Revolta băncilor este doar prima etapă
Oare care lege din istoricul recent a avut efecte nasoale încă înainte să fie adoptată? Eu unul nu îmi aduc aminte. Personal, mărirea avansului, mi se pare însă un efect pervers pozitiv. Orice contracţie a creditului din orice motiv nu poate fi decât bună, în ideea că ne va feri de crash-ul viitor. După cum spunea şi Jim Rikards cu privire la Rusia, una e să cazi de la etajul 30 (cum ar fi SUA) şi alta e să cazi de la etajul 5 (cum ar fi Rusia). Altfel spus, de vreme ce crashul cel mare încă nu a venit şi ce s-a făcut momentan doar a amânat puţin mai în viitor efectele tsunami-ului, un avans mai mare acum va însemna o rată a falimentelor mai mică şi un număr de tragedii mai mic când barajul proptelilor băncilor centrale va cădea. Am fost împotriva acestei legi din două principii: o lege nu se aplică retroactiv oricât de bună ar fi ea; un stat de drept şi o economie solidă nu se construiesc cu legi aplicate retroactiv; nu e treaba parlamentului să propună instrumentele financiare cele mai potrivite; deoarece parlamentarii habar nu au despre finanţe, nu este treaba lor să determine dacă e mai bine ca ipoteca să fie de ajuns pentru darea în plată sau banca să poată urmării clienţii nedeterminat; nu asta înseamnă protecţie; nu m-ar interesa atât de mult aspectul responsabilităţii dacă totuşi legea era bună; nu repet aici însă de ce legea e proastă şi e încă un pas la fel de prost ca si Prima Casă; Adevărata protecţie a consumatorului de produse financiare din România ar trebui pornită cu profesionalizarea şi responsabilizarea organismelor de relementare: BNR şi ASF. Vedem haosul din asigurări în contrast cu salariile mizerabile şi sistemul mafiot prin care se fac angajările. Dar să nu ne amăgim: BNR nu e departe nici ea, acolo însă ajung doar personajele mai deocheate, care dau seamă nu la nivelul partidului ci unor foruri mai înalte. Apropos de foruri înalte, sunt tare curios care e opinia şi poziţia conducătorilor, bineînţeles nu a păpuşilor de la Cotroceni sau Victoriei. Pentru că deocamdată nu am auzit nimic de la Ambasada SUA şi mesajele de la Comisia Europeană sunt gargara normală care vine din reflex la orice mişcare a vreunui minion, cum s-a întâmplat cu Ungaria. Să revenim însă la responsabilitatea şi rolul parlamentului. Oricât de lipsiţi de pregătire şi cunoştinţe despre sistemul financiar, parlamentarii nu aveau cum să nu fie revoltaţi de lipsa legii falimentului. O bună perioadă de timp am crezut ca frâna la această lege sunt băncile care presează BNR-ul care presează parlamentul. Ori de data asta, parlamentarii au dovedit că pot să îl facă preş pe Isărescu de unde putem clar deduce că dacă aveau 2 neuroni, legea falimentului era de mult trecută şi condiţiile erau cinstite şi productive. O lege a falimentului ar fi făcut inutilă actuala lege a dării în plată deoarece inechităţile şi dezechilibrele s-ar fi rezolvat prin faliment: singura cale de uscat putreziciunea întro economie de piaţă normală. Karma finanţelor însă se răzbună şi
Read more