Revolta băncilor este doar prima etapă

Oare care lege din istoricul recent a avut efecte nasoale încă înainte să fie adoptată? Eu unul nu îmi aduc aminte.

Personal, mărirea avansului, mi se pare însă un efect pervers pozitiv. Orice contracţie a creditului din orice motiv nu poate fi decât bună, în ideea că ne va feri de crash-ul viitor. După cum spunea şi Jim Rikards cu privire la Rusia, una e să cazi de la etajul 30 (cum ar fi SUA) şi alta e să cazi de la etajul 5 (cum ar fi Rusia). Altfel spus, de vreme ce crashul cel mare încă nu a venit şi ce s-a făcut momentan doar a amânat puţin mai în viitor efectele tsunami-ului, un avans mai mare acum va însemna o rată a falimentelor mai mică şi un număr de tragedii mai mic când barajul proptelilor băncilor centrale va cădea.

Am fost împotriva acestei legi din două principii:

  1. o lege nu se aplică retroactiv oricât de bună ar fi ea; un stat de drept şi o economie solidă nu se construiesc cu legi aplicate retroactiv;
  2. nu e treaba parlamentului să propună instrumentele financiare cele mai potrivite; deoarece parlamentarii habar nu au despre finanţe, nu este treaba lor să determine dacă e mai bine ca ipoteca să fie de ajuns pentru darea în plată sau banca să poată urmării clienţii nedeterminat; nu asta înseamnă protecţie; nu m-ar interesa atât de mult aspectul responsabilităţii dacă totuşi legea era bună; nu repet aici însă de ce legea e proastă şi e încă un pas la fel de prost ca si Prima Casă;

Adevărata protecţie a consumatorului de produse financiare din România ar trebui pornită cu profesionalizarea şi responsabilizarea organismelor de relementare: BNR şi ASF. Vedem haosul din asigurări în contrast cu salariile mizerabile şi sistemul mafiot prin care se fac angajările. Dar să nu ne amăgim: BNR nu e departe nici ea, acolo însă ajung doar personajele mai deocheate, care dau seamă nu la nivelul partidului ci unor foruri mai înalte.

Apropos de foruri înalte, sunt tare curios care e opinia şi poziţia conducătorilor, bineînţeles nu a păpuşilor de la Cotroceni sau Victoriei. Pentru că deocamdată nu am auzit nimic de la Ambasada SUA şi mesajele de la Comisia Europeană sunt gargara normală care vine din reflex la orice mişcare a vreunui minion, cum s-a întâmplat cu Ungaria.

Să revenim însă la responsabilitatea şi rolul parlamentului. Oricât de lipsiţi de pregătire şi cunoştinţe despre sistemul financiar, parlamentarii nu aveau cum să nu fie revoltaţi de lipsa legii falimentului. O bună perioadă de timp am crezut ca frâna la această lege sunt băncile care presează BNR-ul care presează parlamentul. Ori de data asta, parlamentarii au dovedit că pot să îl facă preş pe Isărescu de unde putem clar deduce că dacă aveau 2 neuroni, legea falimentului era de mult trecută şi condiţiile erau cinstite şi productive.

O lege a falimentului ar fi făcut inutilă actuala lege a dării în plată deoarece inechităţile şi dezechilibrele s-ar fi rezolvat prin faliment: singura cale de uscat putreziciunea întro economie de piaţă normală.

Karma finanţelor însă se răzbună şi asupra lui Mugurel şi asupra băncilor. S-au opus atâta timp  legii falimentului încât s-au trezit cu una de o sută de ori mai nasoală.

Să nu ne amăgim însă: vom vedea cât de nasoală e legea asta abia la anu’ pe vremea asta când vom vedea bilanţurile băncilor pe 2016. Eu am un pronostic: deşi oficial nu le e bine, băncile vor ieşi tot pe plus. În schimb, deflaţia din imobiliare va lovi puternic în domeniul construcţiilor şi va muşca din PIB. Nu mă hazardez să fac predicţii ce se va întâmpla dacă România va fi penalizată extern, fie de la UE, fie de la cine ştie ce curţi de justiţie, dupa cum ameninţă Suciu.

