Adevărata problema din sistemul bancar românesc este Isărescu

M-am plictisit câte articole am scris despre Isărescu de-a lungul timpului. Chiar și pentru cei care nu înțeleg rolul pe care BNR îl joacă în România prin politica monetară și influența asupra costului și disponibilității banului, ar fi îndeajuns să se gândească că într-o țară europeană democratică, nu este normal ca Banca Națională să fie captivă unei singure persoane: Isărescu are o “guvernare” mai lungă nu doar ca Putin sau Kim, dar l-a bătut chiar și pe Ceaușescu.

Războiul recent al tovarășilor cu băncile este o gâlceavă a idioților și arată cât de incompetenți sunt cei care ne conduc. Faptul ca tov. Tudose se vaietă de comisioanele bancare – cea mai mică problema din sistemul bancar  – este un indicator că omul nu are habar de toate celelalte probleme: cvasi-oligarhia din sistem, dificultatea de a porni noi bănci mici, locale care să stimuleze competiția, nereglementarea așa ziselor IFN-uri – cămătari cu licență BNR, dar mai presus de toate politica monetară total anti-dezvoltare pe care BNR-ul o duce și ignorarea totală a exportatorilor prin menținerea unui leu prea puternic. Ca să nu mai zicem de riscul valutar permanent pe care așa-zisa politică monetară o produce asupra companiilor românești (dar nu numai). Oricât de mult și de bun hedging ar face cei care au auzit de așa ceva, câtă vreme nu ai fundamente și nu ai principii de care să te legi, atât importatorii cât și exportatorii nu au altă variantă decât să folosească adaosuri îndeajuns de mari încât să acopere orice fluctuații. 

Sunt multe probleme și BNR ar trebui reformat din țâțâni, concurența internă promovată și ciclarea cadrelor ar trebui să fie implementată prin lege. Bine-înțeles că transparența decizională este zero, ședințele consiliului BNR sunt secrete și politica monetară nu doar că nu are nicio coerență, fiind pur și simplu expresia voinței tovarășului guvernator, dar în plus, nu există nicio coerență între această politică și celelalte politici ale statului român. La ce bună o bancă națională dacă guvernul nu se poate coordona cu BNR-ul în măsurile luate și singurele discuții pe care le au sunt prin intermediul presei, dând unii lecții altora. Bineînțeles că și politicienii au vina aici, dar să nu credem că BNR este fată mară.

Situața de conflict între BNR și guvern (de-a lungul timpului, de altfel, indiferent de guvern, chiar și cel tehnocrat) convine de minune BNR-ului care își promovează o imagine imaculată de tehnocrați și specialiști care știu mereu mai bine ce trebuie făcut și dau lecții politicienilor arătundu-le cu degetul măsurile populiste. Sprijinindu-se pe scârba generală pe care românii o au față de politicieni, intelighenția BNR s-a izolat într-un turn de fildeș de unde își trage salarii și bonusuri nesimțite, practică o politică macro-stabilă care este atât de stabilă încât inhibă orice mișcare de fapt, nu stimulează nicio competiție reală și este plină de hazarduri morale. Faptul că nu mai pică băncile și oamenii au depozite nu este deloc un merit al BNR ci faptul că România este încă la coada dezvoltării economice, este datorat și BNR-ului tocmai pentru că nu face măcar pe felia ei ce trebuie.

O politică monetară orientată spre piața libera, spre flexibilitatea monedei, spre stimularea economisirii și reglarea supra-consumului prin lăsarea liberă a monedei acolo unde piața o reglează ar fi un salt imens pentru economia românească care ar disciplina cu sau fără voia lor și pe politicienii populiști care măresc salariile de parcă ar tipării banii la imprimantă.

Faptul că au scăzut acțiunile băncilor românești după anunțarea unui nou impozit pentru bănci, arată cum funcționează piața liberă și cum unele măsuri ale politicienilor au efecte în economia reală. Fără proptelile BNR-ului și lăsarea unei zone largi de manevre politicii fiscale prin reglarea cursului și mijloacele de politică monetară, fac ca România să fie captivă unei macrostabilități canceroase a unui status-quo fără perspective și oportunități, unde chiar dacă nu au loc crize majore din partea sistemului bancar sau a monezii, nici altceva prea bun nu se întâmplă.

Cum își permite BNR-ul totuși acest joc, căci reglarea cursului nu ar merge fără sprijin din afară. Pe lângă dobânzile scăzute la nivel mondial, infuzia de valută din partea căpșunarilor este mai mult decât o gură de oxigen pentru BNR care reușește chiar să facă profituri destul de bunicele din aceste motive, România fiind din punctul de vedere al Băncii Naționale o mică Elveție.

Din păcate, Tudose chiar dacă ar vrea nu ar prea avea ce să facă, în realitatea puterea guvernului fiind mult mai mică decât puterea BNR-ului care este stat în stat. Doar la criza viitoare când probabil sistemul bancar românesc va fi făcut praf și cu siguranță se vor cere capete, pe lângă noile fețe, banca națională va avea șansa să facă și ea mult-așteptata restructurare.

David vs Goliath în putreziciunea bancară românească

A aparut astazi un interviu extrem de interesant in ziarul Bursa cu Lucian Isar, vicepresedinte al Banc Post in anii crizei. Despre Isarescu, am scris atat de mult incat as fi redundant sa mai zic ceva. Reamintesc totusi un vechi paragraf, care poate fi explicat prin prisma actualului interviu, desi dpa parerea mea dupa ce a iesit Isar din sistemul bancar raul a fost chiar mai mare decat cel dinainte si cel de dupa criza.

De mai multe ori am sugerat ca un procuror sincer, nu ar avea probleme mari sa gaseasca nenumarate incalcari ale atributiilor guvernatorului si nu doar subminarea puterei monedei nationale prin neglijenta, manipulari si insider trading. Iata ca acum procurorii ar trebui sa investigheze si subminarea autoritatii statului roman pe care o face Isarescu prin interventia in afacerile altor puteri ale statului, cum ar fi Parlamentul si Guvernul. (sursa: Ciuma Isarescu)

Din interviul lui Isar (care intamplator este si sotul Alinei Gheorgiu, sefa PNL, de unde probabil stie multe) reies insa cateva chestii noi, cum ar fi motivul pentru care a tinut Isarescu de curs: faptul ca existau la momentl 2008 cativa prieteni ai tovarasului din mediul politic care aveau conturi in marja si carora Isarescu le promisese un curs stabil. Pentru necunoscatori, contul in marja inseamna ca ei cumparasera actiuni (de exemplu) cu 1 leu, in valoare de 100 lei. Cum actiunile au picat (sa zicem 25%), daca mai pica si cursul (sa zicem 25%) pierderea era dublata. Cum pretul actiunilor (puteau fi insa forex, derivate etc, zic actiuni pentru simplificare) nu il puteau controla, macar garantia unui curs intre doua valori minim si maxim, ca trader, iti poate oferi un avantaj imens.

Termenul pentru aceasta schema se numeste “manipularea pietei”. Cum cursul valutar este esential pentru tranzactii si schimburi, mai ales in perioade de volatilitate si miscari masive de capital, nu doar cine poate manipula macar cu o iota, dar si cine are acces la macar o iota de informatii cu privire la viitoarele miscari (fie ele in sus sau in jos) pot sa castige sume imense.

