri care deja viseaza mariri de 20% a salariilor bugetarilor, dupa ce deja politrucii si-au marit pensiile.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] In disperare de cauza, in aceasta criza, in loc sa lase pietele libere, guvernele au inventat tot felul de comitete prin care incearca sa manipuleze pietele financiare pentru a evita prabusirea inevitabila; gradul de interventie variaza de la tara la tara, culmea fiind China care ameninta pe cei care vand actiunile cu inchisoarea – si asta dupa ce au pompat 25% din PIB in piata financiara pentru a incetini prabusirea si dupa ce au blocat peste 100 de actiuni de la tranzactionare; mai nou si Romania se pregateste pentru un crash cat mai macro-linistit: Guvernul aprobă proiectul de lege privind supravegherea macroprudenţială a sistemului financiar

Cum voi plăti eu mai puține accize din cauza măririi accizelor

Pe mine nu ma doare prea tare ultima marire de accize, dar totusi a venit momentul sa fac si eu ceva ca sa ii convingem pe politicieni sa mai si gandeasca inainte sa ia niste masuri.

Cu ocazia ultimei mariri de accize m-am hotarat sa consum mai putin pentru ca m-am ofticat. In primul rand, o sa merg in mod eco in detrimentul modului sport. De aici nu voi face mare economie, pentru ca si-asa nu prea am eu unde sa merg sport, iesind destul de putin in afara orasului si daca ies, oricum nu prea am unde sa merg sport. Dar si prin oras daca ma incordez, o sa dau jos cu 1% din consum cel putin. La un kilomeraj de minim 15.000 km pe an (am 75.000 pe 4 ani jumate) si 9% consum mediu, asta inseamna mai putin cu 150l.

Mai apoi, eu anual merg in Grecia cel putin o data. Pana acum, imi faceam plinul la noi inainte sa trec la bulgari, pentru ca era mai ieftin mai ales daca includeam pierderea de la schimbul valutar. Idem la intoarcere, inainte imi alimentam minim cat sa imi ajunga pana la granita. Acum, din ce vad, la bulgari un litru costa 1,29E iar la noi 1,368E. Ghici unde o sa alimentez la vara si la dus si la intors? Statul roman mai pierde asadar inca 80L, adaugati la cei de sus, se fac 230L.

Nu stiu cat a ajuns acciza ca proportie din pretul total (inainte era 30%). Insa la 230L mai putini, daca includem si TVA-ul cred ca statul iese de departe pe minus. Evident, calculele sunt destul de rotunde, dar probabil daca chiar ma tin de modul eco, scaderea va fi mai mare, mai ales la drumurile in afara orasului unde in prezent in mod eco consum 7-8 si in mod sport consum 10-11. Pe de alta parte, nu exclud ca sa trec si eu pe diesel, marirea asta e inca un motiv sa fac schimbarea si deja am pus ochi pe un diesel care are consumul ofical de 5%. Mai am de facut ceva calcule, dar cu fiecare marire, parca benzinarul devine mai nasol.

Ei acum repetati acest calcul pentru cateva milioane de soferi dintre care cateva sute de mii locuiesc pe langa granita atat cu bulgarii cat si cu ungurii si vor alimenta permanent din afara. In curand PROTV se va muta de la coada de la peco-urile noastre la pecourile bulgare sa transmita marea prostie a guvernantilor. Daca bulgarii nu maresc nimic si diferenta ramane cea actuala, la un plin de 40L castigul e de 3,12E. Nu prea se merita un drum dus-intors deocamdata, la pretul actual (1,29E la bulgari si 1,368E la noi). Evident, se va schimba locatia alimentarii cel putin pentru tranzitul inspre Bulgaria care nu este deloc nesemnificativ (vara, spre Bulgaria merg masini de romani in coloana). Cu fiecare crestere, insa, cel putin Giurgiul, sudul Doljului si poate litoralul vor avea tentatia sa treaca 2-3km la bulgari sa alimenteze. Evident ai nostri probabil se vor gasi sa mareasca taxa de trecere, daca fenomenul va exploda, dar sa nu uitam ca oricum exista un trafic transfrontarier cu diverse scopuri. Va amintiti oltenii care au spart piata de rosii la bulgari dupa ce s-a dat drumul la pod? Acum dupa ce vand gogonelele, o sa se intoarca si cu rezervoarele pline, daca tot au ajuns. Idem bulgarii care vin la Mall in Craiova si fac 100km doar ca sa manance la KFC si sa isi cumpere hartie igienica ieftina din Auchan, credeti ca vor mai alimenta la noi ca pana acum sau la ei?

