Pusticnul Proclu: Toti diavolii din iad au iesit pe fata pamantului

(…) sa va paziti – va dezbraca de dragostea care aveti intre dumneavoastra. Si a va ierta mai des si a zice cate o rugaciune ca Duhul Sfant sa izgoneasca acele duhuri. Dar sa stiti ca toti diavolii din iad au iesit pe fata pamantului. Unde-s doi-trei crestini da navala si atata-i vrajeste vrajmasul pe crestini ca – uit ceva: pentru ca suntem crestini foarte slabi, nu mai suntem crestini cum eram candva. Suntem neputinciosi si noi numai atata putem sa ne descurcam, daca avem semenie si cat pot – asa invat pe toti cum m-a invatat un parinte – cand m-oi duce la o biserica sa pui in minte ca toti is mai buni in biserica aceea [decat mine] si eu sa zic si-n gand cate o rugaciune asa mica: „Doamne, primeste-ma si pe mine in pocainta!” si ai vedea pe toti mai buni si a zice o rugaciune-n gand si a asculta Sfanta Liturghie ______ si a pleca cu liniste si Duhul Sfant nu ma va lasa in parasire. Iar daca ma duc in biserica si incep a cantari si ma uit in jos la celalalt pot pica in cap, da’ nu cu capul, cu mintea pot pica, si Duhul Sfant ma lasa-n parasire si atunci vin necazurile. Da’ atata va spun: cat putem, a nu ne lasa de rugaciune si a-mi pastra credinta sanatoasa. Asa… Si cand m-oi pune la rugaciune sa n-am nica cu nimeni. Daca are altul – treaba lui! Sa n-am eu. Asa… Si, cat pot, a nu plati rau pentru rau. Si cand m-oi pune la rugaciune sa ma rog pentru toti care mi-au spus sa ii pomenesc la rugaciune. Si bunul Dumnezeu nu ne va lasa in parasire. Dar, atata va spun: fericesc foarte mult pe crestinii care spun ca au duhovnic si, daca au duhovnic, cred la bunul Dumnezeu ca vor capata mantuire, ca prin acest duhovnic – adica se poate sa ne putem marturisi. Ca oameni, gresim, si prin marturisire ne usuram si bunul Dumnezeu nu ne va lasa daca avem smerenie. Si eu atata va spun, ca se apropie acele zile de pe urma. Anii durerilor s-o inceput. Ii mare nenoriocire amu. Cine s-o trezit n-are altceva, decat sa planga. Dar sa nu planga ce-i aicea, [ci] ce ma asteapta dincolo, nu aici. Aicea trece, vin durerile si trece viata. Fara sa vrem, ne trezim, da’ ca pe-o dunga. Si ca ieri imi spunea cineva: „Mai, baiatule, ce faci?”. N-o trecut mult timp: „Mosule, ce mai faci?” Da’ eu stiu? Ma crezi, nici n-am avut cand creste. Da’ nu vezi? Doua palme jumate – nu-s mai mult. Pai, da… S-amu, telegrama cand am primit-o – mai am o telegrama si gata, si gata, ati scapat de mine. Dar atata va spun, [ca] are mare insemnatate. Cum ii: viata noastra este asa: pe unii ii asteapta bucuria la capatul drumului si [pe] altii, mahnirea, scarba.

Si noi… Ca sa spun, a venit cineva cu copii, ca sa-i binecuvantez. Si era o copila mica, de vreo cinci ani. Plangea. Si a venit si ma-sa si mai multe credincioase aicea. Plangea. Zicea: „Mama, unde-s fratii mei, unde-s surorile mele?” _____ Da-i pace, taci din gura! Da’ alta zice… ___ Plangea, copila… Taci din gura, ca uite ce ______

Si spun asa: [am] cea mai mare durere pentru aceste persoane care au avorturi. Dar nu trebuie sa se descurajeze, trebuie pocainta si parere de rau si a nu adormi cu gandul in alta parte. Si a ne ruga la bunul Dumnezeu, prin pocainta, prin smerenie, prin marturisire – bunul Dumnezeu nu ne va lasa, dar trebuie multa smerenie. Eu am observat lucrul aista, ca daca ma rog cu smerenie, grabeste putere sfanta. Si daca nu ma smeresc, n-am smerenie ‘ndeajuns, ispitele dau navala. Si uite-asa… Si toti care se vor smeri … Si am observat asa: orice se intampla cu mine sa nu zic din cauza cutaruia. Trebuie sa zic asa: pentru pacatele mele. Si daca zic „pentru pacatele mele” si ma smeresc si ma rog din toata inima, bunul Dumnezeu va randui sa faca vreme buna. Asta… Ce sa facem…

Părintele pustnic Proclu despre fraţii mincinoşi

Parintele pustnic Proclu a fost intrebat despre fratii mincinosi: Parintii spun ca primejdia cea mare, ispita cea mare a veacului de pe urma nu vine nici de la sectanti, nici de la pacatosi, ci vine de la fratii mincinosi. Care sunt acestia parinte?

– Fratii mincinosi sunt asa: el vorbeste de Dumnezeu, dar are alt interes; nu-i intr-o minte cu tine; cauta sa-ti intinda cursa, ori altfel: una zice, alta crede si altfel spune la altul, nici el nu crede ce spune la altul. Acesta nu are Duhul lui Dumnezeu. Si fratii mincinosi sunt printre crestinii nostri ortodocsi foarte multi, chiar si in biserica, si nu-i poti cunoaste… De o prigoana ceva, ia atuncea sa vezi care-i calugar si care-i crestin. Atunci ti se descopera, atunci se da pe fata, ca asa spune, ai vazut colo in Ceaslov zice: tu care ai mancat… te-ai impartasit cu Sfintele Taine in biserica si ai slujit lui Dumnezeu ca mine; tu acela care slujeai lui Dumnezeu, de-asa fel, te vad altfel: slujesti lui diavolul ? Uite cum ii: spre exemplu slujeste la Sfanta Masa dar el, cum sa va spun, nu s-a facut preot ori ceva mare pentru ca vrea sa ajute Biserica lui Hristos; el s-a facut mare avand boala de marire, de mandrie, sa fie cineva si sa-i zica cineva „bravo” lui. Mandria. Si nu s-a lasat descusut de ce boala-i bolnav. Si a fost primit ca o oaie, ca cum ar primi o lumina, dar a primit pe intunericul. Si-acela-i doar pentru bani, pentru interesuri.