Evident, o asemenea operatiune nu va fi investigata niciodata in Romania, fiind nevoie de procurori specializati, nu doar onesti, profesionisti si fara frica. Am vrut doar sa atrag atentia asupra acestui interviu, pentru a sublinia cat de mult rau a facut acest personaj odios pentru Romania si cat de inselatoare imagine are in fata oamenilor, astfel incat daca ar candida probabil ar iesi presedinte fara sa miste un deget.

Lipsa de educatie, mentalitatile deformate si afinitatea catre “tatici”, pe langa cultura dependentei, sunt ingredientele perfecte pentru o perpetua schiopatare a societatii romanesti, o dezvoltare in sincope si mereu expusa celor mai mici factori de risc, dar mai presus, o oligarhie de puterii mafiote cu greu perceptibila pentru omul de rand.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

PS: mi-as dori mai mult explicat de Lucian Isar (sau de alti bancheri) mecanismul de sprijinire a bancilor post-criza prin oferirea de REPO-uri permanente si pomparea de obligatiuni, bancile castigand din diferenta intre bonificarea generoasa a statului si comisionarea docila a BNR-ului asociata cu disponibilitatea cvasi-infinita

În sfârşit, Isărescu nu mai vrea prima casă

“Daca nu era prima casa, nu ne puteam lua casa niciodata” – declara ignorant un intervievat. Stirea zilei ar fi ca banii la prima casa pe anul curent se cam termina si de asemenea ca Isarescu trage semnale de alarma cu privire la prima casa pentru ca s-ar cam fi incins intre timp tiparnitele, ruleaza atat de tare incat nici macar Isarescu nu le mai tine in frane.

Spun ca “prima casa” este in esenta si o tiparnita de bani pentru ca prin inlesnirea creditarii, banul este “subventionat” prin increderea si garantia pe care statul o ofera creditacilor. O suta de milioane de lei ar insemna cu totul altceva astazi daca nu ar fi existat prima casa, de exemplu in loc sa insemne 10% din pretul unei garsoniere amarate intr-un cartier marginal, 100 de milioane vechi ar fi insemnat astazi poate 50% din pretul unei garsoniere amarate din acelasi cartier marginal. Despre prima casa am scris cateva zeci de articole si le recomand celor care mai spun prostii de genul “fara prima casa, asa si pe dincolo” fara sa inteleaga mecanismele simple ale pietei si ale subventiilor care proptesc preturile.

Tare ma tem ca banii pentru prima casa nu doar ca vor continua dar vor si creste. Daca nu ma insel, chiar acum o luna doua, erau discutii sa fie lansata “a doua casa”. De altfel regulile programului s-au tot modificat in timp, s-au inlesnit conditiile cu privire la detineri, s-au marit sumele acoperite etc, pas cu pas s-a largit baza pentru ca clientii targetati treptat se epuizau si trebuia o noua categorie de aspiranti la “ninja” (no income no job or assets) sa fie angrenati in hora catre iad care ii va cuprinde pe actualii creditaci care isi fac expunere maxima prin intermediul acestui program si nu se gandesc ca dobanzile nu vor merge la infinit (a se citi 30 de ani) doar in jos. Dar si despre credit am mai vorbit …

Este interesanta insa ingrijorarea lui Isarescu si mie imi produce un “deja vu” cu anii 2007-2008. Dar vom trai si vom vedea. Oricum Isarescu este un ipocrit, el fiind nu doar arhitectul si promotorul acestui program de propteala a pietei imobiliare si salvare a bancilor in detrimentul sperantelor ca preturile imobiliarelor din Romania sa se apropie de salariile oamenilor, ci chiar omul care a incurajat si a garantat bancilor sa se bage in acest program, pentru ca totul va fi bine [1]. Faptul ca Isarescu trage astfel de semnale, FARA SA FACA NIMIC (la urma urmei, oare stabilitatea financiara si a sistemului bancar nu e datoria lui?) mie imi spune un singur lucru: dupa viitoarea criza, Isarescu o sa vina iar sa zica: eu am tras semnale, dar mai mult nu am putut sa fac!

~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE

[1] Mugur Isarescu despre Prima Casa: Garantia de stat va fi acordata imediat in caz de neplata a ratelor

Ciuma Isărescu

Inca din 2010 subliniam ca “nu stiu sa existe un om mai sus pus si mai pervers implicat in dezastrul in care se afla Romania de azi, decat Mugur Isarescu.” (sursa) Prezentul imi confirma si cele mai negre banuieli si fiecare zi, fiecare declaratie vine sa contureze si mai bine misiunea acestui guvernator care de mult a sarit gardul gradinii pe care o pastoreste de peste 25 de ani, mai mult chiar decat Ghadaffi si in curand aproape cat a guvernat Ceausescu.

Nu de multe ori, dar mai ales cand e nevoie, Isarescu vine si trage de mana pe politicieni ca un tatic atoate-stiutor si atent la toate miscarile fiilor lui. Imaginea de tatic prinde bine la romani si faptul ca un guvernator al Bancii Nationale care teoretic trebuie sa se ocupe cu mentinerea STABILITATII preturilor (misiune esuata continuu in ultimii 25 de ani) nu deranjaza pe nimeni. Iata-l din nou in actiune:

Isărescu atacă dur proiectul Codului Fiscal: “Este inaplicabil din punct de vedere economic”

Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a declarat vineri că în forma actuală proiectul de Cod Fiscal este “inaplicabil din punct de vedere economic”. Mugur Isărescu a propus Guvernului să revină asupra proiectului Codului Fiscal şi să aplice o reducere graduală a TVA.

Nu mai discutam despre problema in sine, au facut-o altii mult mai bine si este evident ca o reducere a taxelor in situatia actuala in care economia creste si dobanzile externe scad, nu ar pune probleme mari din punct de vedere al deficitului. Nu mai reamintim nici ca de exemplu in cazul mariri pensiilor demnitarilor – un alt “atac” asupra deficitului, Isarescu nu a reactionat la fel de dur. Problema principala este ca in Romania de azi, trebuie sa tinem cu dintii de statutul de republica SUVERANA si nu de gubernie sovieto-fmi-ista guvernata prin proxy-uri gen bancheri centrali sau brokeri de putere discreti.

De mai multe ori am sugerat ca un procuror sincer, nu ar avea probleme mari sa gaseasca nenumarate incalcari ale atributiilor guvernatorului si nu doar subminarea puterei monedei nationale prin neglijenta, manipulari si insider trading. Iata ca acum procurorii ar trebui sa investigheze si subminarea autoritatii statului roman pe care o face Isarescu prin interventia in afacerile altor puteri ale statului, cum ar fi Parlamentul si Guvernul.

Noul Cod Fiscal a fost dezbatut deja de societatea civila, de specialisti, de comisii si comitete, si in final a trecut cu majoritate mare prin Parlament. Acum este randul executivului. Nu are Isarescu nici o treaba sa intervina acum, sa faca presiuni prin declaratii si interventii aiuristice, ORICAT de grav ar fi acest cod fiscal si oricate riscuri ar presupune. In cele din urma, chiar daca Ponta si PSD-ul ar risca, este datoria lor sa guverneze cum cred de cuviinta si vor da seama pentru asta, asa cum si PDL-ul a dat seama. Datoria lui Isarescu este sa iese la pensie si sa lase pe altii tineri sa scoata romania din noroiul in care a fost aruncata de decenii de cuplul Isarescu & Iliescu si ceilalti securisti care nu se multumesc cu bani si averi ci vor sa ii impiedice si pe altii sa nu cumva sa prospere, vor o tara ingenuncheata care sa nu aiba curajul sa ridice ochii sus si sa vada mai departe, care nu are curajul sa viseze ca poate mai mult, ca e in stare sa faca mai mult.