Prim marirea accizei, multiplicata cu estimarea lor de crestere a consumului, guvernul incearca sa dea lovitura. Ma indoiesc ca e vorba doar de solicitarile FMI, e prea socialista pur-sange masura ca sa para bagata pe gat. Marea problema in ecuatia asta e faptul ca sare pretul peste al vecinilor si dupa cum stim din legea bazinelor interconectate, apa curge de sus in spre jos, adica clientii fug de unde sunt preturile mari inspre preturi mai mici. In ce masura cresterea consumului va compensa pierderea prin aceasta scurgere, cred ca e un mare mister si pentru guvernanti. Insa nu de prosti au riscat: daca ies bani, numai bine, mai au de unde sa mareasca niscavai pensii, daca nu ies, asta e: mai lanseaza niste obligatiuni si rezolva problema ca si-asa suntem “subindatorati” cum ne spunea Basescu mai ieri fericit ca noi avem abia 50-60% si nu 80% ca ungurii sau aproape 200% ca grecii …

Inflatie, deflatie si politici

Inflatia nu tine pasul cu tiparirea banilor pentru ca banii nu ajung in economie ca sa mareasca preturile ci se opresc in alte bule cum ar fi piata actiunilor, piata obligatiunilor de stat, dar mai ales alte domenii mai exotice, putin cunoscute omului de rand si destul de greu de analizat la nivel macro. Din ce au ajuns la urechile mele as mentiona doar cateva exemple: patente tehnologice (e o cursa nebuna intre companii pentru astea), piata artei (la Londra se bat record dupa record), terenuri agricole productive in zonele relativ sigure si productive, imobiliare de lux (Londra, Paris, New  York etc).

Dar sa vedem si cateva zone mai obscure si mai de granita, avand in vedere ca nu sunt deschise majoritatii investitorilor. Una ar fi ar buyback-urilor de actiuni: toate marile companii isi rascumpara acum actiunile pentru a mari valoarea pe viitor a actiunilor si pentru ca nu au alte posibilitati de a mari profiturile (extinderea cotei de piata, intrarea pe piete noi, expansiunea pe orizontala sau verticala, etc). Si asta, paradoxal, in vremuri in care dobanzile sunt mici, bancile bat la usile companiilor viabile si premizele sunt si mai optimiste din acest punct de vedere. Azi sau ieri Shalom Bernanke ne-a asigurat ca dobanzile vor ramane mici chiar si dupa ce se termina QE-ul. Ca si cum trebuia sa ne mai spuna el asta si ca si cum cineva intreg la minte crede ca QE-ul se va termina prea curand sau de buna voie si nesilit de nimeni.

O alta bula in care investesc mai ales cei care sunt pe plus semnificativ si nu prea au idei ce sa faca cu banii este cota de piata: nenumarate fonduri de investitii sau companii mari cu acces la creditare facila investesc in extinderea cotei de piata mergand pe  minus. Nu ii intereseaza profitul, uneori nici macar cel operational cata vreme cota de piata si prin urmare cifra de afaceri creste indeajuns de repede incat sa garanteze colateralul pentru un nou nivel de creditare. Adica, am 1 milion. Cumpar o companie care are cifra de afaceri de 100 de milioane desi e pe minus si are datorii si poate chiar are minus operational. Pentru ca am acces la creditare si stiu sa coafez contabilitatea, banca imi da credit inca 100 de milioane. Mai gasesc vreun fond sau investitori la fel de nebuni ca mine si mai cumparam inca o companie din aceeasi piata, unim operatiunile, mai taiem pe ici pe colo la costuri si reglam totul incat sa crestem cota de piata si cifra de afaceri, desi nu facem profit. Ajungem insa la un “alt nivel” si putem accesa creditare si mai mare pentru a trece la un nou nivel. Inevitabil vom ajunge la un nivel “too big to fail” pentru bancile care ne-au finantat in care vrea nu vrea, banca trebuie sa ne lase sa functionam in continuare, sa ne restructureze creditele, sa ne ajute sa ne “taiem costurile” blah, blah, nu putem pur si simplu sa intram in faliment pentru ca am face o gaura prea mare in bilanturile si-asa gaurite si petecite ale bancilor. Altfel spus, incercam sa ne mulam si noi pe marea gogoasa a sistemului financiar dependent de credit si dezlipit de realitate.