Ar mai fi de menţionat şi incapacitatea parlamentarilor de a înţelege efectele perverse şi destabilizatoare a legii Prima Casă în piaţă care propteşte aiurea preţurile oferind avantaje mult mai imense băncilor decât li se ia acum prin această lege. Nu m-ar mira deloc dacă rolul acestei legi ar fi tocmai să detensioneze sentimentele negative ale oamenilor cu privire la bănci. Cel puţin, după atâtea dezbateri, putem clar observa ura primară şi iraţională a multor actori care privesc băncile cu repulsie şi vor să le pedepsească fără a avea o perspectivă globală şi rece cară să identifice care sunt problemele reale şi ce măsuri reale de îmbunătăţire a problemelor evidente poate lua parlamentul. Ori din start Prima Casă trebuie eliminat din o mie de motive, în primul rând pentru că este o lege împotriva oamenilor (ţine sus preţurile tocmai la imobilele ieftine, la care aspira majoritatea românilor) şi oferă avantaje nejustificate băncilor (garanţii imense din buzunarul comun). Imaginaţi-vă ce ar insemna ca statul sa suporte RCA-ul tuturor şi să elimine acest cost de la oameni. Sume mult mai mari sunt blocate şi pompate în Prima Casă.

În concluzie, tot răul spre bine: decât să creeze un cadru legal solid, o piaţă normală, eficientă, concurenţială, echitabilă, oficialii noştri ca de fiecare dată dau cu bâta în baltă aiurea şi ne oferă surprize-surprize. Oricum, viaţa e frumoasă în România, de azi mai puţin însă pentru cei care lucrează în imobiliare şi în construcţii.

~ ~ ~ ~ ~ ~

Pe aceeaşi temă:

Vine primăvara: cresc preţurile la imobiliare

Deşi pe piaţa creditelor se anunţă iarna, pe piaţa imobiliară vine primăvara şi preţurile cresc. Cresc mai bine zis, preţurile la cerere, căci preţurile reale (la vânzare) nu putem ştii cum evoluează deoarece nu exista un indice real care să măsoare şi să ne indice cum stăm.

Ca o mică paranteză: menţionam într-un articol trecut că România este o ţară bananieră şi pentru că nu are o lege a falimentului personal. Tot un indicator la nivelului subdezvoltării infrastructurii este şi lipsa unui indice al imobiliarelor. Nu doar notarii se feresc să facă aşa ceva, deşi pe ei nu i-ar afecta cu nimic. Dar nici măcar băncile şi nici atât agenţiile imobiliare nu accepta ideea unei transparenţe şi informări corecte a publicului, tocmai din cauza amatorismului.

Sunt câteva bresle în România care încă nu s-au copt dupa 25 de ani de piaţă liberă. Cei care lucrează în aceste bresle sunt în general rataţi care au eşuat în altele sau independenţi care s-au lăcomit de fierbinţeala specifică domeniului în vremurile bune şi acum au rămas blocaţi în speranţe de mai bine. Mă refer bineinţeles la agenţiile imobiliare deşi aş mai putea enumera câteva bresele: dealerii de maşini second, contrucţiile, firmele de catering etc. Puţini realizează importanţa brandului în aceste domenii şi puţini considera profesie ceea ce fac. Puţini se văd în domeniul asta până la pensie, prin urmare nu contează onoarea, nu contează crearea unui nume bun, ci contează să-ţi ia banul acum, ce se întămplă după nu mai contează.

Am făcut ditamai paranteză ca să spun că un indice imobiliar corect, ar fi firesc şi ar ajuta pe toată lumea ca să se pozitioneze corect în piaţă: şi pe cumpărători, şi pe vânzători şi când cei doi sunt mulţumiţi nici agenţiile nu vor avea de pierdut. În schimb, în România agenţiile imobiliare nu au alt scop decât să-ţi ia comisionul cât mai repede şi cred că singura cale prin care pot face asta este să preia anunţurile din surse mai puţin populare şi să le reposteze pe alte surse, câştigând şi ei o boabă din neatenţia cumpărătorilor coroborată cu lenea sau nepriceperea vânzătorilor. Olx va elimina însă în curând agenţiile care nu realizează că ajutând olx (sau ziarele) să aibă content, îşi taie singuri creaca.