Un adevarat guvern revolutionar ar face din Romania o tara cu impozite minime, cum au facut bulgarii. Cu resursele de forta de munca si inteligenta ale Romaniei, cu resursele multiple si pozitionarea geografica, daca si impozitarea si infrastructura ar permite, o crestere de 8% nu ar pune probleme deloc Romaniei. Dar iata cum am ajuns sa vorbim de cresteri fantastice, oare nu se datoreaza procentele astea mari si inflatiei care este datoria lui Isarescu?

inflatie

pretul benzinei in Romania la acelasi pret international al petrolului …

De ce Klaus cere permisiunea lui Isarescu pentru reducerea TVA-ului

Maine Klaus se duce la BNR sa ceara permisiunea sau interdictia lui Isarescu cu privire la reducerea TVA-ului. Nimeni din presa nu si-a pus intrebarea: CE TREABA ARE ISARESCU CU TVA-ul?

Toate varza, toate amestecate, bani, tva, fiscalitate, nimanui nu i se pare ciudat ca Isarescu are un cu totul alt loc de munca care nu prea are nici un cuvant de spus cu privire la politica fiscala. Isarescu se ocupa doar cu politica monetara si desi trebuia arestat de nenumarate ori pana acum pentru subminarea monedei nationale, a scapat pentru ca la intalnirile Bilderberg nu e chemat nici Ponta, nici Klaus, ci Isarescu.

Cu privire la reducerea TVA-ului, evident ca Isarescu este impotriva. Ce vrea Isarescu este macrostabilitate si daca e posibil, macrostabilitatea mortii incare nimic sa nu miste ci totul sa fie cat mai predictibil si cat mai fara riscuri. Varsta demult trecuta pentru nevoia scanului de guvernator central in ziua de azi si mentalitatea comunista il tradeaza pe Isarescu de fiecare data cand exista cea mai mica tendinta a politicienilor catre risc, desi riscul nu e ceva rau intotdeauna si stim de asemenea ca cine nu risca nu castiga.

Fereastra de oportunitate pe care o are Romania acum pentru reducerea taxelor este optima. Nu intru prea mult in analize economice si scenarii. Sunt altii care au tratat de mai multe ori subiectul. Momentul oportun este dat tocmai de costul redus ar finantarii care ar permite marirea expunerii in caz de necesitate, dar mai ales ceea ce ne permite sa reducem TVA-ul ar fi faptul ca pe moment nu avem treaba cu FMI-ul care vedem ce prapad face in Grecia si pe unde trece si ne amintim ce bine ne-a facut acum cativa ani cand a cerut marirea TVA-ului.

Este trist sa vedem cum in ciuda tuturor eforturilor facute de firme pentru a rezista, in ciuda balbaielilor socialistilor care cred ca daca pun biciul pe oamenii de afaceri o sa stoarca mai mult, in ciuda crizei din afara si a crizei din politica romaneasca, romanii totusi muncesc si rabda, sperand la mai bine si observam ca totusi inca mai exista investitori interesati sa vina in Romania, in ciuda taxelor mari. Cand se poate face in sfarsit ceva concret pentru stimularea dezvoltarii economice – REDUCERI DE TAXE – si nu abureli de genul subventii pentru cei care angajaza handicapati sau fonduri europene, iata ca marele reformator si cel care trebuia sa aduca un nou stil in politica romaneasca, pleaca capul in fata stapanilor si merge la Isarescu sa ceara aprobare pentru orice miscare. Rusine Iohanis, tu esti cel vinovat!

Ar ma fi insa o varianta care sa il scuteasca pe Isarescu de blamul pentru aceasta situatie penibila: anume, poate Klaus chiar nu vrea sa scada TVA-ul existand riscul ca sa avem parte de o crestere economica fulminanta care ar propulsa PSD-ul la viitoarele alegeri. Pentru asta, Klaus are nevoie de un tap ispasitor si Isarescu este omul ideal pentru a fi aruncata vina pentru ca romanul are incredere in Isarescu chiar si cand tipareste lei si le scade puterea banilor din buzunar. Iata ca acum le taie si din sperante …

Isarescu s-a dat pe brazda: criza va fi lunga

Dupa ce ani de zile dadea criza pe seama speculantilor si a dezechilibrelor si dupa ce chiar in 2008 Isarescu nu era inca convins ca criza va afecta Romania [1], si dupa ce doar acum o luna declara ca criza din Europa este o “criza de crestere” [2] , iata ca a veni in sfarsit vremea ca si Isarescu sa recunoasca – dupa cum noi subliniem pe acest blog inca din Martie 2009 [3] – ca criza asta nu va trece cu una cu doua. I-au trebuit vreo 7-8 ani, dar mai bine mai tarziu decat niciodata.

Nici nu ştim dacă criza s-a terminat […] Cred că avem o singură certitudine din multitudinea de incertitudini. Intrăm într-o nouă fază, probabil că e un ciclu lung (sursa)

Ce nu mentioneaza Isarescu este faptul ca bankingul este noua religie si bancherii sunt preotii modernismului. Increderea in moneda este pur una religioasa, oamenii au incredere in “patriarhul” Isarescu ca bancile (bisericile) nu o sa cada si ca o sa ajunga la pensie sa primeasca pensii de la stat. Oamenii nu au nici cea mai vaga idee ca banii apar din nimic. Pur si simplu Isarescu decide cati lei sa tipareasca si da comanda si astfel leul pentru care muncim din greu isi mai pierde cate-un ciot, cate-un ciot din putere si noi devenim mai saraci in timp ce dormim.

Aparenta deflatie prin care trecem acum, este pur si simplu un efect al contractie al masei monetare din cauza fricii pe care oamenii o au fata de credit – un fel de val de ateism in cheia folosita mai sus. Sau o comparatie si mai clara ar fi cu retragerea valului apelor la Tsunami-ul din Indonezia de acum cativa ani. Turistii nestiutori, cand au vazut valurile retragandu-se, au iesit in mare sa stranga scoici si pesti exotici, in timp ce localnicii fugeau dupa locuri inalte (dealuri, claridi etc). Ei bine, acei turisti ignoranti de pe plajile unde a lovit cel mai puternic tsunami-ul, sunt astazi creditacii care se lasa atrasi de dobanzile mici si conditiile cat mai ideale oferite de banci. Partea proasta e ca statul si administratia publica sunt cei mai mari culegatori de scoici, pedaland pe creditare in ideea de a “reporni” motoarele prin “investitii”.