Deflatia actuala a luat prin surprindere pe multi, chiar si pe actorii si autorii tiparirii de bani care se mira si ei cum de nu reusesc sa atinga “targetul de inflatie” pentru a putea incepe o data sa devalorizeze creditele si sa porneasca “soricelul de valoare” care incet-incet roade atat din credite cat si din averi si transfera cu fiecare scadere de dobanda de referinta bani de la cei care muncesc si economisesc la cei care ia credit, cheltuiesc si nu il mai platesc.

Unii zic ca deflatia ar fi o chestiunie de moment – eye of the storm – pentru ca banii nu au ajuns inca jos, inca stau in banci, in asseturi si in diverse bule si mai devreme sau mai tarziu vor lovi si in preturi. Altii zic ca inflatia deja exista si se manifesta in unele preturi dar mai ales in unele produse. Adica, cumperi un baton de ciocolata Mars care costa la fel ca acum 2-3 ani, dar are cu 100g mai putin. Cam cum face Ponta cu impozitele, taie pe de o parte, dar mareste pe alta, asa fac si producatorii: tin pretul dar taie din cantitate. Si mai grav este insa cand taierile au loc din calitate si de exemplu salamul nu mai contine 40% carne de porc ci contine 20%, sau chiar daca contine 40%, controalele pe care le fac producatorii nu mai sunt la fel de stricte ca inainte pentru ca sunt nevoiti sa reduca costurile. Sa nu mai zicem de loturile de produse defecte, cu probleme. Daca in vremurile bune, un producator tinea la brand si nu dorea sa isi asume riscul dezamagirii clientilor cu un lot de produse sub standardul de calitate standard pe care si l-a impus si cu care si-a obisnuit clientii, acum situatia e alta. De exemplu, in 2009, Toyoya a cerut tuturor furnizorilor sa reduca pretul componentelor. Cum credeti ca se poate face asta? Prin taierea calitatii si coborarea standardelor, evident.

Unul dintre “paznicii” inflatiei este evident puterea de cumparare. Preturile nu vor creste cata vreme puterea de cumparare nu face fata. Cu conditia insa ca costurile de productie sa nu creasca si producatorii sa fie nevoiti sa salte preturile. Intr-o lume globalizata si in care exista China unde exista inca salarii sub 1$/zi, suntem departe de asta. Preturile mai pot mult sa scada, inca exista producatori cu marje de profit imense si inca mai exista companii care nu si-au mutat in China productia ci au avut proasta ispiratie sa investeasca in Romania mizand pe locatia proxima care ar compensa marja de profit daca ar fi ales China unde costul de productie e mai mic dar si transportul costa mai mult.

Marea dilema este insa care sa fie motivul pentru care cererea nu revine. Aici avem de ales intre lipsa creditarii si saturatie. Bancile centrale sunt de parere ca lipsa creditarii este problema, pentru ca daca ai un ciocan, fiecare problema se rezolva cu ciocanul si cum bancherii trebuie sa para si ei utili sau chiar vitali (in mod ideal pentru ei), asta e doctrina “oficiala” si pe care se pompeaza toate politicile atat ale bancilor cat si ale guvernelor. De aceea avem programe gen QE in SUA sau “repo-cratia” si “prima casa” in Romania, pentru ca ideea e ca bancile trebuie sa dea credite in continuare, sa treaca peste ce a fost,  ca sa … “repornim motorul economiei”.