Aşadar lipsa unităţii, asocierii şi a profesionalismului, face ca agenţiile imobiliare să nu poată trece la un nivel profesional care să permită nu doar realizarea unui index imobiliar sau oferirea de un serviciu real clienţilor, dar prin participarea haotică în războiul anunţurilor imobiliare, agenţiile nu pot aduce nici o valoare adaugată în plus, prin urmare, nici nu vor câştiga nimic.

Ca un mic paradox, individualismul din bresla agenţilor imobiliari se vede şi prin abordările diferite pe care acestea le au la marea problema care este olx. De exemplu, majoritatea au început să posteze anunţurile fără a specifica o adresă exactă. În loc să zică Strada Ioana Radu, de exemplu, zic: în jurul Liceului Traian Vuia. Unele, pe langă adresă, modifică şi parametrii anunţului pentru a face imposibilă identificarea acestuia cu unul privat. De exemplu, unii modifica suprafaţa terenului, sau numărul de camere. Cea mai ciudată abordare, am găsit-o însă la o agenţie care în loc de fotografii postează scheme 3d (proiecţii) ale imobilelor. În aparenţă, intenţia este una de a oferi un plus valoare: teoretic printr-o schema, omul vede clar dacă îl interesează imobilul. Însă problema cu schema este că proporţiile sunt aleatorii, mărimile nu prea bat şi schema nu face decât să ofere câteva informaţii sumare care mai mult îi încurcă pe cumpărătorii care nu pot face abstracţie de dimensiuni. În plus, prin omisiunea pozelor cu locaţia, aspectul şi vecinătatea locaţiei, agenţiile par a fi căzute de pe lună dacă încă nu au înţeles ce contează pentru un cumpărător.

casa-agentie

De altfel, nu doar agenţiile nu-şi cunosc clienţii, ci şi unii vânzători te-ai gândi că nu ştiu ce vând mai întâi, o casă sau mobila din ea, sau florile din faţa casei care acoperă enervant detalii ale imobilului aflat la vânzare.

teddy-bear

A venit însă primăvara. Şi cum spun agenţii, primăvara preţurile cresc, deci dacă eşti cumpărător, grăbeşte-te, iar dacă eşti vânzător, ţine la preţ. Şi ca să te ajute şi ei, mai bagă 20-30% la preţul cerut de cumpărător, că dacă tot nu se vinde, măcar să vadă muşterii că preţurile cresc primăvara şi să se impacienteze.

Acum să vedem oare ce se va întâmpla această primăvară, care ne aduce mult aşteptata şi dorita lege a dării în plată, care va resuscita imobiliarele – speră nespecialiştii. Deci, legea nici nu a fost încă adoptată şi doua bănci au renunţat la Prima Casă, mărind totodată avansul. Au avertizat asta înainte şi câteva au acţionat deja. Blafează! afirmă încrezători ziariştii populişti ca şi cum totul ar fi un simplu joc pentru bănci. Cartel! strigă alţii, deşi BNR e de partea băncilor în această problemă.

Deci dacă preţul pe piaţa imobiliară este dat de cerere şi ofertă şi mare parte din achiziţii se fac pe credit, iar dacă mare parte din achiziţiile pe credit se fac prin Prima Casă, oare ce se va întâmpla această primavară, mai ales dupa ce legea va trece?

 

Legea darii in plata: ce spune directorul BRD

Philippe Lhotte, CEO al BRD a tinut o conferinta de presa. Franturi din ce a spus, am spicuit din Bursa. Ma voi opri doar la cateva paragrafe:

Şeful BRD consideră că o astfel de lege ar fi posibilă în condiţiile în care ar viza doar contractele viitoare şi ar fi destinată numai cazurilor sociale, pentru cei cu un singur imobil (în care locuiesc), cu o valoare de maxim 100.000 de euro, clientul beneficiind o singură dată de darea în plată.