Acesta este paradoxul pe care nu il mentioneaza Isarescu si adevarata ruptura va fi in momentul in care mental, toata lumea va accepta ca dezvoltarea nu poate fi pe credit si ca “religia” bancherilor trebuie uitata, banul reprezentand de milenii de ani valoarea unui bun tangibil, nu doleantele unei clici de “preoti” moderni lacomi si care se tin mortis de ultimele propteli ale sistemului, incercand sa mai lungeasca apogeul inca putin.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

NOTE:

[1] Isarescu despre criza, mai pe la inceput:

Criza financiara, relativ artificiala. (octombrie 2008)
Criza financiara este relativ artificiala si se amplifica in contextul fluctuatiilor de curs, a afirmat astazi guvernatorul Bancii Nationale a Romaniei (BNR)

[2] Isarescu despre criza, acum o luna:

Mugur Isărescu: Criza euro de acum e o consecinţă a creşterii prea rapide a “copilului UE”. Extinderea nu se putea face fără probleme de criză (17 Mai 2015) (sursa)

[3] ÎNAPOI LA ŢARĂ – DE LA PROFEŢIILE ORTODOXE LA PREVIZIUNILE UNOR ANALIŞTI FINANCIARI (martie 2009)

Toată criza economică este clar provocată, mai bine zis „programată” în sistem. Sistemul a fost făcut să pice, aşa cum o maşină care o îndreptăm spre o prăpastie este predestinată unui sfârşit crunt.Criza actuală va dura ceva timp, viaţa va fi din ce în ce mai grea, se vor încerca tot felul de soluţii, inclusiv războaie, vor fi şi momente de pace şi optimism, încercări de ieşire din impas dar degeaba

Ce traznai mai spune Isarescu

Isărescu: Populaţia trebuie să aibă educaţie financiară pentru a face faţă complexităţii pieţei (Sursa: Mediafax)

Nu este nevoie sa cititi tot articolul pentru a ramane uimiti de ipocrizia lui Isarescu. E frumos sa acuzi populatia ca nu stie nimic despre bani si ca nu vrea sa faca afaceri pentru ca nu stie nimic despre antreprenoriat, afaceri, capitalism blah, blah. Ei fac inginerii financiare, Isarescu este nasul pietei valutare, miscand cursul cum ii vine la deget, Isarescu controleaza dobanzile alterand piata banilor si a creditelor si tot romanul de jos e de vina, tot tinerii care prefera sa fie bananieri in strainatate decat bananier in propria tara sunt de vina ca nu vor sa ramana aici si sa ia taurul de coarne incepand afaceri si miscand Romania inspre prosperitate si bunastare.

Cat tupeu sa ai sa vorbesti de “complexitatea pietei” cand piata esti tu. Cand cursul il faci tu, cand dobanda o faci tu, cand regulile le administrezi tu si treci cu vederea unei vrei (vezi scandalul cu creditele masluite) si tai unde nu iti convine (vezi tentativa lui Becali de a-si face banca) sau lasi unde iti convine (vezi alte banci ale unor “oameni de afaceri” care au putut totusi sa-si deschida banca).

Isarescu de altfel in ultimul timp a inceput sa dea lectii pe mai multe planuri, nu doar legate de bani:

Mai mult de jumătate din industria românească din 1990 trebuia restructurată sau închisă, dar România se află într-un proces de reindustrializare, pe alte criterii decât cele ale economiei centralizate, dar mai puţin vizibil din cauza zgomotului electoral, afirmă guvernatorul BNR Mugur Isărescu. (Sursa CAPITAL)

Iata deci cum intaiul bancher al tarii se pricepe si la economie si la politica si la multe altele. Sa fie oare luarile de pozitie ale lui Isarescu parte componenta a unei campanii de propaganda menita a-l propulsa spre Cotroceni? Nu de alta, dar cine stie ce ne asteapta. Pun pariu ca nu stiati ca si ucrainienii au presedinte tot un fost bancher central …

BNR și stabilitatea financiară

Sa zicem ca sunteti un mare om de afaceri, cinstit, patriot, care are si bani multi dar este si un cetatean model care doreste sa nu fuga cu banii in strainatate ci sa ii investeasca in bancile din Romania pentru ca avem un guvernator la BNR foarte profesionist si care tine lucrurile in frau. BNR este una dintre institutiile cu cea mai mare incredere, toata presa si toti oamenii cand zic BNR, se gandesc: ce bine ca il avem pe Isarescu, ce bine este cand il vedem pe domnul Vasilescu cum vine la televizor si calmeaza situatia, ce frumos explica ei cum merg lucrurile si cum trebuie sa stam linistiti.

Dar pentru ca sunteti un om serios si nu va luati doar dupa impresii si declaratii, cititi si Rapoartele asupra Stabilitatii Financiare publicate de BNR. Bineinteles, acestea sunt documente destul de mari (cam 200 pagini fiecare) si destul de tehnice. Cel mai probabil, nu le veti citi sau nu veti trage concluzii doar din ele ci veti urmari presa. Sa vedem asadar, ce putem gasi in presa anului 2011 cu privire la stabilitatea financiara. Nu uitati, sunteti milionar in anul 2011 si aveti bani de investit. Cititi Ziarul Financiar si iata ce aflati:

Maximul creditelor neperformante ar putea să fie atins în acest an, însă există o serie de factori, precum gradul mare de îndatorare a populaţiei şi eficienţa moderată a procesului de restructurare, care menţin presiunea asupra portofoliilor de credite, potrivit Raportului asupra Stabilităţii Financiare publicat de BNR. (Ziarul Financiar, 12 SEP 2011)

Iata deci o informatie interesanta: in ciuda evolutiei tumultuoase a creditelor neperformante, BNR ne asigura ca, probabil, maximul va fi atins in 2011. Acum la 2 ani departare, putem evalua in ce masura a avut dreptate BNR. Iata ce valori are indicatorul intitulat “rata creditelor neperformante”, conform Buletinului Lunar 7/2013, Anul XXI, nr. 237, publicat de BNR pe data de 27 SEP 2013, pagina 57:

2011 – 14,33%
2012 – 18,24%
2012 iul – 17,30%
2013 iul – 20,93%

Din acelasi tabel putem observa cum in luna iulie 2013 (ultima disponibila, de altfel) acest indicator a atins cote maxime, deci previziunea din Raportul asupra Stabilitatii din 2011, nu s-a indeplinit, ba din contra. Declaratia de atunci, ar suna la fel de hilar si acum, dupa parerea noastra. De ce?

Dupa parerea noastra de nespecialisti, pentru ca suntem intr-un mare rahat despre care am tot vorbit si lucrurile nu se vor schimba decat poate dupa ce Isarescu va fi dat jos de la conducerea BNR. Dar astea sunt doar estimari si pareri, evident, noi nu garantam pentru ele.

Iata si alte pareri de-ale noastre cu privire la stabilitatea sistemului bancar romanesc din aceeasi perioada in care a fost publicat raportul optimist al BNR-ului care s-a dovedit ulterior total defazat de realitate:

Elitele par nelinistite ca cei care au depozite inca nu s-a gramadit pe banci sa dea jos cu ele ca sa poata sa treaca la urmatoarea etapa a crizei. Haosul si tulburarile sociale inca nu au atins nivelul scontat, lumea e mai bleaga si mai rabdatoare decat se asteptau ei. Grecii care erau vazuti ca cei mai duri si cei mai rai cu guvernul atunci cand e vorba de taieri, inca rezista si inca nu au dat foc la toate bancile si la toata Atena, viata merge inainte. La fel si anarhistii britanici pe care desi politia a avut ordine sa ii lase in pace sa faca cat dezastru vor ei, nu au declansat haosul social. Asadar, cu toate speculatiile pe piete si tentativele de destabilizare a sistemului, criza inca nu a atins punctul culminant care sa necesite “nivelul urmator”, adica banca unica, moneda unica, conducatorul unic. Din toate punctele, masinaria sistemului a inceput sa incerce sa faca praf sistemul financiar prin propaganda, prin tragerea de semnale, prin emiterea de declaratii chiar de la cei care ar trebui sa calmeze lucrurile, cum ar fi FMI si Fed-ul. Pe Soros il intelegem sa isi faca meandrele cum vrea el, dar restul? (Bank-run-ul: pericol sau target? – 26 SEPT 2011)

Un critic al parerilor noastre ar putea afirma citind acest paragraf ca suntem conspirationisti si avem o viziune pesimista asupra lumii. Intre timp insa s-a intamplat Cipru, chiar acum se intampla Panama si viitorul va confirma poate si celelalte pareri. Ce dorim sa mai subliniem acum, ca desi au trecut doi ani de cand am subliniat ca “criza inca nu a atins punctul culminant”, ne mentinem in continuare aceasta afirmatie.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ ~

PS: daca veti citi periodic si cu atentie comunicatele si rapoartele BNR, veti observa ca de fiecare data lucrurile stau [1] binisor, exista premize ca [2] se vor imbunatati, in ciuda [3] unor riscuri. Altfel spus, “pace voua cititorilor, fiti linistiti, ganditi pozitiv, dar sa nu va speriati daca mai existe si niscavai semne de intrebare”

Sa luam un alt exemplu: ce spunea BNR despre situatia macroeconomica a Romaniei in 2011?