Putini sunt cei care isi pun problema ca cererea poate a ajuns la saturatie si poate cresterea scade si pentru ca oamenii s-au cam giftuit cu de toate, s-a ajuns la un maxim de consum care nu doar ca nu poate fi sustinut. Deci nu doar ca mental sunt speriati si nu doresc sa cumpere mai mult pentru ca le e frica de viitor, ci efectiv nu mai au ce sa cumpere chiar daca au acces la credit. Sau cel putin, generatia actuala s-a saturat de traiul pe credit, are alte aspiratii. Pe langa asta, este imposibil – cel putin deocamdata – si chiar de neacceptat pentru cei de sus, ca fiecare om sa aiba o masina si o casa pentru el, iar unii sa mai aiba si garaj si casa de vacanta. Desi ipotetic, daca ar fi bani gratuiti pentru toata lumea, catre asta s-ar tinde, nu doar ca nu sunt bani si nu doar ca inevitabil am ajunge la colaps – nu avem resursele pentru asta – dar nici societatea nu prea e pregatita mental pentru pace, prosperitate, bunastare, unii vor sa ii domine pe alti, de aici saracia crunta, moartea de foame si de boli curabile inca existanta in prea multe locuri in timpurile de azi cand cu putin efort si foametea si boala si razboaiele aiurea s-ar putea eradica. Oarecum pe aceeasti tema sau pe-aproape, a scris un eseu si Neagu Djuvara, desi el se refera mai concret la societatea americana.

Daca conceptul de saturatie poate fi pus sub semnul intrebarii si este doar o ipoteza valabila cel putin in unele zone si pe anumite piete, demografia nu poate fi contestata desi putini economisti s-au gandit sa studieze modele de dezvoltare pe baza demografiei sau macar politici demografice care sa stimuleze si sa creeze conditiile propice unei oarecare “reporniri a motoarele”, mai ales prin prisma paralelelor cu trecutul. Cel putin in SUA, astfel de comparatii pot fi facute. De cati ani a fost lansat la noi programul Prima Casa si nu a dat nici un rezultat, mai bine lansau programul “Primul copil” si rezolvau problema scaderii consumului. Daca in 2008-2010 aveam un boom al nasterilor, deja acum aveam cel putin un boom al consumului de pampersi, jucarii si gradinite si astfel o bucata din marea felie a consumului era repornita. Imaginati-va ce avantaje sunt insa peste 15 ani, cand oricum nu vom scapa de criza si cand problema actuala a sistemului de pensii va fi la cu totul alte nivele. Comparativ, prima casa nu a rezolvat nici macar sectorul imobiliarelor, desi idiotii au crezut initial ca lumea va incepe sa cumpere apartamente si va relansa consumul si in constructii si indirect in toate celelalte sectoare. Nu s-au gandit ca poate pretul prea mare fortat prin prima casa o sa blocheze relansarea pietei imobiliare si o sa amane tocmai aceasta revenire care probabil am fi avut-o azi si in conditiile unei creditari restranse.

O alta explicatie a deflatiei ar fi dislocatia pietelor prin proptirea sistemului financiar care este indubitabil anti-realitate si anti-piata libera. Puterea care s-a dat sistemului financiar si “eliberarea” lui de chingile concretului si de necesitatea legaturilor cu economia reala, i-a permis acestuia sa “infecteze” si alte sectoare ale societatii si sa propage diverse paternuri de gandire si operare pana acolo incat economia de piata sa fie compromisa deja aproape in totalitate, cel putin in economia dezvoltata (desi nici tarile emergente nu sunt departe, chiar daca au unele particularitati). Una dintre aceste patternuri ar fi obsesia cresterii exponentiale – lacomia altfel spus, care nu concepe ca profitul sa scada sau sa nu avem crestere, chiar daca realitatea nu doar ca ne impune dar cere cu fermitate elaborarea unor modele de contractie care sa gestioneze aceasta contractie astfel incat sa nu escaladeze in colaps. In sistemul bancar aceasta s-ar numi delevereging. Marea problema este insa ca in vremuri de deleveraging, nu exista bonusuri, deci nu exista nici sponsorizari si mite pentru politicieni, deci nu exista nici motivatie de a permite si de a impune deleveragingul – caci de la sine, evident sistemul nu se poate autocorecta fara interventie din exterior. Pentru america, un pas ar fi reimpunerea legislatiei Glass–Steagall care sa separe bankingul de tip poker (desi baietii cam joaca poker cu carti masluite) de economisire. Altfel spus, bancherilor sa le fie interzis sa speculeze cu banii deponentilor si bancile sa isi reia rolul pe care l-au avut in vremuri uitate deja in istorie: de a pastra economiile si de a credita afacerile. Nu stiu cifre exacte, dar pun pariu ca sub 5% din afacerile bancilor de azi au a face cu serviciile de economisire si creditare, pana si unele banci de la noi unde optiunile le sunt inca destul de limitate fac bani in mare parte din specula pe obligatiunile guvernamentale si municipale, fluctuatiile de pe curs si programe aberante gen “prima casa”.