Dupa cum stim, legea era obscura cand era vorba de clarificarea cine se incadreaza in lege, in prima varianta fiind inclusi si cei cu un credit de 50.000 de eur si cei cu un credit de 5 mil euro si 20 de apartamente. De ce oare au “uitat” initiatorii legii sa bata in cuie acest amanunt important? Oare ei nua veau interesul ca legea sa fie cat mai clara si sa aiba sanse minime ca sa nu fie intoarsa inapoi de presedinte din motivul simplu ca legea nu se adresa doar romanilor saraci, cu probleme, ci la gramada cu acestia, ii baga si pe rechinii imobiliari?

Cu privire la retroactivitate, se intelege ca aplicarea din urma va arunca o bomba in sistemul bancar si mai ales in cel juridic. Nu cred ca bancile vor sta cu mainile in sus si probabil vor da in judecata statul roman. Bineinteles, autorii legii nu s-au sfiit sa se laude ca ei ii ajuta pe saraci, pe cei necajiti care au ajuns sa aiba probleme. Dar, daca acesta e motivul, de ce nu rezolva problema intr-un alt mod, de exemplu taxand profiturile bancare peste o anumita suma, cum au facut ungurii si sa preia statul pe banii astfel obtinuti imobiliarele respective, eliberand ipoteca si terminand creditele falimentare? Exista nenumarate alte variante, darea in plata ca si orice lege cu privire la creditare aplicata retroactiv, denota nu doar lipsa de imaginatie si prostie, dar si un stat slab, incorect, schimbator, care poate oricand sa schimbe regulile jocului.

Daca au existat banci care nu au respectat regulile jocului, justitia, procuratura, serviciile secrete sa isi faca datoria. Si deja exista cazuri in care s-a facut dreptate. Insa nu poti pedepsi toate bancile pentru greselile unora.

În aceste condiţii, băncile ar putea realiza produse noi, specifice dării în plată, fiind înăsprite unele condiţii de eligibilitate, fără a modifica, însă, criteriile pentru ceilalţi clienţi.
Actuala formă a legii nu va ajuta persoanele fizice, ci pe speculanţi, programul Prima Casă urmând să fie suprimat, iar accesul populaţiei la credite să fie restrâns, ca urmare a avansurilor şi dobânzilor crescute.

Dupa cum am mai spus si eu, daca statul vrea sa schimbe regulile si sa elimine posibilitatea ca cei care nu isi calculeaza bine veniturile si intra la apa sa fie urmariti de banci, de ce nu se introduce pur si simplu un nou tip de produs: ipotecar cu dare in plata si restul sa ramana asa cum este? Aici as mai adauca ca daca BNR isi facea datoria, un astfel de produs era deja de mult introdus in sistemul bancar romanesc, insa BNR doarme in pos …

Dar nu doar pentru ca BNR nu a gandit proactiv si nu avem un astfel de produs ci mai ales ca BNR nu a gasit de atata timp o solutie prin care sa detensioneze cumva tensiunile create prin saltul cursului. A avut destul timp si de atatia ani putea sa incropeasca ceva, dar a stat cu mainile in san, lasand la latitudinea bancilor. Astfel s-a ajus ca oamenii sa scoata furcile si sa iese pe strada si in loc sa duca la BNR s-au dus la parlament si i-au pus pe parlamentari sa voteze o lege aberanta.

Bancherul a spus că legea este antisocială, explicând că preţurile imobilelor vor scădea, acest lucru conducând la descurajarea realizării de noi locuinţe şi, respectiv, la încetinirea economiei şi la scăderea numărului de locuri de muncă.

Bine ar fi sa fie asa. Cine nu isi doreste preturi mici la imobiliare, cu exceptia celor implicati in industrie … Prima casa era oricum un program comunist si daca dispare nu avem ce plange. Tare mi-e teama insa ca preturile nu vor scadea. Bancile vor avea grija sa pastreze imobilele si sa nu le scoata pe piata, gasind canale si subsidiare externe carora sa le paseze imobilele in vederea fie a inchirierii fie a vanzarii prin scheme care sa garanteze ca pretul nu va scadea. Daca bancile ar lasa preturile sa scada, o sa fie nevoite sa isi reevalueze toate creditele si sa aduca bani de acasa, ceea ce ar insemna crash bancar, pentru ca nimeni nu prea mai are bani pe-acasa, au tot marit capitalul.