Citam din CAPITAL, 12 SEP 2011: Raport BNR: Situaţia macroeconomică a României s-a îmbunătăţit în ultimul an

1 – lucrurile stau binisor:

Potrivit comunicatului BNR, referitor la lansarea Raportului asupra stabilităţii financiare,  noul acord de finanţare de tip preventiv încheiat în anul 2011 cu Uniunea Europeană, Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială, alături de angajamentele autorităţilor asumate în cadrul programelor naţionale, constituie “ancore pentru menţinerea stabilităţii financiare şi continuarea reformelor structurale în scopul impulsionării potenţialului de creştere economică“.

2 – situatia se va imbunatati:

La nivelul UE, pachetul de măsuri privind implementarea unei noi arhitecturi de supraveghere, cu accent pe latura macroprudenţială, va contribui la consolidarea sistemului financiar european (prin diminuarea vulnerabilităţilor evidenţiate de criză) şi la majorarea potenţialului de creştere economică în UE, se mai arată în comunicat.

3 – exista totusi riscuri:

Riscul de credit rămâne principala vulnerabilitate a sectorului bancar

 

Ce s-ar întâmpla dacă politica monetară a BNR s-ar aplica și în alte domenii?

In primul rand subliniez de la inceput ca sunt constient ca exista diferente majore intre piete si fiecare piata are particularitatile ei, atat intrinsecti cat mai ales ca parghii de influenta si/sau control ale diverselor centre de putere care ne domina. Altfel spus, unul este interesul in piata monetara si financiara si alta interesul pentru piata hainelor second-hand din Romania. O tara bananiera ca Romania nu poate avea o piata libera nici macar in domeniul energiei, ce sa mai zicem de moneda?

In acest articol voi face un exercitiu de imaginatie: ce s-ar intampla daca am translata principiile de baza ale politicii facute de BNR pe diverse piete, cum ar fi piata legumelor sau piata fortei de munca. Nu voi incerca o analiza prea detaliata, ma voi referi doar la principalul rol pe care il face BNR-ul: controlul cursului de schimb, si care tin sa subliniez ca este unul MADE in ROMANIA, pentru ca alte tari vecine cu noi si din aceeasi categorie (balcanice, est-europene, foste comuniste, intrate in UE in acelasi timp, in curs de dezvoltare, etc) au cu totul alte politici.

Inainte insa de a discuta despre chestiuni specifice, as face o scurta trecere in revista (conform Wikipedia) a atributiilor pe care le are BNR-ul – atributii pe baza carora trebuie evaluata performanta si activitatea Bancii Nationale si a guvernatorului ei:

  • elaborarea și aplicarea politicii monetare și a politicii de curs de schimb;
  • autorizarea, reglementarea și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit, promovarea și monitorizarea bunei funcționări a sistemelor de plăți pentru – asigurarea stabilității financiare;
  • emiterea bancnotelor și a monedelor ca mijloace legale de plată pe teritoriul României;
  • stabilirea regimului valutar și supravegherea respectării acestuia;
  • administrarea rezervelor internaționale ale României.

Dupa cum vedem, pana si Wikipedia s-a prins ca rolul principal al BNR este acela de a elabora si implementa o politica monetara a cursului de schimb. Evident toate atributiile BNR sunt importante si necesare, dar mai ales primul este cel care ne diferentiaza – dupa cum subliniam mai sus – de alte state dimprejur care au ales politici cu totul diferite de cea aleasa de Isarescu & co. Politica monetara inseamna pe scurt ca BNR decide ce curs are leul, pe ce criterii acesta creste sus sau jos si cine are puterea ca sa il ridice sus sau jos. Ca sa trecem mai repede insa la samburele problemei, vom cita chiar site-ul BNR-ului cu privire la aceasta politica, deci nu vom emite judecatii subiective (deocamdata):

Regimul actual al cursului de schimb al leului este cel de flotare controlată, acesta fiind în concordanţă cu utilizarea ţintelor de inflaţie ca ancoră nominală a politicii monetare şi permiţând un răspuns flexibil al acestei politici la şocurile neprevăzute ce pot afecta economia. (Sursa: BNR)

{ scuze de sublinieri, nu m-am putut abtine, recititi insa paragraful, caci cuvintele cheie evidentiate vor fi discutate mai jos }

Traducand limbajul de lemn al tehnicalitatii pseudo-profesionaliste folosita de BNR, ce vor ei sa spuna este ca lasa cursul sa creasca sau sa scada pe baza tintelor de inflatie pe care si le pun si ca “constrangere” secundara au grija ca socurile “neprevazute” sa nu afecteze economia. Nu va ingrijorati daca nu ati inteles nimic, asta e si scopul oricarui mesaj sau informatie care vine de la BNR: sa dea impresia ca ei sunt profesionisti seriosi care au grija de noi prostii care nu stim nimic. Socuri care pot afecta economia: pai va dati seama ca orice eveniment cat de nesemnificativ poate fi catalogat intr-o parte sau alta si poate afecta economia. Cum decide deci BNR-ul ce sa faca, ce criterii are sa ajunga la punctul culminant in care zice: aici lasam cursul sa creasca si aici il lasam sa scada? Cat despre tinta de inflatie: aceasta este un alt mare mister al BNR-ului, anume cine si cum decide acest numar, cum ajung ei sa hotarasca ca x% este tinta de inflatie pentru anul viitor. Faptul ca si-asa niciodata BNR nu reuseste sa atinga aceasta tinta de inflatie nu a scandalizat pana acum pe nimeni si scaunul lui Isarescu nu a fost nici macar scrutinat de vreo privire amenintatoare, ce sa mai zicem de clatinat …

Sa incetam insa a despica firul in patru si sa acceptam ca Isarescu este taticul nostru si are dreptul sa decida cum evolueaza cursul, are dreptul sa decida pana unde il lasa sa creasca sau sa scada etc. La urma urmei, ce conteaza ca bulgarii au un consiliu valutar care decide valoarea cursului, noi nu avem nevoie de consilii ca suntem mai breji, si prin urmare il avem pe Isarescu care decide singur ce si cum si cand si chiar daca ei fac treaba asta intr-un consens mult mai organizat si disciplinat, noi preferam sa ne mintim ca avem “flotare controlata” desi pun pariu ca nici un politician nu stie ce inseamna asta. Nu-i bai insa, toti romanii au incredere mare ca Isarescu are grija de noi si nu lasa cursul sa creasca prea mult si de aceea Isarescu sta foarte bine in sondajele de incredere ale populatiei. Prostimea nu a inteles deloc pana acum ca si atunci cand cursul a explodat si preturile s-au scumpit peste noapte si multi au trebuit sa taie de la mancare pentru a putea plati rata (ca sa nu mai vorbim de firmele falimentate din cauza volatilitatii), o mare parte de vina in toata treaba asta a avut-o si Isarescu, din simplul motiv ca el este dumnezeul pietei monetare. Raman perplex cum de multe ori unii realizatori de emisiuni (cum ar fi Moise Guran) sau chiar “analisti” cand comenteaza cresterea sau scaderea cursului sau cand fac prognoze, vin si aduc tot felul de argumente aiuristice intr-o parte sau alta, cand in fapt realitatea este ca cursul este oarecum rezultatul unui joc de poker intre Isarescu si speculantii internationali, restul “tendintelor” si “factorilor” fiind gogosi pentru prosti.