O intrebare insa mai grava decat cea cu privire la deflatie (de ce avem deflatie cu atatia bani tipariti?) este insa ce va urma? Experimentul actual este evident unic, niciodata nu s-au mai tiparit sume similare dar mai ales la nivel mondial. O prima consecinta este evident razboiul valutar. Toti tiparesc, toti incearca sa isi sprijine economia si sa tina sub frau somajul si inevitabil se ajunge la razboi valutare. De aici pot sa urmeze si alte razboaie, si pe alocuri se intampla deja. Din frecusurile astea, evident exista si riscul ca un jucator mai mare sa pice si sa traga cu el si pe ceilalti. Imaginati-va trei-patru copii sarind intr-un pat cu arcuri tinandu-se de mana si impingandu-se unul pe altul. Daca pica unul, e riscul sa traga si pe ceilalti si sa ii dea cu capul de perete sau de alte obiecte.

Lucrurile sunt complicate si nu vreau sa fac filosofia complexitatii. Trendurile sunt unele clare, unele mai putin clare. Principalul trend este al tiparnitei: clar nu poate fi oprita, clar se va tipari din ce in ce mai mult si clar dobanzile nu pot sa mai creasca pentru ca ar  urma implozia. Implozia este insa un eveniment extraordinar si evident nu poate fi prezisa sau calculata apriori. Ca fapt divers, un tip care a prezis crashul creditelor a marturisit ulterior: de zece ani vorbesc de crash si cand s-a intamplat in sfarsit, lumea ma crede profet. Doomeri se gasesc in orice vremuri, mai putin ulcioare care sa mearga de doua ori la apa. Ori daca tiparnita tot va merge in continuare si vedem ca somajul este in crestere peste tot, profiturile firmelor cresc in timp ce salariile scad la ce sa ne asteptam? Evident la tensiuni sociale. Vor degenera acestea si vor produce socuri semnificative? Paradoxal, nu neaparat. Spania, care are somaj peste 25%, o duce inca bine si nu pare sa aiba probleme cu miscari sociale de amploare. De ce? Din cauza economiei negre: firmele lucreaza la negru, oamenii care au credite si nu le mai platesc, evident ca nu vor salariu pe card si nici contract de munca, etc. Statele cum reactioneaza? Romania este un exemplu, desi poate mai bine am vorbi de Franta. Descopera Ponta – sfatuit de consilierii lui inteligenti – ca nu colectam cat ar trebui si mareste taxele, angajaza la fisc, ameninta cu controale etc. Anticiclic, am putea spune. Francezii au ajuns si ei sa suprataxeze pe bogati, prin urmare a expodat piata de arta, bogatii cumpara tablouri scumpe mai ceva ca aurul. Banii nu ajung nici in taxe, nici in economie si prin urmare ciclul este oprit, velocitatea scade. Si nebunia cu arta abia a inceput, aurul desi este manipulat deocamdata fiind declarat de bancheri “zona interzisa pentru bule”, mai are ceva pana cand sa suga si el miliardele tiparite.

Personal marea mea dilema este insa daca punctul de inflexiune de care tot zbiara El-Erian de la Pimco chiar exista pentru ca directia in care o vom lua oricum este cam clara. Si o alta chestie care ne priveste mai ales pe noi e riscul de colaps pentru pietele emergente, ce va insemna asta pentru noi. Iata dilemele mele …

Pe la minutul 16 incepe despre punctul de inflexiune:

1) hand-off – it works; trigger sign: healthy balance sheets, business investing long term;
2) heating never reaches critical mass; cost & risk of printing money exceeds benefits; + adding up problems (currency war, politics) => investor exit markets

http://youtu.be/fD3kOKK0C5w?t=16m7s

Dupa cum puteti vedea, la punctul 2, El-Erian nu intra in detalii. Nici nu e nevoie, nici publicul nu e genul care are nevoie de explicatii mai multe. Putem insa deduce ce inseamna esecul tiparnitei uitandu-ne in 2008 si comparand masa monetara, nivelul datoriilor, deficitele si structura pietei de atunci cu nivelurile si trendurile la care s-a ajuns acum.

Exista totusi unele interviuri in care detaliaza ce intelege el si aduce completari fata de prezentarea de mai sus. Le voi posta daca (cand) le regasesc.

1 2 3