In final, as mai mentiona ca deputalul liberal care a initiat legea i-a raspuns argumentelor bancherului acuzandu-l ca e urmarit de DNA, deci gargara ieftina si balcareala mioritica in spiritul politruc al parlamentarilor nostri. Asta arata cat de serios si cat de bine a gandit liberalul legea, pe beneficiari, pe actorii implicati si cat de mult a cantarit el consecintele. Si mai ales contextul actual  ….

Din sucelile legii darii in plata

Cand statul incearca sa intervina in piata si reglementeaza din ce in ce mai mult, sucelile nu sunt greu de observat iar cand vine prapadul, chiar si ulterior este greu de analizat care au fost cauzele initiale.

De exemplu in SUA, consensul intre marii economisti cu privire la cauzele crizei financiare inceputa in 2008 sunt ca Fed-ul a micsorat atat de mult dobanda de referinta incat a inundat piata cu bani si astfel a stimulat creditarea. Ce a urmat a fost doar tavalugul: bancile au inceput mai intai prin a da credite la cat mai multi oameni si apoi au terminat prin a crea instrumente financiare prin care se detasau de riscul prezentat de credite, devenind doar intermediari intre clientii finali si investitorii din toata lumea.

Ulterior crizei, bineinteles ca nici un guvernator al Fed-ului nu si-a asumat vina pentru prapadul pe care l-au creat. Ba mai mult, au incercat sa arate cu degetul catre slaba reglementare, catre instrumentele “prea complexe” care introduceau un risc prea mare in piata. E ca si cum un gradinar stropeste cu benzina peste frunzele uscate si apoi da vina pe soare ca a aprins focul.

Sa revenim insa la noi. Si la noi a fost la fel: BNR a dormit cand banii ieftini veneau din afara si au creat bule imobiliare si de creditare in Romania. Ordinele erau ca BNR sa stea cuminte in banca ei si Isarescu sa se limiteze la “a trage semnale” ca si cum treaba unui politai e doar sa fluiere nu sa dea si amenzi sau sa ameninte cu pistolul cand un betiv conduce o masina si nu se opreste. Bancile au fost imbatate de bani ieftini veniti din afara pentru ca Romania degeaba are moneda proprie pentru ca aceasta nu este moneda proprie ci este moneda lui Isarescu.

Adica, intr-o tara libera, moneda proprie functioneaza in functie de importuri si exporturi, banca nu face decat sa atenueze socurile si sa arbitreze bancile. De exemplu, era firesc ca in ani 2007 cand intrau miliarde de dolari in tara, leul sa se intareasca foarte mult si la fel, cand valuta iese, leul sa se slabeasca. Astfel, cursul valutar atenueaza fluxurile de valuta si cei care aduc azi dolarii, nu si-i vor scoate peste noapte maine cu dobanda si la curs sponsorizat, ci acestia ar putea fi scosi doar cand investitiile ar fi adus randament: adica productia ar fi crescut, la fel exporturile si leul s-ar fi intarit nu doar prin intrarea de valuta ci si prin exportul de produse.

Poate explicatia mea e prea simplista, cert este ca politica monetara a BNR-ului se vede ce rezultate a dat in ziua de azi: mii de oameni inrobiti la credite peste puterile lor pentru ca cine trebuia sa vegheze pentru ei – BNR-ul – a vegheat mai mult pentru altii decat pentru romani. Si mai revoltator este ca BNR nu trebuia sa faca nimic pentru a asigura stabilitatea leului si a creditarii ci doar sa lase piata sa regleze moneda. Tocmai aceasta “gestionare” a monedei, haosul dobanzilor, meandrele repo-urilor si rezervelor minime cu care jonghleaza Isarescu prin sedintele periodice ale CA al BNR (stat in stat – oare cand vom afla si noi discutiile astora, ca pana si Fed-ul e mai transparent).

Prima suceala, aceasta ar fi “politicile BNR”.