In concluzie, cu privire la politica monetara a BNR-ului, indiferent de parghiile si modalitatile cum se aplica si observand de-a lungul timpului declaratiile si reactiile reprezentantilor BNR, putem emite o scurta lista a principiilor defacto care constituie aceasta politica:

  • evitarea unei volatilitati prea mari: BNR-ului nu ii place ca cursul sa scada sau sa creasca cu prea multe procente; deprecieri sau aprecieri continue pe perioade indelungate sunt ok, dar niciodata BNR-ul nu prea permite ca cursul sa sara (in sus sau in jus) cu mai mult de 1%. Nici nu imi aduc aminte daca vreodata in istorie cursul a sarit cu mai mult de 1% de la o zi la alta; daca asta s-a intamplat, probabil atunci Isarescu dormea sau nu era in tara iar pe baiatul pe care l-a lasat in locul lui, l-a luat somnul tocmai cand trebuia sa trimita ordinele la de cumparare sau vanzare ca sa regleze treburile; argumentul principal al evitarii volatilitatii adus de BNR este ca fluctuatiile pe curs afecteaza afacerile si atrag speculatorii, ceea ce ne-ar expune la riscuri si mai mari; parerea mea este ca in primul rand babacii de la BNR nu prea stiu ce sa faca cand e volatilitate mare, ii doare capul sa urmareasca ce se intampla si sa reactioneze cum trebuie, ca sa nu mai zicem ca oricum nu au habar daca cresterea sau scaderea in cauza la un moment dat ajuta sau nu la indeplinirea fie a tintei de inflatie, fie a macrostabilitatii economice, fie de ce nu poate chiar a stabilitatii financiare, caci orice echilibru este rezultatul unei sume de dezechilibre; prin urmare asa cum niciun tatae nu mai danseaza break-dance, astia de la BNR nu suporta volatilitatea;
  • evitarea unei deprecieri semnificative inaintea alegerilor: jocurile politice isi spun cuvantul si la BNR, oricat de independenta ar parea aceasta. Mai ales in ultimul timp cand capete de guvernatori au inceput sa cada atat pe langa noi (Ungaria) cat si prin alte locuri (Marea Britanie, Japonia), frica de detronare este un “factor” care cam suprascrie orice alti factori care decid cursul; acest nescris “gentleman agreement” intre BNR si politicieni este poate secretul rezistentei in scaun a lui Isarescu; orice noua putere stie ca Isarescu sta cuminte in banca lui si nu le face probleme cand vin alegerile, prin urmare Isarescu ramane guvernator pe viata;
  • obtinerea de niscavai profit dupa posibilitati si ajustarea rezervelor in vederea controlului viitor al pietei; in momentele de calm pe piata, BNR intervine in sus sau in jos, dupa cum are nevoie sa isi refaca rezerva de euro, caci lei oricum poate produce cand vrea cat vrea;

Pe langa aceste principii oarecum proactive, evident BNR-ul reactioneaza la:

  • socuri de moment externe care vin din schimbari majore pe plan international si provoaca exodul rapid al fondurilor speculative sau taie drastic intrarile de capital in contextul setei de creditare a statului;
  • socuri produse de tensiuni politice interne care sperie unii investitori sau determina companiile interne si investitorii sa se orienteze rapid catre o anumita valuta in detrimentul leului;
  • controlarea efectelor altor masuri pe care BNR le ia in domeniul reglementarii si al parghiilor menite sa “ofere lichiditate” si sa asigure “stabilitatea sistemului bancar”; de exemplu, scaderea dobandei de referinta, cu siguranta goneste investitorii in leu, prin urmare cursul creste si daca creste prea rapid, BNR intervine; cat despre cresterea creditelor neperformante si cat se strofoaca BNR-ul sa ascunda efectele “sub pres”, asta e alta discutie, dar evident ca cursul este secundar daca e vreo problema; simplul fapt ca Isarescu se poate gandi sa mareasca peste noapte rezervele tocmai cand unele banci mama s-ar grabi sa isi retraga niscavai dividende, cu siguranta duce cursul in sus, si astfel BNR trebuie sa intervina; astfel BNR controleaza indirect macar pe moment iesirile de capital, dar asta are un cost. Din nou poker …

In general insa, BNR are grija ca leul sa nu se deprecieze prea mult, caci presiunea cam in directia asta este. Rareori BNR este nevoita sa cumpere euro pentru a stopa aprecierea necontrolata a leului, mai ales pentru ca asta nu se intampla prea des, in ciuda razboiului valutar mondial si a deprecierii controlate a valutelor importante in lume. Puseurile de export ale Daciei (desi ma indoiesc ca banii intra dintr-odata) ca si asaltul cumparatorilor de obligatiuni in lei, sunt ocazionale. Vom astepta probabil ca americanii sa tipareasca inca cateva zeci de trilioane ca sa ne ingrijoram ca leul se va intari fata de euro.

Sper ca am reusit pana acum sa prezint sumar o imagine a politicii monetare pe care o face BNR-ul. Sa facem acum cateva speculatii despre ce ar insemna ca aceste politici sa fie implementate de forurile respective si pe alte piete ale economiei, cum ar fi de exemplu piata vinului, piata fortei de munca sau piata energiei. Speculatiile bineinteles ca sunt “subtiri” si nu mi-am stors prea mult capul sa fac “translatia” cat mai realista, deoarece nu asta urmaresc. Ce urmaresc eu este sa demonstrez cat de penibila, anti-capitalista, anti piata-libera, anacronica si expusa riscurilor unor manipularii gresite cu consecinte grave este aceasta politica. Asta fara sa mai luam in discutie eventualele riscuri ale influentarii si controlarii corupte ale acestei politici in vederea favorizarii unor actori. Sutem naivi daca credem ca pe o piata de miliarde de euro nu exista presiuni in aceasta directie. Daca un dispozitiv de spionaj modern care “suge” tot ce se poate de la conacul lui Isarescu costa cateva zeci de mii de euro, oare un investitor care ruleaza cateva miliarde de euro ar fi prost sa nu se gandeasca ca poate Isarescu cand face o degustare cu Vasilescu la conac, nu le scapa lor nici un cuvant de incotro au de gand sa duca cursul maine? In vino veritas …

