Armata SUA se pregăteşte pentru explodarea mămăligii
20 Decembrie 2010 Dupa cum stim, criza a pornit in 2008 prin spargerea bulei imobiliare si prabusirea creditelor si a produselor financiare bazate pe credit (asigurari, derivate, etc). Afectate au fost bancile, dar pentru ca ele au fost conduse de oameni cu influenta in politica, bancile au fost salvate si statele (popoarele) au preluat datoriile lor. Aceasta a fost etapa 1 a crizei: cutremurul din sistemul financiar. Pentru a putea duce in spate datoriile bancilor, statele aveau nevoie de crestere economica, pentru a putea plati dobanda si ratele la credite, pe langa cheltuielile sociale deja foarte mari, datorita scaderii numarului populatiei active. Aceasta este etapa a 2-a a crizei: criza datoriei suverane. Asadar, fara crestere economica, bugetele scad in continuu si statele trebuie sa se imprumute si mai mult la dobanzi din ce in ce mai mari. Dupa cum stim, formulat PIB-ului este: PIB = Consum privat (oameni + firme) + Investitii (private, ale romanilor sau ale strainilor) + Cheltuielile statului + Exporturi – Importuri Cum facem astfel sa creasca PIB-ul? Consumul a scazut din cauza lipsei creditului, investitiile au scazut din cauza scaderii consumului (cine sa mai investeasca daca nu sunt perspective sa vanda), cheltuielile statului au scazut deoarece preluand datoriile bancilor statul are deja o povara imensa pe cocoasa, au ramas asadar ceilalti termeni: exportul si importul. Ca sa mareasca exportul si sa scada importul, in mod normal statele trebuie sa beneficieze de devalorizarea monezii proprii pentru ca exporturile lor sa coste mai putin pentru straini si importurile mai scump pentru cetatenii proprii. Bineinteles, nu orice stat isi permite sa controleze propria moneda, dupa cum vedem in Romania asa ceva nu este permis: Isarescu trebuie sa tina leul tare ca nu cumva sa sara FMI-ul pe noi cum a sarit in cazul bancilor (desi nu avea voie sa-si bage nasul aici). Insa la nivel international, in general, statele cam asta fac: incearca sa isi devalorizeze moneda proprie, iar la nivel global putem spune ca se desfasoara in prezent un razboi valutar. Fiecare tara incearca sa isi devalorizeze moneda in raport cu toti ceilalti. Bineinteles, orice victorie este pe termen scurt, pana cand si ceilalti vor face la fel. Un exemplu clasic de razboi valutar este criza euro. Pe cat de mult nu le place sa duca in spate pe ceilalti europeni, Germanii beneficiaza din plin de caderea euro in raport cu alte monede, deoarece au doua mari avantaje: euro fiind slab, strainii cumpara mai ieftin produsele lor, prin urmare castiga o felie mai mare din piata, iar pe de alta parte, restul tarilor luptandu-se cu criza nu au posibiltiatea sa produca cum o fac germanii, asadar acestia au un avantaj competitiv prin simpla lipsa a altora de pe piata. Dacia este una dintre putinele exceptii, insa nemtii nu se supara tocmai pentru ca cererea pentru produsele lor este in explozie, chinezii fiind nebuni dupa BMW-uri, Mercedesuri si alte minunatii produse de chinezi. Un alt razboi valutar, cel mai improtant de altfel, este SUA-China. Chinezii au moneda legata la
Read more