O a doua suceala ar fi reactia statului. Romania are un stat slab, nu trebuie sa explic de ce. Prin urmare, statul reactioneaza rareori la ilegalitati si mai niciodata la politici proaste. Rareori se intampla lucruri bune, rareori sunt adoptate politici corecte, mare parte din lucrurile bune de la noi s-au facut dupa lungi si repetate esecuri, hotii, scandaluri etc.

Nu putem cere parlamentarilor sa inteleaga ce rol trebuie sa aiba o banca centrala, nu le putem cere sa se uite si ei prim-prejur (cum ar fi Bulgaria sau de ce nu Ungaria sau mai nou Polonia) si nu le putem cere nici sa-l dea jos pe Isarescu pentru ca nu au cohones, chiar si de i-ar duce bila. Dar le-am putea cere macar sa nu strice si mai mult lucrurile.

Cu legea asta a darii in plata, parlamentarii sunt precum Dorel: ai o problema, vine Dorel si te rezolva.

Bunaoara, dupa multe analize, studii si discutii, probabil au inteles si parlamentarii ca nu pot da legea fara a specifica clar pentru cine se adreseaza. Pentru ca desteptii care au propus legea, pretind ca prin asta ei vor sa ajute saracii care sunt oropsiti de banci. Pai daca ajuta saracii, trebuie sa spuna clar care sunt saracii. E sarac Ionel, politaiul care a luat credit in franc peste puterea luni, fara sa il duca capul ce daca ii taie Base 5% si creste cursul 5%, nu o sa mai poata plati rata sau o sa il ajute pe Marcel constructorul (investitorul) care facea credite spaguind ofiterii de credit si aducand hartii false, ca sa construiasca cat mai multe case si sa le vanda cu adaos de 300%? Marcel a tras tzepe nenumarate mai la toate bancile, luand credite de la toti care i-au dat si construind cat cuprinde ca cererea era mare, caci bancile dadeau credite nu doar lui Marcel dar si lui Ionel care cumpara de la Marcel.

Problema e ca Marcel bineinteles lucra pe persoana particulara ca sa nu plateasca TVA la constructii, sa poata sa lucreze la negru, sa nu plateasca impozite, sa nu aiba controale etc. Se putea pe atunci si se mai poate inca.

Deci legea daca vrea sa il ajute pe Ionel, o sa trebuiasca sa il ajute obligatoriu si pe Marcel pentru ca oricat de destepti ar fi parlamentarii nu prea au cum sa ii separa. Suceli peste suceli. Sa presupunem, de exemplu ca legea va diferentia in functie de tipul destinatarului creditului: persoana fizica sau juridica. Nu merge: tocmai am explicat ca Marcel oricum a lucrat la negru, pe persoana fizica. Sa zicem ca legea ar diferentia dupa destinatia imobilului: locuinta sau sediu firma. Dar cati nu si-au facut constructiile pe intravilan declarandu-le ca ferme agricole sau alte minunatii de astea. Asta ar fi o suceala cu privire la alegerea destinatarilor legii, cui se aplica.

O alta suceala mare incepe cand determini cine dintre cei eligibili merita sa fie incadrati: adica cine … “are probleme reale”, cum spune Isarescu care mai nou se declara si el pentru lege ca sa nu isi sifoneze si mai mult imaginea si sa inceapa lumea sa ii boicoteze vinurile proaste care au inundat deja hypermarketurile. Cum sa se poata determina cat mai corect o situatie reala “nasoala” sau una facuta nasoala prin propria dorinta a unui creditac sa scape usor de credit. Adica, daca eu sa zicem ca am credit 100.000 EUR dintre care am apucat sa platesc 10.000 EUR, ce mai impiedica sa imi dau demisia, sa vand putinele proprietati pe care le am (masini de lux, aur, alte imobile), sa donez banii unui amic si sa ma declar in incapacitate de plata. Orice reguli ai introduce, cine va dori, nu ii va fi dificil ca sa dovedeasca ca nu pot sa plateasca. Sa nu uitam ca probabil aceiasi “clienti” nu s-au chinut prea mult nici cand au luat credit ca sa dovedeasca facil ca pot plati. Adica, stim ca oricine dorea sa ia un credit, se angaja la o firma fictiv, platea cateva luni impozitele si apoi aducea hartia la banca. Nu vorbim de hartii fictive si alte scheme, ci de masinatiuni legale.