Sa luam asadar in considerare piata vinului. Dupa cum stim in Romania se produce destul de mult vin si in ultimul timp, noi jucatori au intrat cu preturi de dumping pe piata vinului, atat de la noi cat si din UE. Mai exact, SUA (California), Noua Zeelanda, Australia, Chile si chiar China au podgorii imense si productii asemenea si se lupta cu producatorii traditionali pentru cota de piata. Pentru asta practica preturi de dumping – neprofitabile – pentru a obisnui clientii cu preturi mici si pentru a duce in faliment competitorii. Pe de o parte fac dumping la preturi si pe de alta chinezii cumpara podgorii in Franta. Desi acum ii costa, investitia lor va da rezultate pe termen lung. In acest context international, vinul romanesc se lupta cu disperare sa isi mentina macar o felie pe piata romaneasca, ca sa nu mai zicem ca la export, abia am scos capul. Deci daca ar fi sa aplicam principiile politicii monetare ale BNR-ului pe piata vinului ne-am trezi in situatia de a fi nevoiti sa reducem cumva importurile de vinuri si prin urmare fie ar trebui sa bagam tarife vamale, fie sa limitam la o anumita cantitate volumul importurilor, fie sa oferim subventii producatorilor locali. Cum sa poti face asta insa in UE, in ziua de azi, in capitalism si in piata libera? Nici macar nu ai voie sa ajuti producatorii romani cu subventii altele decat cele de care au parte toti europenii, adica si francezii si spaniolii sau italienii. Dar chiar si asa, ce te faci cu noii veniti (SUA, China, Chile etc). Pe de alta parte, ce sens ar avea sa luam dreptul romanilor de a bea vin ieftin si bun chiar daca este din export. Este imposibil sa decizi daca e mai bine sa restrictionezi importurile in detrimentul producatorilor locali, daca luam in considerare dreptul consumatorilor de a avea accesul la produse ieftine si bune, fie ele si din strainatate. Asadar, pe piata vinului aplicarea principiilor aplicate de BNR pe piata monetara ar fi total absurd si total antieconomic. Pentru a ajuta eficient si durabil sectorul viticol, ar fi nevoie fie de cresterea puterii de cumparare a romanilor si poate de stimularea invatamantului in domeniul viticulturii, in ideea de a produce specialisti care sa vina in intampinarea nevoilor acestui sector. In nici un caz insa nu ar fi realiste tarifele vamale sau alte subventii deoarece suntem membri UE si daca la politica monetara europenii ne-au lasat sa avem independenta, in ceea ce priveste comertul si agricultura, trebuie sa ne aliniem strict la cerintele UE. Ca o mica paranteza, agricultura in UE e oricum data peste cap din cauza proastelor reglementari si interventionismului stupid. Aceste disfunctionalitati au dus ca in prezent UE sa ramana mult in urma in ceea ce priveste productia si sa avem astfel probleme serioase privind securitatea alimentara. Adica papica. Altfel spus, asa cum BNR face varza sistemul bancar romanesc, la nivelul UE desi politica agrara a fost mult mai orientata spre principii de piata libera si capitalism, chiar si cu interventionism mai putin, tot s-a ajuns la disfunctionalitati care nici macar nu sunt prea legate de actuala depresiune economica mondiala. In China insa unde capitalismul este in floare, piata vinului sta cu totul altfel …

Sa trecem acum la piata fortei de munca. Dupa cum bine stim, Romania sufera de o hemoragie in ceea ce priveste exodul capetelor. Multi romani profesionisti s-au scarbit atat de mult de coruptia si hotia din tara noastra incat si-au luat talpasita si pleaca in afara. Dar nu doar specialistii, ci tot romanul tanjeste dupa un loc de munca in UE, oriunde, caci la noi nu exista locuri de munca iar cele care exista sunt prost platite. Asadar, ce ar face Isarescu daca ar fi Ministrul Muncii, cum ar face el “macrostabilitate” pe piata fortei de munca? Din start, fiind membri UE, ni se pare absurd sa aducem in discutie taierea dreptului oricarui roman de a pleca si a munci in strainatate. Oare ce “masuri de control” ar aplica Isarescu? Optiunile ar fi: interzicerea plecarii, marirea salariilor, oferirea de locuri de munca la stat, impunerea unei taxe pentru cei care vor sa plece la munca in afara. Suna cam toate aiuristic, nu ai cum sa faci asa ceva. Reglarea pietei fortei de munca nu este deloc usoara si nu e o treaba care mai poate fi facuta fiind membri UE. Dezvoltarea sustenabila, cresterea productivitatii, restructurarea statului si oferirea de servicii sociale similare cu cele oferite prin alte parti, dezvoltarea accelerata a economie ar fi singurii factori care ar duce la reglarea lucrurilor pe piata muncii, extrem de “volatila”. Iata deci cum problemele sunt strans legate intre ele si doar masuri de reglementare aiuristice, copiate din principiile politicii monetare a BNR-ului – care oricum nu pot fi implementate – nu ar putea sa ajute aceasta piata.

Cat despre piata energiei ce sa mai zicem? Daca ar fi sa aplicam aici “tehnicile” BNR, am avea un fel de ANRE care insa ar avea capacitatea sa manipuleze pretul energiei si sa il mentina jos astfel incat cetatenii sa poata plati in continuare facturile la curent si la gaze. Nu ar mai sari pretul benzinei ca barza in sus atunci cand pretul petrolului ar exploda, caci  acest ANRE a la BNR ar functiona ca un buffer care ar prelua tensiunile si astfel am fi feriti de mari surprize. Problema ar fi insa ca daca banii pot fi tipariti, energia nu poate sa fie produsa fara costuri. In domeniul energiei, in ultimul timp productia la noi a crescut foarte mult in timp ce consumul – avand in vedere criza economica – a scazut foarte mult. Prin urmare, producatorii romani se indreapta inspre export. Aceasta este evident un mare dezavantaj pentru consumatorul roman care plateste preturi la nivel european. Un ANRE a la BNR ar lua masuri drastice ca sa impiedice aceste exporturi si ar impune producatorilor ca daca vor sa exporte, sa vanda la preturi mai mici si consumatorului roman. Acelasi lucru face BNR-ul cand cursul incearca sa o ia in sus, dar guvernul are nevoie de finantare urgenta si prin urmare stiind ca Ministerul Finantelor va face o achizitie importanta de valuta, BNR-ul are grija ca cursul sa ramana stabil. Deci in domeniul energiei, desi oricum in prezent nu avem o piata libera si sunt multe hibe si aici, daca s-ar aplica principiile monetare al BNR-ului. efectele asupra oamenilor si afacerilor ar fi extraordinare: pretul la energie ar fi mult mai mic, romanii ar plati mai putin pentru gaze. S-ar vedea asta intr-adevar in declaratiile de profit ale firmelor, dar asta e problema lor. In paranteza fiind spus, ungurii de exemplu au facut asta si in timp ce la noi se scumpesc utilitatile la ei se ieftinesc. Evident, un pas inspre bine in domeniul energetic ar fi macar impunerea unei pieti libere, dar deja e prea tarziu asta avand in vedere felul cum s-a facut privatizarea marilor jucatori. Iata deci un domeniu in care principiile politicii monetare ale BNR-ului ar avea niscavai rezultate bune, chiar daca pretul platit ar fi lipsa unei piete libere. Dar avand in vedere specificul pietei si importanta strategica a acestui domeniu, poate ca o politica anti-capitalista si anti-piata libera, ar fi acceptabila pe acesta piata. Dar asa ceva nu vom vedea prea curand in Romania: ca principiile de reglementare ale unei piete sa favorizeze si sa protejeze consumatorul sau sa stimuleze dezvoltarea economica.

Evident, toata teza mea ca politica monetara a BNR-ului ar trebui sa fie capitalista si sa favorizeze piata libera si nu bazata pe voia unui singur om, poate fi pusa la zid de argumentul ca piata monetara este una strategica si are anumite particularitati. Asta poate voi trata intr-un alt articol, deocamdata spun ca bulgarii care mananca multi castraveti nu sunt de acord si ei au reglat lucrurile mult mai simplu si mai eficient. Au un consiliu valutar care se intalneste de vreo 2-3 ori pe ani si stabileste cursul levei. Astfel toti oamenii stiu o treaba, firmele stiu sa isi regleze bine costurile, nu sunt la voia intamplari si nu trebuie sa invete tehnici avansate de hedging doar ca sa nu se arda la partida de poker a BNR-ului cu speculatorii. In plus, cursul fiind controlat, speculatorii nici nu sunt deloc interesati de Bulgaria. E adevarat insa ca consiliul ala trebuie sa fie toba de economie si sa faca studii si analize multe inainte de a stabili un curs, altfel apar probleme.