Deci pana acum avem 2 suceli: cine poate fi incadrat si in ce conditii se determina ca “are probleme”. Nici nu mai vreau sa intru in aspectul retroactivitatii care cuprinde in sine un set intreg de suceli.

Ce nu inteleg eu, este daca tot fac o suceala ai nostri, de ce nu o fac macar o data si clar, cum au facut ungurii: sa oblige bancile sa converteasca creditele si sa suga parte din socul cursului. Deci daca se vrea a se face dreptate pentru trecut si ajuta cei care au fost victime ale unei situatii “impredictibile” (ca si cum nu ar mai fi fosc crize financiare in istorie), de ce nu s-a facut intr-un mod mai clar si mai simplu.

Daca se vrea a se schimba modelul de creditare din Romania, de ce nu se face cu cap, simplu si profesionist, prin introducerea unui nou tip de creditare care sa aiba o dobanda mai mare si sa permita echivalarea ipotecii cu a valorii creditului. Asta ar insemna inovatie financiara si progres, nu legi sucite care sunt comandate de smecherii cu investitii pierdute si acoperite cu justificari populiste care oricum nedreptatesc pe majoritatea si in primul rand dinamiteaza sistemul bancar.

Nu cred ca ar fi nici o problema ca pe langa creditul ipotecar actual care nu echivaleaza bunul cu creditul, sa se introduca un nou tip de credit “ipotecar de dare in plata” sau cum or vrea sa ii zica prin care bancile sa vina cu oferte dedicate celor care vor ca atunci cand nu mai pot sa plateasca (oricare ar fi cauza), bancile sa preia imobilele?

La aceasta intrebare e un singur raspuns: pentru ca suntem o tara sucita condusa de parlamentari suciti. Si mai nou, vad ca avem si ziaristi suciti care in loc sa gandeasca, se alatura ca papagalii publicului naiv care nu intelege doua boabe din functionarea sistemului financiar si repeta niste mantre obositoare si idioate: jos bancile!, bancile sunt rele!, bancile sa fie judecate!, ghilotina! Culmea e ca bancile nu o sa pice, pentru ca nu au voie, o sa crape in alta parte buba, dar om trai si om vedea …

Legea darii in plata – primele efecte

Despre “legea darii in plata” am mai tratat aici.

A aparut deja primul efect in piata, desi legea nici nu a fost adoptata inca: conform Digi24, Banca Raiffeisen a marit deja avansul solicitat.

Dupa cum am mai subliniat in cele cateva articole trecute si in comentarii, aceasta lege va aduce urmatoarele efecte:

  • racirea creditarii
  • cresterea drastica a dobanzilor si a avansurilor
  • scaderea drastica a preturilor in imobiliare – probabil bancile vor incepe in sfarsit sa isi dezvolte divizii de imobiliare si sa intre pe piata sa arunce niste “bombe” (aviz vanzatorilor – vindeti cat mai puteti!)
  • blocarea refinantarilor si a conversiilor; daca in prezent, datorita variatiilor din strategiile si portofoliilor bancilor. la refinantari clientii mai puteau vana discounturi, de acum inainte, orice refinantare va veni nu cu discount (scadere de dobanda) ci cu comision (costuri suplimentare) din cauza cresterii riscurilor

Pe scurt, legea va lovi puternic in creditare si va duce sistemul bancar romanesc in hibernare.

Bineinteles, presa si socialistii vor zice ca bancile joaca poker, ca se prefac, ca doar ameninta de acum pentru a deturna legea, dar cand o sa fie aplicata nu o sa aiba incotro. Noi zicem insa ca momentan, bancile chiar au fost prudente si nu s-au adaptat la viitoarele riscuri – oricum greu de estimat apriori – tocmai din lacomie si iresponsabilitate. Sa nu uitam ca oricum daca s-ar marca la pretul zilei asset-urile si garantiile, majoritatea bancilor ar fi insolvente.