In final as mai sublinia doar ca pietele “flotante” sunt pentru speculanti precum gramezile de rahat pentru muste. De aici isi storc ei profiturile, caci altceva nu prea a mai ramas de speculat dupa spargerea bulei imobiliarelor si a creditelor. Banii gratuiti tipariti de americani, japonezi s.a. ajung in asa numitele hedge-funds (desi cam toti fac asta acum) care speculeaza in zonele de risc unde dobanzile sunt mai mari in tentativa de a face profit cat mai mare si cat mai repede. Fenomentul se numeste “carry trade” si este destul de cunoscut pana si de pensionarii de la BNR. Mai nou insa, avand in vedere razboiul valutar acut, pe fondul depresiunii economice si lipsa altor optiuni de a face profit, principala “actiune” se duce pe acele monede care au cursul “flotant”. Noi suntem o piata mica in acest razboi si ne luptam aiurea cand am putea sa stam cuminti in banca noastra, cum fac bulgarii. Insa noi suntem mai breji si Isarescu in care avem atata incredere e mai destept decat cei ca Soros care manipuleaza miliarde si pot sa dea jos peste noapte cu moneda unei tari daca isi pun mintea. Faza nasoala e ca greselile lui Isarescu ne costa pe noi toti, chiar daca BNR se lauda ca are trezorerie proprie si nu ia bani de la guvern. Nici nu are nevoie daca oricum poate tipari dupa cum doreste atunti cand isi fura tzepe. Mai conteaza ca nu atingem “tinta de inflatie”? Nu o sa ii mai aleaga populatia la alegerile urmatoare?

Prima casă și la britanici: un program moronic

“Un program moronic”, “o nebunie”, FMI se opune, etc. Asa a fost primita ideea prim-ministrului Osbourne de a lansa si la britanici un program similar cu “prima casa” unde – spre deosebire de la noi – statul va garanta doar 20% din totalul creditului.

Sunt atat scarbit de programul asta “prima casa” incat nici nu mai vreau sa zic nimic, decat sa traduc fragmente dintr-un articol ca sa vedeti cum reactioneaza o presa sanatoasa fata de asemenea aberatii economice si neocomuniste:

Schema prim-ministrului Osbourne de a stimula sectorul de imobiliarele prin garantarea creditelor a fost catalogata “cea mai proasta idee economica in ultimi 30 de ani” de catre un analist economic din Londra. Albert Edwars, care conduce echipa de strategie globala a Societe Generale – culmea, angajat al unei banci! (nota noastra) – a spus ca programul va umfla artificial preturile imobilialelor si va arunca si mai mult tinerele familii in servitori angajati pe viata.

Edwards – un strategist de profil inalt a spus ca schema va propta artificial preturile in piata si va amana corectia acestora la niveluri acceptabile. Cei care cumpara pentru prima data o casa au nevoie de case ieftine nu de disponibilitatea creditarii care va umfla si mai mult preturile. (Sursa)

Dar nu doar Edwards este critic, ci toata lumea, inclusiv GUVERNATORUL BANCII CENTRALE A MARII BRITANII – Mervyn King:

“Inainte de criza noi am avut o piata a creditelor imobiliare destul de sanatoasa, cu oferta si cerere aflata in competitie. La asta trebuie sa ne intoarcem.  […] Nu vrem sa avem ce au americanii, o piata a creditelor imobiliare garantate de stat. Ei incearca acum cu disperare sa scape de asta si nu stiu cum sa o faca.”

Isarescu al nostru insa nici nu spera la o asa mana cereasca pentru bancile care daca nu era programul prima casa si preturile se spargeau drastic pana acolo unde le e nivelul (la 20-30% din maximul bulei), aveam o mare problema. Nu atat afacerile generate de prima casa bancilor au fost marele castig pentru acestea, cat faptul ca preturile au fost mentinute sus artificial si prin urmare activele bancilor nu s-au dezumflat prea mult si nu au fost nevoite sa mai acopere si caderile de aici dupa ce ca si-asa aveau de acoperit gaurile din creditele neperformante. Nici nu imi pot imagina ce s-ar fi intamplat cu bancile daca nu exista prima casa. Pont insa sa fac cateva speculatii:

– cateva banci ar fi fost nevoite sa inchida usile si sa se vanda la altele banci mai serioase si mai eficiente;
– romanii ar fi fost in stare sa cumpere imobiliare la preturi sub jumatate fata de cele actuale;
– piata imobiliara si-ar fi revenit cu adevarat de vreme ce preturile ar fi scazut, lumea ar fi avut si mai multi bani sa cumpere si ar fi inceput sa recapete incredere in economie; cresterea vanzarilor de apartamente ar fi deblocat si constructiile si consumul in general (cine isi cumpara un apartament, cumpara si vopsea, si termopane si becuri, etc)
– multe afaceri mai ales mici si mijlocii ar fi beneficiat de costuri mai mici si prin urmare de eficienta mai buna (preturi mai mici la imobiliare => chirii mai mici la birouri, sedii, etc => costuri mai mici de operare + curaj mai mare pentru cei care vor sa deschida sau sa extinda o afacere).

Fara prima casa, intreaga economie ar fi fost stimulata la o dezvoltare organica asa cum un camp de legume creste spectaculos cand rupi buruienile si uzi cu apa; prin “prima casa” guvernul nu a facut decat sa arunce cu ceva azot si chiar daca la inceput a ajutat putin plantele sa creasca, mai tarziu buruienilor “au supt” tot si soarele prajeste groaznic, prin urmare si “productia” va fi pe masura.

Cata vreme statul intervine artificial in economie, in orice domeniu si nu lasa macar bruma de capitalism pe care o avem sa se dezvolte natural, vom avea parte numai de propteli ineficiente si intazieri indelungate. Multi se jelesc de mostenirea marilor combinate si intreprinderi de stat capusate si distruse de politicienii corupti si camarila de firme cu care vin ei. Marele tun insa in Romania a fost programul prima casa prin care s-a facut cel mai mare rau prin proptirea preturilor la imobiliare si blocarea unei evolutii firesti macar pe piata imobiliara. Reglajul pietei imobiliare ar fi produs unde de soc si in sistemul bancar si ar fi fost facuta putina curatenie si aici. Din pacate, neocomunistii si birocratii de la BNR sunt niste pampalai care le tremura chilotii pe ei de frica ca trebuie sa gandeasca si sa faca fata la orice schimbare si orice volatilitate. Fiind incompetenti si prosti pana la cer, putinii neuroni pe care ii au ii folosesc in construirea mijloacelor de a mentine status-quo-ul (macrostabilitate maxima desi mortala) si argumente care sa justifice actiunile lor (vezi cartoful lui Isarescu si inflatia). Cat despre politicieni, chiar daca i-ar duce capul sa inteleaga ca prima casa e o masura comunista, cata vreme nu ii afecteaza cu nimic si asa vine de la directiune evident ca au votat pentru si vor vota si mai departe si daca s-ar vota primul tractor, a doua casa, prima masina de lux, etc – orice numai sa nu li se taie lor diurnele si nici pensiile ca nu cumva sa ramana fara scaun.

1 2 3